Tag Archives: unde să mănânci

Unde să mănânci în Slunj

2014/07/22 Naghiu Ovidiu 5 Comments

Ei bine, precum vă spuneam şi în primul post despre Slunj, ceea ce m-a încântat cel mai mult pe lângă frumusețea locului, era faptul că am găsit restaurante în care, dacă comandai peşte, îți scoteau peştele direct din apă, ţi-l “prezenta”, iar dacă corespundea cerințelor, ţi-l ducea la bucătărie şi ţi-l pregătea întocmai după poftele tale. Acest mod de servire l-am mai întâlnit când am fost în Ulcinj, la Ada Bojana, apoi la restaurantul Stari Mlini din Perast – Boka Kotorska, dar niciodată nu am fost așa de încântat de serviciile primite ca şi până în Slunj.
Pentru Slunj avem şi o recomandare. Este vorba de Konoba Petro din Rastoke (partea istorică a Slunj-ului). O tavernă în care, pe lângă faptul că preţurile sunt destul de decente în comparaţie cu restul restaurantelor din apropiere, calitatea şi servirea sunt ireproşabile. Cel puţin aşa a fost în cazul nostru, dar a fost confirmat şi de un bun prieten care a mâncat tot în aceeași locaţie, care la fel a fost foarte mulţumit de calitatea serviciilor.
Pentru a ajunge la aceasta tavernă trebuie doar să vă îndreptaţi spre podul vechi de beton de la Rastoke, iar mai apoi spre intrarea de la Slovin Unique. Din drumul principal până la restaurant, după spusele panoului, ar trebui să mai fie circa 100 de metri.

Odată ajunşi pe terasa tavernei eram încântaţi de faptul că pe sub aceasta trecea un râu, iar în mijlocul său era construit un bazin de unde angajaţii acestui restaurant scoteau peştele viu din apă şi-l duceau apoi la bucătărie. Pentru clienţii care vroiau să hrănească peştii era pusă o pâine pe masă. Când am ajuns pe terasă chiar făceam glume pe seama acelei pâini lăsate pe masă şi ne închipuiam tot felul de scenarii în care urma să fie feliată şi să ne fie servită la masă . Doar după ce am văzut un client că se îndreaptă spre acea masă, rupe o bucată din pâinea respectivă şi o aruncă în bazinul cu peşti, am înţeles care era scopul. Şi doar atunci am remarcat şi bazinul în care erau păstrăvii 🙂

Ei, şi dacă tot vă povestesc despre frumusețea terasei acestei taverne pot să mai precizez că este locul în care vă recomand să vă serviţi cafeluţa dacă sunteţi prin Slunj.
Terasa tavernei Petro are un ponton pe care sunt amplasate nişte butoaie din lemn.

Despre mâncare pot să vă spun doar ca am mers pe mâna ospătarului. La recomandarea lui am luat un platou de peşte (păstrăv şi ştiucă), servit cu cartofi rondele la cuptor şi cu bucăţi de mămăligă pripită pe jar. Foarte bună alegere am făcut.

Şi dacă tot am discutat despre terase frumoase prin aceste locuri, ei bine, vă mai recomand o terasă în Slunj, pe cea de la cafe bar-ul Vodena Ovca. O terasă pe care o găsiți în imediata apropiere a podului de lemn care trece peste râul Korana şi care este construită chiar peste o cascadă care se varsă în acest râu.

Despre Slunj am mai scris și aici:

www.bucketlist.ro/tag/slunj/

Austria, Impresii de vacanta

Unde poți să mănânci cel mai bun ştrudel cu mere din Austria

2014/07/08 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Precum vă spuneam şi în articolul trecut, în scurta noastră vizită prin Hallstatt am avut ghinionul să prindem o vreme foarte mohorâtă şi astfel am fost nevoiţi să petrecem o parte din această vizită prin cafenele, restaurante şi magazinele de suveniruri întâlnite în drumul nostru. Cum ploua tot în reprize eram nevoiţi din loc în loc, să ne oprim şi să ne adăpostim. Nu eram speriaţi de vreme rea, dar eram mai mult îngrijoraţi de aparatul foto să nu fie afectat de ploaie. Când am intrat pentru prima dată în Hallstatt, pe drumul care duce dinspre parcare spre centrul acestei staţiuni, eram îmbătat de mirosul de măr copt şi scorţişoară. Chiar nu ştiam de unde vine şi mai ales de la ce anume vine. Pe drumul de întoarcere spre parcare, din nou am fost prinşi de o rafală de ploaie şi eram nevoiţi să ne adăpostim oriunde ne ieşea în cale. Spre norocul nostru am intrat în cafeneaua Maislinger în care, doar după ce am intrat în interior, am descoperit că e şi patiserie. Chiar nu observasem că era afişat şi “Bäckerei” (Brutărie şi produse de panificaţie) aşa că, odată ce am intrat în această cafenea, am descoperit că acel miros de măr copt şi scorţişoară provenea de la cuptorul acelei patiserii în care lumea aştepta liniştită la mesele din interior pentru a savura câte o porţie de apfelstrudel (ștrudel cu măr), proaspăt scos din cuptor.

Deşi eram contra cronometru, am renunţat la tot ce mai aveam în plan şi ne-am hotărât să aşteptăm şi noi o porţie din acel ştrudel cu mere şi bine am şi făcut. Nu era acel ştrudel pe care-l găseam de obicei prin punctele turistice şi care probabil era obţinut dintr-un produs semipreparat, scos de la congelator şi care apoi era doar băgat la cuptor şi servit, dar fără prea mult gust. În cazul de faţă era un ştrudel făcut proaspăt fără a se apela la niciun produs semipreparat. Ba mai mult, dacă ajungeți prin această patiserie şi aveţi răbdare, puteţi să-l vedeţi cum se prepară şi să furați secretul, deoarece la intrarea în această cafenea era şi intrarea în bucătărie şi totul era la vedere, inclusiv malaxorul care funcţiona din plin pregătind aluatul pentru următoarele ture de apfelstrudel.
Şi, astfel, trecuse rafala de ploaie din cauza căruia am intrat în această cafenea, se făcuse vreme frumoasă şi noi tot în acel loc eram. După ce am comandat prima porţie şi am descoperit o aşa minunăţiei de ştrudel ne-am hotărât să mai aşteptăm încă o porţie pentru că rar ne-a fost dat să mâncăm aşa ceva.
Dacă sunteţi în vizită prin Hallstatt vă recomand să intraţi la “Bäckerei und Cafe Maislinger” de pe Seestrasse la numărul 156. Din câte am înţeles şi am verificat pe internet această firmă mai are puncte de lucru şi în: Steeg , Bad Goisern, Obertraun şi Altausse. Sursă info aici: www.keltenbrot.at

Nu pot să spun că e cel mai bun ştrudel pe care-l veţi găsi vreodată prin Austria, dar e unul din cele mai bune pe care noi le-am mâncat până acum. Precum v-am mai spus, când descoperim câte un loc unde se mănâncă foarte bine chiar ne dorim să promovăm acel loc. Aşa se face că am mai recomandat următoarele locuri până acum toate acestea le-am grupat în tag-ul “Unde să mănânci” :
– Taverna Pecicană,
– Terasa Hawelka din Cracovia,
– Brioșele din Eindhoven
– Restaurantul Figlmüller din Viena,
– Restaurantul Paprika Csarda din Ungaria,
– Tavernele din Zakynthos

Iar lista va mai continua…

Austria, Impresii de vacanta

Unde să mănânci cel mai bun şniţel în Viena

2013/07/09 Naghiu Ovidiu 5 Comments

În postul precedent vă prezentam unde puteți să vă luați masa în drum spre Viena. Ei bine , în caz că aţi ratat acest loc sau dacă doriți să vă luați masa în Viena, pot să vă recomand locul unde puteţi să mâncaţi cel mai mare şi mai gustos șnițel vienez …. ever :). Se numește Figlmüller şi pot să vă zic că în acest restaurant găsiţi cel mai celebru şniţel vienez. Este impresionant atât din punct de vedere al mărimii, cât şi al gustului. Acesta este cel mai mare şniţel pe care l-am mâncat vreodată. Depăşeşte peste 30 de cm în diametru şi este perfect prăjit, având o crustă aurie uniformă pe toată suprafaţa. Nu ştiu cum pot să realizeze bucătarii acest şniţel să fie aşa de perfect, dar mă gândesc că, în cei peste 100 de ani de experienţă pe care îl are acest restaurant, au dobândit ceva secret şi cu siguranţă nu-l vor divulga prea curând. Acum, vă spun din proprie experienţă, niciodată nu am reuşit să prăjesc un şniţel cu o culoare uniformă pe toată suprafaţa lui. De fiecare dată, într-o parte ba era mai prăjit, ba se mai deforma şi într-o parte rămânea mai neprăjit, dar niciodată nu era perfect, apoi să nu mai iau în calcul dimensiunea. Nu am încercat niciodată să fac un şniţel aşa de mare acasă, de fapt cred că nu aş avea în ce să-l prăjesc.

Ajunşi la restaurant am găsit foarte greu o masă, întrucât nu am avut nicio rezervare prealabilă, rezervare pe care recomand să o faceţi şi să nu vă bazaţi pe faptul că sunteţi norocoşi şi o să prindeţi o masă liberă. Puteţi să aşteptaţi în faţa restaurantului zeci de minute bune, dar merită pe deplin această aşteptare. Rezervarea se poate face pe următoarele numere de telefon:

+43/1/ 512 61 77 pentru restaurantul de pe strada Wollzeile

+43/1/ 512 17 60 pentru restaurantul de pe strada Bäckerstraße

Restaurantul Figlmüller are doua locații, una pe Bäckerstraße, la numărul 6, şi încă o locaţie pe strada Wollzeile, la numărul 5, foarte aproape una de cealaltă. Prima locaţie în care am mers a fost cea de pe Wollzeile apoi, văzând că nu am găsit nicio masă disponibilă, ne-am hotărât să încercăm şi pe Bäckerstraße. Norocul nostru a fost că cineva nu s-a prezentat la ora pentru care şi-a făcut rezervarea şi astfel am primit o masă.

Din meniu, la recomandarea unor prieteni care au mai fost în acest restaurant ne-am luat bineînțeles, celebrul șnițel, dar asortat cu o salată de cartofi cu crudităţi şi cu un pahar de vin. Preţurile sunt destul de mari dacă le raportăm la cele din Romania, dar …wtf… odată am ajuns prin acest restaurant 🙂

Un şniţel vă scoate din buzunar 13,9 Euro, o salată 4,2 Euro, iar un pahar de vin (sec alb) 2,2 Euro, deci făcând un total, pentru un meniu de o persoană a trebuit să decartăm puţin peste 20 de euro.

Faza care ne-a intrigat cel mai mult a fost cea referitoare la servire. În viața mea nu am văzut un chelner mai prost educat ca şi cel din seara aceea. De fiecare dată când trecea pe la noi pe la masă, repeta ca şi un papagal ” enjoy your stay but services is not included” . – Ok….am înţeles. Pentru serviciile de servire pe care le realiza am înţeles că trebuie să lăsăm un bacşiş. Ne spui odată şi înțelegem, mai ales că sigur a observat că am putut să realizăm o conversație destul de acceptabilă cu el în limba engleză în momentul când am făcut comanda. Nu eram nişte persoane cărora trebuia să le faci un desen să înţeleagă acest lucru. Nu trebuia să ne repete acest lucru de câte ori trecea pe la noi pe la masă. Ne-a lăsat meniurile pe masă şi ne-a spune replica, apoi ne-a adus tacâmurile şi din nou ne-a băgat aceeaşi replica, a trecut pentru comandă şi iar replica, ne-a adus comanda şi aceeași replică…. etc. Era un lucru care la un moment dat a devenit sâcâitor, poate chiar enervant. Peste tot lăsăm un bacşiş de aproximativ 10 % din preţul total al consumaţiei. Cel puţin atât mi se pare decent, iar de fiecare dată când merg într-un restaurant, dacă am fost mulţumit de serviciile lor las acest bacşiş . Ei bine în seara aceea aş fi lăsat bacşiş dacă ştiam că ajunge la bucătarul care a pregătit mâncarea, dar în niciun caz nu am vrut să lăsăm un cent pentru cel care ne-a servit la masă.

Voi, prin experienţele pe care le-aţi avut până acum aţi plecat dintr-un restaurant fără să lăsaţi bacşiş doar pentru faptul că servirea a fost proastă?

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Impresii de vacanta, Ungaria

Unde să mănânci în drum spre Viena – Paprika Csarda

2013/07/01 Naghiu Ovidiu 8 Comments

În episoadele următoare am să încerc să vă prezint o parte din experienţele mele prin Austria, să vă povestesc despre unele locuri pe care le-am colindat şi care-mi sunt foarte dragi, dar şi despre experiențele culinare de prin aceste locuri.

Prin Austria am trecut de nenumărate ori şi, cum mai mulți bloggeri au scris despre destinaţii comune cu ale noastre, am să încerc, pe cât posibil, să vă prezint doar ce ne-a impresionat pe noi cel mai mult.

Pentru început, m-am gândit să vă prezint un restaurant de pe acest drum, un loc în care se mănâncă foarte bine şi anume, la Paprika Csarda din Ungaria. De fapt, acest restaurant se găseşte la doar câteva sute de metri de punctul de trecere al frontierei din Ungaria în Austria, din Hegyeshalom – Nickelsdorf.

Noi am aflat de acest loc de la nişte prieteni care fac în mod constant drumul spre Germania şi care, de fiecare dată, se opresc doar aici, atât pentru cazare ( Hotel Paprika Csarda), cât şi pentru mâncare. Nu am ales varianta de cazare deoarece pentru noi era la doar 5, maxim 6 ore de condus până acasă (Oradea).

Eram după o zi de plimbări prin Austria şi, deși era o oră destul de târziei, ne-am hotărât să ne oprim să ne luăm masa. Încă de la intrarea în restaurant am fost întâmpinaţi de un panou prin care ne anunţa că în meniu putem să găsim specialităţi din raţă. Pentru mine era mai mult decât perfect :), sunt înnebunit după acest gen de mâncare. Am încercat mai multe variante prin Praga, Cracovia (despre care v-am şi povestit) şi, de fiecare dată, am fost foarte încântat. Aşa că m-am hotărât să încerc şi aici tot raţa, mai ales că mi-a şi fost recomandat acest tip de meniu de prietenii noştri.

Aşa că eu am comandat pulpe de raţă cu crusta crocantă la cuptor, cu cartofi răzuiţi cu rondele de ceapă şi cu varză roşie călită, iar soţia şi-a ales file din piept de raţă, cu crochete umplute cu afine şi compot de pere.

Ce pot să vă spun e că, deşi eram nemâncat de aproape o zi întreagă (am luat doar micul dejun la hotel), nu am putut să facem faţă unor asemenea meniuri.

Preţurile au fost mai mult decât acceptabile, meniul meu costa 2500 Ft (aprox. 37 Ron), iar cel al soţiei costă aproximativ 3000 de Ft. (aprox 45 Ron), o fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar ce pot să vă spun că aceste meniuri îşi merită fiecare forint cheltuit. Au fost absolut delicioase şi chiar ne-am pus în plan să ne mai oprim la acest restaurant când mai suntem în drum spre Viena. Nu de alta, dar mai avem şi alte lucruri de încercat din meniul lor 🙂

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Impresii de vacanta, Polonia

Unde să mănânci în Cracovia

2013/05/07 Naghiu Ovidiu 12 Comments

Poate aţi observat că, în ultima vreme, pe acest blog am început să postez articole de genul ”unde să mănânci în… ”. Ei bine, m-am gândit că în orice excursie pe care o facem, pe lângă obiectivele pe care dorim să le vizitam, mai vrem să cunoaștem puțin şi din gastronomia locală.

Cum eram ajunși în Cracovia, fără o documentare foarte aprofundată, trebuia să găsim o recomandare unde să ne luăm masa.

Plecasem de la hotel după ce am avut problema cu camera despre care v-am povestit în postul anterior şi doream să ajungem într-o zonă cât mai centrală. Ştiam doar de castelul Wawel, ca şi punct de reper, aşa că ne-am îndreptat înspre acest castel. Fiind o oră destul de târzie, am găsit destul de uşor un loc de parcare în apropierea acestui castel şi, spre marele nostru noroc, mai era şi gratuit, nu de alta, dar nu aveam la noi nici un zlot, aveam doar euro sau card-uri. Am lăsat maşina în parcare, apoi ne-am îndreptat spre o casă de schimb valutar. Întrucât ne aflam într-o zonă destul de turistică, am găsit destul de multe case de schimb, dar marea majoritate mai aveau şi câte un agent de pază în faţa lor. Bănuiam că, datorită unor afişaje care pot să fie interpretabile, putem să fim traşi în piept datorită ratei de schimb. Mai ales prezenţa unui ”security agent” în faţa acestor case de schimb îmi ivise bănuiala că ceva nu e în regulă. Aşa că nu am schimbat la prima casă apărută în drum, ci am luat o bucată de hârtie şi îi puneam să scrie cât primesc pentru 100 de euro. Marea majoritate spuneau să ne uităm pe panou că e afişat cursul, dar la insistențele noastre, când scria pe hârtie cât primeam, vedeam că e o sumă cu mult mai mică decât cea afișată. Un exemplu tipic de ”ţepuire” la casele de schimb. După câteva case de schimb am găsit, într-un final, o casă fără comisioane şi fără alte cele şi am primit un curs relativ decent faţă de restul.

În discuţiile cu tipul de la casa de schimb l-am rugat să ne facă o recomandare pentru a ne lua masa.Era un tânăr destul de simpatic, care avea chef de vorbă la ora respectivă şi noi doream să profitam de acest fapt. Aşa că recomandarea a fost să ajungem în piaţa Rynek Główny, unde o să găsim o mulţime de terase şi restaurante .

Zis şi făcut, am pornit la drum, iar când am ajuns în această piaţă am rămas gură cască, nu ne venea să ne credem ochilor câta lume era adunată aici. Se ştie că piaţa respectivă este cea mai mare din Europa, dar nu ne venea să ne credem ochilor că era şi plină.

Am dat o tură pe la toate terasele din zonă şi, culmea, toate erau ocupate. Multă lume aştepta în faţa teraselor până se elibera o masă şi imediat o ocupau. Lumea de obicei studia meniul de la terase (afişat în faţa terasei respective).

Într-un final, ajungem în faţa terasei Hawelka, unde în momentul când am ajuns noi tocmai se eliberaseră câteva mese. Aşa că, fără să mai studiem meniul expus în faţa terasei, ne-am așezat la masă. Eram frânţi de oboseală şi lihniţi de foame şi chiar nu ne mai doream să stăm la ”studii aprofundate” în faţa vreunui meniu 🙂

Când a venit chelnerița şi ne-a întrebat dacă ne-am hotărât, se vedea pe noi că suntem în plop, … nu ştiam nimic din ce se regăsea prin meniu. Singurul lucru pe care l-am recunoscut era ”pierogi” , găluștele pe care le-am mâncat şi prin Kosice. Eu unul îmi doream să încerc altceva, un meniu de care să-mi aduc aminte când pronunț cuvântul Cracovia, așa că i-am zis pe chelneriței să-mi recomande ceva tradițional şi, dacă se poate, ceva din specialitatea bucătarului (de obicei mă uit în această secţiune când merg într-un restaurant :).

Pieczona kaczka w miodowej skórce, mai exact, se traduce raţă în crustă dulce cu măr şi cartofi la cuptor servit cu sos de afine 🙂 Îmi ”ploua în gură” numai când îmi traducea tipa ce conţinea acel meniu. Fără doar şi poate ne-am comandat două meniuri. De obicei, eu cu soţia ne comandăm diferit deoarece ne place să comparăm ce avem prin farfurie, dar de data aceasta ne-a convins pe amândoi cu acelaşi tip de meniu. Preţurile erau mai mult decât acceptabile, 50 de PLN/ porţie, adică cu puţin peste 50 de Ron/ porţie, deoarece zlotul este cu puţin mai tare decât leul nostru. Cu băutura, cu bacşiş, cu totul, am ieşit undeva până în 150 de RON pentru o masă la una dintre cele mai scumpe terase din piaţa Rynek Główny. Ulterior am aflat că această terasă era una dintre cele mai scumpe, dar îşi merita banul 🙂

Bineînţeles că şi în seara următoare am revenit tot în acelaşi loc şi pentru acelaşi meniu.:), dar am mai încercat şi pierogi.

Şi pierogi 😀 :

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Cracovia am mai scris si :

http://www.bucketlist.ro/drum-spre-cracovia/

http://www.bucketlist.ro/cracovia-cum-sa-ti-iei-teapa-la-cazare/

http://www.bucketlist.ro/cracovia-peisaje-de-noapte/

http://www.bucketlist.ro/bazilica-sf-maria-din-cracovia/

http://www.bucketlist.ro/magazin-de-suveniruri-din-cracovia/

http://www.bucketlist.ro/castelul-wawel-din-cracovia/

Impresii de vacanta, Slovacia

Unde să mănânci în Kosice

2013/04/25 Naghiu Ovidiu 8 Comments

Precum vă spuneam şi în postul anterior, se apropia ora amiezii şi eram în căutarea unui restaurant sau unei terase unde să cunoaștem gastronomia slovacă. După plimbările noastre prin parcurile acestui oraş ne-am hotărât să parcurgem strada Hlavna. Într-un final ne-am oprit la o terasă a unui restaurant cu specific tradiţional, cel puţin aşa reieşea de pe anunţul cu ”tradičná kuchyňa” care apărea pe vitrinele restaurantului.

Numele restaurantului este Med Malina şi este ceva legat de zmeură.:)

Din exterior nu arată super grozav, dar l-am ales mai mult datorită faptului că era foarte multă lume. Erau două variante, ori era terasa foarte ieftină, ori se mânca foarte bine, dar nici prin cap nu ne-a trecut să fie ambele.

Odată ce a venit ospătăriţa am început limbajul semnelor:), doar prin Ungaria am mai găsit persoane să nu rupă un cuvânt în limba engleză 🙂 Norocul nostru a fost că a scos într-un final un meniu în care am găsit şi explicaţia în limba engleză.

La ”recomandarea” ospătăriţei am ales două produse tradiționale. Şi mă refer la ”recomandarea” deoarece orice o întrebam legat produsele din meniu tipa punea degetul şi ne spunea că e tradițional 🙂 A văzut ca am întrebat de tradițional şi apoi, ea o ţinea sus şi tare cu tradiţionalul. Cel puţin îşi dădea interesul 🙂

Din meniul lor am ales:

Bryndzove halusky – găluşte cu brânză de oaie

Pirohy podavame s cibuľou, slaninou a kyslou smotanou – Găluşte servite cu ceapă, bacon şi smântână.

În primă fază când ne-au fost puse pe masă ne-am uitat lung unul la altul, … ne-am uitat peste drum la pizzeria vecină, şi mai că ne doream să o chemăm pe chelneriţă să plătim şi să trecem la terasa vecină. Totuși am zis să încercăm să le gustăm, deşi în primă fază când am văzut găluştele respective pline de ulei nu ne-au făcut deloc poftă. Dar odată ce am dus prima furculiţă la gură am descoperit că sunt aşa de gustoase încât nu ne mai puteam opri din mâncat 🙂 De multe ori prima impresie ne mai face şi feste.

După masă am pornit din nou la plimbare pe strada Hlavna, dar când ne-am ridicat de la masă ne-am dat seama că la câteva case distanţă era cofetăria despre care am primit recomandare. Lume multă, în special tineri ieşiţi la plimbare, toţi cu îngheţata în mână. Ce mai, deşi tocmai ce ne-am ridicat de la masă, ne-am gândit că ar merge bine şi un desert.

Pot să vă spun cu mâna pe inimă că a fost una dintre cele mai bune îngheţate mâncate, care era la acelaşi nivel cu îngheţata mâncată prin Italia sau prin Viena la gelateria Zanoni & Zanoni de lângă Stephan’s Dom. În interiorul acestei cofetarii erau figurine din marţipan în toate formele posibile.

În continuare câteva poze şi din această cofetărie:

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Kosice am mai scris si aici:

http://www.bucketlist.ro/kosice-capitala-culturala-europeana-pentru-anul-2013/

http://www.bucketlist.ro/catedrala-sf-elisabeta-kosice/

Olanda

Unde poți să mănânci cele mai bune brioşe în Eindhoven?

2013/04/05 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Ei bine… după ce am terminat de vizitat biserica Sf. Catharinakerk, pe care am prezentat-o în episodul trecut, am pornit din nou la plimbare pe străduţele din Eindhoven. Am intrat din nou pe pietonala Rechtestraat, iar apoi pe pietonala Hooghuistraat, ambele sunt străduţe pline de magazine şi de galerii. Plimbându-ne din magazin în magazin, am ajuns în faţa unei patiserii – cafenea, care te îmbia cu un miros demențial. Nu eram flămânzi deoarece cu doar o oră înainte ne-am luat masa, dar mirosul care ieșea din acest local pur şi simplu ne-a determinat să intrăm înăuntru. În interior, vitrinele abundau de tot felul de prăjiturele, produse de patiserie şi brioşe, care mai de care mai atractive şi mai ispititoare. Așa că, fără să mai stăm pe gânduri, am cerut părerea vânzătoarei şi am rugat-o să-mi facă o recomandare 🙂

Astfel, am cumpărat o brioșă Kokosmuffins, făcută din cocos şi cu dulceață de portocale. Pot să spun, cu mâna pe inimă că a fost ceea mai bună brioşă mâncată vreodată,…. bineînțeles, după cele făcute de soția mea 🙂

Preţurile nu sunt mici, dar merită. O brioşă costă 1,85 Euro sau dacă se cumpără la pachet de patru bucăţi se plăteşte 6,5 euro/pachet. Mai găsiţi şi alte sortimente de brioşe, dar şi diferite produse de patiserie.

Dacă sunteţi prin Eindhoven merită să încercați brioșele de la Bakkertje Bol, link-ul îl găsiţi aici : http://goo.gl/maps/fmRqB

În continuare câteva poze:

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Olanda şi despre Amsterdam am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/tag/amsterdam/

Despre Eindhoven am mai scris aici:

http://www.bucketlist.ro/eindhoven-prima-impresie/

http://www.bucketlist.ro/biserica-st-catharinakerk-din-eindhoven/

http://www.bucketlist.ro/eindhoven-peisaje-de-noapte/

http://www.bucketlist.ro/eindhoven-central-station-eindhoven-aeroport/

Impresii de vacanta, Olanda

Unde să mănânci în Amsterdam

2013/02/25 Naghiu Ovidiu 9 Comments

Precum vă spuneam într-un post mai vechi, mi-am propus ori de câte ori dau de un restaurant bun sau vreun loc în care se poate mânca foarte bine să vi-l împărtășesc şi vouă.

În articolul de astăzi vreau să vă recomand un lanț de restaurante din Olanda care m-a impresionat foarte mult. Nu e cea mai ieftină soluţie pentru a lua masa când vizitați Olanda, dar pot să vă zic că a fost una dintre cele mai bune variante. Lanțul de restaurante se numește La Place.

Eram plecați de la hotel de la prima oră a dimineții, în prima zi din sejurul nostru prin acest oraș şi doream să ne găsim un loc frumos în care sa luăm micul dejun. Am ales să nu servim micul dejun la hotel deoarece 17,5 euro de persoană chiar mi se părea exagerat ca şi preț şi într-adevăr am avut dreptate.

Bun… şi iată-ne porniți prin oraș în căutarea unui loc pentru masă, spre surprinderea noastră cam toate locurile se deschideau doar la ora 10 🙂 (ora locală). Cum pentru noi ora 10 locală era, de fapt, ora 11 (ora României) chiar ne pornea râsul că, plimbându-ne prin tot orașul, nu găseam un loc unde să găsim un amărât de mic dejun. Am exclus din start varianta de a lua masa într-un fast food gen KFC sau McDonalds (era doar o ultima soluție pentru noi). Prin plimbarea noastră am mai intrat din loc în loc prin magazinele de suveniruri, cele care erau deschise la acea oră, sau cel puțin se pregăteau să se deschidă Așa am dat de o localnică (angajată a unui magazin de suveniruri) foarte sociabilă, care a avut răbdarea să ne dea câteva ponturi despre locurile în care ne putem lua masa. Am primit ponturi foarte bune atât pentru micul dejun, cât şi pentru prânz şi pentru cină.

La spusele tipei am primit ca şi recomandare, să încercam în primă fază în magazinele HEMA. De la ea am aflat că în fiecare dimineaţa între orele 9 şi 10, la bufetul din acest magazin este câte o ofertă pentru mic dejun (şi ea îşi lua micul dejun tot la acel magazin), iar dacă mai aveam răbdare până la ora 10, ora locală, puteam să mergem la restaurantul La Place care era în imediata apropiere.

Ok… ne-am îndreptat spre acest magazin HEMA si într-adevăr avea dreptate tipa. Am găsit să luăm micul dejun la 1 euro 🙂 Bine, nu era ceva super trăsnet, dar WTF … 1 euro :). şi ce era cel mai important, era deschis la acea oră 🙂 Micul dejun era compus dintr-o omletă cu bacon servită într-o baghetă proaspăt scoasă din cuptor, o cafea şi un croissant cu gem.

Am terminat cu micul dejun, ne-am mai plimbat puţin prin magazin, iar într-un final se făcuse ora 10 . Cum vis – a – vis de acest magazin era La Place, am zis că totuși intrăm să vedem despre ce este vorba.

Încă de la intrare am fost foarte impresionaţi. De fapt, am descoperit că era un fel de ”împinge tava”, dar practic te plimbai printr-o bucătărie imensă şi vedeai cum toata mâncarea se face în faţa ochilor tăi. Restaurantul era dispus pe trei nivele, la primul nivel erau expuse specialităţi ce puteau fi servite atât la micul dejun, cât şi seara, sau ca şi gustări între mese. De exemplu erau raioane de sandviciuri proaspete, care de care mai ademenitoare, cu tot felul de combinaţii şi specialităţi, erau feluri de pizza proaspăt scoase din cuptor, raioane cu tot felul de prăjiturele, brioşe, croissante, toate calde şi aburinde, iar la raionul de panificaţie zeci de chifle şi baghete care mai de care mai atrăgătoare. Ceea ce colora cel mai bine peisajul era raionul de fresh-uri proaspăt preparate, din o gamă extrem de variată de fructe, existând tot felul de combinaţii, toate aranjate pe un pat de gheaţă sfărmată. Acesta a fost raionul preferat al soţiei mele, au fost zile în care nu s-a putut abţine până nu a gustat câte 5-6 fresh-uri.

La etajul doi, se aflau expuse pe lângă alte câteva raioane tot pentru mic dejun, felurile pentru masa de prânz. Practic te plimbai printre raioane şi puteai să te serveşti direct din oalele de pe plitele încinse cu câte un bol de ciorbă, supă sau ceva de genu, iar la felul de bază erau atât de multe sortimente că era foarte greu să alegi, platouri întregi de garnituri, iar carnea o alegeai proaspătă, iar în câteva minute, chiar în faţa ta ţi-o prepara.

Şi la acest nivel, în mijloc trona un raion cu o altă diversitate de fresh-uri şi salate de fructe proaspete care, de asemenea, vedeai cum se prepară în faţa ta. Pot să spun că aici am băut cea mai bună limonadă.

La ultimul nivel era restaurantul, adică locul unde, după ce îţi umpleai tăvile cu tot ce doreai să mănânci, puteai servi masa. Interesantă era poziţia şi amplasarea locului de servit masa, de aici de sus aveai o privelişte de ansamblu asupra nivelului doi, puteai să vezi cam tot ce se găteşte în bucătărie, ceea ce nu făcea decât să îţi sporească şi mai mult apetitul şi cu greu te puteai abţine să nu mai alegi ceva.

În acest loc pentru 3,95 euro puteai să-ţi iei micul dejun, mic dejun ce consta în faptul că puteai să-ţi alegi 7 produse expuse din raionul de mic dejun. Pentru orice produs suplimentar plăteai în plus 50 de cenți. Era ok ca şi preț şi ca şi diversitate a felurilor de mâncare.

Pentru prânz am revenit tot în La Place unde puteai să-ţi cumperi meniul zilei la un preț de 9,95 euro. De obicei la meniul zilei am prins mâncare pe bază de somon. Ceva de genul somon la grătar cu legume sote, sos şi o salată. Porția era foarte consistentă, dar şi foarte gustoasă. După cât somon am mâncat zilele respective prin Amsterdam mi-am cam făcut plinul de Omega 3 şi Omega 6 pentru o perioadă destul de lungă 🙂

Acest lanț de restaurante îl găsiți în multe locații din Amsterdam, așa se face că în plimbarea noastră l-am găsit şi la ultimul etaj de la Biblioteca Centrală din Amsterdam, locul pe care îl recomand mai ales pentru priveliștea pe care o oferă asupra orașului Amsterdam.

Pentru cină am ales restaurantele din zona hotelului nostru (Rembrandtplein). Tot la recomandarea tipei de la magazinul de suveniruri am încercat restaurantul Vapiano. Un restaurant cu specific italienesc, dar care era foarte mult folosit de localnici. Si acest restaurant făcea parte dintr-un lanț de restaurante care de obicei l-am văzut în ţările nordice. Chiar îmi aduc aminte (lucru pe care mi l-am confirmat revăzând pozele) că am intrat într-un restaurant Vapiano când am vizitat Stockholm-ul, dar în momentul respectiv nu am dat mare importanţă acestui lucru. Era interesantă organizarea acestui restaurant în sensul că, la intrare fiecare persoană primea un card, cu care plăteai în interiorul acelui restaurant tot ce îţi comandai, iar la ieşire din restaurant predai acest card şi plăteai consumaţia. Singurul dezavantaj era că nu puteai să-i laşi bacşiş persoanei care te-a servit, bineînţeles dacă erai mulţumit de serviciile lui.

Un alt lucru interesant era că, în momentul în care făceai comanda, mergeai la departamentul unei doreai să comanzi (era cu autoservire), făceai comanda şi primeai un dispozitiv asemănător unui telefon mobil care, când era gata comanda, începea să vibreze. Era optimizat totul astfel încât să nu stai la rând să aştepţi.

Despre mâncare pot să spun că întrecea multe restaurante italienești chiar din ţara mamă. Cel puțin când vine vorba de pizza era făcută ca la ”mama ei” în Italia, cu blat subţire, crocant, copt pe vatră.

Despre Amsterdam am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/amsterdam-plan-de-calatorie/

http://www.bucketlist.ro/amsterdam-peisaje-de-noapte/

http://www.bucketlist.ro/canalele-din-amsterdam/

http://www.bucketlist.ro/bloemenmarkt-piata-de-flori-din-amsterdam/

http://www.bucketlist.ro/magazinele-cu-produse-traditionale-din-amsterdam/

http://www.bucketlist.ro/piata-albert-cuyp-amsterdam/

Belgia, Impresii de vacanta

Un Bruxelles cu mult mai dulce decât credeam

2013/01/02 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Acum, că suntem în plin sezon al sărbătorilor şi în oricare casă păşeşti te întâmpină platouri cu prăjiturele sau cu tot felul de produse dulci, mi-am adus aminte de magazinele cu dulciuri din Bruxelles.

Le-am numit generic dulciuri deoarece Bruxelles-ul nu se rezumă doar la renumita ciocolată, ci şi la restul produselor pe bază de zahăr :). Sincer, de îndată ce intri într-un magazin de ”specialitate”, îți va crește glicemia doar privindu-le, ce să mai zic dacă le şi deguști.

Am intrat şi noi în câteva magazine, așa mai mult împinși de curiozitate şi, sincer, nu știam exact unde suntem , … într-un magazin sau într-un muzeu al acestor produse. Oricum, indiferent prin ce magazinaș ai păşi, abundența de produse te va şoca. Eu unul nu puteam să-mi imaginez că se pot produce atât de multe tipuri şi modele de ciocolată. De fiecare dată când intram într-un magazin reacționam mai ceva ca şi câinele lui Pavlov :). Din magazinul în care ne-am luat dulciurile pentru suvenir chiar am primit şi ceva mostre gratuite, pe care după ce le-am degustat, soţia mea, se întoarce către mine şi mă întreabă exact ca şi în reclama de la Snickers:

– better?
– … much better 🙂

Prin oraș o să găsiți diverși producători celebri, cum ar fi Leonidas (http://www.leonidas.com/en/) sau Neuhaus (http://www.neuhauschocolates.com/Splash_HomePage), dar şi mulți alţii mai puțin cunoscuți, dar care cu siguranță te vor impresiona prin cantitate, calitate… şi uneori chiar prin preț 🙂 (care poate să fie uneori destul de piperat).

In Bruxelles o să găsiți atât producători locali, cât şi firme multinaţionale care au dorit să se afirme şi în acest oraș.

Din cele câteva magazine pe care le-am vizitat am ales să vă prezint doar două, şi anume: La Belgique Gourmande şi La Cure Gourmande

La Belgique Gourmande:

La Cure Gourmande:

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Belgia am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/abies-electronicus-si-spiritul-craciunului-in-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/manneken-pis-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/parlamentarium-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/mini-europe-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/atomium-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/piata-de-craciun-din-bruxelles/

http://www.bucketlist.ro/belgia-prin-liege-fara-sa-vrem/

http://www.bucketlist.ro/belgia-imparatia-berii/

Impresii de vacanta, Romania, Uncategorized

Taverna Pecicană

2012/11/19 Naghiu Ovidiu 5 Comments

Începând cu acest articol, periodic o să vă prezint câte un restaurant, bar sau terasă care m-au impresionat şi m-au făcut să-mi doresc să vi le împărtășesc şi vouă.

Primul restaurant pe care l-am ales îl găsiți în orașul Pecica, chiar la intrare în acest oraș, cum mergeți din Arad spre localitatea Nădlac.

Am ajuns în Arad cu niște treburi pe care am crezut că le rezolvăm în timp util cât să plecăm mai departe, dar nu a fost așa, astfel că a trebuit să mai rămânem până a doua zi. Cum în seara respectivă nu aveam niciun plan, l-am sunat pe un vechi prieten din Arad şi am stabilit o întâlnire cu acesta pentru că nu ne mai văzusem demult. Cunoscându-l pe tip ca fiind un gurmand înrăit, am lăsat la aprecierea lui alegerea locaţiei.

Astfel, am pornit la drum, la nu mai mult de 25 de km de Arad, mai exact în oraşul Pecica.

Prin Pecica am trecut de mai multe ori, dar fără să ne oprim, auzisem doar din poveşti despre acest oraș. Pecica este localitatea din care, în anii ’80, Ceaușescu îşi aducea pâinea la București. Vă vine să credeți sau nu, dar Ceaușescu a dat dispoziție la vremea respectivă ca de două ori pe săptămână să i se aducă pâine făcută la Pecica.

Ajungând în faţa restaurantului Taverna Pecicană am fost impresionat încă de la intrare. Un butoi mare de vreo 10.000 de litri era suspendat în aer, pe acesta fiind inscripționat numele restaurantului Taverna Pecicană, așa că slabe șanse să-l rataţi dacă sunteți pe acest drum.

În restaurant am găsit o atmosferă foarte primitoare, muzică plăcută, personalul amabil. După ce ne-am așezat la masă, l-am rugat pe prietenul meu să comande el, că doar eram ajunși aici la recomandarea lui. Deşi exista o gamă variată de specialităţi în meniu, care de care mai atrăgătoare, am optat în cele din urmă pentru preparatele din peşte. Astfel, primul fel de mâncare a fost ”ciorbă de peşte a la Szeged”, o ciorbă picantă făcută din file de crap. Din câte am înţeles de la doamna care ne servea, bucătarul restaurantului era adus din Ungaria din Szeged.

Dacă nu ştiaţi, în Ungaria la Szeged an de an se organizează Festivalul International al peștelui (http://www.halfesztival.hu/).

Şi iată că ne-a ajuns pe masă şi celebra ciorbă de peşte a la Szeged. Eram noi flămânzi după o zi agitată, dar chiar nu puteam să stăpânim ditamai ceaunul de ciorbă. Chiar ne-a umflat râsul când am văzut porţia şi ne-am adus aminte de ciorba de peşte de la Ada Bojana, care la fel era servită în ceaun.

Ce să vă zic despre ciorbă, o minunăţie, mult mai bună decât oricare altă ciorbă de peşte pe care am mâncat-o vreodată, şi chiar avem la activ multe variante. Întrecea chiar şi ciorba de peşte pe care am mâncat-o în Delta Dunării, la lipoveni acasă. Ciorba era destul de picantă, că doar … noah… a fost făcuta după o rețetă ungurească şi ungurii sunt renumiți pentru iuțeala mâncărurilor, dar foarte bună la gust . După ce ne-a adus coşul de pâine pe masă, o întreb pe doamna care ne servea, despre pâine… Aceasta mi-a răspuns râzând:…. Da domnule, … e acelaşi tip de pâine care se trimitea pe vremuri la Ceaușescu în București şi pentru care Pecica a ajuns celebră.

La felul doi am ales un platou cu jumări de crap şi rondele de ceapă fiindcă eram prea ghiftuiţi de la primul fel.

La desert ce să mai zic, alt festin culinar. Am încercat din toate că doar sunt un pofticios. 🙂 Sufleu de ciocolată cu îngheţată de vanilie – un desert absolut extraordinar, deliciul fiind dat de contrastul existent atât între culori, cât şi între arome. Astfel, desertul era format dintr-un glob de îngheţată de vanilie şi un sufleu de ciocolată cald. Acest desert merită încercat, mai ales că nu îl găseşti în orice meniu.

Vă mai recomand să încercați şi mărul copt cu nuca şi stafide, dar şi tiramisu.

Cum trebuia să rămânem peste noapte în Arad ne-am hotărât să ne luam o camera aici, deoarece deasupra restaurantului se găsește şi un hotel. Condițiile foarte bune, curăţenie, preț mai mult decât rezonabil.

Impresii de vacanta, Spania

Barcelona – La Boqueria

2012/11/04 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Cum vă ziceam în postul precedent, acest articol o să-l dedic în totalitate pieței La Boqueria (Mercat de Sant Josep de la Boqueria). Această piață are un istoric bogat, mai ales că existenţa sa a fost menționată începând cu anul 1217, când era doar o piață de stradă, apoi, începând din anul 1836, şi-a primit statutul de piață ”cu acte în regula”. Ultimele modificări au fost aduse în anul 1914, când a fost instalat şi actualul acoperiș.

Chiar dacă nu ești o persoană gurmandă, o plimbare prin această piață cu siguranță iți va creşte apetitul culinar. Acest loc este un templu gastronomic, un loc în care găseşti toate etapele, de la producător la produs finit, de la pescar la măcelar, de la clienţi ”amatori” la clienţi profesionişti :), şi nu în ultimul rând, de la fotografi amatori (cum era şi cazul nostru), la fotografi profesionişti.

Este foarte important să parcurgeți toate cele cinci raioane în care este împărțită piața pentru a admira toate etapele, de la producție proprie, carne, fructe de mare, mezeluri, până la partea de restaurante şi cafenele.

Odată intrat în această piaţă vei fi întâmpinat de o multitudine de culori ale fructelor şi fresh-urilor proaspte din fructe. Este foarte greu să alegi un singur pahar de fresh, când vezi varietatea de fructe şi culori, care de care mai îmbietoare, atât prin decoraţiuni, cât şi prin arome.

În partea centrală a pieței diversitatea fructelor de mare te fac să nu regreți faptul că nu ai vizitat în ultima vreme un acvariu important, iar pe marginea pieței vei avea prilejul să deguști câte un tapas pentru a-ţi potoli foamea.

Cel mai bine e să vă las să admirați pozele făcute în această piață şi am convingerea că, dacă ajungeți în Barcelona, o să treceți acest loc în obiectivele d-voastră.

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Barcelona am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/casa-muzeul-gaudi-parcul-guell/
http://www.bucketlist.ro/parc-guell-barcelona/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-casa-batllo/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-fantanile-magice-de-la-montjuic/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-tibidabo/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-piata-sant-jaume-si-sarbatoarea-sf-cristofor/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-bulevardul-las-ramblas/

Despre Spania am mai scris si aici:
http://www.bucketlist.ro/peniscola-gibraltarul-valenciei/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 14 Pyrgos Santorini

2012/10/15 Naghiu Ovidiu Leave a comment

După ce am vizitat cele mai celebre zone de pe insula Santorini, ne-am hotărât să ieșim puțin din tipar si să vizităm altceva, şi anume localitatea Pyrgos.

Localitatea Pyrgos Kallistis sau pe scurtPyrgos (turn), o recomand pentru priveliștile panoramice pe care le oferă asupra insulei. În plus, aici se găseşte unul dintre cele cinci castele venețiene (celelalte castele se găsesc in Akrotiri, Skaros, Oia și Emporio)

Cum se face că am ales acest loc?

Păi, cu ceva timp înainte de a pleca spre Santorini, stând la o discuție cu un prieten care a fost în Santorini cu câţiva ani în urmă, mi-a recomandat să merg în Pyrgos. Având o mașina închiriată, ne-am hotărât să dăm o tura şi pe aici.

Odată ajunși în centru localităţii, am pornit spre castelul venețian de pe vârful dealului. Intrând în labirintul de alei care te duc până în fostul castel, poți admira cele peste 33 de biserici ce se găsesc în această aşezare. M-am şi mirat cum de sunt atât de multe biserici la o localitate așa de mică. Ca să aveți termeni de comparație, localitatea Pyrgos nu are mai mult de 500 de localnici . Aleile foarte sinuoase dau impresia că te afli într-o localitate mare, dar de fapt, în maxim jumătate de oră poți realiza un tur complet al localității.

În interiorul orășelului se găsesc foarte multe magazine cu produse tradiționale, precum şi cu suveniruri. Din loc în loc, te vei opri lăsând să treacă câte un localnic ce urcă pe un măgar sau mai tresari când vezi câte o șopârliță care stă tolănită la soare. Odată ajunși în vârful dealului, lucrurile se schimbă, de îndată ce poţi zări panoramele spre Kamari, Fira şi restul obiectivelor din nordul insulei.

La întoarcerea de la castel, recomand o oprire în centrul stațiunii, la taverna Kallisti, unde se pot servi o mulţime de mâncăruri tradiţionale greceşti, foarte gustoase. Taverna, este simplă prin design, dar bogată prin varietăţile culinare :)) (sau poate se datora faptului ca ne era foame). Să nu mai spunem de preturi, sunt mai multe decât rezonabile dacă facem comparație cu preţurile din Fira, Oia sau Imerovigli.

După cum se zice, o poză face cât o mie de cuvinte…, mai bine vă las să le savuraţi: 🙂

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-10-insula-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia ep 8 – Tavernele din Zakynthos

2012/08/01 Naghiu Ovidiu 1 Comment

În primul articol despre Zakynthos vă povesteam despre faptul că în Grecia (mai puțin în zona Paralia Katerini) am avut în permanenţă un festin culinar. Mai puțin Paralia Katerini, deoarece am dormit şi în acesta zonă o noapte (nu am rezistat mai mult), şi ceea ce am văzut pe la terase m-a făcut să renunț la ideea de a rămânea aici. La terasele din zona Paralia, în afară de faptul că meniul consta în mâncăruri ”tradițional romanești” mai aveai şi ”plăcerea” să asculți manele, în loc sa asculți Laïka tradițională grecească. Să fim serioși, nu am bătut atâta drum să mănânc ciorbă de perișoare (nu că nu îmi place) şi să îl ascult pe Salam (pe ăsta chiar nu il suport 🙂 )

Pe insula Zakynthos am avut foarte mare noroc cu prietenul nostru grec care ne-a recomandat cele mai bune terase de pe insulă. Chiar pot să vă fac un clasament al acestora, care poate să vă fie de folos în cazul în care veţi merge pe insulă.

Fără doar şi poate, taverna care ne-a plăcut cel mai mult şi unde am avut parte de cel mai frumos apus de soare, a fost o tavernă situată deasupra portului Vromi. La taverna AERAS am mâncat cele mai bune mâncăruri de pe insulă, iar ambianţa creată de patronul tavernei a fost una de excepție. Patronul tavernei (un preot !!! :)) ), a fost sarea si piperul în seara respectivă, un tip foarte haios şi glumeț, care știa să facă atmosfera plăcută. La recomandarea acestuia am încercat coaste prăjite cu spaghete şi fructe de mare gătite la cuptor cu brânza Feta. Mâncarea foarte bună, muzica asemenea, peisajul de vis şi cel mai frumos apus de soare pe care l-am văzut vreodată, a făcut din acea seară una de neuitat.

Grecul, foarte atent cu clienții lui, sper că a fost şi cu restul, cu noi cel puțin a fost foarte atent. Când am ajuns la el la terasă si ne-am așezat la masă, rapid a venit cu niște platouri cu pâine proaspăt scoasă din cuptor, peste care a pus puțin ulei de măsline şi ceva pastă de roşii în combinație cu vinete. Oricum foarte gustoase.

Vinul casei, servit la carafă, un demi-sec de excepție, a făcut ca să încălzească şi mai bine atmosfera, care oricum era încinsă de soarele din Zakynthos. Apropo, că tot veni vorba de alcool, la această terasă am servit si câte un păhărel de Tsipouro. Aceasta este o băutură tradițional grecească, asemănătoare cu Ouzo, tot cu aroma de anason, dar cu mult mai tare din punct de vedere al alcoolului. Din spusele grecului, călugării de pe muntele Athos au inventat rețeta şi metoda de fabricare pentru Tsipouro. Doamne, ce ţii şi cu călugării ăștia!!

Momentul culminat al serii a fost apusul de soare, pe care sincer, dacă nu îl vedeam în realitate și vedeam direct pozele, ziceam că pozele, cu siguranță, sunt editate în Photoshop. Nu sunt editate în Photoshop şi nici în alt program şi nu sunt făcute cu ceva aparat super profi. Sunt făcute cu un simplu aparat compact pe care îl aveam la momentul respectiv.

La un moment dat, cerul a devenit de un roșu așa de aprins încât am avut impresia că pur şi simplu marea a luat foc. Să lăsăm pozele să vorbească:

În seara respectivă am rămas la terasă până noaptea târziu, atmosfera era prea frumoasă să plecăm mai devreme. Am mai recomandat terasa şi altor prieteni, care au fost apoi acolo şi au fost foarte încântați şi mulțumiți de serviciile oferite.

Următoarea tavernă pe care o recomand este situată în Kambi

A fost prima tavernă în vârf de munte vizitată pe insulă, la recomandarea soției patronului meu, care a fost cu câţiva ani înainte în acest loc. Într-adevăr, când am ajuns pe insulă, i-am spus la Spiros că vreau să merg la acea tavernă pentru a vedea apusul de soare de aici, la care râzând s-a uitat la mine, și mi-a spus să stau liniştit că deja era inclusă în listă :).

Când am ajuns sus la tavernă am rămas uimiţi de peisajul din jur. Terasa tavernei este construită pe marginea falezei cu marea, doar că este despărțită de mare de un perete aproape vertical, de câteva sute de metri. Ca și punct de reper puteți să întrebați de ”taverna Cross”. În apropiere de tavernă veți vedea o cruce cu o înălțime de douăzeci de metri, din beton, cruce ridicată în memoria victimelor celui de-al doilea război mondial.

Ospitalitatea a fost la ea acasă şi la această tavernă, cum te așezai la masă erai servit cu pâine caldă alături de un pacheţel de unt Lurpack, din partea casei. A prins foarte bine, mai ales după ce am dat pe gât câteva păhărele de Ouzo :)) . Spiros a comandat ceva platouri tradiţionale, ca și aperitive, care au fost absolut fantastice. Printre aperitive, pe platou se regăseau un soi de măsline, cu mult mai mici decât cele cu care eram obișnuit în Romania, foarte aromate, servite în combinație cu niște chiftele făcute din legume și cornulețe umplute cu feta.

Totodată, vă recomand să serviţi la această terasă o porție de Stifado.

Stifado este o tocăniță grecească bazată pe carne foarte consistentă și aromată, cu un sos picant și în care ceapa rămâne întreagă. Stifado puteți să îl găsiți în mai multe variante în funcție de carnea aleasă. Rețeta originală se bazează pe carne de vită, dar se poate folosi și carne de porc, pui sau chiar fructe de mare. Oricum sper să ajungeţi în primul rând în Zakynthos 🙂

Bineînțeles că şi această terasă oferă un apus de soare senzaţional.

Locul trei pentru mine a fost seara grecească de la restaurantul Sarakina.

Pe insula Zakynthos am încercat două variante de seară grecească, una în restaurantul Pandassia din Kalamaki și una in restaurantul (taverna ) Sarakina de lângă Laganas. Eu vă recomand varianta oferită de restaurantul Sarakina, variantă în care într-adevăr simți că trăiești o seară grecească autentică. Lume foarte multă, terasa ocupată aproape integral, lucru care poate se datorează și faptului că patronii terasei ofereau transportul gratuit cu microbuze proprii din Laganas.

Odată ajunși pe terasa tavernei a și început distracţia. Programul începe cu o mică poveste despre numele Sarkina, nume care provine de la o casă de pe insula Zakynhtos care a rezistat marelui cutremur din 1953. Muzica foarte bună, în combinație cu dansatorii care știau să facă ”atmosfera”, a făcut ca în maxim jumătate de ora să nu mai rămână aproape nicio persoană pe la mese. În momentul în care a început să se danseze Sirtaki (aka Zorba the Greek )aproape ca nu mai aveai loc de dans prin tavernă.

Și la această tavernă am încercat specialități tradiționale, foarte gustoase și bine pregătite, după cum se poate observa și din următoarele poze. Deși preturile sunt puțin mai piperate decât la alte taverne, merită să vă alocați o seară pentru acest restaurant, atmosfera face toți banii.

O altă recomandare e să încercați cofetăriile de pe pietonală din Zante, unde puteți să savurați deserturile grecești, baclava și kataifi. Am fost foarte încântat de Kataifi (kadaifi), care are la origine Kanafeh (Palestina) și este un desert făcut dintr-un aluat tăiat foarte subţire, sub formă de tăiţei, în combinație cu fistic şi cu migdale și stropit cu miere de albine.

Intr-o după-masă, în timp ce ne plimbam pe centru, la una din cofetării chiar am asistat la procesul de producție a unei porții de kataifi. Se fac destul de ușor numai ca necesitată ustensile speciale, mai ales pentru producerea tăițeilor (foarte subţiri). Tăițeii sunt stropiţi cu unt topit, se combină cu umplutura, se pun la cuptor pană se rumenesc, apoi la sfârşit se stropesc din abundență cu un sirop de miere. Veţi găsi foarte multe cofetarii in zona pe care v-am marcat-o pe hartă.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.184026365062965.44630.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

Impresii de vacanta, Muntenegru

Muntenegru – Ep 3 Ulcinj si Ada Bojana

2012/04/13 Naghiu Ovidiu 3 Comments

Ok, am ajuns și în renumita stațiune Ulcinj. O stațiune care am găsit-o foarte bine prezentată pe net, dar numai pe net :)). Cazarea am găsit-o tot prin intermediul net-ului și am fost foarte încântat de preț, priveliște şi condiții. Rezervarea am făcut-o telefonic, iar proprietarul pensiunii nu a solicitat transfer de bani pentru garanție. Pe net pensiunea se recomanda ca fiind cu 4 stele, poate în MNE stelele sunt în alt mod acordate. Sa zicem totuși ca era ok din punct de vedere condiții/preț. Drumul întortocheat de a ajunge până în fața vilei ne-a cam tăiat elanul concediului din Muntenegru, deși eram foarte incantați de ce am văzut pe drum. Pe net am găsit vila prezentată ca fiind foarte aproape de plaja (300 m). Nu știu cum se măsoară în MNE distanțele. Vorba cuiva, de pe un alt blog pe care îl citesc, nici ”dacă luam planorul” nu găseam cei 300 de metri până la plajă, darămite să nu mai punem în discuție diferența de nivel. In fine, după drumul lung pe care l-am făcut eram foarte încântați de faptul ca aveam unde sa facem un duș si să ne întindem într-un pat. Ajunsesem la vila in jurul orei 17, nu se mai punea in discuție să căutăm altceva, dar numai bine puteam sa dam o tură prin stațiune să vedem cum stau lucrurile.

Am ales ca si primă destinație plaja care se afla in ”imediata vecinătate”, plaja Velika Plaza. Plaja pe care dorim sa ajungem se întinde la sud de Ulcinj, înspre Albania, pe aproximativ 12 kilometri, fiind o plaja cu nisip fin și cu o intrare foarte lina în mare, este o plaja care este recomandata familiștilor cu copii mici. Porțiuni din acesta plaja sunt concesionate, iar marea majoritate a administratorilor sunt ruși. In general prin Muntenegru am văzut foarte mulți ruși

Coborâm din ”împărăţia Ulcinj-ului”, din vila în care ne-am cazat, și ne îndreptam spre plajă, numai ca trebuia sa trecem peste un podeț, care nu prezenta nicio siguranță, iar chestia asta nu era specificata în prezentarea vilei. Așa că ne-am hotărât sa luăm mașina și să dam o tura până la celebra plaja Ada Bojana.

Insula Ada Bojana, situată la o distanță de numai 13 km de Ulcinj, este o insulă artificială a râului Bojana. Insula s-a creat în urma scufundării unui vas la gura de vărsare a râului în Marea Adriatica. Cu timpul, în urma sedimentării aluviunilor, a rezultat aceasta insula. Ada Bojana, dispune de o plaja întinsa cu nisip fin, fiind una dintre cele mai cunoscute plaje de nudiști din Europa, dar și pe locul 24 in topul celor de la New York Times pentru anul 2010.

www.nytimes.com

Nu neapărat plaja de pe insula Ada Bojana ne-a atras, ci restaurantele pescărești din apropierea acestei insule. Insula oricum are un farmec aparte, o combinație intre Gura Portiței si Vama Veche (dar Vama Veche de odinioară). Am ales un restaurant la întâmplare, dar am făcut o alegere mai mult decât inspirată, aici pot sa spun ca am mâncat cea mai bună ciorbă – cremă de peşte. Felul în care a fost servită, într-un ceaun micuț, precum şi gustul desăvârșit, a fost tot ce ne-am putut dori de la o masă. Dacă trebuia sa o prezinte Radu Anton Roman această ciorbă, vă povestea o jumătate de ora și tot nu termina. Tot aici am mâncat şi pește proaspăt servit cu o garnitură specifică celor din Muntenegru, respectiv un amestec de cartofi natur cu spanac. Aici chelnerii defilau printre mese cu o tavă în care aveau toate sortimentele de pește, pentru a-ți alege peștele dorit, iar apoi ți-l preparau în bucătărie. Dacă doreai, puteai să asiști în timp ce bucătarul îți pregătea peștele. Referitor la prețuri, pot sa va zic ca sunt mai mult decât acceptabile. Din ce îmi mai aduc aminte era 3 euro o porție de ciorbă.

Dacă doriți sa rămâneți mai mult în zona Ada Bojana se pot găsi și foarte multe posibilități de cazare, cât şi de petrecere a timpului liber. Se pot face excursii pe râu în amonte, până în rezervația lacului Skadar, excursii pe mare, pescuit pe râu sau chiar pe mare, echitație pe plaja, etc.

http://www.ada-bojana.info

Dacă sunteți în zona Ulcinj – Ada Bojana şi doriți să vă organizați o excursie în Albania vă recomand să urmați sfaturile Georgianei de la Vacanță Reușită

În dimineața următoare, după ce am luat micul dejun, pe nepregătite ne-am hotărât sa plecam din Ulcinj, spre marea surprindere a proprietarului. Oricum a înțeles ideea că un lucru a spus pe net si altceva am găsit în realitate.

Așa ca ne-am pornit la drum spre nord, pe riviera muntenegreană, spre renumitele stațiuni Budva si Sv Stefani, dar restul detaliilor în posturile viitoare.

Pentru cazare in zona Ulcinj, vă recomand Booking.com

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-2-drumul/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-4-budva/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/