Category Archives: Romania

Mini-târgul de Crăciun din Deva

2014/12/31 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Anul acesta mi-a petrecut sărbătorile de iarnă la Deva, deși aveam în plan să vizitez din nou târgul de Crăciun de la Sibiu, am renunțat pe ultima sută de metri.
Fiind în Deva, mai mult din plictiseală, am dat o tură şi prin mini-târgul de Crăciun organizat de primăria Deva, în parteneriat cu consiliul județean Hunedoara .
Probabil vă gândiți la faptul că nu prea aveam ce să găsesc la acest târg si că e un târg care nu prea prezintă interes. Ei bine, la fel m-am gândit si eu până ce am ajuns să-l vizitez, dar din fericire m-am înşelat. Chiar mă bucur să vad că se iau astfel de inițiative din partea autorităţilor locale şi se promovează producătorii locali şi produsele locale.
Precum prea bine știți, de fiecare dată când vizitez un târg, caut produse tradiționale si ecologice. Sincer, sunt sătul de toate produsele super procesate care se găsesc de obicei în comerț şi pe care, fără să mai avem de unde să alegem sau fără să ştim, suntem nevoiţi de multe ori să le consumăm.
Dar să revenim la acest mini-târg de Crăciun din Deva, care se desfăşoară pe pietonala din Deva (strada 1 Decembrie 1918 ). Mai exact din Piaţa Unirii până aproape de Colegiul Național Decebal, în nişte căsuţe de lemn, puse la dispoziţie de autoritățile locale, puteţi să găsiţi produse oferite de producătorii locali sau din apropiere.

Puteți să găsiți produse de patiserie şi cofetărie:

Cârnați tradiționali :

Puteți să serviți şi niște mititei de la Bulbucan. Cum am fost prin Deva de mai multe ori, tot am auzit recomandări referitoare la acești mititei de Bulbucan. Cică, sunt mai buni decât cei de lângă Deduleşti, de la Dealul Negru. Deşi am mâncat în mai multe locuri din Deva, așa numiții mititei de Bulbucan, nu pot să spun care sunt mai buni, cei de la Bulbucani sau cei de la Deduleşti. Totul depinde de cât ţi-e de foame 🙂 . Pot să spun că se merită să-i încercaţi şi, am şi o recomandare. In piaţa din Deva, e o terasă unde se servesc astfel de mititei, care aduce în fiecare zi pastă de mici proaspătă de la Bulbucan.

La târg puteţi să mai încercaţi şi alte produse culinare, aveţi de unde alege:

Pâine tradiţională, coaptă pe vatră:

Din nou, o alta căsuţă care oferea cârnaţi tradiţionali şi şoric proaspăt de porc

Aici am dat şi de tipul cu cea mai bună reclamă. Pe o pancartă era afișat “Al doilea cel mai bun lucru din Deva” cum eram curios, l-am întrebat pe tip care e primul lucru bun din Deva. Am primit şi răspunsul 🙂

Nu știu dacă e cel de-al doilea lucru bun din Deva, dar la reclamă pot să spun că tipul e printre primii.

Şi vreo câteva căsuţe cu dulceața:

Şi cu ciocolata de casă, foarte bună:

Ajungem şi la piesa de rezistenţă: untura de porc (unsoare, mai pe vorba ardeleanului) pe pâine de casă şi cu ceapă roşie. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine m-a lovit nostalgia. Când eram copil mic, pe vremea lui Ceauşescu, la bunici, mai mâncam aşa ceva . Pe vremea respectivă nu aveau posibilitatea să-ţi ofere altceva pentru că aşa erau vremurile, totul era la raţie şi multe nu le găseai, așa că te bucurai de câte o felie de pâine proaspătă scoasă din cuptor peste care punea puţină untură de porc şi cu câteva felii de ceapă roşie.

Apoi si câteva produse de artizanat:

Din nou vreo câteva căsuţe cu produse de carne şi preparate din porc:

Şi am ajuns si la căsuţa cu cele mai bune prăjituri. Toate prăjiturile făcute de casă, după reţete pe care le găseşti în mod normal pe la fiecare gospodină prin casă.

Ultima căsuţă, era bineînţeles cu celebrii virşli de Sălaj. Şi da, sunt cu mult mai buni decât cei de la Brad sau de la Podele, cel puţin asta este părerea mea.

Romania

Spre ” Acoperişul României ” – Vârful Moldoveanu Guest post Cătălin Mascaş

2014/09/15 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Articolul de astăzi este scris de un bun prieten, coleg de muncă, la care apelez de fiecare dată când doresc să mă informez despre o anumită destinație montană. Ca să-i înțelegeți obsesia lui pentru munte pot să vă spun doar că, povestea care urmează relatează traseul lor ( Cătălin, soţia lui – Delia, împreună cu un prieten – Codruț) spre a ajunge pe ” Acoperişul României “, un traseu pe care l-a făcut după o recentă operație de menisc. Chiar am rămas șocat când am văzut pozele postate pe contul lui de socializare, știind că este în perioada de convalescență după operație. Da, știu, în ziua de astăzi prin intervențiile minim invazie (operație laparoscopică) perioada de convalescență este foarte redusă, dar totuși există anumite riscuri mai ales în cazuri de suprasolicitare. Sincer, eu unul nu m-aș aventura pe un traseu dificil mai ales dacă aş fi în perioadă de convalescenţă. Cum povestea lui despre traseul realizat spre vârful Moldoveanu ( 2544 m) m-a impresionat, l-am rugat să ne spună câteva cuvinte şi, mai ales, să ne prezinte câteva poze realizate pe acest traseu.
Iată relatarea lui:

“Muntele…o dată ce ajungi pe munte nu-ţi dorești altceva decât să ajungi mai sus, tot mai sus. Uite aşa se face că în vara lui 2014 ajungem şi noi (subsemnatul, soţia şi un prieten – Codruţ ) taman pe ” Acoperişul României ” (Vf. Moldoveanu – 2544m).
Aventura începe astfel : după lungi dezbateri şi îndelungate căutări pe bloguri şi site-uri de specialitate, ne hotărâm să o luăm înspre Munţii Făgăraş (cu plecare din Oradea) alegând cel mai pitoresc traseu, cel de creastă.
Deşteptarea se dă dimineaţa devreme, iar la 5:30 reuşim să ieşim din oraş spre Cluj. Din Gilău mergem pe autostradă până în Turda, unde ieşim de pe autostradă spre Alba Iulia. Drumul e bun şi nu prea aglomerat, iar în scurt timp ajungem în Sibiu de unde până la Bâlea e doar o zvârlitură de băţ. Vremea ţine cu noi, reuşim să ne bucurăm de priveliștea ce începe să ni se arate, însă cu aproximativ 1 km înainte de ajunge la Bâlea Lac, traficul devine infernal şi ne întrebăm dacă vom găsi un loc de parcare pe undeva. Ne mișcăm încet, încet, foooarte încet, dar după un sfert de oră ce a părut o veșnicie, ajungem sus la Bâlea Lac în căutarea unui loc de parcare. Începem să ne echipăm de munte, ne luăm genţile grele în spinări şi mergem să căutăm o hartă, Intrăm în Cabana Bâlea, de unde şi cumpărăm harta cu traseele Munţilor Făgăraş, şi rămânem surprinși de câtă lume este pe terasă! (se stătea la coadă inclusiv la WC)…deh! trebuiau să fie undeva toţi posesorii acelor maşini întâlnite la urcare!

Cu harta la mână, rucsacii în spinare şi dorinţa aceea de nestăvilit, pornim voioşi şi plini de elan spre Lacul Capra prin Şaua Caprei. Urcuşul abrupt ne oboseşte şi ne mai taie din elan, dar dorinţa primează şi ne dă curaj şi putere să urcăm în continuare (bine, bine şi vorbele pline de admiraţie ale câtorva trecători curioşi de destinaţia noastră). În 45 min. ajungem lângă Lacul Capra, unde ne tragem puţin sufletul şi alimentăm cu apă.

Vârful Arpașul Mic, Munții Făgăraș:

Odată ce treci de puzderia de oameni ce urcă înspre Şaua Caprei, acesta fiindu-le şi capătul traseului, ţi se deschide o privelişte ce îţi încântă toate simţurile şi îţi aprinde dorinţa de a descoperi tot mai mult din acel tărâm necunoscut încă pentru tine.
Ajungem şi la prima coborâre de pe traseu, cea de pe Piciorul Caprei, (motiv de bucurie pentru noi, însă nu pentru mult timp, deoarece realizăm că la întoarcere va trebui să urcăm pe aici şi nu va fi o urcare uşoară) când observăm că suntem urmăriţi de câteva capre negre! Nu prea reuşim să le pozăm având în vedere distanţa destul de mare între noi şi ele.

Piciorul Caprei :

Pornim spre Portiţa Arpaşului sau Fereastra Zmeilor, un loc important, dar nesemnalizat de pe traseu, de unde traseul se bifurcă astfel: bandă roşie, traseul spectaculos de creastă prin sectorul „La trei paşi de moarte”; sau bandă albastră, prin Căldarea Arpaşului înspre Lacurile Podragu şi Cabana Podragu urcând şi coborând prin trei văi.

Pauza înainte de „Trei paşi de moarte”:

După o mică pauză de hidratare şi un baton plin de energie, ne aventurăm înspre „Trei paşi de moarte”. Porţiunea nu este una foarte grea, însă e periculoasă şi foarte abruptă. Trebuie atenţie sporită, în special pe porţiunile asigurate cu lanţuri, deoarece în unele locuri lanţurile sunt desprinse şi se poate face balans. Cu atenţie, calculând fiecare pas, trecem cu bine şi începem să urcăm uşor până ajungem în şaua, unde întâlnim Monumentul Nerlinger. Pe drum însă, surprizele nu se lasă aşteptate şi în faţă ni se arată o capră neagră, rătăcită, apărută de nicăieri şi fără să-i fie teamă, se lasă pozată, se apropie stingher de noi pentru ca mai apoi să dispară după o creastă la fel de brusc precum a apărut. Ajunşi la Monumentul Nerlinger, facem o binemeritată pauză şi admirăm Lacul Buda, care împreună cu Lacul Capra sunt izvoare ale râului Argeş. Furaţi de mirajul traseului, deoarece de aici începe adevăratul traseu de creastă, chiar pe muchia muntelui nu realizăm furtuna ce ne paşte! Grăbim pasul şi chiar înainte de a urca cel mai solicitant vârf (Vf. Mircii 2471m) ne ajunge furtuna din urmă: grindină, ploaie, vânt şi descărcări electrice. Se pare că am nimerit meniul complet! Ne ghemuim la baza unei stânci destul de mărişoare unde ne simţim mai în siguranţă şi aşteptăm ca furtuna să-şi mai piardă din intensitate, lucru care nu se lasă aşteptat, iar în jumătate de oră putem să ne reluăm traseul spre Vf. Mircii. Eeei… şi aici facem greşeala! Aproape de vârf se iveşte o cărare (semnalizată!) care scurtează drumul, iar cum oboseala îşi spune cuvântul încercăm să „furăm” din traseu, scurtându-l. Ajungem însă pe o brână foarte periculoasă şi abruptă, iar stâncile fiind ude cu mare atenţie şi foarte greu reuşim să coborâm înspre Lacul Izvorul Podul Giurgiului, unde hotărâm să montăm corturile având în vedere faptul că mai existau şi altele. După ce corturile au fost montate, ne încălzim cu o supă caldă şi un ceai, vremea se îndreaptă şi vedem pentru prima dată „trapezul” Viştea Mare – Moldoveanu. Cu gândul la a doua zi, intrăm în corturi şi încercăm să ne odihnim după ziua încărcată ce tocmai a apus.

Fereastra Zmeilor:

„Trei paşi de moarte”:

Lacul Buda:

după Monumentul Nerlinger spre Arpaşul Mare (în faţă):

Vf. Mircii în stânga :

Cortul nostru iar în depărtare trapezul Viştea – Moldoveanu:

Dimineaţa la 6 deja ne ardeau călcâiele aşa că nu mai zăbovim mult, alimentăm cu apă din izvorul de lângă lac (atenţie a nu se bea apă din lac!) şi pornim prin Şaua Podragu, de unde vedem Lacurile Podragu şi Cabana Podragu, spre Vf. Moldoveanu. Poteca este una destul de lină fără prea mari diferenţe de nivel, trecem pe sub Vf. Corabia şi printre turmele de oi şi nici nu ne dăm seama că am ajuns în Şaua Orzănele, ultimul popas înainte de a începe abruptul urcuş spre Viştea Mare. Tot aici ne bucurăm de semnal la telefon pentru prima dată de când am părăsit zona lacului Capra. Începem urcuşul pieptiş, cu capul în pământ, aproximativ 40 min. până ajungem pe Vf. Viştea Mare 2527m. Păcat că acest vârf, al treilea ca înălţime din ţara noastră stă în umbra Vf. Moldoveanu. Spun asta pentru că nu există niciun indicator care să-l prezinte. De aici porneşte cel mai înalt traseu de creastă din ţara noastră. Cei 421 m, distanţa dintre cele două vârfuri, se parcurge în aproximativ 20 minute, cu foarte mare atenţie în special în zona de mijloc unde există o şa îngustă, numită Spintecătura Moldoveanului care, cu toate că este prevăzută cu lanţuri ajutătoare, se ridică la nivelul numelui său. Cu mare atenţie, fără grabă, poate fi trecută fără probleme.

Cabana Podragu şi Lacurile Podragu:

Vf.Corabia în plin răsărit de soare:

Traseu de creasta spre Vf. Moldoveanu:

Trapezul Viştea Mare – Moldoveanu:

Şaua Orzanele văzută de pe Vf.Viştea Mare:

Şaua Orzanele spre Vf.Moldoveanu :

Traseul de creastă de la Viştea spre vf. Moldoveanu:

Iată că efortul nostru se lasă răsplătit şi ajungem într-un final pe cel mai înalt vârf din ţara noastră: Vf. Moldoveanu (2544m). Avem parte de vreme bună şi crestele Munţilor Făgăraş ni se dezvăluie în toată frumuseţea lor. Nu este aglomerat pe vârf, un cuplu ceh şi doi băieţi cu care ne-am împrietenit ulterior, aşa că reuşim să facem poze şi să admirăm priveliştea în tihnă.

Vf.Moldoveanu spre Vf.Viştea Mare

Pornim înapoi spre Lacul Izvorul Podul Giugiului nehotărâţi dacă să ne întoarcem sau nu în aceeaşi zi la Bâlea. Vremea începe să se înrăutăţească cu toate astea, după 5h:30m de când am pornit spre Vf. Moldoveanu, ajungem la corturi. Ne verificăm ceasurile, e doar ora 14, gata, ne-am hotărât, plecăm, că doar n-om sta încă o noapte aici când timp e berechet! Dar… începe ploaia şi cum cortul nostru era deja împachetat, fuga fuguţa la Codruţ în cort, cu bagaje cu tot aşteptând să treacă ploicica. După 15 minute de stat în cort ca şi sardinele(că doar era cort de două persoane şi noi eram trei plus rucsacii) ploaia se opreşte. Adunăm şi cortul nr. 2 şi începem urcarea abruptă înspre Vf. Mircii. După multe opriri ajungem într-un final în vârf, evitând „scurtătura”. Pornim înspre Vf. Arpaşul Mare şi din nou : furtună! Acelaşi loc, acelaşi lucru: grindină, vânt, ploaie şi fulgere doar că acum eram chiar pe muchie! Unde să fugim? Ajungem cu chiu cu vai la Monumentul Nerlinger şi la coborâre ne adăpostim cum putem sub peretele abrupt. După 5 minute: şuvoaie de apă pe cărare, trebuie să ne mişcăm dacă vrem să nu avem vreo coborâre forţată mânaţi de apă. Norocul ne surâde, iar jos reuşim să montăm cortul ca să ne adăpostim de furtună, să ne uscăm şi să aşteptăm să treacă aceasta. Oboseala îşi spune cuvântul plus că ne şi încălzim iar până să ne dăm seama se făcuse 12 noaptea!
Dimineaţa, cu emoţii, scoatem capetele din cort şi ce să vezi: senin! Aşa că hai la drum, nu e loc de pribegeală! Grăbim pasul şi în scurt timp ajungem la urcarea de care ne era groază: Piciorul Caprei, dar în companie plăcută şi cu voie bună reuşim să trecem şi de acest ultim urcuş. Trecem pe lângă Lacul Capra şi ajungem în Şaua Caprei privind în urmă, cu nostalgie, la crestele măreţe ale Făgăraşului.
Coborârea din Şaua Caprei spre Lacul Bâlea, cu toate că este ultima pentru noi pe ziua de azi, ne solicită genunchii şi gleznele la maximum.
Ajunşi la maşină ne dezechipăm, coborâm Transfăgărăşanul şi ne uităm încă o dată luându-ne rămas bun de la crestele nu demult bătute la picior.
Traseul realizat:
Ziua 1 : Oradea – Bâlea Lac (2034m) – Şaua Capra 2315m – Lacul Capra 2249m – Fereastra Zmeilor ( Portiţa Arpaşului 2175m) – La trei paşi de moarte – Monumentul Nerlinger – Vf. Arpaşul Mare 2468m – Vf. Mircii 2471m- Lacul Izvorul Podu Giurgiului 2226m.
Ziua 2 : Lacul Izvorul Podul Giurgiului 2226m – Şaua Podragu 2307m – Şaua Ucei Mari 2220m – Şaua Orzanele – Vf. Viştea Mare 2527m – Vf. Moloveanu 2544m şi retur până la poalele Monumentului Nerlinger.
Ziua 3 : Retur la maşină.

Timpi :

Lacul Bâlea – Lacul Izvorul Podul Giurgiului 6h
Lacul Izvorul Podul Giurgiului – Vf. Moldoveanu şi retur 5h: 15 min

Surse de apă potabilă :

Izvoarele de lângă Lacul Capra
Înainte de Portiţa Arpaşului
Izvorul Podul Giurgiului
Cabana Podragu (noi nu am coborât)

Echipament necesar pe munte :

Bocanci
Rucsac în care să intre 1 buc sac dormit, haine de schimb, geacă impermeabilă + polar, şosete toate puse în pungi (să nu se ude), căciulă, mănuşi, pelerină de ploaie, frontală, briceag, trusă medicală, ac şi aţă, primus+butelie+cană metalică, brichetă.
Izopren, izolir
Cort
Opţional beţe de treking

Impresii de vacanta, Romania

Unde poți să găsești cele mai frumoase globuri pentru pomul de Crăciun

2013/12/22 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Unde pot să găsesc cele mai frumoase globuri de Crăciun?
Aceasta a fost întrebarea care m-a frământat de când am început să umblu pe la târgurile de Crăciun. Îmi doream să găsesc nişte globuri pictate manual care să dea un aer aparte bradului de Crăciun din casa noastră. Anul trecut când am vizitat târgul de Crăciun de la Bruxelles am căutat cam pe la toate căsuţele să-mi cumpăr aşa ceva, dar cam tot ce am găsit erau nişte kitsch-uri, ce nu meritau nici 10 bani. A urmat târgul meșterilor populari din Oradea, de astă-vară în care la fel am sperat să găsesc un meșter care să lucreze în sticlă şi care, pentru perioada sărbătorilor de iarnă, se va orienta pentru a produce globuri de iarnă, dar nu a fost aşa. Am zis că totuşi să încerc şi la mini târgul de Crăciun din Debrecen, dar nici aici nu am avut noroc. Sincer îmi cam pierdusem orice speranţă să găsesc ceva care să mă impresioneze.
Cum ne programasem să plecam la târgul de Crăciun din Sibiu, din vorba în vorbă cu prietenii de pe Facebook, am aflat ca în cadrul târgului o să găsesc o căsuţă în care se vor vinde globuri de Crăciun şi mai exista şi posibilitatea de a le personaliza. Chiar doream acest lucru deoarece vroiam să-i facem şi fetiţei noastre un glob personalizat pentru primul ei Crăciun. Ok…. eram super încântat de acest lucru şi aşteptam cu nerăbdare să ajung la Sibiu.
Înainte cu o seară de a pleca spre Sibiu, îi las un mesaj unei prietene din Sibiu să văd dacă nu o găsim prin oraş să ieşim la o cafea,… la o poveste. Este vorba de o prietenă cu care am avut ocazia să facem două excursii împreună, o excursie în Paris şi un concediu în Zakynthos. Din păcate era plecată din oraş şi nu puteam să ne întâlnim, dar la fel, din vorbă în vorbă, ajung să o întreb dacă nu a vizitat târgul şi dacă a văzut căsuţa cu globurile personalizate. Auzind cam ce-mi doresc să fac îmi spune că dacă vreau să-mi cumpăr ceva mai aparte să caut firma Colartis din Sibiu şi-mi şi dă adresa, deoarece ea a fost anul trecut pentru o comandă la această firmă. Ba, mai mult îmi şi trimite câteva poze cu globurile pe care le-a comandat. Eram super încântat…. era exact ce-mi doream să cumpăr 🙂
Şi iată-ne ajunşi în faţa atelierului, o căsuţă mică, pe o stradă neasfaltată si plină de gheaţă de pe care, sincer, nu mai speram să putem ieşi vreodată. Intru în atelier şi dau exact de patronul firmei care lucra de zor. Sufla în sticla încinsă şi făcea globurile din sticlă. Îi spun cam ce doresc şi mă pofteşte în atelierul în care se realiza pictura. Ceea ce a urmat, numai portofelul meu mai ştie, ne-am cheltuit toţi banii care-i aveam la noi pe aceste globuri. Norocul nostru a fost că la acest atelier nu au avut şi POS că altfel cred că apelam şi la carduri. Cel mai bine vă las să le admiraţi în fotografiile următoare.
PS. Ruxi, pe această cale îţi mulţumesc foarte mult pentru recomandare.

Şi… globurile cumpărate de noi de la Colartis Sibiu:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Impresii de vacanta, Romania

Tunelul de lumini din centrul Sibiului

2013/12/20 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Ei bine, motivul principal pentru care am ținut neapărat să ajungem în weekend-ul care tocmai a trecut prin Sibiu a fost montarea, în premieră pentru România, a unui tunel luminos, construit din becuri de tip LED, de către Primăria Municipiului Sibiu împreună cu firma italiană De Cagna. Bineînțeles, cu această ocazie, am pușcat doi iepuri dintr-un foc, am participat la acest eveniment şi am vizitat târgul de Crăciun din Sibiu.
Deşi, în primă fază, am dorit să facem doar o simplă oprire prin Sibiu şi să plecăm mai departe, am avut o plăcută surpriză pe booking.com, să găsim o cameră la un hotel la un super preț, care era exact ce ne doream, adică foarte aproape de Târgul de Crăciun şi cât mai “child friendly” deoarece, spre acest eveniment, am pornit cu fetiţa noastră.
Într-adevăr, hotelul era conform descrierilor de pe Booking şi de pe Tripadvisor. Când am făcut rezervarea am specificat că dorim un pat matrimonial, dar am uitat să menționăm că o să ajungem şi cu o fetiţă de aproape cinci luni. Spre bucuria mea, la recepție m-au liniștit prin faptul că nu era nicio problemă din partea lor, ba chiar mai mult ne-a întrebat dacă nu dorim şi un pătuţ pentru fetiță. Bineînţeles că am luat această facilitate şi imediat după ce a făcut formalităţile pentru check-in recepţionera a pornit să ne prezinte camera şi să ne aducă acel pătuţ pentru bebeluși. Când am intrat în cameră am avut plăcuta surpriză să găsim cel mai lat pat în care am dormit vreodată. Am primit camera cu numărul 11 – Luxembourg şi era exact cum ne doream. După ce am văzut ce pat imens avem în cameră nu ne-am mai dorit să o punem pe fetiţă în acel pătuţ, ci să doarmă în pat cu noi.

Singurul inconvenient al acestui hotel este referitor la locul de parcare. În faţa hotelului, în Piaţa Mică este organizată o parcare din partea Consiliului Local Sibiu, unde preţul pe oră de parcare este de 2 Ron. Pentru a parca pentru o perioadă mai lungă e recomandat să scoţi maşina din această parcare şi să cauți un loc de parcare pe străzile lăturalnice. Oricum, din partea hotelului primeşti la recepţie, în mod gratuit, tichete de parcare pentru acele străzi.

Pentru masă am ales tot un restaurant din acea clădire în care, sincer, ne-am simțit ca la o creșă, în sensul bun al cuvântului. Aproape la fiecare masă era câte o familie cu un copil micuț. In interiorul acelui restaurant era organizat un mic spațiu de joacă pentru cei mici. O idee super, laşi copilul în acel spaţiu de joacă, iar tu ca şi părinte poţi să stai liniştit la masă şi să-ţi vezi de ale tale.
Bun, dar să revin şi la tunelul de lumini , principalul motivul pentru care am ales să vizitam Sibiul în acest weekend.
Tunelul luminos a fost montat pe strada Nicolae Balcescu, cu ocazia evenimentului Sibiu Lights and More. A avut o înălțime de 24 de metri şi o lungime de 40 de metri, iar construcția a fost realizată din peste 55000 de leduri. Costul acestui eveniment s-a ridicat la peste 20.000 de euro, dar a meritat pe deplin acești bani.
In continuare câteva poze si un clip video de la acest eveniment, dar şi de la Târgul de Crăciun Sibiu:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Impresii de vacanta, Romania

Târgul Meşterilor Populari – Muzeul Satului Bănăţean Timişoara

2013/09/22 Flori Naghiu 2 Comments

Ziua, începuse aproape clasic. Sâmbăta: puțină leneveală de dimineață, o vizită la piață după flori şi fructe iar mai apoi la cumpărături. Din vorba în vorbă cu prietenii mei, am aflat azi că la Muzeul Satului Bănăţean Timişoara e târgul meșterilor populari. Ieșiți fiind din apartamente, nu a fost greu să ne mobilizăm şi să o luăm spre pădurea verde. A ramas doar o singură problemă: lipsea aparatul foto, aşa că am încercat să-l suplinesc cu ajutorul telefonului. Am să imi păstrez părerea, şi anume că telefonul e doar pentru a imortaliza nişte momente deosebite. Pentru orice altceva există DSLR-ul, şi plăcerea de a fotografia.

Târgul se află la 13 ediție, şi se desfășoară în weekendul aceasta (21-22 septembrie 2013). Cu aceasta ocazie intrarea în muzeu este liberă. Orarul de vizitare este de marţi – sâmbătă între orele 10-18, iar duminica de la 12-20.

Ce puteți descoperi aici? ei bine, pe lângă muzeul satului propriu-zis, puteți găsi obiecte artizanale meșteșugite cu multă îndemânare şi dragoste de către meșterii şi artiștii populari. Oferta este variată: ceramică, obiecte din lemn, țesături, obiecte de cult, bucate tradiţionale românești pline de arome.

Vă recomand să vă opriți pe la fiecare să le ascultați povestea, şi să vă prezinte meșteșugul lor, care îl fac cu atâta sârg şi dragoste. Am redescoperit cu aceasta ocazie că a fi dascăl nu e doar o profesie, e un dar şi în același timp un stil de viaţă. Am ascultat fascinaţi lecţia de cultură şi simbolistică oferită de domnul profesor Manoli Constantin , am privit cu interes cum se cos iile sau covoarele, şi ne-am delectat cu un bulz. De asemenea mai este amenajat un atelier de creaţie şi se pot urmări spectacole de dansuri populare. Am avut parte astfel de câteva ore de relaxare şi voie bună, cu atât mai mult cu cât şi vremea a ţinut cu noi pentru această scurtă vizită.

Impresii de vacanta, Romania

Roşia Montană – aurul turistic din Apuseni

2013/09/18 Flori Naghiu 2 Comments

Înainte de a începe povestea propriu-zisă, aş vrea să fac o precizare: mă declar apolitică şi mândră de sentimentul de patriotism local că sunt ardeleancă. Cu toate că nu urmăresc știrile de la TV, considerând că de multe ori deformează realitatea, iar presa o citesc în diagonală, subiectul Roşia Montană mi-a atras atenția şi-l consider impetuos necesar de dezbătut. Mi-am dorit de multe ori să ajung să văd cu ochii mei situația şi zona Roșiei Montane, să ascult toate părerile şi abia apoi să afirm cu tărie că sprijin una sau alta dintre tabere.
Şi tare mi-aș dori ca toți cei care o fac într-un mod înverșunat să ajungă prin locurile acelea. Să aibă timpul şi răbdarea să facă treaba asta pe îndelete.

Prima dată când am ajuns în zonă eram în clasa a 7-a, într-o excursie cu școala prin Ţara Moților. Atunci am vizitat Ţebea şi mai apoi muzeul aurului din Brad. Oarecum amintirile îmi rămân încețoșate şi puținele poze de atunci nu ajută. Anul trecut de 1 mai am hotărât că e momentul să ajung din nou în Ţara Moţilor, aşa că ne-am adunat un grup de prieteni hotărâți să explorăm zona respectivă şi să ascultăm poveștile localnicilor.
Am pornit căutările pentru găsirea unei oferte decente, iar în final ne-am oprit asupra pensiunii Craiul (http://www.pensiuneacraiul.ro/). După o scurtă consfătuire, am optat pentru varianta cu demipensiune. Pentru oamenii de acolo am doar cuvinte de laudă: moți autentici, orientați spre muncă cinstită, calmi, calzi şi primitori. Au fost patru zile în care ne-am simțit răsfățați şi, în care, bunele intenții au ieșit la suprafață.

În Roşia Montană am ajuns duminica dimineața. Am vrut să vedem cât se poate de mult din zonă şi să interacționăm cu cât mai multă lume. Pentru început am dat întâmplător de indicatorul cu Tăul Brazi. Starea drumului nu intra deloc în discuție, pentru mașinuța mea nu au fost probleme deosebite, dar pentru cele care au gardă la sol mai joasă, ar fi putut fi. Nu am rămas prea mult în zona cu Tăul Brazi, dar am urcat puţin spre Tăul Anghel şi am renunțat să mai mergem spre Tăul Mare. Ce mi-a atras atenția este faptul că la Tăul Brazi e amenajată o zonă de agrement, fiind disponibile băncuțe şi hidrobiciclete și se poate pescui, iar peștii păreau sa fie destul de mari.

Am revenit în oraș pentru a face rost de hărți şi mai multe informații. Nu a fost greu să găsim în centrul Roşiei Montane un punct de informare, cu oamenii primitori şi foarte amabili. Am beneficiat şi de o plimbare şi câteva povești. Am pornit într-un mic tur ghidat şi am descoperit câteva din bisericile din zonă: cea romano-catolică, biserica unitariană, cea reformată, casa Ion Buteanu. Cu prilejul acesta am aflat şi câteva informații: Biserica Unitariana – datează din anul 1600, a fost arsă din temelii după răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi apoi reconstruită. Comunitatea din Abrud şi Roşia Montana a ridicat în opt ani de zile cele două biserici. Un alt obiectiv a fost şi conacul boieresc care a fost dărâmat, iar în locul lui a fost construit un bloc de locuințe. Ne-am bucurat să putem cumpăra (printre primele bucăți produse) niște magneți pentru frigider care poartă stema veche a orașului Abrud..

A urmat apoi vizita la Muzeul Exploatării Aurului, unde intrarea este gratis, iar hărțile cu zona se puteau cumpăra în schimbul sumei de 10 RON.

Tot în centru se găsește şi casa Rubner( 1874 – 1908)şi sediul RMGC, unde am intrat să vedem prezentarea şi să luăm pliante .

După vizita la RMGC ne-am îndreptat spre exploatările romane (vechile galerii miniere ce pot fi vizitate), care fac parte din Muzeul Mineritului Aurifer Roşia Montană. Biletele de intrare costa 8 RON pentru adulţi, 4 RON pentru studenți, 2 RON vederea, 45 RON cartea. Din poveștile ghidului (care este autorul cărții şi a lucrat în exploatare ca şi inginer ) am aflat că în această mină au lucrat în perioada romanilor aproximativ 20.000 de sclavi. Din anul 2006 exploatarea a fost închisă, ne mai fiind profitabilă. Am ascultat cu mult interes şi poveștile cu vâlvele aurului (năluci ce s-ar fi arătat celor care erau pe cale de a descoperi aurul). Dintre acestea, cea mai interesantă a fost cea legată de minerul Mihăilă Gritta, care a răspuns spiritului că va construi șapte biserici şi șapte școli cu bani din aurul găsit . Pentru acest fenomen există şi o explicație științifică: în subteran concentrația de oxigen scade sub 17%, iar în combinație cu presiunea şi întunericul poate duce la halucinații. Din cei peste 150 de km de galerii am vizitat doar puțin, mai precis doar intrarea în galerii. Galeriile romane însumează doar şapte kilometri din total şi sunt unice în lume prin lungime şi gradul de păstrare. Ele reprezintă un atu al introducerii Roşiei Montane în UNESCO. Un fragment de galerie de câteva sute de metri este vizitabilă în cadrul Muzeului Mineritului. Acest muzeu a fost deschis la începutul anilor 1970, la baza Masivului Orlea, masiv care este un monument de patrimoniu protejat prin lege, dar care se află pe lista munților pe care Gold Corporation vrea să îi exploateze. (!?)

Mai aveam pe lista noastră şi rezervația naturală geologică Detunatele – o rezervație reprezentată de coloanele de bazalt şi piatră despicată – despre care legenda spune că ar fi fost scăpată de un uriaş, dar în realitate au apărut datorită unei erupții vulcanice. Fiindcă am ieșit târziu la suprafață din galeriile romane din Roşia Montană ne-am propus să vizitam Detunatele cu altă ocazie.

În urma a tot ce am văzut şi am auzit, pot să afirm în cunoștință de cauză că sunt pentru a salva Roşia Montană, iar din discuțiile cu Ovidiu şi el este de aceaşi părere. Voi de ce părere sunteți?

Romania

Târgul Meşterilor Populari din Oradea la a douăzecea ediție

2013/07/22 Naghiu Ovidiu 1 Comment

În acest week-end s-a desfășurat în Oradea Târgul Meşterilor Populari , eveniment prezent la noi la a douăzecea ediție. Din curiozitate am trecut pe la acest târg şi, spre marea noastră uimire, a fost un târg foarte reușit, fiind diversificat în produse. Meșterii populari s-au adunat cam din toate zonele ţării, dar şi de peste hotare, în special din Ungaria, şi culmea, am văzut un meşter sosit din Africa 🙂

Târgul a fost găzduit de parcul Bălcescu din Oradea, unde am avut prilejul să admirăm tradiționalele ouă încondeiate de Bucovina, ceramica de la Horezu, icoane pictate pe sticlă sau pe lemn, sculpturi în lemn, vase de lut, costume populare, ţesături, în general cam tot ce vă puteţi imagina că se poate face din mâna unor meşteri populari.

Din toate tarabele pe care le-am vizitat ne-am oprit şi noi la câteva, de unde ne-am luat nişte mici suveniruri. Am pus ochii pe foarte multe produse, dar am încercat să ne limităm doar la cele de care aveam nevoie prin casă. Aşa că de la taraba d-lui Balint Arpad din Odorheiul Secuiesc ne-am ales cu nişte coşuleţe din pănuşi de porumb, iar de la un meşter din Horezu ne-am luat un magnet de frigider din ceramică.

De ce am fost cel mai încântat la acest târg?

Ei bine… de un meşter tot din județul Harghita, din Odorheiul Secuiesc. D-nul Silveszter Ferenc, că despre dânsul este vorba, a fost persoana care m-a uimit cel mai tare din acest târg. Era prezent la târg cu sculptură în coarne de cerb şi cu diverse produse făcute din oase de animale, cum ar fi solniţe, piperniţe, tirbuşoane, cuţite, furculiţe etc. A avut răbdarea să ne povestească întreg procesul de “fabricare” a acestor obiecte. Dintre lucrurile care m-au fascinat cel mai mult a fost un ceas de perete făcut din corn de cerb lopătar, ce avea lanţul construit tot din inele din coarne de cerb, un obiect foarte greu de făcut şi care a fost realizat cu o mare migală.

Un alt punct de atracţie au fost cazanele si instalațiile de distilare realizate din cupru, de către o familie din județul Sibiu.

Din punct de vedere gastronomic au fost prezenți pe mai multe standuri diverşi apicultori, producători de turtă dulce, dar şi un stand în care se prăjea cozonacul secuiesc.

Despre acest târg se mai poate spune multe, dar cel mai bine las pozele pe care le-am realizat să vorbească de la sine:

Romania

Drag Racing competiţia finală – Oradea 2013

2013/06/18 Naghiu Ovidiu 3 Comments

Precum vă spuneam şi în articolul ”Drag Racing Oradea – Sesiunea de calificări”, în weekendul 15 -16 iunie 2013, am avut prilejul de a ne delecta cu un concurs de Drag Racing, evenimentul făcând parte din ” Campionatului Naţional De Accelerare ”. Etapa din Oradea a fost primul eveniment din acest campionat pentru anul 2013. La acest concurs au fost înscrise aproximativ 100 de mașini, care au fost grupate în cele 14 categorii. După efectuarea stagiului de calificări ce s-a desfășurat sâmbăta şi duminica (orele 10 – 12) s-a trecut la finalele aceste competiții, finala desfășurându-se duminică 16 iunie, între orele 12 – 15 (dacă includem şi festivitatea de premiere ce s-a desfășurat până aproape de ora 16)

Acest eveniment s-a bucurat de un interes foarte mare atât din parte publicului, cât şi din partea organizatorilor şi a concurenților.

Marea mea dezamăgire s-a datorat faptului că maşina care mi-a lăsat cea mai bună impresie în turul de calificări avea cutia defectă, iar echipajul lucra de zor înainte de a începe competiţia finală. Este vorba de următorul BMW modificat care, din câte am înţeles de la mecanicii care se ocupau de reparaţie, a fost adus la peste 750 de CP, lucru uşor de remarcat în agresivitatea de care a dat dovada în cursele din calificări.

O alta maşină care mi-a lăsat o impresie foarte bună a fost un Volkswagen cu numere de Bucureşti (B49 SPY) şi, spre marea mea uimire, pilotul era o reprezentantă a sexului frumos.

Concursul a fost foarte animat, cu multe răsturnări de situaţie, dar şi cu multe eşecuri, uneori chiar la concurenţi favoriţi. Mulţi dintre concurenţi au fost urmăriţi de ghinion, cum a fost şi cazul Nissan-ului GT-R, a cărui cutie de viteze a intrat de multe ori ”în protecţie” şi pilotul, din păcate, nu a putut să scoată adevărata forţă a maşinii.

Ca şi concluzie, această competiţie s-a dovedit a fi un eveniment reuşit şi, ce e cel mai important, e faptul că această competiţie s-a desfăşurat în mod legal şi sportiv. Organizatorii acestui eveniment au primit tot sprijinul autorităţilor locale pentru organizarea acestui eveniment (Conducerea Aeroportului Oradea, Jandarmerie, Politia Rutiera, Consiliu Judeţean etc.)

Totodată, vreau să mulţumesc organizatorilor pentru accesul în culisele acestui eveniment.

În continuare vă prezint galeria video şi galeria foto al acestui eveniment:

Galeria Foto:

Festivitatea de premiere

Galeria Video

Oradea 2013 Finala la S1 – CS23VRT vs TM77BAX

Oradea 2013 BMW M5 Turbo Vs Nissan R35

Oradea 2013 BMW X6 BH94BOS vs Audi BH92KYD

Oradea 2013 BMW X6 CJ17HAX vs Audi BH92KYD

Oradea 2013 Finala AP1 Honda civic OPEL TIGRA

Oradea 2013 Finala AP2 SEAT vs HONDA

Oradea 2013 Finala la S9 Audi vs BMW

Oradea 2013 Finalele BH10SAW vs BMW

Oradea 2013 Finalele la S3 B333YZY vs VW AR07TBO

Oradea 2013 Finalele la S3 Cooper AR23CHE vs BMW VL01PWR

Oradea 2013 Finalele la S3 Cooper AR23CHE vs MM31CIP

Oradea 2013 GOLF VS GOLF

Oradea 2013 Honda vs GOLF

Oradea 2013 OPEL Tigra VS HONDA

Oradea 2013 Porsche VS BMW

Oradea 2013 Porsche vs BMW

Oradea 2013 Porsche VS Porsche

Oradea 2013 Semifinale BMW 49PNN vs BMW B83WPP

Oradea 2013 Toyota Celica Godzilla vs Honda CRX

Oradea 2013GOLF vs HONDA

Oradea 2013 clasa S2 Honda vs Logan MS41NZN

Oradea 2013 Finale la S2 Honda vs B49SPY

Oradea 2013 Finala la S2 Honda S2000 vs TM69YLF

Oradea 2013 Finala la AP5 Diesel Haplea B112MBI vs B777GUZ

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Romania

Festivalul Luminii – Oradea 2013

2013/06/16 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Sâmbătă seara, 15 iunie 2013, în parcul 1 Decembrie din Oradea a avut loc Festivalul Luminii, eveniment organizat de ”Cercetaşii României” şi Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Bihor.

Evenimentul a fost organizat sub sloganul ”redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte” şi, într-adevăr, așa a şi fost.

O plimbare pe aleile luminate din Parcului 1 Decembrie a fost o adevărată plăcere. Totodată, am admirat întreg spectacolul de lumină şi muzică oferit în acest parc. Mulțumim organizatorilor!

Cu acesta ocazie am încercat să surprind şi câteva fotografii cu acest eveniment:

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Romania

Drag Racing Oradea – Sesiunea de calificări

2013/06/16 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Ieri, 15 iunie 2013, pe pista Aeroportului din Oradea s-a desfășurat sesiunea de calificări pentru Etapa I a Campionatului Naţional De Accelerare, pentru anul 2013. Concursul se organizează pe mai multe grupe de participare, catalogate în două mari categorii, categoria STREET şi categoria PROFI.

Conform evenimentului lansat şi pe pagina oficială de Facebook a organizatorului, clasificarea se face în felul următor:

pentru grupele de participare categoria STREET
S1 – până la 1590 cmc NA , tracțiune faţă FWD şi spate RWD
– până la 1000 cmc supraalimentat , tracțiune faţă FWD şi spate RWD
– până la 1500 cmc diesel , tracțiune faţă FWD şi spate RWD
S2 – între 1591 cmc şi 2200 cmc NA , tracțiune faţă FWD şi spate RWD
– între 1001 cmc şi 1399 cmc supraalimentat ,tracţiune faţă FWD şi spate RWD
– între 1501 cmc şi 1700 cmc diesel , tracţiune faţă FWD şi spate RWD
S3 – între 2201 cmc şi 2980 cmc NA , tracţiune faţă FWD şi spate RWD
– între 1400 cmc şi 1600 cmc supraalimentat , tracţiune faţă FWD şi spate RWD
S4 – între 2981 cmc şi 3800 cmc , NA , tracţiune faţă FWD şi spate RWD
– între 1601 cmc şi 2550 cmc supraalimentat , tracţiune FWD
– între 1601 cmc şi 2200 cmc supraalimentat , tracţiune RWD
S5 – peste 3801 cmc NA , tracțiune faţă FWD şi spate RWD
– între 2201 cmc şi 3300 cmc supraalimentat tracţiune RWD
– peste 2551 cmc supraalimentat , tracţiune FWD
S6 – până la 2800 cmc supraalimentat tracţiune AWD
– până la 4200 cmc NA , tracţiune AWD
– peste 3301 cmc supraalimentat , tracţiune RWD
S7 – peste 2801 cmc , supraalimentat , tracţiune AWD
– peste 4201 cmc , NA , tracţiune AWD
S8 – între 1701 şi 2200 cmc diesel FWD,RWD,AWD
S9 – peste 2201 cmc diesel FWD,RWD,AWD

Grupe de participare – categoria PROFI
AP1 – până la 1600 cmc supraalimentat FWD
– până 3000 aspirat RWD,FWD
AP2 – între 1600 şi 3000 supraalimentat FWD
– între 3000 şi 4200 aspirat FWD,RWD
AP3 – sub 2500 supra alimentat RWD sau AWD
– peste 4200 aspirat FWD,RWD
– peste 3000 supraalimentat FWD
AP4 – peste 2500 supra alimentat RWD sau AWD
AP5 – diesel

Am asistat şi eu la această sesiune de calificări şi pot să spun că am fost încântat de ceea ce am văzut, deși nu sunt ”fan-ul” curselor de mașini. Până ieri, nici nu ştiam ce reprezintă termenul de dragracing 🙂

Concursul “Drag Racing” se desfăşoară pe o lungime de 402, 25 metri, distanţă care reprezintă un sfert de milă (1 milă = 1609 m). Maşinile care intră în această competiţie se aliniază câte două la start, după ce în prealabil au trecut şi prin sectorul de ” burnout ” (un sector menit să încălzească cauciucurile şi să ajute la o aderenţă mai bună)

Sincer, chiar mă bucur pentru organizarea unui asemenea eveniment în Oradea şi, la fel mă bucur, pentru faptul că acest eveniment a primit sprijinul autorităţilor locale (Poliţia Rutieră, Consiliului Județean şi, bineînțeles, Aeroportul Oradea). Consider că este cea mai bună soluţie pentru a se disputa “rivalitatea” cailor putere de sub capota maşinilor, în mod legal, şi nu prin cursele de maşini ilegale care, din păcate, au făcut atât de multe victime.

Ca şi impresii legate de sesiunea de calificări, pot să vă spun că am fost încântat de câteva modele de maşini, care într-adevăr au făcut spectacol şi sper ca astăzi, la finala acestui concurs, să pot afla mai multe despre aceste maşini.

Update:

Competiția finală se poate găsi aici:

http://www.bucketlist.ro/drag-racing-competitia-finala-oradea-2013/

Vă prezint şi câteva videoclipuri şi poze de la calificări :

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Romania

Plane spotting – Aeroportul Traian Vuia, Timişoara

2013/06/13 Flori Naghiu 5 Comments

Cu o oarecare întârziere, vă povestesc despre un eveniment din Timișoara, la care am avut deosebita placere să particip și anume, sesiunea de “plane spotting” din 5 iunie, de la aeroportul Traian Vuia.

Evenimentul nu a fost primul de acest fel organizat de către aeroportul din Timișoara și, sper eu, nici ultimul. Mi-am dorit demult să pot fotografia mai de aproape avioanele, să fiu cât se poate de aproape de pistă atunci când aterizează sau decolează pentru a le surprinde.

Am plecat de multe ori în excursii şi delegații de pe acest aeroport, dar nu am avut niciodată oportunitatea de a sta pe îndelete şi de a poza. Am mai avut o tentativă în aeroportul din Istanbul, dar cu toate că aveam filtru de polarizare, pozele prin geam cu obiectivul de zoom nu au fost deloc mulțumitoare.

Ce trebuie făcut pentru a participa la o asemenea sesiune? Ei bine, în primul rând să știți de eveniment şi să vă depuneți în timp util cererea de participare la biroul de relații publice, apoi să vă țineți degetele încrucișate să fiți în primii zece doritori. Pe urmă să aveți cu ce fotografia…, deși am văzut că se fac poze şi cu telefonul, am reale dubii de performanță.

Cu ce am pozat eu? Ei bine, un Nikon D5000 şi un obiectiv 70-300+ filtru UV. În poze vedeți ce folosesc adevărații profesioniști 😉

Ce am reușit să surprind în cele 4 ore de spotting: aterizările Carpatair pentru zboruri locale, la unu unu , Lufthansa şi Wizzair la doi nouă, plecările celor de Carpatair (Moldavian si avionul închiriat de la LOT), Lufthansa şi Wizzair.

De asemenea, norocul a făcut să surprinde şi sesiunea de antrenamente ale elicopterelor Puma, de la Flotila 71 Giarmata, avioane de agrement în ‘vizită’ deasupra aeroportului, cât şi plecarea avionului Cargo de la DHL. Am avut noroc de o vreme numai bună pentru stat cu ochii pe cer, am prins şi ”golden hour”, cu toate că dimineața în Timişoara era o vreme mizerabilă, cu vânt şi ploi.

Si înainte să vă las în compania pozelor, doresc să mulțumesc ‘zânelor mele bune’ (se ştiu ei cine) că au făcut posibilă această bucurie pentru mine: Mulțumesc! 🙂

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Impresii de vacanta, Romania

Tradiţii pascale în Ţara Beiuşului

2013/05/06 Flori Naghiu Leave a comment

Așadar, v-am promis un mic episod în care să vă povestesc despre tradițiile pascale, asa cum încă se păstrează la mine acasă. Şi când spun acasă, de data aceasta mă refer la Beiuş.
De ce am ales să fac acest lucru? Ei bine răspunsul e simplu: de sărbători ne apropiem din nou de familie și de rădăcini. În toate excursiile care le fac, încerc să descopăr cât mai mult din cultura şi tradițiile locului, dar în egală măsura le promovez şi pe cele naționale.

Postul Paştelui vine cu câteva momente ce se remarcă, iar totul este culminant în săptămâna mare.

Primul moment remarcabil este sâmbăta Sfântului Teodor, când se fierbe grâu, se face colivă şi, de asemenea, pomelnicele date în această zi pentru sufletele celor plecați de printre noi sunt citite la biserică, pe parcursul întregii perioade a postului.

În săptămâna mare, pentru mine personal tradițiile capătă contur tot mai accentuat, începând cu miercurea mare. E ziua în care mergeam la cimitir să plantăm flori pe morminte şi, în acelaşi timp, să ducem la biserică vinul şi prescura pentru Paşte.
Joia mare e zi târg în ţara Beiuşului. Se tocmește şi se cumpără mielul şi iedul, aceasta la prima oră din zi. Atunci când eram copil, abia așteptam sa se întoarcă părinţii mei acasă din târg să mergem împreună la piață să mă înnoiesc de Paşte. Devenise un fel de tradiție cumpăratul pantofiorilor roșii, ce aduceau cu cei ai Dorotheiei din vrăjitorul din Oz. De Florii, îmi primeam tot timpul rochița sau costumaşul de Paşte, dar papucii trebuiau musai cumpărați în joi Mare.

În Vinerea mare se ținea post, iar la mine acasă se vopsesc ouăle roșii. Deși nu se lucrează și e ca o zi de sărbătoare, ouăle sunt vopsite în acea zi pentru a aminti tutor de picăturile de sânge ce cădeau din trupul lui Isus. Bunica îmi spunea că în credința populară, ouăle înroșite în această zi ar fi bune de mâncat până de Rusalii, ele nealterându-se.

În această zonă, şi în special în Dragoteni si Săucani, sate din zona Beiuşului, ouăle se încondeiază sau, să folosesc un regionalism, se ”impistresc”. Tehnica presupune folosirea unui condei special, ceară de albine şi cărbune. Vopselele sunt alese cu grijă, iar de obicei sunt naturale: zeama obţinută din fierberea cojilor de ceapă sau a sfeclei roşii. De asemenea, în zonă era foarte des întâlnită tehnica de decorare cu ajutorul frunzelor.

În Drăgoteni, în vinerea mare, are loc un festival concurs de împistrit ouă. Şi tot în vinerea mare se fierbe șunca.

Sâmbăta mare e zi de bucătărit: friptura de miel, ciorba de miel, drob, cozonaci, toate proaspăt pregătite pentru ziua de Paşte. De asemenea, se încheie şi curățenia din casă, cu măturatul curții şi primenitul din faţa casei. Atunci când eram copil, seara ne adunam toți vecinii şi plecam împreună spre biserica din deal, unde e şi cimitirul, pentru a lua lumina şi a asista la slujba de înviere. Exista un alt obicei, al bunicii mele, şi anume acela de a ţine post negru din Joia mare, până în momentul în care ne întorceam acasă de la slujba de Înviere.

Duminica de Paşte, e zi de sărbătoare în toată zona. În zona satului Brădet, în apropierea Peșterii Urșilor, se face în această zi şi pomenirea morților. Tot aici exista şi o biserică veche din lemn, Biserica Pogorârea Sf. Ioan Teologul, intrată în patrimoniul cultural naţional al României . Aceasta datează din 1733 şi este una din cele mai vechi şi mai monumentale biserici de lemn din zonă.

În a doua zi de Paşte, lunea sunt două obiceiuri. În zona comunei Pietroasa, se face pomenirea morților, şi în acelaşi timp plecam şi noi la vizitat rudele de la tara.

Tot în această zi, în Ardeal e un alt obicei împrumutat de la unguri şi anume, mersul la stropit. În acest sens se foloseau sticluţe cu parfum, iar tinerii plecau să stropească tinerele domnițe. În schimb, ei erau serviţi cu cozonac şi vin şi primeau ouă roşii. Pentru cei tineri, acest lucru reprezenta un bun prilej de curtare.

Şi tot în a doua zi de Paşte, în multe sate se făceau serbări şi baluri. În zona Beiuşului, pomenirea morților se face în duminica Tomii. Diferențele de date, se justificau prin faptul că un preot deservea mai multe comune.

Impresii de vacanta, Romania

Târgul meşterilor populari – Beiuş

2013/05/04 Flori Naghiu 2 Comments

Mi-am dorit mai demult să vă prezint puțin zona mea natală, dar de fiecare dată mi-a lipsit un ‘pretext’. Acum, că se apropie sărbătoarea Învierii Domnului și suntem cu toții mai aproape de familie şi tradiții, am considerat că e un moment potrivit.

Așadar, m-am născut și crescut în Beiuș. Mi-am considerat dintotdeauna orășelul ca fiind unul norocos, privilegiat pentru că se află în depresiunea şi în țara Crişurilor. De acasă, în 20 km se poate ajunge la Stâna de Vale, în vreo 40 km la Padiş şi aproximativ 50 km la Băile Felix. Tot în zonă se găsesc şi trei peșteri cunoscute: Peștera Urșilor, Peștera Meziad si Pestera cu cristale din mina Farcu. De când s-a descoperit și forat apa termală, avem și un mic ștrand termal.

În același timp orășelul mustește de istorie. Beiuşenii au cu se mândri în acest sens. Samuil Vulcan reprezintă o școală cu tradiție. Liceul a fost înființat în 1828 şi a fost a doua şcoală din Transilvania cu predare în limba română şi latină.

Şi pentru că mai întâi de toate vroiam să vă povestesc de tradiții, am să încep prin ultimul mic eveniment desfășurat în acest sens în oraş, şi anume târgul meșterilor populari. Nu întâmplător ziua aleasă pentru desfășurare a fost Joia mare, zi de târg pentru cei din zonă. Expoziția cu vânzare a avut loc în faţa muzeului municipal Beiuș. Aceasta a reunit meșteri populari din întreaga zonă și a dorit o promovare şi perpetuare a tradițiilor din depresiune. Din rândul exponatelor nu au lipsit ouăle pascale împistrite, sculpturi, icoane, precum și renumita vioară cu goarnă (sau în denumirea locală ‘higheghe’).

Despre tradițiile şi obiceiurile pascale din zonă, aşa cum mi le amintesc şi păstrez eu, în postul următor.

Impresii de vacanta, Romania

Altringen & Lanurile de rapiţă

2013/05/03 Flori Naghiu 2 Comments

Duminică de dimineață, de Florii, am pornit într-o mică ieșire de relaxare în zona Timișoarei. La ora 9 dimineaţa, prietenii mei erau jos cu mașina în fața blocului, așteptau doar să cobor. L-am luat în grabă pe Nikky şi, fără să apuc să mai fac vreo documentare adițională pe internet, am pornit la drum. Ca norocul că știau ei direcția în care trebuia să o luăm.Despre destinația inițială stabilită, Charlottenburg, știam câte ceva, întrucât citisem mai demult şi era o veche idee de a explora zona.

Charlottenburg (sau Șarlota) este singurul sat construit sub formă de cerc din Banat. Distanța din Timișoara este oarecum mică, şi anume ~40km, pe drumuri județene. Din fericire pentru noi si pentru mașinuță, starea drumurilor a f0st chiar bună și cum era și duminica de dimineață si sărbătoare, nu am avut deloc parte de aglomerație, nici în oraş, nici în afara lui.

Pe drum, o dată trecuți de Pischia, am avut parte de peisaje desprinse din romanele ce le citisem odinioară în liceu. Câmpuri înverzite, de un verde ireal de crud, cu turme de miei și oi; fântâni ce își înălțau obraznic bratul spre cer, menite sa astâmpere setea animalelor.

Satele mici, cu case colorate, ce aduceau cu cele din pusta maghiara, cu fântâni mai mici și mai vechi, cu mecanisme interesante, toate aduceau o senzație accentuata de liniște și deconectare.

Intru cât nu am apucat să luăm micul dejun, pe drum a apărut și ideea: Noi ce mâncam? Şi mai ales… unde? din vorba în vorba, prietenii mei au zis ca știu ca în zonă trebuie sa fie şi o pensiune: Casa Altringen, la vreo 10 km de destinația noastră inițială. Asa ca ..încet încet am mers încolo. Inițial am trecut de Charlottenburg, de Altringen, si am înaintat atât timp cât am mai avut asfalt sub roţi. Ne-a lăsat furați de peisajul sălbatic si superb. Am oprit de câteva ori să facem poze. Ne-am întors în Altringen, iar pensiunea am reperat-o ușor.

O casa cocheta, curata şi aranjata. De cum a intrat, ne-a întâmpinat gazda, un domn cald şi prietenos, sşi cei doi catei simpatici.

Fiind frumos afară şi cald, am ales să mâncăm pe terasă, în spatele casei, aproape de livadă. Meniul ales: supă cremă de ciuperci cu crutoane, ceafă de porc la grătar şi salată de primavară. Ne-ar fi tentat şi desertul cu ciocolată, dar .. ne gândeam că poate nu va mai fi loc.. şi cam aşa a şi fost. Porțiile pentru trei persoane au fost aduse pe platouri, respectiv într-un bol mare de supă. În curte era o trambulină (posibil pentru copii), dar pe mine m-a tentat o repriză de sărituri. Cum gazda a remarcat faptul că arunc o privire galeșă în acea direcţie, mi-a zis ca pot să încerc liniștită. Şi cum mâncarea mai avea puţin până să fie adusă, m-am desfătat cu o sesiune de ţopăieli, numai bine cât să fac loc caloriilor ce urmau să fie aduse. De la sărit, am trecut totuşi pe la hamacul ce se legăna în livada de vişini. Era liniste, soare, vișinii infloriți şi, din când în când, atunci când adia vântul… o ploaie fină de petale albe.

După ce am terminat mâncarea, am mai rămas puțin pe terasă înainte de a porni la drum. Apoi am mai oprit încă o dată pe drum pentru o sesiune de poze, de data aceasta în lanurile cu rapiță, dealuri întregi în fășii galbene, cu un parfum plăcut. În mintea mea s-a făcut rapid analogia cu Provence si câmpurile de lavandă. Pentru mine a fost o plimbare plină de energie pozitivă.

Impresii de vacanta, Romania

Sărbătoarea narciselor – Zerveşti,Caraş-Severin

2013/04/23 Flori Naghiu 2 Comments

Anul trecut, puțin după data de 1 mai, o prietenă bună de-a mea a propus o ieșire de o zi,duminica, într-un loc din apropierea Timișoarei și anume Zerveşti. Nu știam prea multe despre locație și nici de eveniment, dar cum afară se încălzise şi am auzit cuvântul cheie ‘narcise’ am acceptat de îndată invitația. Aşa cum se întâmpla de cele mai multe ori, ieșirile spontane, sunt printre cele mai reușite. Am pornit puțin înainte de prânz la drum. Locația se afla între Caransebeș şi Muntele Mic, înainte de Turnu Ruieni.

Am găsit cu ușurință drumul spre platoul unde se sărbătoarea Festivalul Narciselor. Muzică populară, mici şi grătare de vânzare la cele două tarabe organizate, şi nu foarte multă lume. Am luat prânzul în aer liber, după care am pornit să culegem şi noi narcise. Deși erau mulți cei aflați în poiană, ne-a fost ușor să ne întoarcem cu câte un buchet imens de flori, după o plimbare de o oră. Am mai asistat puțin la spectacolul artiștilor populari înainte să ne întoarcem în Timișoara. Pentru mine, această sărbătoare a avut un iz de serbare câmpenească.

Poiana Narciselor de la Zerveşti, sau rezervația naturală ”Fâneața cu Narcise” se întinde pe o suprafață de aproximativ 30 de hectare, unde narcisa de munte crește spontan. Deși inițial festivalul ‘Sărbătoarea narciselor’ a început în 1965, în 2012 când am fost şi eu în zonă, se ținea doar ediția a XI-a.

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Impresii de vacanta, Romania

Padiş (BH) in decor de iarna

2012/12/29 Flori Naghiu 1 Comment

Rândurile acestea le scriu cu o bucurie mare: de curând am apucat să urc cu mașina la Padiş , pe un drum nou, refăcut, marcat pe două benzi, de o frumusețe aparte. Nu e spectaculos de condus, sunt puține curbe ace de păr, și ajunge ‘doar’ 1420m. Am fost și plăcut surprinsă că erau aruncat pietriș și material antiderapant, pe o porțiune de mai mult de 8km. Spre platou totuși gheața era regină şi pe drum. Din Pietroasa până sus la Cabana Padis sunt aproximativ 26km, iar pana în Boga drumul șerpuiește de-a lungul apei, fără a urca însa prea mult ca altitudine.

Nu am urcat până sus la Biserica Moţului, aveam echipament de munte doar parțial, iar vântul puternic parca tăia. Am fost descurajată şi de urmele de lăbi din zăpadă. Se poate urca şi cu bicicleta până acolo, lucru dovedit de un ciclist maghiar ce l-am găsit sus pe platou. Cel puțin mie îmi indica bordul mașinii zero grade..

Din păcate, în stațiunea Boga drumul încă nu e reparat. Am vrut să surprind în cateva poze cascada înghețată, dar am renuntat din cauza ravenelor din drum, riscam să dau cu scutul mașinii (deși are garda destul de sus).

Vă las în continuare în compania pozele, sper sa determine să vizitați zona. Este cu adevărat desprinsă dintr-o poveste a prințesei zăpezilor.