Slunj şi morile de apă de la Rastoke

Pentru concediul de vară din acest an am ales să mergem în Croaţia. Am ales această ţară din nou, mai mult pentru faptul că drumul până la litoralul croat se face în general doar pe autostradă, atât prin Ungaria, cât şi prin Croaţia. Cum locuim în Oradea putem foarte repede ajunge până în localitatea Debrecen (doar 70 de km), din Ungaria, iar de aici şi până pe litoralul croat este doar autostradă. Din păcate, dacă aş alege litoralul mării noastre, aş avea nevoie de vreo 16 ore de condus, cel puţin atât am făcut la ultimele drumuri spre această zonă. Un lucru destul de neplăcut dacă luăm în calcul faptul că avem în maşină şi un copil de 11 luni. Pentru mine a fost pentru a patra oară când am ajuns prin această ţară şi dacă tot mi-au plăcut foarte mult anumite locuri am ţinut neapărat să revizitez o parte din ele. Aşa se face că, primul loc în care am ţinut morțiș să ajung din nou, a fost în localitatea Slunj sau mai bine spus în partea istorică a acestei localităţi, în Rastoke. Locul acesta este renumit pentru morile de apă construite peste cascadele pe care le formează râul Slunjcica când se deversează în râul Korana.
Data trecută când am vizitat această localitate a fost din pură întâmplare. Eram după un drum de noapte cu maşina, de aproximativ 750 km şi doream să facem doar o scurtă pauză înainte de a ajunge la Parcul Naţional Plitvice. Eram şase persoane împărţite în două maşini şi eram hotărâţi ca după ce trecem de Karlovac să ne găsim o localitate din drumul nostru în care să facem un scurt popas şi să ne luăm micul dejun înainte de a ne începe vizita prin Parcul Național Plitvice.
Aşa se face că am ajuns în localitatea Slunj şi nu ne venea să credem ochilor peste ce minunăţie de locaţie am dat. Dacă nu doream să oprim, să luăm micul dejun, poate treceam pe lângă această localitate fără să o observăm. Si spun acest lucru deoarece drumul principal trece prin apropiere de Rastoke şi nu se observa foarte bine. Se poate vedea doar când se trece podul peste râul Korana. Prima impresie creată aici era că ne aflam într-o locaţie precum Veneţia, doar că de data aceasta totul se petrecea peste cascade. Eram fermecaţi de faptul că apa trecea prin casele oamenilor (case transformate din mori de apă vechi), de faptul că te aşezai la o terasă care era construită peste o cascadă şi, dacă comandam peşte la masă, ospătarul aducea minciogul din care-ţi scotea un peşte viu, iar mai apoi ţi-l ducea la bucătărie să ţi-l prepare precum vroiai tu. Da, pare un loc de basm, dar aşa şi este. Pe mine m-a fascinat de prima oară de cum l-am văzut. Oricum mi-am propus să mai vizitez acest loc şi iarna, după ce am văzut un album foto cu imagini realizate aici, când o mare parte din cascade erau îngheţate.
Aşa se face că, după prima noastră vizită în Slunj, am rămas fixat să mai ajung prin aceste locuri unde să-mi petrec câteva zile, având posibilitatea de a cunoaşte mai bine această zonă. Astfel, cu cele aflate la faţa locului, o să încerc să vă prezint câteva informații care sper să le puteți folosi vreodată: unde să vă căutați cazare în Slunj, ce să vizitaţi, unde să mâncaţi, precum şi multe alte ponturi.
Până atunci vreau să vă prezint câteva poze pe care le-am făcut acum câţiva ani când am ajuns pentru prima oară prin Slunj, dar şi poze recente făcute anul acesta.