Casa Muzeu Gaudi - Parcul Guell

Când a postat Ovidiu articolul despre parcul Guell, mi-am adus aminte şi de experiența mea legată despre vizitarea acestui obiectiv.

Una dintre lecțiile învățate de-a lungul excursiilor a fost faptul că prognoza meteo trebuie consultată zilnic, nu doar înainte de plecarea în concediu. A doua lecție a fost cea că planurile trebuie schimbate în funcție de punctele de interes și de locațiile alese pentru vizitat și starea vremii. De aici, ce a rezultat în mod natural a fost faptul că e musai să nu-ți lipsească din bagaj o foiță (pelerină) de ploaie. Din păcate, vremea nu ține cont de faptul ca tu ți-ai luat chiar în acele zile concediu. Din experiența personală, am constatat că de cele mai multe ori o pelerină este mai practică decât o umbrelă, mai ales dacă ai mâinile ocupate cu aparatul foto și mai și vrei să poți sa te strecori prin mulțime. Cu toate că nu este în mod deosebit, sexy ;). Şi, de asemenea, un alt aspect foarte important rămân papucii, în care trebuie sa nu intre apa, mai ales dacă urmează să te țopăi printre bălți întreaga zi.

În Barcelona am ajuns de 1 mai. În Timișoara deja erau peste 25grade, vara aproape instalată şi cu drepturi depline. Știam că va fi mai rece în ziua în care vom ajunge acolo, şi de asemenea cu posibile averse, ca atare aveam o haina subțire de ploaie. Cum nu am avut decât doua zile pline la dispoziție, am hotărât să ne axam pe descoperirea celor mai importante obiective turistice. Aşa că ne-am făcut planurile pentru prima zi să ne plimbam pe Las Ramblas, să ajungem în port şi de acolo să urcăm cu telecabina pe Montjuïc, iar dacă ne mai rămâne timp și nu ne-a răpus încă oboseala, pur și simplu să ne pierdem pe străzile din oraş. Parc Güell şi Sagrada Familia le-am planificat pentru a doua zi. De ce nu am ținut cont însă a fost prognoza meteo locală, actualizată, astfel încât am ajuns sa vedem parc Güell pe ploaie. Dimineața, vizitasem Sagrada Familia, opera neterminată a lui Gaudí. Pentru bilete s-a stat ceva vreme la coadă, aproape de o oră, şi aceasta în condițiile în care afară ploua. La casa, am aflat că exista posibilitatea achiziționării unui bilet ‘combo’, atât pentru vizitarea catedralei cât şi a casei Muzeu Gaudí din Parc Güell. Cum aveam de gând să ajungem în aceaşi zi şi prin parc am ales această variantă, şi în special pentru că ne costa doar câte un euro în plus. (http://www.gobarcelona.com/activities/sagrada-familia.html). Cumparate separat , am fi plătit o diferenţă de 4.5 euro. (http://www.spain.info/en/conoce/museo/barcelona/casa-museo_gaudi.html)

Deși l-am văzut pe ploaie, parcul Güell rămâne un loc de poveste. Şi nu îi lipsesc deloc vizitatorii. În vecinătate, am mai descoperit o mini gradină botanică în care am mai poposit (tot pe ploaie evident) pentru ceva mai bine de jumătate de oră.

După cum bine bănuiam căsuța ce părea desprinsă din povesti, era obiectivul la care aveam deja bilet de intrare. Casa este împărțita pe două etaje, plus parter, unde se afla şi magazinul cu suveniruri și casa de bilete. Cu toate ca are și un subsol, acesta nu este deschis publicului.

Casa, construită în stilul caracteristic lui Gaudí, a fost deschisă publicului în 1963, şi a fost reședința faimosului arhitect între 1906 şi 1925. În interior sunt expuse obiecte care au fost concepute de către Antoni Gaudí şi care i-au decorat şi care au fost rezidente acestei locuințe. În fiecare încăpere detaliile conferă un aer aparte obiectelor, astfel încât şi cea mai simplă încăpere, cum ar fi baia de la parter, devine o adevărata operă de artă. Accesând următorul link se poate face un tur virtual al casei.