Category Archives: Impresii de vacanta

Leapșa despre călătorii

Prietena Alina de la Jurnalul Alinuţei mi-a făcut o surpriza plăcută şi m-a nominalizat să particip la o leapşă despre călătorii. Cum nu am mai publicat de foarte mult timp ceva pe blog, am zis ca e momentul să accept această invitație şi să-i răspund întrebărilor din articolul ei.

1. Unde ai zburat prima dată cu avionul?
Primul zborul cu avionul a fost în anul 2006 când am vizitat Tunisia. Chiar peste câteva luni trebuie să sărbătoresc ” întâlnirea de 10 ani” cu avionul şi sper să sărbătoresc tot printr-un zbor, dar cu siguranţă spre o altă destinaţie decât cea de acum 10 ani.
In primă fază am fost foarte greu de convins să mă urc în avion. Deşi am călătorit foarte mult şi înainte de acest zbor, am preferat de fiecare dată să mă eschivez şi să caut soluţii în care sa folosesc alte metode de a călătorii. Preferam să călătoresc cu autostopul , cu maşina, cu trenul, cu bus-ul, dar numai în avion sa nu mă urc. Nu ştiu de ce, dar aveam o frică şi nu-mi puteam explica ce putea să mă oprească să mă urc în avion.  Ţin minte când ne-am hotărât să mergem în Tunisia căutam chiar şi variante de curse pe vase de croazieră numai să nu mă urc în avion.
Până când soţia se uită la mine şi-mi spune: Ce măi, ţi-e frică să te urci în avion? Ei bine, puteam să fac în continuare pe fricosul? Normal că, nu.
Şi uite aşa am lăsat să meargă lucrurile de la sine până m-am văzut urcat în avion şi ajuns deasupra norilor. Doar după ce am  ajuns deasupra norilor am văzut că ” dracul nu e aşa de negru precum pare” şi m-am hotărât să scot şi eu aparatul de fotografiat şi să prind  şi eu câteva cadre.

Primul zbor cu avionul (spre Tunisia):

Monastir Tunisia

Băile Antonine din Cartagina:

Băile Antonine din Cartagina Băile Antonine din Cartagina

Muzeul Bardo Tunis

Muzeul Bardo din Tunis Sidi Bou Said:

Sidi Bou Said Sidi Bou Said
Zborul de întoarcere nu a mai fost cu probleme şi deja începea să-mi fie drag zborul cu avionul.
Si uite aşa de câte ori am ocazia prefer să renunţ la maşină şi să-mi doresc să călătoresc cu avionul

2. Numeşte trei lucruri esenţiale pentru tine atunci când călătoreşti.

  • Telefonul
    Normal, fără doar şi poate telefonul e cel mai important lucru când călătoresc. Probabil, dacă ar trebui să aleg un singur lucru care să-l duc cu mine, telefonul e pe primul plan. Pe cât posibil încerc să-l folosesc la cât mai multe activităţi la care a fost proiectat (camera foto, gps, browsing, etc). Ba mai mult chiar îl folosesc pe post de back-up la tot ce înseamnă acte care trebuie să le avem cu noi ( acte scanate, asigurări scanate, adrese scanate etc). Uneori chiar şi la back-up pentru fotografiile efectuate cu aparatul dsrl. Din aceasta cauză, consider că, serviciile de stocare în cloud sunt cele mai importante (gen Dropbox, google drive etc)
  • Aparatul de fotografiat.
    Desi,  uneori  e o povară în plus (mai ales in cazurile in care nu ai bagaj de cală), aparatul de fotografiat e unul dintre accesoriile la care nu as renunţa în călătorie. Am căutat pe cât posibil să-l optimizez si să-mi fie cât mai uşor să-l iau cu mine. Astfel am cumpărat un obiectiv cât mai versatil pe care pot să-l folosesc în cat mai multe situații şi care să fie cât mai potrivit oricărui subiect fără să-mi car după mine întreaga trusă foto.
  • Îmbrăcămintea şi încălţămintea cât mai comodă .  Prefer să călătoresc comod şi nu să fac prezentarea modei (deşi, chiar nu sunt genul)

3. Cu cine ai vrea sa călătoreşti?
Principalii parteneri de călătorie pentru mine sunt soţia si mai nou, fetiţa, dar niciodată nu am refuzat să primim in călătoriile noastre prieteni dragi, rude sau chiar şi doar cunoștințe, dar cu care am mai călătorit şi cu care ne-am simţit bine. Important e sa ajungem la un numitor comun si să găsim o soluţie de mijloc care sa-i împace pe toți din grup.

4. Ce loc din avion preferi: geam, culoar, mijloc?
Chiar nu am preferințe, important e să ajung în avion. Un singur lucru e cert, locul de la geam o să fie ocupat de fetiță. Încă de la primul zbor a fost fascinată să privească norişori şi cel mai important lucru e ca-i place să călătorească cu avionul.

in avion - la geam
5. Cum „pierzi timpul” atunci când călătoreşti?
De obicei nu-l pierd, încerc să-l folosesc acest timp cât mai util. Dacă sunt în avion, încerc să recapitulez pe documentaţia salvată în telefon, ce am de vizitat, să-mi fac planuri cum să includ cât mai multe obiective, preţuri etc.
Dacă sunt la volan prefer să fiu atent la drum, iar dacă drumul devine plictisitor (autostradă) încercăm să punem o muzica bună în maşină astfel încât să ridicăm buna dispoziţie la toţi pasagerii. Chiar şi în cazul în care călătoream cu bebe în maşină , muzica pentru ei devine chiar haioasă uneori. 😀
6. Numeşte câteva ţări prin care ai călătorit.  
Le găsiţi în partea stângă a blogului (dacă nu folosiți tema de mobil), dar multe ţări încă nu am reuşit să le public.
7. Care dintre acestea a fost preferata ta?
Deși încă nu am reuşit să public mai nimic despre Suedia, încep să o consider ca fiind una din destinaţiile favorite, indiferent de anotimp (am vizitat aceasta tara atât iarna cât şi vara).
Oricum o lista cu destinațiile favorite o găsiţi si aici

8.Cu ce mijloc de transport îți place să călătorești?
Pentru distante mai lungi prefer cu avionul.  Pentru confort, si pentru distante scurte prefer  mașina. Precum scria si Larisa , mașina e cu mult mai comodă când vine vorba de căratul bagajelor, de independenţa pe care o poți avea când dorești să-ţi mai organizezi excursii la faţa locului, de faptul că e cu mult mai uşor să ajungi în zone mai izolate.
Sa nu uitam si faptul ca sunt pasionaţi de drumuri tematice

Grossglockner High Alpine Road - Cel mai frumos drum alpin din Austria

9. Numește un loc în care ai vrea să te întorci, din locurile deja vizitate?
Doar un loc? Cam greu sa aleg între Stockholm, Santorini, Zakynthos sau Hallstat.

Stockholm:

Stockholm -Suedia

Zakynthos:

Blue-Navagio-Zakynthos

– Santorini:

Santorini Oia

 

Hallstat:

 

Hallstatt - Austria

10. Există un loc în care nu ai mai vrea să te întorci?
Da. Cu siguranța nu ne vom întoarce la ultra all inclusive-ul din Turcia  .
Nu am exclus Turcia de pe lista si cu siguranță ne dorim să mai ajungem cândva prin această ţară, dar cu siguranţă am exclus de pe lista ” all inclusive” oferit de ei ( şi nu numai de ei)

11. Ai ceva pățanii interesante din categoria „M-am pierdut!”?
Da.  Eram pe drumul de întoarcere din Zakynthos şi cum eram aproape de ţară am hotărât se folosim doar GPS-ul şi să nu mai folosim hărţile tipărite.
Eram pe porţiunea de drum de la Smederevo  – Kovin spre Pancevo ca mai apoi să ne îndreptăm spre Vrsac – Stamora Moravita. M-am bazat pe GPS-ul mașinii, iar la un moment dat am ajuns într-o pădure, pe un drum foarte îngust, pe care, după zeci de mişcări, am reuşit cumva să întoarcem maşina şi să ajungem într-o zonă care să apară pe hartă. Să nu mai iau în calcul şi că zona respectivă era fără semnal GSM, iar combustibilul din maşină era aproape pe terminate (doream să alimentam imediat ce intram în România).Cu siguranţă nu o să uitam în grabă acea porţiune de drum 😀
Despre drumul dus spre Zakynthos v-am povestit aici

12. Unde ai călători special pentru mâncare?
Numai noi știm de cate ori ne-am abătut din drumul Oradea – Timișoara doar să ajungem prin Pecica  pentru a manca aici

Taverna-Pecicană
De multe ori, când mergem spre Austria Germania, pe drum ne oprim si la Paprika Csarda despre care v-am povestit aici

Paprika Csarda
Iar locul in care ne dorim să ajungem din nou să mâncam un ștrudel cu mere este acesta

Apfelstrudel in Hallstatt la Maislinger

Iar cum, doamnele care au propus această leapşa, sau oprit doar la întrebarea care se referea la mâncare şi nu au continuat şi cu băutura . Pot să vă răspund şi la întrebarea : Unde ai călători special pentru băutură?
Ei bine, cu siguranţă, pentru băutură (dar şi pentru mâncare) vreau să mai ajung încă o dată la Oktoberfest în Munchen. Despre acest festival v-am povestit aici

Cortul Winzerer Fähndl - Corturile de la Oktoberfest Munchen

13. Care este următoarea ta destinaţie?
Chiar nu ştiu, nu avem nimic în plan totul se rezumă la promoţiile pe care o să le prindem. Ştim doar că o să căutăm o destinaţie la mare, ideală pentru un concediu cu un copil mic de aproape trei anişori. In rest city break-urile sunt în funcţie de ofertele apărute.

14. Cum iţi place să iţi structurezi călătoria?
“Scânteia” care pune baza călătoriei e vreo ofertă apărută pentru o anumită locaţie sau vreun  eveniment care se desfăşoară într-o anumită zonă.  Nu am un anumit plan să-mi structurez călătoria, dar cu siguranţă că planul de călătorie să fie unul reușit trebuie să bifez toate elementele: transport, cazare, obiective de vizitat, gastronomie locală şi de ce nu şi puţină relaxare.
Oricum, nu poți să-ti faci un anumit tipar, de cele mai multe ori trebuie să te adaptezi la ce găsești la faţa locului.  În multe cazuri informațiile pe care le găsești la faţa locului poate să-ţi schimbe total planurile făcute acasă.
De exemplu, când am vizitat Kaprun şi Zell am See, spre norocul nostru am primit niște sfaturi foarte bune chiar de la proprietarul hotelului în care am stat. Ponturile cum să ne folosim cât mai bine cardul de staţiune ne-a făcut să economisim peste 200 de euro de familie. Despre acestea v-am povestit aici

hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun
Doar în cazul în care facem o excursie cu fetiţa noastră, încercăm să ne facem planuri pentru tot ce poate să apară neprevăzut. Aşa se face că pentru prima ieşire la mare cu bebeluş, în Croaţia, ne-am făcut planul acesta

Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia
Deși în anumite cazuri în care ne-am făcut planuri cu mult timp înainte si ne-am documentat în privinţa multor lucruri s-a întâmplat să fim luați prin surprindere de lucruri la care sincer nu ne-am gândit. Aşa se face că am ajuns să nu-mi mai pot duce mâna la gură şi să-mi anulez o rezervare la un restaurant doar pentru motivul că nu am ales bine sistemul cu care să transport bebeluşul prin Parcul National Plitvice despre care v-am povestit aici

cu caruciorul prin Plitvice
In alte cazuri am ajuns să ne modificăm concediul doar pentru anumite lucruri neprevăzute, care uneori  pot să vină chiar si din sfera …… paranormalului 😀

15. Pe cine provoci?

– pe Ioana  de la printreranduri.com care are ce sa va povestească. Si spun lucru acesta pentru ca a ajuns pe 7 continente, si asta într-un singur an.

Acest articol face parte dintr-o leapșă a călătorilor.  Vă invit să le citiți. Au mai scris si:

 

Nu la ultra all inclusive în Turcia! Nu la Kamelya Holiday Village din Side!

În ultima vreme (să aproximez că ar fi vorba de ultimii doi ani), în jurul nostru s-a tot pomenit de vacanţe în Turcia, de all inclusive, de ce bine e,  că vezi Doamne ce servicii poți să primești şi că se merită ultimul bănuţ pe care-l dai, iar dacă eşti o familie cu un copil micuţ e o recomandare foarte bună.  Anul trecut n-am pus botul la aşa ceva şi am ales să mergem în concediu în Lopar – Croatia şi v-am povestit aici . În momentul respectiv eram şi în plină desfăşurare a diversificării, iar în alimentaţia copilului nu aveam, sub nicio formă, cum să o adaptăm conceptului de “all inclusive” pe care l-am fi primit în Turcia.
Anul acesta am cedat şi am cumpărat un pachet cu “ultra all inclusive” în Turcia la un hotel de 5 stele din Side. Bine, pot să spun că am acceptat această alegere şi pe considerentul problemelor care au apărut pe plan internațional. În primă fază doream să ajungem în Grecia, dar a apărut problema cu lichiditățile, iar mai apoi când a fost depășită această problemă şi eram hotărați să ajungem pe insula Rhodos, a apărut problema cu refugiații. Așa că am exclus de pe listă, Grecia.  Au mai urmat câteva destinații din Italia, Croaţia şi Spania, dar care când le-am analizat mai bine a trebuit să le excludem.
Așa se face că, până la urmă, am ajuns să mergem în Turcia. Știu, am păcătuit 😀 am renunțat să fiu călător şi am devenit turist. Ce să fac?…  Mă căiesc şi promit că nu o să mai greșesc :D.  Nu are rost să precizez agenția de la care am cumpărat deoarece chiar nu are nicio vină. Ba din contră chiar vreau să-i mulţumesc Alinei, prietena care lucrează la agenţia respectivă, pentru răbdarea care a avut-o cu mine şi pentru preţul obţinut (preţ cu mult mai mic decât la restul agenţiilor care vindeau acest pachet).  Şi spun că a avut răbdare cu mine deoarece am schimbat data de plecare de vreo 5 ori. De fiecare dată intervenea câte ceva şi chiar înainte de a cumpăra pachetul trebuia să amânăm plecarea.  Şi-i mai mulțumesc pentru sinceritatea cu care mi-a prezentat toate aspectele legate de sejurul care va urma în Turcia.
În acest articol nu vreau să vă conving că nu e bine la all inclusive în Turcia, fiecare face ce doreşte şi merge unde vrea. Pentru noi conceptul de “all inclusive” o să-l cam tăiem de pe listă. Nu zic că nu o să mai încercăm vreodată, dar cu siguranţă, nu în viitorul foarte apropiat. Prin acest articol vreau doar să vă prezint experienţa noastră, nu tocmai plăcută,  la un hotel cică de cinci stele. Experienţă care nu s-a ridicat la așteptările noastre atât prin calitatea serviciilor oferite, cât şi prin atitudinea neprofesională a personalului care deservea acest resort.
Dacă mergeţi într-o agenţie de turism, puţin probabil să întâlniţi o persoană care să fi ajuns în hotelul respectiv. De obicei se ajunge în destinaţia respectivă doar de o agenţie tour operatoare care în momentul când se doreşte contractarea pentru anul respectiv participa la un infotrip, o excursie în care sunt purtaţi prin fiecare resort în parte şi le sunt prezentate serviciile oferite, dar şi calitatea acestora. Normal că, atunci când sunt organizate aceste infotripuri, persoanele participante primesc ce e mai bun şi nu au cum să afle adevărata faţă a serviciilor oferite de resorturile în pricină.
Pentru a afla totuși adevărata faţă poţi apela la review-uri postate de “end useri” (clienţi finali) pe bloguri , Tripadvisor, Booking , forumuri, etc, dar şi pe acestea, în unele cazuri, poţi să dai de review-uri false, plătite sau scrise chiar de resorturile respective. Ce nu face omul pentru o masă caldă în plus sau pentru o noapte de cazare. Şi spun lucrul acesta deoarece am văzut multe review-uri la anumite hoteluri,  companii aeriene, etc în care erau ridicați în slavi deși se știe că, cei în pricină,  oferă servicii de cea mai proastă calitate.
Bun, dar să revin la problema mea.  Am ales să plec la început de septembrie, cu zbor din Timișoara şi aterizare pe aeroportul din Antalya, într-un resort cică de 5 stele, din Side denumit Kamelya Holiday Village sau Kamelya World
Zborul a fost operat de Air Bucharest  cu un Boeing 737, un zbor de două ore şi cu întârziere de doar o oră  🙂 . Probabil nu era din vina lor. De la aeroportul din Antalya am fost preluați de o firma tour operatoare (în cazul nostru a fost vorba de Logic Tours) care ne asigura transferul până la hotel. Un transfer cu mult peste o oră (deși erau doar 60 de km)  deoarece pe traseu bineînțeles că  șoferul trebuia să facă o pauză la un supermarket, tot ce probabil era o înţelegere între proprietarii acelui magazin şi şoferii de la această firmă, o înţelegere în care aceştia din urmă primeau un comision în funcţie de achizițiile pe care le făceau turiștii. Bine , din momentul în care ne-am urcat în microbuzul de transfer am observat acest lucru, la cum prezenta ghidul lucrurile. Ceva de genul: acolo e cel mai bine, acolo sunt cele mai bune preturi, cea mai bună marfă, etc. Degeaba încercai să-l întrebi ce te interesa pe tine că, în câteva minute, tot la ce-l durea pe el se ajungea. Era un tip care îl întrecea şi pe Florin Piersic la vorbă, sincer nu știu cum mai avea salivă în gură la cât a putut să vorbească, dar din păcate doar verzi şi uscate, nimic concret.  Bine, mai prezenta şi excursiile opţionale care se putea cumpăra de la el pe durata şederii, dar care erau cam de 3 -4 ori preţul faţă de ce se găsea la agenţia din bazarul din Side.
Ajungem într-un final şi la hotelul cu pricina şi ne îndreptăm spre recepție. Nu mai mare mi-a fost mirarea să descopăr că, persoana de la recepție, avea aceleași cunoștințe de limba engleză ca şi nana Floare din vârful muntelui.  Prezentăm voucherele de cazare şi primim cardurile de acces în camere, brăţările pentru ultra all inclusive, dar şi harta cu amplasamentul bungalowului pe care îl aveam repartizat.  Tot aici mai primim şi un mic ghid cu programul fiecărui restaurant, snack-bar, bar etc  în parte. Bineînţeles că în limba turcă. Îi cerem tipului de la recepţie o variantă în limba engleză, dar care la momentul respectiv nu era disponibil şi trebuia să revenim în zilele următoare.  Ca şi idee, l-am primit în ultima zi după ce am mers în fiecare zi pe la această recepţie.
Terminăm cu toate formalitățile de check-in şi doream doar să ajungem în cameră să lăsăm bagajele, iar mai apoi  să mergem să ne luăm masa. Eram rupţi de foame după un drum de două ore de la Oradea la Timişoara, după alte două ore de aşteptat în aeroport (check-in + întârziere ), două ore de zbor, iar mai apoi cele aproape două ore de transfer. Pe zbor am primit doar un amărât de sandwich, dar care ulterior l-am considerat o delicatese după ce am văzut meniul din hotelul, cică, de 5 stele
Când dorim să pornim spre camere, tipul de la recepție ne oprește şi ne spune că în 2 minute o să vină cineva să ne conducă spre camere. Cele 2 minute s-au făcut o jumătate de oră ( şi nu exagerez) , iar la un copil de 2 ani şi la o oră trecută de 11 noaptea chiar nu picau tocmai bine. După mai multe discuții cu tipul de la recepție (nu tocmai plăcute) apare şi Suliman magnificul cu mașinuța lui de transfer.  O mașinuță ca şi cele folosite la golf cu care sa ne facă aşa zisul transfer la bungalow.  Bineînțeles, că să ne întindă nervii la maxim, se mai şi oprește vreo 5 minute să povestească vrute şi nevrute cu cineva la recepție.  Probabil ar fi bine să trec peste restul detaliilor, dar precum era normal, Suliman a rămas cu ochii în lumina lunii şi probabil că, a realizat că-ar fi trebuit să aştepte mult şi bine după bacşiş, cu mult mai mult decât am aşteptat noi să ne facă transferul.
Şi în sfârşit am ajuns şi noi în camera de 5 stele, camera în care camerista probabil se uita după stelele pe cer când trebuia să facă curat şi nu vedea mizeria lăsată în cameră. Nu are rost să mai intru în detalii, dar la o cameră de 5 stele nu e admisibil ca să găseşti pete de mucegai în baie, vasul WC să curgă, praf pe mobilă şi alte mici detalii care, din păcate, fac să-ţi strice buna dispoziţie când eşti în concediu.

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Mă întorc înapoi la recepție şi-i spun tipul că vreau să ne schimbe camera deoarece vasul wc curge şi probabil o să-l aud noaptea. Tipul, relaxat, ne spune să ne pară bine că doar am primit această cameră deoarece este un upgrade gratuit din partea resortului :D, un upgrade la o variantă net superioară faţă de ce am plătit noi.  Vrăjeală de doi lei. Bineînțeles că, nu mușc momeala așa ușor, deschid traficul de date pe mobil şi accesez pagina oficială a hotelului. Îi cer vocherul pe care l-am avut şi analizăm. Resortul dispunea de 3 tipuri de camere, iar tipul care l-am primit noi era varianta de bază, nicidecum o variantă mai bună. Brusc cunoștințele de conversație a tipului de  la recepție dispar,  a dat în bâlbâială şi că, nu mai înţelege cei spun în limba engleză. O las baltă şi plecăm să ne luăm masa, deși era o oră târzie.
Prima noapte, primele peripeții. Nici nu se luminase bine de ziua când brusc somnul ne-a fost întrerupt de muezin (preot musulman care anunţă din minaret ora rugăciunii)  care dădea ezanul (chemarea la rugăciune a musulmanilor). Se pare că, camera noastră, era chiar în apropierea unei moschei şi trebuia să suportăm cele cinci chemări la rugăciune de peste zi.  Trecem peste acest moment adormim înapoi şi nu se făcuse încă ora 8 când brusc , bătaie în uşă. Sar din pat, deschid repede uşa, să nu se trezească fetița, şi ce să-mi vad ochilor, o cameristă. Cu engleza ei de baltă ne spunea să eliberăm camera. În prima fază îi vorbesc frumos şi-i explic să revină mai târziu pentru că avem un copil mic care doarme. Îi şi arăt bilețelul atârnat pe clanța de la uşă  prin care-i rugăm să nu ne deranjeze. Ea ținea una şi bună, să eliberăm camera. Doar atunci am înțeles de unde vine expresia : Domnule, ce nu înţelegi, eşti turc?!…. Nu vroia să înţeleagă nici când i-am arătat în limba turcă ce scria pe bileţel. Ei bine, din nou, la 200 tensiune din cauza nervilor şi după ce s-au lăsat toţi sfinţi ortodocși şi probabil şi Allah pe ea, m-am făcut înţeles şi mai apoi nu am mai văzut persoana respectivă la faţă pe toată perioada sejurului.
Ne trezim pe la ora 9, tot de la vocea de “privighetoare” a unei cameriste (alta faţă de cea care ne-a dat deșteptarea mai devreme),  cameristă cu care a trebuit să ne obișnuim în următoarele 6 nopți cât a mai rămas din sejurul nostru.
Ies la ea o abordez şi-i spun să rezolve cumva vasul wc. Încearcă să-i explici unei persoane care ştia doar vreo trei cuvinte în engleză: “no problem” “sorry” şi “Hello” . Bine şi aceste cuvinte stâlcite până la Dumnezeu. Oricum după pronunția lui “sorry” am poreclit-o pe cameristă “soriiiiiii”
Şi ajungem şi la micul dejun, la mult lăudata masa “ultra all inclusive”. Ultra all inclusive în care aveai inclus mezeluri în care, parizerul de la noi ţi se părea un lux faţă de ce era acolo expus. Chiar nu am văzut pe toata durata sejurului mezeluri de doamne ajută, şi sunt destule care sa nu includă  carnea de porc. Nu am văzut deloc ghiudem, babic sau alte mezeluri la care turcii sunt renumiți.   Dacă-ţi pui în plan că tu vei merge la “all inclusive” să faci pagubă, ei bine află de la mine că nu ai cum. Închipuie-ţi  cât parizer poţi să-ţi cumperi în Romania de cei vreo 2000 de euro pe care-i dai pe sejur şi apoi fă-ţi tu un calcul cât poţi să mănânci în cele 7 nopţi cât durează sejurul. Şi-ţi spun lucrul acesta deoarece, când aşteptam la îmbarcarea din Timişoara, un tip din spatele meu, se tot bătea cu pumnul în piept că el a dat vreo 2000 de euro pe sejur, dar şi consumă de banii aceștia.  Ei bine, află că nu ai cum să faci pagubă.

mezeluri in restaurantul din Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Ce mai poţi găsi la micul dejun? Într-adevăr un stand plin de iaurt, dar în care toate vasele conțineau același tip de iaurt doar că, au erau puse fructe diferite in fiecare doar ca să le schimbe culoarea.  Singurul  raion care arata totuși cumva era cel de brânzeturi, dar şi acela identic pe tot parcursul sejurului.

stand de iaurt la restaurantul din Kamelya Holiday Village din Side - Turciabranzeturi - Kamelya Holiday Village din Side - Turciaunt la Kamelya Holiday Village din Side
Cică răcoritoarele erau la discreție, adică poți sa bei cât vrei tu. În primul rând, evit băuturile carbogazoase, dar din curiozitate am zis că totuşi încerc să văd ce ofertă avem. Ei bine, poate cei din generaţia mea vă mai aduceţi aminte de sucurile la TEC, noah cam aşa arătau şi acestea.  Nişte sucuri atât de false, şi cu atâtea chimicale că, probabil, erau folosite de egipteni în procesul de mumificare. Sincer, dacă aş fi băut în fiecare zi suc de la dozatoarele respective probabil că din cauza chimicalelor nu aş mai putrezi după moarte.

dozatorul cu otrava - Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Suc la TEC in Kamelya Holiday Village din Side – Turcia

Da, puteai să bei şi sucuri naturale, dar dacă aveai răbdare să aştepţi la o coadă de jumătate de oră şi mai apoi să-ţi storci tu portocalele.  Dacă mai prindeai câte un rus supărat pe viaţă în faţa ta, care cu o seara înainte a supt o sticlă de votcă şi care vroia să se refacă cu suc de portocale puteai să-ţi iei gândul de la acel fresh de portocale. Şi vă spun chestia asta deoarece, la coada la care m-am pus, am avut doar doi ruşi în faţa mea, unul şi-a făcut 6 pahare, iar următorul 5, şi uite aşa s-a mai dus o oră din viaţa mea la resortul de 5 stele din Turcia 🙂

Suc natural la Kamelya Holiday Village din Side Suc natural la Kamelya Holiday Village din Side
Dacă ajungi vreodată la all inclusive-ul din Turcia (cel puţin la cel din Kamelya World)  , partea frumoasă începe când doreşti să-ţi bei cafeaua. Acelaşi procedeu ca şi în cazul sucurilor carbogazoase. Un automat în care puteai să-ţi scoţi câte cafele vrei tu, dar toate făcute din concentrate. Chiar am prins un automat deschis în prima zi şi mă cruceam de ce-mi vedeam ochilor. Merg la tip şi-l întreb unde e cafeaua boabe (sau măcinată) pentru espresso, pentru ca aparatul avea un buton de espresso. La care, mândru-mi arată recipientul de concentrat. Probabil nu auzise în viaţa lui ce înseamnă espresso  şi nici cum se prepară.
Totuşi mai găseşti şi vreo trei standuri unde-ţi pregăteşte mâncarea în faţa ta. Adică un stand unde-ţi prepară din ouă: omletă, ochiuri etc. Un stand în care găseşti ceva produse de patiserie, dar şi Kaşarlı Pide (Pâine lipie proaspăt scoasă din cuptor şi acoperită cu caşcaval topit) şi încă un stand unde-ţi pregăteau clătite americane.

paine in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side
La masa de prânz a fost cea mai mare problemă. Găseam doar vreo 4-5 sortimente care se repetau pe perioada întregului sejur. Noroc că le mai puteai completa cu brânzeturile rămase de la micul dejun, care bineînţeles că le puneau din nou, doar ca să fie cât mai diversificat. Un stand unde-ţi prepara ceva tentative de pizza, pizza care în afara faptului că era rotundă, avea aluat ca bază şi era pus ceva deasupra, nu spunea mare lucru. Noroc că, erau puse etichete lângă fiecare produs şi te mai bucurai când recunoşteai ceva. Vezi poza următoare:

masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din SideSi restul:

masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side  masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side

Masa de seară, în general, era mai prezentabilă, dar nimic fabulos.  Probabil era mai prezentabilă şi din cauza faptului că, în afara restaurantului principal, erau două locuri unde se puteau lua produse la grill. Dar şi la aceste grilluri se repetau tot cam aceleaşi produse, pulpe de pui, peşte sau curcan.  In restaurant,  cam aceleași mâncăruri în fiecare seară.

produse la grill - Kamelya Holiday Village din Side (1) produse la grill - Kamelya Holiday Village din Side (1)grill la masa de seara grill la masa de seara grill la masa de searaMasa de seara la all inclusive in Side (1) Masa de seara la all inclusive in Side (1)Masa de seara la all inclusive in Side (1)

Probabil, cel mai kitschos aranjament…ever

Singurele produse care într-adevăr au fost foarte bune si nu am nimic de obiectat, au fost prăjiturile. Cu siguranță cei din cadrul resortului au externalizat fabricarea lor şi, probabil, erau aduse din ceva laborator de cofetărie. Erau prea bune să fie produse în cadrul acestui resort 😀

prajituri in Kamelya Holiday Village din Side prajituri in Kamelya Holiday Village din Side prajituri in Kamelya Holiday Village din Side
Partea nasoală pentru noi a început din a treia noapte din sejur. Fetița noastră de doar doi anișori s-a ales cu o toxiinfecție alimentară, după care nu am mai crezut că prindem dimineața. Norocul nostru că, am mers pregătiţi cu o trusă medicală destul de bine pusă la punct,  marea majoritate a prietenilor mei fiind medici, ne-au sfătuit ce să ne punem cu noi, dar şi ce să facem în caz că avem probleme. Cum a început fetiţa cu vărsăturile, primul lucru pe care am pus mâna a fost pliculeţul de Smecta.  La recomandarea unui medic  am fost nevoit să-i prepar fetiţei şi un ceai de mentă. Bun, şi de unde să iau eu un pliculeţ de ceai de mentă la ora respectivă, şi pe cine să întreb unde aş putea găsi acel pliculeţ de ceai? Păi, normal, la recepţie. Dau rapid o fugă până la recepţie şi rog persoana respectivă să-mi dea două pliculeţe de ceai de mentă şi-i spun că e pentru o fetiţă de doi ani. Faza e că persona de la recepţie făcea pe prostul şi cică nu înţelegea ce vreau să-i zic cu “mint tea” . Încerc să-i explic ceai de mentă, şi-l iau cu “peppermint gum”, ” you know, the taste”  la care tipul făcea pe prostul în continuare.  Cum eram în mare grabă, scot telefonul mobil şi-l pun pe google translate şi cer două pliculeţe de ceai de mentă pentru un copil de doi ani, în limba turcă.
– Aaaaa…. şi se luminase tipul, iar mai apoi plecase până în spatele recepţiei şi se întoarse cu două pliculeţe de ceai.
– Eu, mulţumindu-i, dau o privire peste plicurile de ceai, când brusc îmi căzuse faţa. Erau plicuri de ceai negru
Încerc să-i explic din nou ce vreau şi din nou că e pentru un copil de doi ani, la care tipul luându-mi plicurile din mână le întoarse şi-mi arată cu un zâmbet sarcastic şi la care-mi şopteşte printre dinţi ceva de genul:
– Vezi, în ceaiurile acestea e pusă şi mentă.
Probabil ştiţi cam ce efect are un ceai negru asupra unui om adult darămite asupra unui copil de doi ani. O ceaşcă de ceai negru conţine aproape aceeași cantitate de cofeină  ca şi o ceaşcă de cafea (o ceaşcă de ceai negru are 50 mg de cafeină, iar o ceaşcă de cafea între 65 şi 100 mg). Dacă-i dădeam acea ceaşcă de ceai la fetiţă, o vedeam cu pupilele cât Rolexul vreo două zile. Noah şi uite aşa se lăsase din nou toţi sfinţii şi Allah pe el şi pe restul care mai erau la recepţie. Si bineînţeles că după ce mi-am terminat recitalul, brusc persoana de la recepţie a început să ştie limba engleză.  Da, odată cei blagosloveam, de îndată ce le reveneau cunoştinţele de limba engleză.  Până la urmă a ştiut să mă îndrume la un bar din hotel la care am găsit acel ceai de mentă şi cu care m-am întors în cameră să rezolv problema.
Fetiţa şi-a revenit doar a doua zi, seara, dar în permanenţă se plângea că o doare burta.
Probabil vă întrebați de ce nu am apelat la un medic? Ei bine, vă spun şi care e faza cu medicul din resort. De obicei (şi știu 3 cazuri printre cunoscuţii care au mai fost în Turcia), medicul din resort o să-ţi prezinte că faza e super nasoală, că e foarte grav, şi că trebuie chemată de urgenţă o salvare. Persoana bolnavă trebuie dusă de urgenţă la un spital (şi care o să fie unul privat). Probabil că, medicul din resort are şi el un procent din factura care o să trebuiască sa o plătești la externare. Odată ce ajungi în spitalul respectiv o să te “bucuri” de nişte costuri nu tocmai mici. Din ce povesteau cunoștințele mele, cele de care aminteam mai devreme, e vorba de vreo câteva mii de euro. Bine, aveam asigurare, dar şi atunci în primă fază trebuie să suni asiguratorul, iar mai apoi o să-ţi cheme el ambulanţa.
Noi, ne-am hotărât ca în primă fază să nu apelăm şi doar în cazul în care problema devenea mai gravă apelam la această posibilitate.
În ziua următoare, vroiam să-i dăm nişte banane. Normal că nici nu mai vroia  să audă de mâncarea de la masă. Aşă că merg să-i fac rost de banane. La restaurant erau servite ca şi fructe doar: mere, pere, struguri, pepene roşu şi pepene galben. Aceleaşi fructe pe tot sejurul. Ca şi gust erau ca şi cele importate în Romania, cele cu gust de plastilină.

fructe la Kamelya Holiday Village din Side
Opresc un trepăduş din sala de mese şi-l întreb unde-aş putea găsi banane. Bineînţeles că nu aveam de unde. Merg la bar şi acelaşi răspuns: Nu avem. Mă uit pe lista de la bar şi văd un cocktail care trebuia să conţină şi banane şi-i spun să-mi dea bananele care le-ar fi folosit pentru câteva cocktailuri sau pentru smoothie. La care tipul-mi spune că nu se folosesc fructe adevărate, ci doar concentrate de fructe, adică chimicale. Si mă trimite din nou în restaurant. Din nou la  discuție cu trepădușii din prin sală  la care le spun să-mi aducă un şef de sală , un bucătar şef sau o persoana cu care să pot discuta. Normal că după o discuţie nu tocmai plăcută am ieşit victorios din restaurant cu trei banane şi acelea acoperite cu staniol să nu vadă restul turiştilor.
Să nu vă gândiţi că sunt zgârcit, iniţial chiar vroiam să le cumpăr, dar nu aveam de unde. Apoi, când am am văzut cum pun problema, m-am încăpățânat.

banane la all inclusive
Probabil o să spuneți ca fetița a avut această problemă din cauză ca a schimbat bacteriile digestive şi că e ceva normal, şi uneori se mai poate întâmpla. Ei bine, mie nu mi se pare normal pentru că,  doar ce a scăpat fetiţa noastră de această problemă, când m-a apucat pe mine, iar mai apoi pe soţie. Pe plaja, chiar discutam cu mai multe cupluri din Rusia (tot familii cu copii mici) şi au avut aceeaşi problemă ca şi noi.
O altă fază care m-a scos din pepeni a fost cea cu rezervarea la un restaurant “a la carte”. Pe durata sejurului aveam inclusă şi posibilitatea să alegem, doar o dată, unul din restaurantele “a la carte” din interiorul resortului. Cum știam că fetiței îi plac foarte mult mâncărurile italienești, dorim să ne face rezervarea la restaurantul italienesc. Merg să fac rezervarea în restaurant şi, precum anticipam, nu se putea face rezervare acolo, ci doar la recepţie. Bun, mă îndrept spre recepţie şi aflu că trebuie să fac rezervare pe un automat care cere anumite date privind data de check in, camera, nume, etc. Introduc date şi vroiam să fac rezervarea pentru seara respectivă, bineînţeles că primesc răspuns că e ocupat. Verific şi la restul restaurantelor şi primesc acelaşi răspuns că sunt ocupate şi că găsim masă liberă, doar în restaurantul turcesc 🙂
Ok, verific pentru seara următoare şi, acelaşi răspuns, e ocupat. Bineînţeles, găsim masă liberă doar în restaurantul turcesc.

automat pentru rezervare a la carte - Kamelya Holiday Village din Side
Din nou introduc datele şi pentru ultima seară din sejurul nostru şi din nou, liber doar în restaurantul turcesc. “Automatul” aşa era setat încât să-ţi ofere masă liberă doar la restaurantul turcesc. Si spun acest lucru deoarece am aşteptat mai mult timp în apropierea automatului şi toate persoanele care-şi făcea rezervare primeau acelaşi răspuns, deşi selectau nişte date cu mult peste ce puteam noi să selectăm (nu ne permitea programul deoarece trecea de perioada în care puteam să stăm în cadrul resortului). La un moment dat ajunge în faţa automatului un client care avea un sejur de 14 zile şi care încercase să-şi rezerve o masă pe o perioadă mult mai lungă decât un sejur normal, de 7 zile. Văzând ce se întâmplă merg la recepţie şi cer să-mi facă o rezervare la restaurantul italienesc. Bineînţeles că, nu se poate şi că e ocupat. După ce-i prezint cele văzute la automat şi cer tipului să verifice de ce nu se poate face rezervare la acest restaurant nici peste 7-8 zile, ei bine, uite că a mai apărut o masă liberă, şi uite aşa s-a putut face loc de încă o rezervare, pentru noi. Odată ce am ajuns la restaurant chiar am remarcat că, un mare număr de mese, erau libere şi nu era făcută nicio rezervare. De fapt, toţi clienţi care ajungeau în faţa “automatului” erau “ajutaţi” să-şi rezerve o masă doar în restaurantul turcesc 😀

Totuși, a fost cea mai comestibilă mâncare din interiorul resortului:

Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Despre ce am găsit în cadrul acestui resort sunt foarte multe lucruri de povestit. Probabil sunt şi lucruri bune de spun, dar din cauză că cele negative ne-au făcut să avem o părere foarte proastă despre acest resort nu am cum să mi-le amintesc, şi nici nu vreau.

arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turciala all inclusive in Turcia - Kamelya Holiday Village din Side
Ca şi concluzie.

Noi, nu o să mai ajungem prea curând prin Turcia la așa zisul all inclusive sau ultra all inclusive şi nu din cauza costurile, ci din cauza a ceea ce se oferă în cadrul acestor resorturi. Plătești cantitatea, nu calitatea. Noi preferam sa mâncăm mai puţin, dar să mâncăm mâncare de calitate.
Sincer, prefer să merg în Croaţia sau în Grecia, iar de banii aceştia ne facem noi “ultra all inclusive“.
Chiar făceam un calcul. Drumul până în Croaţia, pe noi, ne costă cam 150 de euro dus întors (motorină + taxele de drum). Cazarea anul trecut ne-a costat 50 de euro / noapte (două dormitoare, baie, bucătărie şi terasă). Pentru un sejur de 7 nopţi am ajunge la aproximativ 350 de euro pentru cazare.  Ca si timp, am face tot cam atât. Din Oradea pana în Turcia am făcut cum 11 ore. Timp care include drum Oradea Timișoara, timp pentru check-in, stat în aeroport, zbor, transfer de la aeroport în resort.  Din Oradea în Croaţia, cu maşina, am face tot cam aşa.
Deci, dacă facem un calcul cu aproximativ 500 euro am avea cazarea si transportul pana în Croaţia, iar de restul 1500 de euro cât a fost diferența până la sejurul din Turcia , eu zic că, putem să ne facem ultra all inclusive cum vrem noi. Chiar nu ai cum să cheltuiești cei peste 200 de euro/ zi, pe mâncare şi băutura în Croaţia nici dacă mănânci “a la carte” fiecare masă.

Produse traditionale din Rab

Știu, nu am mai scris de mult timp pe blog şi chiar nu aveam de gând în perioada aceasta. Nu că nu aş vrea, dar nu prea mai am timp. Ce m-a făcut totuşi să ies din rutină şi să deschid din nou pagina de administrare a blogului? Ei bine… faptul că zilele trecute, în timp ce căutam prin cămară după un borcan cu dulceaţă pentru micul dejun, am dat tocmai peste unul adus de pe insula Rab, luat ca şi suvenir. Şi cum l-am savurat până la ultima linguriţă  mi-am amintit de insula Rab şi m-am hotărât să vă scriu câteva rânduri despre ce puteți să găsiți prin magazinele cu produse tradiţionale de pe insulă . Când am fost aici am trecut prin mai multe magazine cu produse tradiţionale  şi  am rămas plăcut surprins cum reuşesc  să se afirme cu produse care sunt specifice altor ţări şi altor locuri.  Şi când spun lucrul acesta pot să şi argumentez.

Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab

Magazin traditional din Rab
1. Am încercat în mai multe locuri şunca lor tradiţională (Pršut ), atât cea preparată după reţeta din Dalmaţia cât şi varianta după reţeta din Istria şi pot să spun că nu e cu nimic mai prejos decât “prosciutto”  din Italia sau nici faţă de un “Jamon”  din Spania  sau din Portugalia.
Si dacă tot am pomenit  de cele două tipuri, pot să vă spun că, în linii mari, puteţi să faceţi diferenţa între cele două variante, prin faptul că  şunca preparată după reţeta din Dalmaţia se pune la fum, pe când şunca preparată după reţeta din Istria nu se pune la fum.

şunca tradiţională Pršut
2. Dacă vine vorba de lavandă, gândul te duce direct la Provence. Ei bine… peste tot pe această insulă găseşti magazine cu produse pe bază de lavandă. Astfel puteți găsi: săculețe umplute cu lavandă, săpun cu aromă de lavandă, ulei cu extract de lavanda, cremă cu extract de lavandă, ba mai mult am mai văzut şi ciocolată cu aroma de lavandă etc.

Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab
3. Šljivovica/ Rakija sau mai bine spus ţuica (pălinca) lor pe care o să o găsiţi sub mai multe forme atât în formă “curată”, cât şi în amestec cu diferite ierburi medicinale sau cu fructe.  Eh… aici încă nu ne bat 🙂 Cel puţin când vine vorba de “pălinca de Bihor”, şi mă refer la pălinca noastră făcută tradiţional, nu la cea din comerţ. În fiecare dimineaţă mă opream la o anumită terasă din Lopar unde-mi savuram cafeaua, iar după câteva zile m-am împrietenit cu patronul acelei terase. Un tip foarte sociabil şi care mai oferea câte un “Schnaps” (expresie din Germania pentru un shot de tărie) clienților care îi treceau pragul. Deşi nu prea sunt “fan” al acestor tipuri de băuturi, am zis că totuşi ar merita să încerc, dar cu condiţia ca, în ziua următoare, să mă lase să-i ofer şi eu la schimb un “shot” cu palincă de Bihor. La final, părerea tipului, a fost ca noi avem băutura mult mai bună şi cu mult mai tare decât cea pe care o pot oferi ei. Aceeaşi părere au avut-o şi cei la care am stat în Slunj   🙂 .

Bautura traditionala din Rab Bautura traditionala din Rab Bautura traditionala din Rab
4. Brânzeturile. La fel ca şi la produsele mai sus menționate, şi în cazul brânzeturilor am avut ocazia să degustăm o multitudine de sortimente. Atât brânzeturi proaspete cât şi variante de brânzeturi maturate  în diferite forme şi combinații. Preferata mea a rămas totuşi brânza cu rozmarin   (“sir s ruzmarinom” – în limba croată) .  Unele brânzeturi, în special cele în combinație cu ierburile aromate, chiar mi-au adus aminte de magazinele cu produse tradiționale din Amsterdam despre care v-am povestit aici 

Branzeturi din Rab
5 Ciocolata. Nu pot să spun că ar ajunge la nivelul uneia din Belgia, dar am găsit câteva sortimente care chiar mi-au lăsat o impresie bună. Sunt cele produse chiar pe insula Rab, de firma Vilma,  mai ales sortimentul de ciocolată cu aromă de smochine.
6 Dulceața. Dacă ajungeți pe insulă merită să încercaţi câteva sortimente. O să găsiţi dulceaţă de căpşuni (jagode), caise (marelice),  smochine (smokve), prune (šljive),  soc (bazga), dar şi din păpădie (maslačak) Vă recomand să o încercaţi pe cea de smochine.

ciocolata din Rab  ciocolata din Rab
7. Prăjituri. Pe insulă am încercat mai multe cofetării în care am degustat mai multe sortimente de prăjituri locale. Una singură m-a impresionat şi poartă denumirea de “Rabska torta”.  Se zice că ar avea o reţetă secretă şi că pentru prima oară a fost făcută în anul 1177, când Papa Alexandru al III a binecuvântat Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rab. O puteţi remarca foarte uşor pentru că are  forma unui melc. Ca si gust, este o combinație de migdale, lămâie şi de lichior de cireşe (lichior Maraschino ).  O găsiți şi prin magazinele de suveniruri, dar nu aşa de bună la gust ca şi varianta din cofetărie.

Rabska torta
8. Berea. Noah aici e marea problemă a Croaţiei :). Nu ca aş fi un mare consumator de bere, dar pot să spun că am testat “câteva” sortimente de bere la viaţa mea (prin Belgia si prin Germania  ).  Când am  fost pe insulă era în perioada campionatului mondial din Brazilia şi berea chiar era la mare preț. Norocul nostru a fost că ne-am dus câteva baxuri de bere din Romania. Nu că nu am fi găsit bere pe insulă, dar tot ce am găsit era foarte proastă.  Chiar mă distram cu socrul meu  la meciul de deschidere (Croaţia  – Brazilia ) când eram la o terasă din Lopar, iar la masa noastră s-a așezat o familie din Germania. Comandăm bere, comandă şi ei tot bere, ciocnim halbele de bere şi bineînţeles neamțul cu urarea lui :”Prost!” (noroc în limba germană). Se uită socru lung la mine şi-l liniştesc spunându-i că-i forma lor de a spune “Noroc!”. La un moment dat neamțul dă pe gât halba cu bere se uită lung la mine, se uită apoi la halba de bere  şi-mi spune “Das ist Scheiße!”, şi mare dreptate mai avea. Era o bere de tot rahatul.  Se ridică neamțul de la masă, plătește şi îşi ia tălpășița, şi încă nici nu începuse meciul de fotbal.
In ziua următoare, când eram la plajă, trece neamțul pe lângă mine cu o doză de bere nemţească în mână şi voios mă salută şi-mi arată doza, spunându-mi : “Das ist Bier!” ….. şi din nou avea dreptate:)
In afară de vreo două sortimente (Karlovačko, Ožujsko) restul nu pot să le numesc bere, eventual radler. Rareori  treceau de un conţinut de 4% alcool.

Bere in Rab
Iar la final de articol vreau sa va prezint un magazin de suveniruri care mi-a rămas la suflet.  Deşi fotografiatul era interzis, patroana m-a lăsat totuşi să fac câteva cadre.

magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab
Probabil că, dacă fraţii Grimm ar fi vizitat această insulă, ar fi pus şi întrebarea:
“Oglindă, oglinjoară, care-i cea mai frumoasă insulă din ţară?”

magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula RabDespre Rab am mai scris si aici:
www.bucketlist.ro/zvonik-sv-marije-din-orasul-vechi-rab/
www.bucketlist.ro/orasul-vechi-rab/
www.bucketlist.ro/concediu-la-mare-croatia-cu-un-bebelus/

Orașul vechi Rab

Probabil cel mai plăcut mod de a vă petrece un concediu pe insula Rab e să combinaţi șederea pe această insulă cu plimbări prin orașul vechi Rab. De cum am început să-mi fac primele planuri de vacanţă pentru această insulă, oraşul vechi Rab l-am trecut pe lista locurilor pe care nu trebuia să le ratez.
Ca să înțelegeți importanţa acestui loc, pot să vă amintesc câteva repere istorice ale insulei Rab. Astfel, pentru prima oară insula Rab a fost menţionată prin anii 360 I. Hr. şi  purta numele de Arba. În traducere Arba reprezintă “ verde împădurit”, probabil denumire dată pentru pădurile de pin şi a rezervației de stejar (parcul național Dundovo ) existente pe această insulă. După perioada Iliriei a urmat ocupaţia marelui Imperiu Roman, iar poziţia strategică a insulei a făcut ca oraşul Rab să intre în atenţia romanilor şi, astfel, împăratul Augustus a hotărât să se construiască zidurile de apărare al oraşului vechi Rab şi acordarea titlului de Municipium. Totodată a primit şi titlu de onoare FELIX (fericit), de unde vine şi denumirea cu care se mândreşte acest oraş, Felix Arba .
Ulterior, în perioada medievală, Rab s-a dezvoltat puternic datorită comerţului cu diverse produse naturale şi acest lucru a fost marcat prin construirea în această perioadă a diverselor biserici şi turnuri, cât şi a unor clădiri importante din oraş.
Totodată oraşul Rab şi insula au devenit celebre pentru că din acest loc a plecat  şi Sf Marin, un cioplitor de piatră care a pus bazele Republicii San Marino din Italia.  Sf Marin a plecat de pe insulă cu scopul de a-şi găsi ceva de lucru şi a ajuns în oraşul Rimini din Italia.  După ce a devenit diacon la episcopul Gaudientium, datorită predicilor sale, a fost persecutat şi, ulterior, s-a retras pe muntele Titan unde şi-a format o comunitate şi şi-a întemeiat o republică care-i poartă numele, republica San Marino.
Vizitele noastre în orașul vechi începeau din capătul străzii “Obala kralja Petra Krešimira IV” , loc pe care-l recomand pentru parcare. Probabil locul acesta este folosit de clienți şi personalul de pe feriboturile firmei Jadrolinija, deoarece este şi locul de îmbarcare pentru linia Rijeka – Rab – Novalja

Parcare in RabPortul din orasul vechi RabPortul din orasul vechi Rab Portul din orasul vechi RabVas in port vas in port   (2)și semi-submarinul din Rab :

Semi submarinul din Rab semisubmarinul din Rab intrarea in orasul vechi Rab intrarea in orasul vechi Rabintrarea in orasul vechi Rab intrarea in orasul vechi Rab panouri informative in portul din Rab panouri informative in portul din Rab
După o scurtă documentare pe panourile din această parcare am pornit spre parcul Kaldanac, loc în care este ridicată şi . Aceasta este, de fapt, o copie din bronz după opera artistului Aldo Volpi (1920 -1976)

parcul Kaldanacparcul Kaldanacstatuia lui Sf Marin de  Aldo Volpi Iesire la mare din parc
Pornim pe străduțele din orașul vechi spre piața Tg. Municipium Arbae, loc în care se găsește şi oficiul turistic al acestui oraș. Ca şi în majoritatea vizitelor, oficiul turistic al unui oraș este primul loc pe care-l vizităm.  Ne luăm notițe despre ce avem de vizitat şi pornim mai departe la plimbare prin orașul vechi Rab.
Tot în piața Tg. Municipium Arbae  mai avem ocazia să admirăm şi Palatul Rectorului (Knežev dvor):

Hotel ArbianaPrin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab piața Tg. Municipium Arbaespre oficiul turistic din orasul Raboficiul turistic din piața Tg. Municipium Arbae

Palatul Rectorului (Knežev dvor)

ceas pe Palatul Rectorului - Knežev dvor Palatul Rectorului - Knežev dvor  (2) Palatul Rectorului - Knežev dvor
Orașul vechi Rab este străbătut de trei străzi principale: Donja ulica (Strada de Jos), Srednja ulica (strada de mijloc) şi Gornja ulica (strada de sus)
Cum eram pe Donja ulica ne hotăram să ajungem până în piaţa Tg Sv. Kristofora, loc foarte bun pentru a ne cumpăra suvenirurile de pe această insulă (probabil locul cu cele mai mici preţuri de pe această insulă).

Paradiso Rab Paradiso Rab Paradiso Rab langa paradiso Rab langa paradiso Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Lapidarium din Rab:

Lapidarium din Rabpiaţa Tg Sv. Kristofora:

piaţa Tg Sv. Kristoforapiaţa Tg Sv. Kristofora piaţa Tg Sv. Kristofora piaţa Tg Sv. Kristofora
Tot în această piaţă, în faţa clădirii Miramar, puteţi admira şi statuia lui Kalifront, acesta fiind  personajul principal din poemul scriitorului Juraj Baraković. Tot în acest poem apare şi Draga, o tânără ciobăniţă din Rab, salvată de zeiţa Diana de pasiunea ciobanului Kalifront.
Aceste două personaje, Draga petrificată şi Kalifront, trăiesc din nou într-o fântână arteziană în piaţa  Trg Sv. Kristofora din Rab, prin opera sculptorului Žarko Violić din Rijeka (1989).

cladirea Miramarsi Kalifront :

Kalifront din Rab piaţa Trg Sv. Kristofora piaţa Trg Sv. Kristofora piaţa Trg Sv. Kristofora
Turul nostru prin orașul vechi a continuat prin parcul Komrcar, iar mai apoi ne-am îndreptat spre un loc de unde puteam să privim tot orașul. La recomandarea doamnei de la oficiul turistic din Rab care ne-a spus că, dacă vrem un “bird’s eye view” cu orașul Rab, să ne îndreptam spre acest loc. Oricum, l-am remarcat acel loc din momentul când eram în piaţa Trg Sv. Kristofora .

Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. KristoforaBird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. KristoforaPrin parcul Komrcar:

prin parcul Komrcarprin parcul Komrcar prin parcul Komrcar Bird's eye view ruine oras vechi Bird's eye view port Bird's eye view piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view Rab Bird's eye view Rab Bird's eye view
Plimbarea noastră a continuat pe “strada de sus” (Gornja ulica), precum şi pe promenada “Šetalište fra Odorika Badurine”. Fiindcă am ajuns în orele amiezii şi turnul “Zvonik Sv Marije” era închis,  am mai planificat pentru zilele următoare o vizită prin oraşul vechi Rab. Chiar nu puteam sa ratam acest loc, mai ales la ce reclama i-a făcut doamna de la oficiul de turism din Rab.  Despre toate acestea în articolul următor.

Gornja ulica:

Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulicapromenada “Šetalište fra Odorika Badurine”:

promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine"Piaţa Slobode din Rab:

Piata Slobode orasul vechi

Apropo, dacă vizitați acest oraș în mai multe puncte din oraș o să găsiți rețele WiFi cu SSID FelixArba. Sunt rețele puse la dispoziție de oficiul de turism, iar parola este “felixarba”

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia

Dacă tot v-a prezentat Raluca în articolul anterior un lac de toată frumusețea, ei bine în articolul de astăzi vreau să vă prezint o suită de 16 lacuri, toate unite prin cascade. Da, este vorba de lacurile din Parcul Național Plitvice din Croația.
Faptul că suntem fascinați de lacuri, cascade, dar și de stațiunile din apropierea acestora se poate vedea și din articolele publicate până acum pe blog. De câte ori am avut prilejul să vizităm ceva care să includă şi un lac, o cascadă, nu am ratat ocazia.
Astfel, am prezentat până acum: lacul Koningsee, lacul Zell, lacul Hallstatter See, lacurile de acumulare de la Kaprun, lacul Melissani, cascada Krimm, cascadele de la Slunj, precum și multe altele.
Așa că, nu puteam să ratez Parcul Național Lacurile Plitvice, pe care l-am vizitat nu o dată, ci de două ori până acum și, probabil, o să fie și a treia oară cândva (sper).

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia
Precum vă spuneam şi în articolul acesta , în anul 2008, am mai ajuns în Croația la parcul Plitvice. În momentul respectiv nu m-am gândit să aloc mai mult timp pentru acest parc şi astfel am reușit să vizitez doar lacurile de jos. Întrucât am rămas plăcut impresionat de acest loc, anul acesta m-am hotărât să revin din nou pe aici și să vizitez lacurile superioare.
Lacurile din Parcul Național Lacurile Plitvice sunt împărțite în două categorii: lacurile superioare, într-un număr de 12 și lacurile inferioare, într-un număr de 4.
Probabil, cam toți ați auzit că Parcul Național Lacurile Plitvice a apărut și în filmele pe care le-am îndrăgit destul de mult în perioada comunistă. Este vorba despre filmul:  Winnetou  – “The Treasure of Silver Lake”, un film în care s-a folosit ca decor lacul Kaluderovac din acest parc. Scenele din film au fost filmate în parcul Plitvice, între anii 1962 – 1968.
Deși din cele mai vechi timpuri acest loc a fascinat lumea, doar din 1861 au apărut primele semne de turism organizat. Astfel, în acel an a fost ridicată Velika Poljana, o primă clădire care oferea servicii de cazare şi care, ulterior a primit denumirea de Casa Împăratului.  Tot în acea perioadă au mai apărut diverse forme de cazare, dar și primul hotel în anul 1890, hotel Devčićevac. Acest hotel, din păcate și-a pus cel mai mult amprenta asupra peisajului din zonă deoarece a distrus  o barieră de travertin din lacul Prošćansko jezero doar pentru simplu fapt că se dorea să se alimenteze cu apă o moară care aparținea hotelului.
Importanța parcului Plitvice a fost pe deplin recunoscută doar după ce a fost adăugat, în anul 1979, în lista UNESCO ca fiind parte a Patrimoniului Mondial. Inițial, în data de 8 aprilie 1949, a fost declarat ca fiind parc național ( Jurnalul oficial – Narodne novine numărul 29) .
Omul, prin acțiunea lui distructivă și-a mai pus amprenta asupra acestui parc și în Războiul Croat de Independență , când pe teritoriul parcului au fost amplasate mine antipersonal. Tot în perioada acestui război, marea majoritate a clădirilor au fost devastate şi distruse. În momentul când am citit despre aceste mine mi-am pus și eu întrebarea dacă nu au mai rămas prin parc și dacă nu cumva mai există pericolul să  le “întâlnești” pe traseu. Ei bine, astăzi parcul este considerat ca fiind “curat” și nu mai există pericolul acestor mine.
Faptul că parcul național Plitvice a devenit un punct de atracție turistic major pentru Croația nu mai  încape în discuție. Conform Biroului de statistică croat şi a Ministerului de Turism din Croația , peste  un milion de turiști vizitează acest parc, anual. Mai bine spus, în anul 2012, au vizitat parcul un număr de 1.157.019, iar în anul 2013 au vizitat parcul 1.188.798 persoane. Sursa

Dacă doriți să vizitaţi acest parc ar trebui să știți următoarele:
Pentru a ajunge aici trebuie să vă îndreptați spre una din cele două intrări principale din parc, care sunt situate pe drumul național D1, drum care leagă localitatea Zagreb de Split.  Mai există și o a treia intrare în parc, dinspre localitatea Plitvica Selo. Despre această intrare am aflat doar anul acesta, când căutam cazare. Trebuie să mai luați în considerare și faptul că, pentru a parca mașina, trebuie să scoateți din buzunar circa 7 kuna/ora (1 euro/oră). In funcție de traseul ales trebuie să vă îndreptați ori spre parcarea Medvedak, de la intrarea 1 (ulaz I)  ori spre parcarea Velika Poljana, de la intrarea cu numărul 2 (ulaz II). Aceste trasee recomandate pot fi studiate online aici .
O altă variantă de a ajunge în acest parc este să folosiți mijloacele de transport în comun. Puteți să aflați mai multe detalii pe site-ul www.autobusni-kolodvor.com . In primul câmp trebuie introdusă localitatea de unde doriți să plecați (localitate din Croația), iar în câmpul următor să introduceți Plitvička Jezera.
Pentru un bilet de acces în Parcul Național Lacurile Plitvice anul acesta (anul 2014) am plătit 110 kuna/ persoană adultă, dar am fost în afara sezonului de vârf. În sezonul de vârf  prețul biletului urcă la 180 de kn. Lista de prețuri pentru biletele de la Parcul Național Lacurile Plitvice le găsiți aici . Paritatea în momentul când am vizitat parcul a fost de 7,62 kuna pentru 1 euro. Mare atenţie la comisioanele de schimb. Euro se poate schimba cam în oricare magazin din Croaţia, dar se va percepe un anumit comision. La fel şi la intrarea în parc, se poate schimba euro, dar și în acest loc (există un ghișeu cu schimb valutar) comisionul este destul de mare. Eu recomand să plătiţi cu un card bancar sau să aveţi schimbate kuna înainte de ajunge la această intrare. Oricum ar fi foarte bine să aveţi schimbate kuna pentru a putea plăti şi parcarea în momentul când doriți să plecați din acest loc.  Biletele de intrare le puteţi cumpăra de la ghişeele din imediata apropiere a parcărilor.
Revenind la excursia noastră de anul acesta, am pornit din parcare și ne-am îndreptat spre intrarea din parc.  Fiindcă a fost în reparație podețul peste drumul național a trebuit să traversăm drumul național pe jos. În mod normal se face acest lucru pe un podeț de lemn şi astfel nu există niciun pericol.
Chiar lângă drumul principal este ridicat un monument în memoria lui Josip Jović, un tânăr croat care a fost ucis pe data de 31 martie 1991 de gruparea paramilitară “SAO Krajina”, în incidentul armat de la Plitvice, incident denumit “Plitvice Bloody Easter”.  Josip Jović a fost prima victimă din Războiul Croat de Independenţă, ulterior zona parcului național Plitvice a fost martoră a mai multor confruntări din acest război.

memorial Josip Jovic -Parcul Național Lacurile Plitvice din Croația
Într-un final, am ajuns la intrarea cu numărul 2 din Parcul Național Lacurile Plitvice, unde pe panoul informativ puteam să ne alegem un traseu.  Aici sunt prezentate șapte trasee recomandate. Pentru a vă putea organiza mai ușor ar fi bine să vă cumpărați o hartă cu aceste trasee, de la chioșcurile din parcare. Pentru cei 20 de kuna cât costă o hartă aveți posibilitatea de a planifica sau modifica traseul. Nu e necesar să păstrați recomandările privind traseul ales. Puteți să modificați traseul după cum doriți, numai să țineți cont că, pe baza biletului, aveți inclusă doar o singură traversare a lacului Kozjak cu barca electrică, precum și un singur tur cu “trenul panoramic”.

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia - Mercedes Unimog
Traseele recomandate de Parcul Național Lacurile Plitvice sunt numerotate cu litere și sunt grupate în funcție de parcarea de unde se face pornirea:
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 1 sunt recomandate traseele cu litera A, B C si K
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 2 sunt recomandate traseele cu litera K, E, F si H
Pentru vizita din acest an am ales să facem traseul cu litera H, pe care l-am modificat deoarece lacurile de jos le-am vizitat în anul 2008.
În postul următor voi continua să vă prezint traseul nostru pe la lacurile superioare din Parcul Național Lacurile Plitvice

Lacul Bled din Slovenia – guest post Raluca

Anul acesta am avut ocazia să admir nişte poze absolut demențiale pe profilele de Facebook ale prietenilor noștri Raluca şi Mihai. Odată ce s-au întors din concediu i-am rugat să ne povestească puţin despre locurile pe care le-au vizitat anul acesta. Au avut parte de un concediu cu foarte mulți kilometri efectuați. Cum pe Mihai îl urnesc mai greu şi mai are de “plătit” o datorie mai veche (un articol cu lăgărele din Niş ), am rugat-o pe soţia lui, Raluca, să ne povestească despre obiectivele văzute. Lacul Bled din Slovenia este primul loc cu care ne încântă:

” Mamă…, aici e PARADISUL ! ” , ne-a spus fetița noastră în vârstă de 7 ani. Această exclamație venită din sufletul ei de copil, însoțită de luminozitatea de pe chipul ei, nu se poate descrie în cuvinte, dar este cea mai pură descriere a acestui loc . Așa începe o poveste minunată, a unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Am ajuns în Bled într-o seară de iunie, ne-am cazat la hotel și, deși oboseala punea stăpânire pe noi (în acea zi vizitând Predjamski Grad și Ljublijana), nerăbdarea ne-a mânat spre malul Lacului Bled. Soarele încă mângâia culmile Alpilor Iulieni și se reflecta în apa azurie a lacului glaciar provenit din Ghețarul Bohinj. Nu prea știam cum vom petrece seara lângă apă, dar destul de repede, după ce am hrănit cu pâine câteva rațe și lebede am aflat ceea ce vom face .
Câțiva nori răzleți au acoperit deodată cerul, iar vântul stârnit, parcă ne trimitea spre hotel, dar noi, perseverenți, am tot înaintat pe malul lacului, stabilind câte un nou punct de finish și realizând un număr impresionant de fotografii. De pe Google Maps știam că este un tunel prin care se circulă doar cu mașina, dar surpriza noastră a fost că autoritățile locale au amenajat malul lacului și pentru pietoni, astfel că, sfidând natura, am tot înaintat, parcă împinși din spate de o forță supraomenească. Treptat, norii s-au împrăștiat și noi am reușit să înconjurăm lacul, parcurgând cei aproape 6 km., având acces la lac pe toate părțile lui, urmând alei pietruite, podețe din lemn sau zone asfaltate. Drumul este ușor de parcurs, iar peisajul fantastic. Cea mai mare temere a noastră au fost țânțarii, dar din fericire, tipul de țânțari întâlnit nu era agresiv și așa am putut admira și număra lebedele și rațele de pe lac, fără nicio problemă, deși insectele roiau în jurul nostru. Noaptea se lăsase peste Bled, dar parcă nu vroiam să mergem la hotel, ne continuam circuitul încărcându-ne cu farmecul locului.

lacul Bled din SloveniaLacul Bled - SloveniaLebedele si ratele de pe lacul BledLacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din SloveniaLacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din SloveniaBiserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled SloveniaLacul Bled din Slovenia noaptea noapte pe lacul BledCastelul din Bled si biserica Sf Martin

A doua zi, dis de dimineață, după un mic dejun copios, ne-am grăbit să salutăm lebedele și rațele, care deveniseră prietenele fetiței noastre. Ne-am oprit la centrul de informare, de unde am aflat că putem face turul lacului cu trenulețul care circula la fiecare 15 minute, cu trăsura, puteam închiria biciclete sau puteam survola lacul la bordul unui avion sau al unui balon cu aer cald.
De data aceasta, noi am ales să mergem cu mașina la parcarea de lângă campingul de 4*. Am plătit 10 euro pentru toată ziua. Din dorința de a realiza fotografia perfectă, am hotărât să urcăm pe munte pentru a vedea lacul de sus. De la recepția hotelului și de la Centrul de Informare Turistică aflasem că este un traseu de dificultate redusă ( nu vreau să știu ce înseamnă pentru ei dificultate mare ). Urmând indicatoarele și cu ajutorul unei hărți am început ascensiunea spre piscuri înalte, fără a ști ce ne aștepta. Conform indicațiilor primite, traseul ar fi trebuit parcurs în 40 – 50 de minute, dar prin pădure totul pare mult mai dificil, în special când mâna omului nu intervine și natura își urmează cursul firesc. Trecând peste arbori doborâți de furtună, am ajuns la o răscruce de drumuri și din greșeală am ales drumul spre Vârful Velika Osojnica în loc de cel spre Vârful Mala Osojnica. Traseul fiind tot mai solicitant, urcând pantele abrupte și suflând tot mai greu, am ajuns în vârf, dar dezamăgirea noastră a fost maximă când am văzut că ne îndepărtasem de lac și priveliștea nu era cea pe care o văzuse soțul meu pentru prima dată în anii ’90 într-o vedere și nici cea din imaginile văzute de curând pe net.

Castelul din Bled - Slovenia Castelul din Bled - Slovenia Castelul din Bled - Sloveniabiserica Sf Martin din Bledrata pe lacul Bled biserica Sf Maria din Bled  biserica Sf Maria din Bled  biserica Sf Maria din Bledindicatoare spre vârful Mala Ostojnica
Ne-am întors, dar nu am renunțat, cu toate că traseul ne solicitase la maxim. Nu puteam pleca de pe munte fără pozele mult dorite, indicatoarele nu prea ne ajutau, dar cu o ultimă speranță, soțul meu s-a îndreptat spre o zonă nouă. Strigătul victorios ne-a adus lângă el și în acel moment copilul nostru a decretat “AICI E PARADISUL”. Era locul perfect, cu panorama din vederile ce se vindeau la magazinele de suveniruri. Două bănci îndreptate spre lac și un parapet metalic ne trezeau la realitate în acel colț de Rai. Ne aflam la 685 m altitudine, pe Vârful Mala Ostojnica, fapt dovedit de harta amplasată în acel loc. Am rămas pur și simplu fără cuvinte, în aer răsunând numai declanșatoarele aparatelor foto. Eram ca niște paparazzi, vroiam să surprindem totul ca nu cumva să ne trezim și să ne dăm seama că a fost doar un vis. Din locul în care ne aflam se vedeau în linie dreaptă insula în formă de lacrimă din mijlocul lacului – Castelul Bled (cel mai vechi castel din Slovenia, datează din 1011, situat pe o creastă deasupra lacului) – și Biserica Sfântul Martin, o biserică albă, cu un acoperiș deosebit de frumos.

Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica
Urcușul ca urcușul a fost anevoios, liniștea din vârful muntelui ne-a dat forțe proaspete, dar a urmat COBORÂREA. Urmând un traseu străjuit de o balustradă din lemn, totul părea ușor, până când am coborât niște trepte metalice, destul de abrupte, apoi drumul a devenit aproape imposibil printre rădăcini, crengi, copaci doborâți și stânci. La un moment dat, am crezut că va trebui să ne întoarcem la traseul pe care urcasem, dar depășind obstacolele, am ajuns, în final, la poalele muntelui plini de pământ și frunze, cu picioarele tremurându-ne. Pe malul lacului buna dispoziție a revenit ca prin farmec odată cu apariția rățuștelor. Una dintre dorințele copilului a fost să se plimbe cu barca pe lac. Am remarcat că nu exista niciun mijloc de transport pe apă motorizat, în acest fel ei păstrează apele atât de curate. Accesul pe insulă se poate face cu: canoe; cu bărcile cu acoperiș (pletna) care pot transporta mai multe persoane, conduse de un vâslaș cu două rame ; sau cu ajutorul unor bărci pentru familii, vâslașul fiind în acest caz capul familiei.

coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica
Alegerea noastră a fost o barcă din lemn, în formă de lebădă (10 euro pentru o oră) și am început să alunecăm pe luciul apei. Documentându-ne anterior aflasem că lacul are lungimea de circa 2 km, lățimea 1,5km și adâncimea maximă 30 metri. În jurul bărcii noastre înotau nestingheriți pești de diferite mărimi, părea ireal cât de clară era apa. Am ajuns pe insula monument cultural și istoric. Coborând din barcă ne-am trezit în fața unui șir de 99 de trepte care duceau la Mănăstirea Sfânta Maria din centrul insulei.
Fiind sâmbătă, pe insulă se desfășura ceremonia religioasă a unei nunți. Totul părea de poveste și astfel ne-am amintit de o legendă legată de acest loc, conform căreia mirele trebuie să-și urce mireasa în brațe până la biserică, fără a scoate niciun cuvânt, pentru a avea o căsnicie trainică și fericită. Ne-a impresionat și turnul cu clopotniță al bisericii înalt de 52 metri, din care se poate vedea tot ce este în jur. Inițial, am crezut că vom avea nevoie de mai mult timp pentru a vedea insula, dar acest lucru se face rapid. Am fost surprinşi să descoperim în acel loc o cișmea cu apă potabilă, dar și câteva magazine de suveniruri, un mic bar, dar și o gelaterie de familie. Am mâncat una dintre cele mai bune înghețate de casă ( o recomand din inimă pe cea de ciocolată neagră). Prețul unui glob de înghețată este 1,5 euro.
Am revenit la barcă pentru că ora aproape trecuse și vâslind spre mal ne-am amintit că mai aveam de făcut ceva în acest loc de vis : o baie în lac. Pe malul lacului sunt amenajate 2-3 plaje private, dar și o plajă gratuită, situată în apropierea campingului. Temperatura apei este destul de scăzută, nu cred că depășește 26- 28 grade, dar senzația de frig dispare rapid când începi să înoți alături de minunatele lebede mute și de rațele sălbatice, care vin foarte aproape. Cu greu ne-am despărțit de acest Paradis, nu înainte de a mai face un tur al lacului, de această dată cu mașina, pentru a vedea totul din alte unghiuri și din alte perspective. Bled este locația ideală, în care merită să mergi în orice anotimp; peisajele sunt fantastice, locuri de cazare sunt pentru toate gusturile și buzunarele, iar cine are nevoie de relaxare totală poate apela la tratamentele cu apă termală. Frumusețea, calmul, puritatea locului fac din acest colț de Rai unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Europa, un loc în care vrei să rămâi o veșnicie. În continuare, vă las în compania celor mai reușite fotografii din acest loc.

Lacul Bled Lacul Bled Lacul BledBled Lacul Bled si biserica Sf Maria de pe lacul Bledcu barca pe lacul Bled din SloveniaTrepte spre biserica Sf Maria din Bled Trepte spre biserica Sf Maria din BledBiserica Sf Maria - lacul Bled Slovenia

Unde să te cazezi când vrei să vizitezi parcul Plitvice

Data trecută când am vizitat parcul Plitvice, în anul 2008, mi-am propus că atunci când voi mai vizita acest parc să rămân pentru mai multe nopți prin zonă pentru a descoperi cât mai mult din frumusețea locului, şi nu doar a parcului Plitvice. Așa că anul acesta, cum m-am reîntors prin aceste meleaguri, m-am folosit de o parte din planurile şi documentarea pe care mi le-am făcut data trecută.
Primul lucru cu care am pornit să-mi organizez această ieşire a fost căutarea cazării lângă parcul Plitvice. Data trecută când am fost prin Croaţia am plecat la drum fără nicio cazare rezervată. Am mers pe considerentul că o să ne găsim cazare la faţa locului şi ne vom opri unde ne place. Da, e o soluţie foarte bună şi de multe ori găseşti cazare la preţuri foarte bune, ba mai mult ai posibilitatea să-ţi alegi ceea ce-ţi place. Dacă căutați oferte de cazare la Plitvice, pe forumuri o să primiți această recomandare, să încercați la faţa locului.  Însă anul acesta, fiind  la drum cu un bebeluş de numai 10 luni, ne-am hotărât să nu ne mai riscăm şi să ne rezervăm cazare de acasă, astfel încât să nu avem surprize.
Dacă doriți să vă faceţi rezervare din timp vă recomand să vă faceţi prin Booking.com (sau prin oricare alt portal de rezervări online). De ce nu am făcut rezervare direct la proprietari şi am ales să ne facem  pe acest portal? Datorită comisioanelor super nesimțite pe care le practică băncile. Dacă-ți faci rezervarea prin intermediul unui portal de rezervare online (în cazul nostru Booking.com), doar se garantează cu un card bancar şi nu e necesar niciun transfer bancar. Din păcate am găsit foarte puţine site-uri ale unor unităţi de cazare din Croaţia care să aibă implementat un procesator de plăţi online.
Ei bine, până anul acesta nu ne-am lovit de aceste comisioane super nesimțite ale transferurilor spre conturi din străinătate. În primă fază, am studiat locurile de cazare din această zonă, am trimis zeci de mail-uri și, bineînțeles, am primit foarte multe oferte atrăgătoare. Bun, dar în toate ofertele pe care le-am primit se cerea ca pentru confirmarea acelei rezervări să trimitem un avans în contul proprietarilor de pensiuni.  Avansul nu era mare, era un procent din prețul total al acestei rezervări şi de obicei se ajungea la o sumă de 10 – 20 de euro. Ok, am înţeles perfect ideea, ne-am ales o cazare şi ne-am hotărât să facem transfer bancar. De obicei plățile le fac direct prin internet banking, dar cum eram prins cu multe lucruri şi câteva din aceste lucruri erau legate şi de bancă, am zis că, dacă tot ajung la bancă să fac de acolo plățile. Cum am ajuns la ghişeu am rămas mască când am auzit despre ce comisioane se practică. Ba mai mult nu se pot face transferuri sub o anumită sumă,  în cazul meu sub 30 de euro. Doar dacă fac transfer bancar prin internet banking şi atunci plafonul minim era de 10 euro. Ulterior am verificat la mai multe bănci şi merg cam pe aceleași plafoane. Tot la ghișeul băncii unde am conturile, am aflat că pentru a efectua un transfer minim de 30 euro trebuia să plătesc 0,1 % din suma plus un comision de plăţi interbancare care era de 15 euro dacă alegeam varianta SHA (opţiune în care eu plăteam doar o parte din comisioane, iar proprietarul contului în care făceam plata plătea şi el o diferenţă de comision). Dacă optam pentru varianta de plată OUR (în care suportam eu toate cheltuielile) comisionul era cu mult mai mare.
Cum marea majoritate nu doreau să primească banii via MoneyGram sau via Western Union, am renunţat la ideea de a face rezervare direct la proprietar şi am ales să folosesc rezervarea prin booking.com.
Dacă doriţi să vă căutaţi cazare cât mai aproape de parcul Plitvice găsiţi în localitățile din apropiere.
Ca şi idee, în parcul Plitvice se poate intra prin trei locuri: două intrări sunt pe drumul principal şi încă o intrare se poate face prin localitatea Plitvica Selo: Inclusiv cei de la Booking le-au grupat aceste cazări după cele trei intrări:

Dacă doriţi să vă căutaţi cazare într-o localitate din apropiere, puteţi să alegeţi următoarele localităţi în funcție de distanţă. Eu le-am raportat faţă de intrarea cu numărul 2, intrare care face posibilă atât vizitarea lacurilor de jos (Donja jezera), cât şi a lacurilor superioare (Gornja jezera):

Am realizat si o harta cu amplasare localităților din apropiere : harta

Dacă doriți să vă căutați cazare în camping, în apropiere de parcul Plitvice sunt două campinguri mai renumite: campingul Borje şi campingul Korana
Campingul Korana este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase locuri de campare din Croația şi  este situat la 6 kilometri spre nord de intrarea numărul 1 din parcul Plitvice. Tot aici găsiți şi posibilitatea de a închiria unul din cele 47 bungalou-uri
Dar să revin cu ce am ales noi. Poate sună aiurea, dar chiar nu doream să stăm cât mai aproape de parc. Am căutat să ne cazam în Slunj, la 32 de kilometri faţă de intrarea numărul 2 din parcul Plitvice. Această alegere am făcut-o după ce, data trecută,  ne-am oprit pentru a ne lua micul dejun în Slunj şi am descoperit acest loc (v-am povestit aici ) şi astfel am rămas fixat să-mi caut cazare aici. Da, anul aceasta am ţinut morţiş să-mi caut cazare în Slunj sau de ce nu în partea istorică a Slunj-ului, în Rastoke.
Pe foarte mulţi i-am auzit că vor să-şi caute cazare cât mai aproape de parc. Da, e ok. Dimineaţa poţi să ajungi printre primii la intrarea în parc şi poţi să stai în parc până la ora închiderii. Da, dar seara ce faci? Cam aceasta a fost şi întrebarea pe care mi-am pus-o după ce am vizitat pentru prima dată parcul. Bine, să excludem din start faptul că după o zi de plimbare prin parc nu-ţi prea mai arde de nicio ieşire. Te gândeşti doar la un duş cald, la un pat moale şi la linişte în care să-ţi savurezi visele cu peisajele din Rai pe care le-ai văzut peste zi prin parcul Plitvice.
Noi am mai luat în calcul şi faptul că ne doream o cazare într-o localitate în care să avem acces la un supermarket, bancă,  piaţă, farmacie dacă va fi nevoie şi bineînţeles la restaurante. Toate acestea pentru că eram cu un bebeluş. Când am tras linie sub toate aceste cerinţe singura variantă viabilă a fost să alegem Slunj ca şi loc de cazare pentru a vizita parcul Plitvice.
Precum vă povesteam la începutul acestui articol, după ce am primit e-mailurile cu ofertele am făcut alegerea. Aveam de ales să ne cazăm la Slovin Unique în care puteam să ne închiriem un bungalou sau să ne închiriem o căsuţă chiar peste cascadele de la Slunj. După ce am analizat puţin problema am renunţat la ideea de a ne caza într-o casă pe cascadă. Da, e foarte frumos şi foarte romantic, dar pentru noi nu era bine. Doar pe simplul motiv că era gălăgie în permanenţă şi poate că bebiţa noastră nu-şi putea face bine somnul. Aşa că am rămas ca şi variantă pe bungalou. După ce am avut problema cu transferul bancar, am renunţat şi la această alegere şi am mers pe varianta de rezervare prin Booking.
Am căutat să fie într-un loc cât mai liniştit şi să încăpem patru persoane adulte plus un bebeluş, aşa că am ales apartamentul Michaela. Pentru contact direct puteți să folosiți adresa de mail: obiteljobajdin@gmail.com . O locaţie care a apărut foarte recent pe Booking şi care în momentul când am făcut rezervare nu avea niciun review. M-am uitat peste pozele din descriere şi din ce am văzut era exact ce căutam. Situată într-o zonă foarte liniştită, cu pădure în apropiere, a fost alegerea perfectă. Deşi proprietarii erau doar la început în acest domeniu s-au comportat ca şi cum de o viaţă au lucrat în domeniul hotelier.
Ce m-a uns la suflet când am fost cazaţi la această pensiune:
1. Foarte atenți la detalii. Cum ne-au văzut cu un bebeluș așa de mic primul lucru care ne-au întrebat era dacă nu dorim să ne aducă lapte proaspăt 🙂
2. La nici zece minute după ce ne-am cazat am observat că au mutat câinele din apropierea pensiunii pe motivul să nu latre şi să ne trezească copilul, cu toate că noi nu cerusem acest lucru.
3. Era o locaţie foarte child friendly, cu leagăn pentru copii, cu loc de joaca în nisip, cu mini – topogan etc.
4 Bucătărie dotată cu toate cele necesare. Pentru noi, care eram cu diversificarea în plină desfăşurare în alimentaţia copilului, era locul ideal pentru a pregăti masa
4. Tot pentru bebeluş, fata proprietarului,  a adus un aparat de ţânţari doar că să nu apară probleme.

Ei bine şi de data aceasta mi-am propus să mai ajung odată prin acest parcul Plitvice şi prin Slunj, dar iarna.

Şi câteva poze:

Locul de joacă de la Apartament Michaela:

Loc de joaca la apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceLoc de joaca - apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceLoc de joaca - apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceApartament Michaela Slunj - Cazare pentru Plitvice

Cușca goala după ce au mutat câinele sa nu ne trezească bebelușul:

cusca caineCazare în Slunj si în zona istorică, în Rastoke:

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Si cascada din spatele casei 🙂

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Cazare în Slunj:

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Sobe Ivanika din Rastoke (Slunj) – foarte aproape de Vodena Ovca :

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Slovin Unique Rastoke / Slunj

Când am ajuns pentru prima oară în Rastoke, priveam din parcarea de pe marginea drumului, peste râul Korana, o grădină (aşa o consideram în momentul respectiv) foarte frumos amenajată, prin care treceau câteva râuri ce se vărsau în râul Korana, prin nişte minunate cascade. Cum era o oră destul de matinală, nu era nici țipenie de om prin acea gradină, aşa că, în mintea mea, mă gândeam la ce loc frumos şi-au găsit acei proprietari şi, mai ales, ce frumos au reuşit să-l amenajeze, fiind norocoși să aibă un asemenea loc doar pentru ei.  Ei bine, înainte de a pleca spre Croaţia, uitându-mă peste fotografiile realizate în acea vreme, mi-am adus aminte de acel minunat loc şi verificând pe Google Maps am descoperit că se pot vizita şi că, de fapt, este un domeniu privat, dar care este deschis pentru turişti. Este vorba de domeniul Slovin Unique din Rastoke şi este cea mai frumoasă investiţie privată realizată în localitatea Slunj.

Slovin Unique Rastoke în anul 2008

Slovin Unique Rastoke 2008 Slovin Unique Rastoke 2008 Slovin Unique Rastoke 2008

Slovin Unique Rastoke în anul 2014

Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke

Într-adevăr locaţia este  frumoasă datorită în mare parte mamei naturi , dar nu trebuie să uităm şi de intervenţia omului care, de data aceasta, a pus în valoare acest loc. Profitând de cele oferite de natură, proprietarii acestui domeniu au investit şi au pus în evidenţă fiecare obiectiv prezent, fiecare cascadă, creând un peisaj de vis, un loc în care poți să te relaxezi  preţ de câteva ore bune. Poate că fotografiile pe care le-am realizat nu reuşesc să pună în valoare adevăratul farmec al locului, dar dacă-l vizitezi pot să-ţi garantez că te vei îndrăgosti instantaneu de acest loc.
De îndată ce pătrunzi pe teritoriul acestui domeniu vei fi întâmpinat de o hartă în care sunt prezentate obiectivele pe care le poți admira. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că respectivul domeniu are forma unui  fluture. Tot de pe acest panou informativ am aflat că putem vizita aici, pe lângă cascade, un totem, o peşteră, o colecţie etnografică, o vâltoare (ceva asemănător cu cele prezente la noi prin Maramureş), câteva bungalouri, o moară de apă, o tavernă, dar şi numeroase altele.

Slovin Unique Rastoke - panoul informativ de la intrare raul Slunjcica la Slovin Unique Rastoke

cascade pe raul Slunjcica pastrav in raul Slunjcicaharta Slovin Unique Rastoke
Pentru a avea acces la acest loc trebuie să plăteşti o taxă de intrare care este de 25 de kuna pentru o persoană adultă sau de 12 Kuna pentru studenţi şi pensionari. Copiii până la vârsta de 7 ani pot intra gratuit.
Primul loc pe care l-am vizitat a fost expoziţia etnografică.
expozitie etnografica in Slovin Unique Rastoke
Pornim mai departe prin Slovin Unique şi ajungem în mijlocul unei pajiști în care era înălţat un totem. Acest totem a apărut şi în filmul cu Winnetou, în  “Comoara din lacul de argint” filmat în anul 1962. Da, cea mai mare parte a acestui film a fost filmat prin aceste locuri, a fost filmat prin parcul Plitvice, prin Slunj, prin canionul Paklenica. Iar “Butler Farm”, care apare în acest film, este situat aproape de Rijeka, pe valea Grobnik (în croată Grobničko Polje ).

Totem Winnetou din Slunj
Totem Winnetou – Slunj

Cascada din Slovin Unique Rastoke Cascada din Slovin Unique Rastoke
Traseul nostru a fost apoi spre cascadele care se varsă în râul Korana: cascada Buk , cascada Hrvoje şi cascada Vilina kosa, admirându-le pe fiecare în parte de pe terasele special amenajate din apropierea fiecăreia.

Cascada Slap Hrvoje din Slovin UniqueRastoke

Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke  Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique Rastoke

Cascada Buk din Rastoke

cascada Buk din Rastoke cascada Buk din Rastoke cascada Buk din Rastoke cascada Buk din Rastoke panou pentru cascada Buk din Rastoke

Vroiam să vizităm şi peștera din Slovin Unique, dar cum eram cu fetiţa era mai greu să coborâm pe treptele din imagine.

intrare in pestera de la Slovin Unique

Iar mai apoi, osteniți de atâta frumusețe, am poposit puțin la umbra copacilor din prejmă, admirând peisajul din jur şi ascultând susurul apelor, care treceau pe lângă noi şi care nu ne mai făceau plecaţi din acest loc.

Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique Cascade prin Slovin Unique moara de apa in Slovin Unique

Păstrăvăria de la Slovin Unique:

pastravarie in Slovin Unique pastravarie in Slovin Unique ratuste in Slovin Unique
Într-un final pornim mai departe cu gândul să ne oprim să mâncăm într-un un loc despre care am citit atât pe internet, dar şi din spusele proprietarilor de la pensiunea unde am fost cazaţi, dar despre toate acestea în articolul viitor

Despre Slunj am mai scris și aici:

www.bucketlist.ro/tag/slunj/

Slunj şi morile de apă de la Rastoke

Pentru concediul de vară din acest an am ales să mergem în Croaţia. Am ales această ţară din nou, mai mult pentru faptul că drumul până la litoralul croat se face în general doar pe autostradă, atât prin Ungaria, cât şi prin Croaţia. Cum locuim în Oradea putem foarte repede ajunge până în localitatea Debrecen (doar 70 de km), din Ungaria, iar de aici şi până pe litoralul croat este doar autostradă. Din păcate, dacă aş alege litoralul mării noastre, aş avea nevoie de vreo 16 ore de condus, cel puţin atât am făcut la ultimele drumuri spre această zonă. Un lucru destul de neplăcut dacă luăm în calcul faptul că avem în maşină şi un copil de 11 luni.  Pentru mine a fost pentru a patra oară când am ajuns prin această ţară şi dacă tot mi-au plăcut foarte mult anumite locuri am ţinut neapărat să revizitez o parte din ele. Aşa se face că, primul loc în care am ţinut morțiș să ajung din nou, a fost în localitatea Slunj sau mai bine spus în partea istorică a acestei localităţi, în Rastoke. Locul acesta este renumit pentru morile de apă construite peste cascadele pe care le formează râul Slunjcica când se deversează în râul Korana.
Data trecută când am vizitat această localitate a fost din pură întâmplare. Eram după un drum de noapte cu maşina, de aproximativ 750 km şi doream să facem doar o scurtă pauză înainte de a ajunge la Parcul Naţional Plitvice. Eram şase persoane împărţite în două maşini şi eram hotărâţi ca după ce trecem de Karlovac să ne găsim o localitate din drumul  nostru în care să facem un scurt popas şi să ne luăm micul dejun înainte de a ne începe vizita prin Parcul Național Plitvice.
Aşa se face că am ajuns în localitatea Slunj şi nu ne venea să credem ochilor peste ce minunăţie de locaţie am dat. Dacă nu doream să oprim, să luăm micul dejun, poate treceam pe lângă această localitate fără să o observăm. Si spun acest lucru deoarece drumul principal trece prin apropiere de Rastoke şi nu se observa foarte bine. Se poate vedea doar când se trece podul peste râul Korana. Prima impresie creată aici era că ne aflam într-o locaţie precum Veneţia, doar că de data aceasta totul se petrecea peste cascade. Eram fermecaţi de faptul că apa trecea prin casele oamenilor (case transformate din mori de apă vechi), de faptul că te aşezai la o terasă care era construită peste o cascadă şi, dacă comandam peşte la masă, ospătarul aducea minciogul din care-ţi scotea un peşte viu, iar mai apoi ţi-l ducea la bucătărie să ţi-l prepare precum vroiai tu. Da, pare un loc de basm, dar aşa şi este. Pe mine m-a fascinat de prima oară de cum l-am văzut. Oricum mi-am propus să mai vizitez acest loc şi iarna, după ce am văzut un album foto cu imagini realizate aici, când o mare parte din cascade erau îngheţate.
Aşa se face că, după prima noastră vizită în Slunj, am rămas fixat să mai ajung prin aceste locuri unde să-mi petrec câteva zile, având posibilitatea de a cunoaşte mai bine această zonă. Astfel, cu cele aflate la faţa locului, o să încerc să vă prezint câteva informații care sper să le puteți folosi vreodată: unde să vă căutați cazare în Slunj, ce să vizitaţi, unde să mâncaţi, precum şi multe alte ponturi.
Până atunci vreau să vă prezint câteva poze pe care le-am făcut acum câţiva ani când am ajuns pentru prima oară prin Slunj, dar şi poze recente făcute anul acesta.

Podul peste Korana din Slunj (fotografie realizata în anul 2008)

Podul peste Korana din SlunjLocalitatea Slunj :Localitatea Slunj din CroatiaPartea istorică a localității Slunj, Rastoke:

Rastoke - Slunj 2008 Rastoke - Slunj 2008 Rastoke - Slunj 2008 Rastoke - Slunj 2008

Același loc, dar anul acesta (Rastoke2014) :

Rastoke - Slunj Rastoke - Slunj Rastoke - Slunj Rastoke - Slunj Rastoke - Slunj Rastoke - Slunj

Morile de apă de la Rastoke și cascadele râului Slunjcica în anul 2008:

Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica

Același loc (Rastoke) dar în anul 2014:

Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica Morile de apa de la Slunj - Rastoke si cascadele raului Slunjcica

Slovin Unique Rastoke despre care va voi povesti într-un articol

– în anul 2008 :

raul Korana Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke Slovin Unique Rastoke

Slovin Unique Rastoke în anul 2014:
Slovin Unique Rastoke - Slunj Slovin Unique Rastoke - Slunj Slovin Unique Rastoke - Slunj Slovin Unique Rastoke - Slunj Slovin Unique Rastoke - SlunjDespre Croatia am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/croatia/

Unde poți să mănânci cel mai bun ştrudel cu mere din Austria

Precum vă spuneam şi în articolul trecut, în scurta noastră vizită prin Hallstatt am avut ghinionul să prindem o vreme foarte mohorâtă şi astfel am fost nevoiţi să petrecem o parte din această vizită  prin cafenele, restaurante şi magazinele de suveniruri întâlnite în drumul nostru. Cum ploua tot în reprize eram nevoiţi din loc în loc, să ne oprim şi să ne adăpostim. Nu eram speriaţi de vreme rea, dar eram mai mult îngrijoraţi de aparatul foto să nu fie afectat de ploaie. Când am intrat pentru prima dată în Hallstatt, pe drumul care duce dinspre parcare spre centrul acestei staţiuni, eram îmbătat de mirosul de măr copt şi scorţişoară. Chiar nu ştiam de unde vine şi mai ales de la ce anume vine. Pe drumul de întoarcere spre parcare, din nou am fost prinşi de o rafală de ploaie şi eram nevoiţi să ne adăpostim oriunde ne ieşea în cale. Spre norocul nostru am intrat în cafeneaua Maislinger în care, doar după ce am intrat în interior, am descoperit că e şi patiserie. Chiar nu observasem că era afişat şi “Bäckerei” (Brutărie şi produse de panificaţie) aşa că, odată ce am intrat în această cafenea, am descoperit că acel miros de măr copt şi scorţişoară provenea de la cuptorul acelei patiserii în care lumea aştepta liniştită la mesele din interior pentru a savura câte o porţie de apfelstrudel (ștrudel cu măr), proaspăt scos din cuptor.

Apfelstrudel ( ștrudel cu mar ) in Hallstatt la Maislingerștrudel cu mar in Hallstatt la Maislinger
Deşi eram contra cronometru, am renunţat la tot ce mai aveam în plan şi ne-am hotărât să aşteptăm şi noi o porţie din acel ştrudel cu mere şi bine am şi făcut. Nu era acel ştrudel pe care-l găseam de obicei prin punctele turistice şi care probabil era obţinut dintr-un produs semipreparat, scos de la congelator şi care  apoi  era doar băgat la cuptor şi servit, dar fără prea mult gust. În cazul de faţă era un ştrudel făcut proaspăt fără a se apela la niciun produs semipreparat. Ba mai mult, dacă ajungeți prin această patiserie şi aveţi răbdare, puteţi să-l vedeţi cum se prepară şi să furați secretul, deoarece la intrarea în această cafenea era şi intrarea în bucătărie şi totul era la vedere, inclusiv malaxorul care funcţiona din plin pregătind aluatul pentru următoarele ture de apfelstrudel.
Şi, astfel, trecuse rafala de ploaie din cauza căruia am intrat în această cafenea, se făcuse vreme frumoasă şi noi tot în acel loc eram. După ce am comandat prima porţie şi am descoperit o aşa minunăţiei de ştrudel ne-am hotărât să mai aşteptăm încă o porţie pentru că rar ne-a fost dat să mâncăm aşa ceva.
Dacă sunteţi în vizită prin Hallstatt vă recomand să intraţi la “Bäckerei und Cafe Maislinger” de pe Seestrasse la numărul 156. Din câte am înţeles şi am verificat pe internet această firmă mai are puncte de lucru şi în: Steeg , Bad Goisern, Obertraun şi Altausse. Sursă info aici: www.keltenbrot.at

Cafenea Maislinger din Hallstatt; Cafenea Maislinger din Hallstatt; Cafenea Maislinger din Hallstatt; Turta dulce la Maislinger - HallstattMaislinger - Hallstatt
Nu pot să spun că e cel mai bun ştrudel pe care-l veţi găsi vreodată prin Austria, dar e unul din cele mai bune pe care noi le-am mâncat până acum. Precum v-am mai spus, când descoperim câte un loc unde se mănâncă foarte bine chiar ne dorim să promovăm acel loc. Aşa se face că am mai recomandat următoarele locuri până acum toate acestea le-am grupat în tag-ul “Unde să mănânci”  :
Taverna Pecicană,
Terasa Hawelka din Cracovia,
Brioșele din Eindhoven
Restaurantul Figlmüller din Viena,
Restaurantul Paprika Csarda din Ungaria,
Tavernele din Zakynthos

Iar lista va mai continua…

Hallstatt – Perla Austriei

Hallstatt a fost pentru mine cel mai râvnit loc din Austria în care mi-am dorit să ajung. Mi-am propus această excursie după ce am aflat că acest sat a fost copiat de chinezi, aceștia construind o replică în localitatea Huizhou, din provincia Guangdong (sudul Chinei). Da, cu toţii ştim că în China se copiază cam orice de pe acest pământ, dar să copiezi un întreg sat este chiar culmea. Când am auzit prima oară ştirea am crezut că e o farsă sau un pamflet, dar ulterior, când am văzut că se şi inaugurează această localitate din China şi că pe toate posturile TV se prezenta acest lucru, am ajuns la concluzia că a fost un proiect în care China s-a întrecut pe sine. Vă vine să credeţi sau nu, dar în data de  2 iulie 2012, în China a fost inaugurată o replică a acestui sat din Austria.  O replică destul de costisitoare dacă ne gândim că au fost investiţi nu mai puţin de 940 milioane de dolari.  Nu ştiu dacă vreodată voi avea ocazia să vizitez şi Hallstatt-ul în varianta “Made in China”, dar cu siguranţă îmi doresc acest lucru.

Hallstatt - Marktplatz si biserica evanghelica - Evangelische Kirche Hallstatt
Mi-am făcut planuri de a vizita  Hallstatt-ul de mai multe ori, dar din păcate de fiecare dată intervenea câte ceva şi amânam această vizită. Cum eram în zona Kaprun – Zell am See, m-am gândit să includ în traseu şi această staţiune. Am renunţat la câteva obiective turistice din Kaprun şi aşa am reușit să pornim cu mult mai devreme de cum ne-am plănuit.
Recunosc, pentru a vizita Hallstatt-ul şi împrejurimile e nevoie de mai mult decât o zi, dar noi, din păcate, ne-am alocat doar atât pentru prima noastră vizită în Hallstatt. Oricum, acest loc ne-a fascinat atât de mult încât un viitor concediu în Austria îl vom rezerva mai mult pentru această stațiune.
Deși nu cred în  “dragoste la prima vedere”, mai ales când vine vorba de o destinație turistică, pot să spun că, în momentul în care am ajuns în acest loc, cam așa s-a întâmplat. Eram fermecat de claritatea apei din lacul Hallstat ( Hallstätter See ), de lebedele şi raţele care se plimbau graţioase pe suprafaţa lacului, de localnicii îmbrăcaţi tradiţional (femeile purtau Dirndl, iar bărbaţii purtau Lederhosen ), de pomii fructiferi crescuți pe zidurile caselor, de mireasma ștrudelului cu mere care se simțea când străbăteam străduțele acestei stațiuni şi de  multe alte lucruri. Deși e o destinație scumpă, poate cea mai scumpă prin care am fost până acum prin Austria, o recomand cu cea mai mare căldură.  Încă din momentul în care îţi cauţi cazare vei simţi acest lucru, dar se poate rezolva această problemă prin faptul că sunt o mulţime de alte staţiuni prin apropiere în care poţi să-ţi găseşti cazare la un preţ mai mult decât acceptabil. Dintre acestea pot să amintesc  Obertraum , Gossau,  Bag Goisern, Bad Aaussee etc.

In Hallstat am ajuns pornim din Kaprun pe următorul traseu:

Dacă vă organizați o excursie în Hallstatt ar fi bine să știți că sunt următoarele planuri tarifare pentru parcare:
Până în 15 minute gratis
de la 15 minute la o oră – 3 Euro
de la 1 oră la 2 ore –  5 Euro
de la 2 ore la 3 ore  – 6,50 Euro
de la 3 ore la 12 ore  – 7,50 Euro
de la 12 ore la 24 ore  + 0,50 Euro / oră

Parcare pentru Hallstatt – in Lahn:

Parcare pentru Hallstatt - in Lahn-  foarte aproape de Marktplatz .jpgDupă ce am ajuns în stațiune trebuia să rezolvăm problema cu parcarea. Ca şi la în oricare obiectiv pe care l-am vizitat prin Austria, problema locurilor libere din parcare din nou ne-a dat bătaie de cap. În Hallstatt sunt trei parcări care, într-o zi aglomerată, nu fac faţă numărului de turişti.  Ca şi fapt divers, în acest sat sunt aproximativ 1000 de locuitori, dar anual trec peste 1 milion de turişti. Ne-am tot plimbat între cele trei parcări amenajate până ce, pe panoul uneia am văzut că s-au eliberat nişte locuri. Mai era o variantă să mergem până în Obertraun, să parcăm acolo, iar apoi din acel loc să luăm barca până în Hallstatt Markt. Mai multe despre programul şi planul tarifar puteți găsi aici : (www.hallstattschifffahrt.at/english/prices/ ).
Ne făcusem planuri serioase cu ce să vizitam, trasee, obiective, dar nu am luat în considerare şi starea vremii. În plan mai aveam de văzut câteva obiective din apropiere ca 5 Fingers,  Dachstein Ice Caves (peștera de gheaţă Dachstein),  precum şi Mammoth Cave.
Informații despre planurile tarifare ale acestor obiective le găsiți aici:
www.dachstein-salzkammergut.com/en/dachstein/service/tickets-and-prices/
Informații despre programul de funcţionare le găsiți aici:
www.dachstein-salzkammergut.com/en/dachstein/service/opening-times/
www.hallstatt.net/assets/test-uploadproblem/2014-hallstatt-salzwelten-preise-oeffungszeiten.pdf
Cum vremea nu a ținut cu noi ne-am rezumat doar la o plimbare prin această stațiune. Așa că am luat-o agale pe Seestraße spre centrul acestei stațiuni oprindu-ne din loc în loc, pe malul lacului, pentru a admira şi fotografia clădirile din apropiere. Când am ajuns în centrul stațiunii, în Marktplatz , am observat că marea majoritate a clădirilor  au în faţa lor plantat câte un pom fructifer care e crescut pe zidul casei. Da, coroana pomului fructifer este aranjată în așa fel încât aveam impresia că acel arbore făcea parte din casa respectivă.  A fost pentru prima dată când am văzut așa ceva şi nici nu am mai auzit să se practice acest obicei.
Oricum, de câte ori începea câte o rafală de ploaie încercam să ne adăpostim în câte vreun magazin de suveniruri sau prin câte o cafenea sau restaurant. Si aşa din “poartă în poartă” am dat de un local unde am găsit cel mai bun ştrudel cu mere pe care l-am mâncat până acum prin Austria.  Despre toate acestea  în articolul viitor. Până atunci vă las să admirați fotografiile pe care le-am realizat prin această frumoasă staţiune.

Funicular Hallstatt Funicular Hallstatt Seestrasse Hallstatt

Seestrasse Hallstatt (Seestraße Hallstatt)  : Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse HallstattHallstätter See (Hallstatter See )

 Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstatt  Seestrasse Hallstattpe Seestrasse Hallstatt langa Hallstätter See Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz si magazinele traditionale Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt Marktplatz Hallstatt

spre portul statiunii in centrul statiunii Hallstatt Pfarrkirche St. Mariä Himmelfahrt pe stradutele din statiune Hallstatt Hallstatt Hallstatt Hallstatt Hallstatt Salzkontor Hallstatt Hallstatt Hallstatt HallstattEvangelische KircheLebede Lebede Lebede Lebede LebedeCopac in fata casei Copac in fata casei Copac in fata casei ceata

Cazare in Kaprun sau cazare in Zell am See?

Unde să ne cazăm, în staţiunea Kaprun sau în stațiunea Zell am See? Aceasta a fost întrebarea care ne frământa când am început să ne documentăm despre cele două stațiuni şi, probabil, este şi întrebarea voastră când o să vă organizați o excursie în această zonă. În prima fază, ne doream să ne găsim cazare in Zell am See pentru că aveam lacul în apropiere şi vroiam să combinăm explorarea muntelui cu relaxarea pe lac. Apoi ne-am răzgândit şi am început să căutam cazare mai mult pe Kaprun pentru că erau mai multe puncte turistice care ne interesau pe noi.
Indiferent în care din cele două staţiuni vă alegeți cazarea, un lucru e cert, pentru a economisi cât mai mult ar fi bine să ne urmați pașii
Am început să trimitem mail-uri unităţilor de cazare, agențiilor de turism şi, implicit,  să primim tot felul de oferte de cazare, dar care erau cu mult peste  bugetul pe care-l aveam pentru această excursie.  Apoi am revenit la ideea să ne căutam cazare in Kaprun şi pe booking.com şi mare noroc am avut.
Inițial am căutat oferte flash deals pe Austria, iar mai apoi am căutat ofertele de flash deals pentru provincia Salzburg. De multe ori căutarea prin ofertele de flash deal-uri de la Booking ne-a dus la economisirea unor sume importante de bani. Vezi şi postul legat de cazarea în Amsterdam.

Spre norocul nostru, am prins o ofertă de tip flash deals la hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun, un hotel de 4 stele, dar cu personalul de 5 stele. Pe oferta flash deals era redus la jumătate de preț şi avea inclus în preţ şi micul dejun. Nici nu am mai stat pe gânduri şi am făcut rezervarea.

După ce am început să studiem obiectivele pe care urma să le vizitam, pe nişte forumuri am observat că se menţiona despre cardul de vară pentru Zell am See – Kaprun ( Zell am See – Kaprun Sommer Karte). Verific rezervarea făcută pe booking.com şi spre mare mea bucurie era inclus acest card în preţul cazării.  Cardul Zell am see Kaprun este un card care îţi oferă intrarea gratuită la un număr mare de obiective, iar la restul se oferă discounturi substanțiale. Acest card  ( Zell am See – Kaprun Sommer Karte) poate fi obţinut în unităţile turistice partenere dacă alegeți perioada de cazare cuprinsă între 15 Mai şi 15 Octombrie. Dacă tot suntem în zona Zell am See – Kaprun vreau să vă aduc aminte că, dacă doriți să vizitaţi şi drumul alpin Grossglockner, puteţi să primiţi acces gratuit dacă vă faceţi rezervare în Heiligenblut am Grossglockner. Mai multe informaţii le-am prezentat în postul acesta
Şi iată-ne ajunși la hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun, facem check-in-ul la hotel, ne ducem bagajele în cameră şi ne pregătim să pornim puţin prin staţiune spre “Kaprun turist Information”  (Kaprun Information – Salzburger Platz 6) , unde doream să aflăm cele necesare pentru sejurul nostru în această stațiune.

Cazare in Kaprun - hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun Cazare in Kaprun - hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun Cazare in Kaprun - hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun
De obicei când dorim să vizităm un anumit loc, punctul de info-turist este primul loc unde mergem. Când dorim să ieşim pe uşa hotelului domnişoara de la recepţie ne roagă să rămânem preţ de câteva minute pentru a ne înmâna cardurile, precum şi restul pliantelor de care vom aveam nevoie cât suntem prin staţiune. Păi, la câte pliante şi ghiduri am primit chiar nu mai era cazul să mai trecem pe la punctul de informare turistic din staţiune. Dacă tot am primit cele necesare, mă întorc în cameră, las toate pliantele şi ieşim totuşi la o plimbare. Iată şi câteva poze din staţiunea Kaprun:

Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Cazare in Kaprun Biserica din Kaprun Biserica din Kaprun Biserica din Kaprun

Terasa in Kaprun
Când ajung înapoi în cameră mă pun pe studiat şi făcut pe planuri cu ce avem de vizitat, dar şi să profităm la maxim de acele carduri primite ( Cardul Zell am See Kaprun), fac şi o listă cu întrebările de rigoare. Cum nu era foarte târziu m-am gândit să cobor până la recepție să întreb câte ceva despre obiective turistice din şi de lângă, stațiune. Ajuns la recepție observ că nu mai era nimeni. Totuși la barul alăturat recepției erau trei domni care discutau cu tipa de la bar. Domnișoara de la bar se uită spre mine şi mă întreabă dacă poate să mă ajute cu ceva, moment în care scot hârtiile, pliantele şi lista cu întrebările. Foarte amabilă începe să-mi explice cele întrebate, dar la un moment dat unul din domnii care erau în discuție se întoarce către mine, adună toate pliantele, şi mă cheamă cu el spre o masă din apropiere. Deşi era așteptat de ceilalți doi să-şi termine discuțiile se ocupă de mine şi-mi explică toate cele necesare. Discuția a durat o jumate de oră bună, timp în care m-a lămurit la toate întrebările pe care le aveam pregătite. Spre sfârșitul discuției a început tipul  să mă “interogheze” mai discret şi să mă întrebe despre ce am mai vizitat prin Austria, dacă mi-a lăsat o impresie bună stațiunea la prima vedere, dacă mi-a plăcut ce am mâncat în seara respectivă în staţiune. A început să bage niște apropouri despre condițiile de cazare din camera lui, iar mai apoi aștepta să vadă răspunsul meu, să-mi prezint şi eu punctul de vedere despre cameră şi despre hotel. La care, ca să-mi astâmpăr curiozitate, îl întreb direct dacă e turist sau dacă e localnic. Se uită la mine şi-mi spune că ….e proprietarul acelui hotel  şi că vroia doar să vadă  o părere sinceră despre hotelul lui.
Oricum era prea devreme pentru a ne forma o impresie despre hotelul lui. Aşa că am rămas înțeleși să-i dau un răspuns când vom face chech-out din hotel. La check -out însă, nu am avut ocazia să-i dau acel răspuns în mod direct, ci doar prin recepționera care a fost de servici, dar cu siguranță s-a bucurat de răspunsul meu, un răspuns fără “pupături de mânușițe “, un răspuns sincer. Singurule lucruri care m-a deranjat în acest hotel era faptul că se fuma în lobby şi că suprafaţa băii din cameră nu prea respectă dimensiunea pentru un hotel de patru stele (prea mică).
Oricum, recomand acest hotel mai mult pentru faptul că se oferă acel card de staţiune. Când eram în stațiune ne-am făcut un calcul şi a rezultat că dacă plăteam toate intrările la obiectivele la care am folosit cardul, depăşea preţul pe care l-am dat pe rezervare pentru întreaga perioadă.
Concluzia, neapărat să vă căutaţi un hotel care să includă acest card, şi nu ţin neapărat să vă recomand hotelul Vier Jahreszeiten , deși noi am fost foarte mulțumiți de acest hotel. Gusturile oricum nu se discută. Vă recomand să vă alegeți un hotel care are inclus cardul  “Zell am See – Kaprun Sommer Karte” doar pentru a vă reduce foarte mult cheltuielile. Vă amortizaţi preţul cazării doar din acest card dacă nu, chiar o să ieşiţi în profit. Bine, acest lucru se întâmplă doar dacă sunteţi pasionaţii de călătorii şi doriţi să vizitaţii cât mai multe obiective. Apropo, cunosc o persoană din Oradea care a stat la un hotel la care  a avut acest card inclus şi nu s-a folosit deloc de acest card, pe motivul ca a stat toată ziua la piscina hotelului, de parcă nu ar fi avut posibilitatea să meargă când era acasă la băile termale din Băile Felix.
Că să vă dau un exemplu la cât puteţi să economisiţii cu acest card, vă prezint cât am economisit în cazul nostru. Preţurile pe care le prezint sunt cele care sunt valabile pentru anul 2014. Am vizitat cu aceste carduri următoarele:

Dacă facem un total, am economisit cu acest card 102 euro de persoană, un total de 204 euro de familie. Am făcut un calcul şi dacă profitaţi la maxim de aceste carduri puteţi să economisiţi până la 500 de euro de familie.
Pentru a vă fi mai ușor să vă găsiţi cazare care să includă acest card, v-am făcut o selecţie cu hoteluri la care este inclusă această facilitate. Oricum, înainte de a vă face rezervarea, vă rog să vă mai verificaţi încă o dată hotelul ales dacă nu şi-au modificat oferta.

Pentru cazare in Kaprun la hotel de 4 stele:

Pentru cazare in Kaprun la hotel de 3 stele:

Pentru cazare in Zell am See la hotel de 4 stele:

Schmittenhohe si capela Elisabeta – Zell am See

    Vârful Schmittenhohe (ger. Schmittenhöhe) este o altă recomandare, dacă sunteți prin stațiunea Zell am See, indiferent de anotimpul în care ajungeţi prin această staţiune.
De ce ne-am dorit să ajungem pe acest vârf? Ei bine, aici este ridicată o capelă în memoria împărătesei Elisabeta al Austriei (Sisi) întrucât se spune că, în data de 9 august 1885, împărăteasa ar fi vizitat acest vârf, iar mai târziu (1 iulie 1893) i-a urmat exemplul şi soțul ei, împăratul Franz Joseph. Drept urmare, la zece ani de la asasinatul împărătesei Sisi, de pe data de 10 septembrie 1898, a fost inaugurată această capelă.
Pentru a ajunge pe vârful Schmittenhohe am ales să urcăm cu telecabina Schmittenhöhebahn. E bine de ştiu că telecabina Schmittenhöhebahn a fost prima telecabină din zona Salzburg şi a cincea din Austria. Prima cursă a acestei telecabine a fost în data de 31 Decembrie 1927. Bine, … telecabina a fost modernizată de mai multe ori de-a lungul timpului şi astfel, în ziua de astăzi, este pusă la dispoziţie o telecabină ultra modernă, care are un design făcut de firma Porsche.
La telecabină ajungeţi dacă urmaţi Schimttenstrasse, stradă care începe din centrul stațiunii. Telecabina porneşte din staţia din vale, de la cota de 939 metri, parcurge o diferenţă de nivel de 1010 metri, ajungând până la cota de 1949 metri. Viteza de rulare a fost îmbunătăţită şi ea în decursul timpului, ajungând astfel la nu mai puţin de 8,5 metri pe secundă. Capacitatea de transport a unei cabine este de 56 de persoane, iar capacitatea de transport a telecabinei este de aproximativ 500 de persoane pe oră.

telecabina Schmittenhöhebahn catre Schittenhohedin telecabina Schmittenhöhebahn spre Schmittenhohestatia de jos pentru telecabina Schmittenhöhebahndesign Porsche pentru telecabina Schmittenhohebahn design Porsche pentru telecabina Schmittenhohebahn design Porsche pentru telecabina Schmittenhohebahn
Când ajungem în staţia superioară a telecabinei peste tot erau anunţuri cu zboruri în tandem cu parapanta. Deşi, de multe ori mi-am dorit să încerc şi eu un asemenea lucru, nu am reuşit nici până astăzi. Dar, odată şi odată tot voi încerca 🙂 Dacă doriţi să vă rezervaţi un zbor sau dacă doriţi un curs, puteţi intra pe următoarele linkuri (linkuri pe care le-am luat de pe panouri informative)
www.airstar.at
www.leonardo-flights.com
www.adler-air.com

zboruri in tandem cu parapanta Zell am See zboruri in tandem cu parapanta Zell am See zboruri in tandem cu parapanta Zell am See zboruri in tandem cu parapanta Zell am See
Înainte de a ajunge la capelă trecem şi prin faţa celebrului hotel Berghotel Schmittenhöhe, un hotel care are o istorie destul de îndelungată pentru această locaţie, având în vedere că telecabina care facilitează accesul la această locație, a fost deschisă doar la sfârșitul anului 1927.  Hotelul a fost construit în anul 1874 sub forma unei cabane, dar ulterior a fost mărit şi transformat în hotel. Inclusiv împărăteasa Sissi, dar şi împăratul Franz Josef, au fost cazaţi în această locaţie.  În decursul timpului hotelul a avut câteva  incidente şi a suferit numeroase modificări şi renovări. Cel mai notabil incident a fost incendiul din data de 28.10 2008, în care, pentru a se opri acest foc, au fost implicați peste 250 de pompieri.

hotel Berghotel Schmittenhöhe - Zell am Seehotel Berghotel Schmittenhöhe - Zell am See
Ajungem într-un final şi la capela Elisabeta ( Elisabeth chapel ). Capela a fost construită între anii 1904 si 1905 şi, precum spuneam la începutul articolului, în data de 10 septembrie 1908 a fost inaugurată şi sfințită de către arhiepiscopul de Salzburg din perioada respectivă.  La intrarea în capelă, chiar lângă scări, o să observaţi mormântul lui Franz Gramshammer, fost manager la Grand Hotel şi la Berghotel Schmittenhöhe. Franz Gramshammer a fost proprietar al acestei capele pentru o bună perioadă de timp.
Odată intrat în capelă am fost fascinat de cele cinci vitralii existente. Toate aceste vitralii reprezintă momente din viața Sfântei Elisabeta a Ungariei (1207-1231), au o dimensiune standard de 110 cm x 140 cm şi au fost donate de persoane importante din comunitatea Zell am See, persoane care sunt menționate în partea de jos a vitraliilor.
capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohecapela Elisabeta - Elisabeth chapel Schmittenhohemormant la capela Elisabeta - Elisabeth chapel Schmittenhohe vitralii capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe vitralii capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe vitralii capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe vitralii capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe vitralii capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe
Şi altarul acestei capele:
altar capela Elisabeta -Elisabeth chapel Schmittenhohe
Pornim mai departe într-o scurtă plimbare pe domeniul schiabil, care se laudă cu faptul că iarna ar avea pe cele 29 de pârtii o lungime schiabilă de 77 de km şi o suprafaţă de 115 hectare.  Pârtiile sunt împărțite pentru toate categoriile, astfel sunt 25 de kilometri de pârtii albastre, 27 de kilometri de pârtii roşii şi 25 de kilometri de pârtii negre. Începând cu anul acesta, în Zell am See a fost deschis cel mai mare “Funslope” din lume. Este vorba de Schmittenhoehe XXL, o pârtie cu elemente distractive (melci, tuneluri etc)

domeniul schiabil Schmittenhohe domeniul schiabil Schmittenhohe domeniul schiabil Schmittenhohe domeniul schiabil Schmittenhohe domeniul schiabil Schmittenhohe
Dacă doriţi să vedeţi starea pârtiilor, puteţi intra pe harta interactivă a pârtiilor din Zell am See
În plimbarea noastră am întâlnit şi câţiva instructori de zbor cu parapanta, dar din păcate  nu i-am văzut în acţiune deoarece vremea nu le permitea să zboare
Cum se apropia ora pentru ultima coborâre cu telecabina  (17:00) ne îndreptăm spre staţia din vârf, nu înainte să ne facem câteva fotografii în punctul de belvedere a staţiunii Zell am See. Vulturul din lemn, care apare în următoarea poză, am aflat că este doar  unul dintre animalele care apar sculptate pe promenadă. Pentru a face mai interactivă plimbarea pentru copii, de-a lungul acestei promenade au fost amplasate diverse animale sculptate în lemn.
Dacă doriţi să vă planificaţi o drumeţie pe Schmittenhohe,  vă recomand următoarea hartă . (Atentie, fişerul este de 9,06 MB)

Belvedere Zell am See Belvedere Zell am See Belvedere Zell am Seevultur Zell am Seeparapanta pe Schmittenhohe parapanta pe Schmittenhohe parapanta pe Schmittenhohe telecabina pe Schmittenhohe

Despre Zell am See am scris aici:

www.bucketlist.ro/plimbare-pe-lacul-zell-din-statiunea-zell-see/

Despre Kaprun am scris aici:

www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

  • Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

  • Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

 

Plimbare pe lacul Zell din stațiunea Zell am See

O plimbare pe lacul Zell ( Zeller See ), de lângă stațiunea Zell am See, consider că este cel mai relaxant lucru pe care-l poți face vara, dacă ești prin această staţiune.
Când eram pe drumul de întoarcere de pe Kitzsteinhorn, despre care v-am povestit în articolul anterior, discutam cu soția mea despre ce frumoasă a fost plimbarea pe lacul Konigsee despre care v-am povestit aici şi aici. Aşa că, m-am gândit să-i fac o surpriză soției şi am ales să ne petrecem câteva ore într-o plimbare pe lacul din faţa stațiunii Zell am See.
Zis şi făcut, ne urcăm în maşină şi pornim spre stațiunea Zell am See, iar când ajungem aici ne îndreptăm spre Grand Hotel, deoarece pe esplanada din apropierea acestui hotel se găsește si debarcaderul cu punctul de plecare al excursiei pe lac.
Lacul Zell are o suprafață de 4,7  kilometri pătrați,  cu o lungime maximă de 4 kilometri şi o lăţime maximă de 1,3 kilometri. Adâncimea maximă al acestui lac este de aproximativ 69 de metri, iar cea medie de 48 de metri. Lacul are o particularitate, prin apariţia unor locuri în care apa nu îngheaţă iarna, deşi iarna pe suprafaţa lacului se formează o gheaţă de până la 50 de centimetri. Astfel, în anumite locuri apar aşa numitele Brunnlöcher (găuri Brunn) – sunt nişte găuri sub forma de lenticele, în care apa rămâne în stare lichidă. Fenomenul se bazează pe faptul că în aceste locuri se degajă cantităţi mari de gaz de mlaştină. Se estimează că, pe întreaga suprafaţă al acestui lac, ar exista cam 100 de asemenea locuri. Sunt curios cum arată lacul acesta şi iarna. 🙂
Ajunși la faţa locului, la debarcader,  aveam două variante: să închiriem o bărcuţă şi să ne plimbăm pe lac, cât şi cum vroiam, sau să ne luăm o excursie organizată, dar la care să avem toate facilităţile. Mai mult din comoditate, am ales varianta a doua şi, sincer, nu-mi pare rău de acest lucru, cu toate că prima variantă era mai convenabilă mai mult din cauza timpului pe care-l puteam petrece pe acest lac. În excursia organizată, călătoria pe lacul Zell durează doar 45 minute, dar un timp numai bun pentru a savura o porție de Apfelstrudel sau o cafea, bucurându-te de peisajul care te înconjoară.
Plecarea vasului se face din oră în oră, începând cu ora 10:00 , iar ultima pornire se face la ora 17:00. Prețul unui tur este de 12 euro pentru persoana adultă, iar prețul pentru un copil este de 6 euro. Dacă ajungeți mai devreme de ora la care pornește vasul cu siguranță nu o să vă plictisiți deoarece pe marginea lacului e plin de lebede şi raţe care o să vă încânte privirea. La fel a fost şi în cazul nostru.
Într-un final a apărut şi vasul care ne va purta pe lacul Zell. Vasul se numește MS Schmittenhoehe şi aparține firmei Schmitten, este un vas de 35 metri lungime cu 7,6 metri lăţime şi are o capacitatea de aproximativ  250 de persoane.

vasul MS Schmittenhoehe de pe lacul Zell din Zell am See AustriaLebada pe lac lebede si rate lebede si rateLacul Zelpe vasul MS Schmittenhoehe
Pornim din faţa hotelului şi ne îndreptam spre partea de sud a lacului Zell, spre cartierul Schüttdorf,  o zona în care predomină mai mult stufărișul şi în care puteam să observăm fauna şi vegetaţia de pe acest lac.

partea de sud a lacului, spre cartierul Schüttdorf partea de sud a lacului, spre cartierul SchüttdorfApfelstrudel pe vasul MS Schmittenhoehe :

Apfelstrudel pe vasul MS Schmittenhoehe meniu vasul MS Schmittenhoehe sport pe lac
Partea frumoasă a plimbării pe lac începe în momentul în care ajungem în faţa cartierului Thumersbach, unde avem posibilitatea de a admira nişte frumoase vile construite chiar pe malul lacului. Din cele auzite pe acest vas am înţeles că şi familia Porsche (celebrul constructor de maşini)  ar avea o vilă construită aici.

vile pe marginea lacului vile pe marginea lacului vile pe marginea lacului cartierul Thumersbach cartierul Thumersbach de langa lacul Zell cartierul Thumersbach de langa lacul Zell vila pe marginea lacului cartierul Thumersbach de langa lacul Zell cartierul Thumersbach de langa lacul Zell cartierul Thumersbach de langa lacul Zell cartierul Thumersbach de langa lacul Zellla o cafea
Vasul trece mai apoi prin apropiere ștrandului şi prin faţa campingului staţiunii Zell am See ca, într-un final, să ajungă din nou în faţa frumosului Grand Hotel şi astfel, plimbarea noastră să se sfârşească.
După această plimbare pe lac mi-am propus două lucruri:
1. să ajung din nou în Zell am See, dar iarna,
2. să-mi rezerv o cameră la Grand Hotel, deşi poate doar pentru o noapte (din cauza preţurilor ). De curiozitate, uitați-vă la pozele postate de acest hotel pe pagina de la booking.com şi o să mă înţelegeţi de ce-mi doresc acest lucru 🙂

Ștrand pe lac:

strand pe lacul Zell strand pe lacul Zell strand pe lacul ZellCampingul stațiunii Zell am See ( www.seecamp.at )

camping Zell am See camping Zell am See pe malul lacului pe malul lacului Statiunea Zell am SeeŞi Grand Hotel 

Grand Hotel din Zell am SeeGrand Hotel din Zell am See

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

  • Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

  • Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

 

Gipfelwelt 3000, un punct turistic care-ţi merge la inimă

Platformele ” Gipfelwelt 3000 ” consider că sunt un “must visit” dacă sunteți pe Kitzsteinhorn. Noi  le-am inclus în vizita noastră după ce am observat că traseul de pe marginea prăpastiei, despre care v-am povestit în articolul trecut, ne ducea exact spre cele două platforme de pe versantul sudic.  Într-adevăr, pot să vă spun cu mâna pe inimă că, pe aceste platforme, e cel mai bun loc pentru a vedea peisajele absolut demențiale ale parcului național Hohe Tauern. Importanța acestui punct turistic se poate vedea şi din prețul realizării acestui proiect (Gipfelwelt 3000)  care a fost unul destul de costisitor. Au fost investiți nu mai puțin de 6,5 milioane de euro pentru realizarea acestui proiect. În plus, e un obiectiv destul de recent realizat, deschiderea oficială a punctului turistic “Gifpfewelt 3000” a fost în data de 18 iunie 2011.
Când am ajuns pe  Kitzsteinhorn eram super încântaţi de priveliştea pe care o oferea terasa Gipfelstation, dar priveliştea de pe cele două platforme de la Gipfelwelt 3000  a fost cireaşa de pe tort. Ce mai….nişte peisaje de-ţi sărea inima din piept, poate şi pentru faptul că stai pe un pod de metal şi ai sub picioarele tale un gol de câteva sute de metri, care se oprea tocmai în fundul prăpastiei, pe gheţar.

platforma Glocknerkanzel de la Gipfelweltplatforma Glocknerkanzel -Gipfelwelt de pe Kitzsteinhorn platforma Glocknerkanzel -Gipfelwelt de pe Kitzsteinhorn platforma Glocknerkanzel - Gipfelwelt de pe Kitzsteinhorn
Ba mai mult, când eşti pe vârful platformei Glocknerkanzel, poţi să vezi chiar şi vârful Kitzsteinhorn, vârf pe care altfel nu ai cum să-l vezi decât dacă mergi în excursia despre care v-am povestit într-un articol anterior.

Varful Kitzsteinhorn vazut de pe platforma Glocknerkanzel - Gipfelwelt

După ce stăm minute bune pe aceste platforme admirând peisajul şi încercând să identificăm vârfurile munţilor din faţa noastră, după pozele care erau afişate pe balustrada platformei, ne trezim cu un grup de tineri care parcă erau desprinși dint-un clip publicitar al celebrei băuturi energizante Red Bull. Ţopăiau nevoie mare, de parcă jucau şotron. Măi să fie…şi noi eram pe vârful uneia dintre platforme şi, cunoașteți cum e senzaţia când ai sub tine un gol de câteva sute de metri, … te gândești la ce e mai rău. În câteva momente îţi aduci aminte tot ce ai învăţat la fizică legat de balans, oscilaţie, amplitudine, rezonanţa oscilaţiei etc.

harta pe platforma Glocknerkanzel - Gipfelwelt harta pe platforma Glocknerkanzel - GipfelweltParcul Național Hohe Tauern
N-am mai stat pe gânduri şi am părăsit aceste platforme îndreptându-ne spre “Panorama tunnel”. Nu…, nu suntem slabi de inimă, dar chiar ne dădeau emoții la ce comportament aveau acei tineri. Intrăm în tunelul de 360 de metri lungime, care face legătura între staţia de telecabină şi aceste două platforme şi ne îndreptăm spre Gipfelstation.
Intrăm în acest tunel, iar din loc în loc suntem avertizați să încetinim ritmul deoarece suntem în regim alpin. Într-adevăr, simţeam cum ne afectează faptul că suntem la peste 3000 de metri şi am încercat să respectăm indicaţiile care erau postate. Oricum, plimbarea prin acest tunel e una mai mult decât plăcută. Din loc în loc sunt prezentate diferite expoziţii legate de parcul național Hohe Tauern, de proiectul Gipfelwelt 3000, dar şi de Permafrost (zona permanent îngheţată) .

Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation Panorama tunnel - de la Gipfelwelt spre Gipfelstation
În tunel am avut parte şi de o întâmplare mai haioasă, cel puţin acum mi-o aduc aminte cu zâmbetul pe buze. Tunelul e iluminat din loc in loc, iar pereții tunelului sunt direct stânca în care  a fot săpat acest tunel. Luminozitatea acestui tunel e destul de scăzută. Pentru a realiza fotografiile în acest tunel am încercat tot felul de setări ale aparatului şi trebuia să improvizez tot felul de soluții deoarece nu aveam trepiedul la mine. Nici nu mă gândeam că o să am nevoie de aşa ceva în această excursie. Cum eram concentrat să setez aparatul să prind câteva cadre în interiorul tunelului, la un moment dat se postează doi musulmani în spatele meu (soţ şi soţie), care aşteptau să termin ceea ce aveam de lucru şi doreau să mă roage  să le fac şi lor câteva poze. Ei bine, când m-am ridicat din poziţia din care am stat şi m-am întors, am dat faţă în faţă cu soţia tipului şi m-am speriat în ultimul hal. Era îmbrăcată într-o ţinută niqab. Şi credeți-mă că a fost pentru prima dată când mi-a stat inima în loc. Nu e prea plăcută senzaţia să ştii că nu ai  pe nimeni în spatele tău, iar când te întorci să te trezeşti cu un “Ninja” care se uită la tine. Norocul meu a fost că am fost avertizat de la intrarea în tunel să păstrez un ritm mai lent prin tunel deoarece suntem în condiţii alpine că, de eram puțin mai  înflăcărat, mă alegeam cu vreun infarct sau alte probleme de genul. Şi nu…., nu vreau să aduc nicio ofensă veștmântului sau religiei pe care o purta/avea tipa respectivă, dar e destul de nasol să dai faţă în faţă cu ceva închis la culoare (cam aceeași culoare cu ce era în jurul meu) şi să vezi doar doi ochi în faţa ta care clipesc. Ei săracii, m-au rugat şi pe platformă să le mai fac nişte poze şi se gândeau că dacă nu i-am refuzat atunci nu-i voi refuza nici în cazul de faţă. E drept că nu i-am refuzat, dar nici nu cred că a ieşit mare lucru din pozele respective la cum tremuram din sperietura respectivă.

Permafrost in Panorama tunnel - Gipfelwelt Permafrost in Panorama tunnel - Gipfelwelt Permafrost in Panorama tunnel - Gipfelwelt Permafrost in Panorama tunnel - GipfelweltNationalpark Gallery in Panorama tunnel - GipfelweltGipfelstation  şi cu platforma Top of Salzburg Gipfelstation  şi cu platforma Top of SalzburgKitzsteinhorn si Gipfelstation Kitzsteinhorn si GipfelstationCel mai mare pilon de telecabina din lume - Kitzsteinhorn Cel mai mare pilon de telecabina din lume - Kitzsteinhorncabluri folosite la Gipfelbahnstatia de telecabina GipfelbahnAlpin Center Kaprunpe Kitzsteinhorn pe Kitzsteinhorn
Bun, şi iată-ne porniți la drum. Încă câteva cadre cu Gipfelstation  şi cu platforma Top of Salzburg, dar şi cu celebru pilon despre care v-am povestit într-un post anterior. Ne mai oprim puţin prin Alpin Cente, dar eram mai mult cu gândul să ne luăm masa, aşa că nu zăbovim prea mult. Într-un final, ne îndreptăm spre Gletschemuhle, un restaurant pe care l-am remarcat la urcarea noastră spre Kitzsteinhorn, ce este situat în staţia de telecabine de la cota de 2450 m.  Acest restaurant l-am ales doar pe motivul peisajului pe care îl aveam dacă stăteam pe terasă. Ajunşi aici, din nou avem probleme de inimă. Nu din cauza preţurilor, care sunt să spun destul de decente, ci pentru a ceea ce am primit în farfurie. Nu sunt un tip de genul tipei din reclama Covalact, dar bucătarul de la restaurantul respectiv avea ca şi timp de fierbere pentru paste un timp cu vreo 15 minute mai mult decât fierberea pastelor “al dente”. Norocul lor că au externalizat producţia pentru patiserie  şi astfel aveau şi ei câteva produse care chiar mi-au lăsat o amintire plăcută. În rest pot să spun că e locul în care am mâncat cele mai prost gătite paste …. ever 🙂

Gletschemuhle Gletschemuhle

Prajituri la Gletschemuhle
Pornim mai departe, mai schimbăm două telecabine, ajungem într-un final la maşină şi ne îndreptăm spre alt punct turistic, dar despre care vă voi povesti în articolul următor

La plecare de pe Kitzsteinhorn La plecare de pe Kitzsteinhorn La plecare de pe Kitzsteinhorn La plecare de pe Kitzsteinhorn La plecare de pe Kitzsteinhorn La plecare de pe KitzsteinhornLa plecare de pe Kitzsteinhorn

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

  • Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

  • Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Ghețarul Kitzsteinhorn şi plimbarea pe marginea prăpastiei

Ghețarul Kitzsteinhorn a fost ținta noastră, după ce am ajuns pe platforma de la 3029 de metri. Precum v-am povestit şi în postul trecut, în timp ce admiram peisajul de pe versantul sudic am observat oameni care se plimbau pe marginea prăpastiei. Cum aveam bilete care ne permiteau accesul pe oricare mijloc de transport de pe Kitzsteinhorn, am zis să profităm de acest lucru şi să coborâm spre Ice Arena, iar mai apoi să ne îndreptăm spre marginea prăpastiei.
Primul pas a fost să luăm Gletscher Shuttle, o telecabină  care ne-a permis să coborâm de la cota de 3029 de metri până la cota de 2928 de metri. Această telecabină rulează pe o şină de 257 de metri lungime şi parcurge această distanţă în aproximativ un minut.

Kitzsteinhorn -Gletscher ShuttleGletscher Shuttle - Kitzsteinhorn
Încă de cum am ajuns pe platforma de la 3029 de metri am rămas şocat de numărul foarte mare de musulmani care erau prezenţi în acolo. Apoi, când am ajuns pe gheţar, am crezut că suntem la o paradă de veşminte islamice. În afară de veşminte de tip Burka, am văzut cam oricare alt tip veştmânt islamic  (Niqab, Chador, Al – Amira, Hijab etc). Ştiam că femeile musulmane nu e normal să poarte un contact vizual direct cu un bărbat şi nici nu acceptă să fie fotografiate, iar din acest motiv am ales să nu le fotografiez în mod direct. Am făcut doar câteva poze de ansamblu cu zona, dar în care o să remarcaţi numărul foarte mare de musulmani. Când ne-am întors în Romania, am mai discutat cu nişte prieteni care au mai vizitat această zonă (Kaprun – Zell am See) care ne-au împărtăşit aceeași părere. Şi în cazul lor, stațiunea şi obiectivele turistice din apropiere erau pline de turiști proveniți din ţările musulmane. Nu ştiu, e un “must visit” pentru cei din ţările musulmane? Același lucru l-am observat şi când am vizitat staţiunea Hallstatt, dar în care ponderea cea mai mare de turiști era din ţările asiatice.

Spre ghețarul Kitzsteinhorn din Kaprun

Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun Pe ghețarul Kitzsteinhorn de langa Kaprun
Pornim mai departe de pe Ice Arena spre “Gletscher trail” şi ne îndreptăm spre muchia prăpastiei  de unde am reușit să vedem foarte bine atât gheţarul din fundul prăpastiei ( gheţarul Maurerkees),  cât şi marea majoritate a munţilor din Parcul Naţional Hohe Tauern. Uneori, când mai treceau nori, am reuşit să zărim chiar şi vârful Großglockner, vârf pe care l-am văzut mai aproape când am făcut drumul alpin Grossglockner şi despre care v-am povestit în postul acesta.
Partea cea mai frumoasă a acestei plimbări a fost când ne-am îndreptat spre cele două platforme de la Gipfelwelt 3000, de pe versantul sudic al vârfului Kitzsteinhorn. A fost un urcuş  pe un traseu care mergea chiar pe creasta acelei prăpastii şi care ne-a dus la cele două platforme, la platformele Glocknerkanzel și Hocheiserblick

Spre Gipfelwelt 3000 - platformele Glocknerkanzel și Hocheiserblick
Fotografiile realizate de pe cele două platforme, precum şi din tunelul care leagă de platforma “Top of Salzburg” în articolul următor. Până atunci câteva fotografii realizate pe acest traseu:

Spre Gipfelwelt 3000 pe marginea prapastieighețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 ghețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 ghețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn ghețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 ghețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn gheţarul Maurerkees vazut de pe marginea prapastie spre Gipfelwelt 3000 Parcul Naţional Hohe Tauern Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn ghețarul Kitzsteinhorn vazut de pe traseul spre  Gipfelwelt 3000 Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn Parcul Naţional Hohe Tauern gheţarul Maurerkees vazut de pe marginea prapastie spre Gipfelwelt 3000 Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn gheţarul Maurerkees vazut de pe marginea prapastie spre Gipfelwelt 3000 Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn Pe marginea prapastiei spre Gipfelwelt 3000 de pe Kitzsteinhorn

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

  • Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

    • Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/