All posts by Naghiu Ovidiu

Impresii de călătorie de la un pasionat de călătorie.

Leapșa despre călătorii

Prietena Alina de la Jurnalul Alinuţei mi-a făcut o surpriza plăcută şi m-a nominalizat să particip la o leapşă despre călătorii. Cum nu am mai publicat de foarte mult timp ceva pe blog, am zis ca e momentul să accept această invitație şi să-i răspund întrebărilor din articolul ei.

1. Unde ai zburat prima dată cu avionul?
Primul zborul cu avionul a fost în anul 2006 când am vizitat Tunisia. Chiar peste câteva luni trebuie să sărbătoresc ” întâlnirea de 10 ani” cu avionul şi sper să sărbătoresc tot printr-un zbor, dar cu siguranţă spre o altă destinaţie decât cea de acum 10 ani.
In primă fază am fost foarte greu de convins să mă urc în avion. Deşi am călătorit foarte mult şi înainte de acest zbor, am preferat de fiecare dată să mă eschivez şi să caut soluţii în care sa folosesc alte metode de a călătorii. Preferam să călătoresc cu autostopul , cu maşina, cu trenul, cu bus-ul, dar numai în avion sa nu mă urc. Nu ştiu de ce, dar aveam o frică şi nu-mi puteam explica ce putea să mă oprească să mă urc în avion.  Ţin minte când ne-am hotărât să mergem în Tunisia căutam chiar şi variante de curse pe vase de croazieră numai să nu mă urc în avion.
Până când soţia se uită la mine şi-mi spune: Ce măi, ţi-e frică să te urci în avion? Ei bine, puteam să fac în continuare pe fricosul? Normal că, nu.
Şi uite aşa am lăsat să meargă lucrurile de la sine până m-am văzut urcat în avion şi ajuns deasupra norilor. Doar după ce am  ajuns deasupra norilor am văzut că ” dracul nu e aşa de negru precum pare” şi m-am hotărât să scot şi eu aparatul de fotografiat şi să prind  şi eu câteva cadre.

Primul zbor cu avionul (spre Tunisia):

Monastir Tunisia

Băile Antonine din Cartagina:

Băile Antonine din Cartagina Băile Antonine din Cartagina

Muzeul Bardo Tunis

Muzeul Bardo din Tunis Sidi Bou Said:

Sidi Bou Said Sidi Bou Said
Zborul de întoarcere nu a mai fost cu probleme şi deja începea să-mi fie drag zborul cu avionul.
Si uite aşa de câte ori am ocazia prefer să renunţ la maşină şi să-mi doresc să călătoresc cu avionul

2. Numeşte trei lucruri esenţiale pentru tine atunci când călătoreşti.

  • Telefonul
    Normal, fără doar şi poate telefonul e cel mai important lucru când călătoresc. Probabil, dacă ar trebui să aleg un singur lucru care să-l duc cu mine, telefonul e pe primul plan. Pe cât posibil încerc să-l folosesc la cât mai multe activităţi la care a fost proiectat (camera foto, gps, browsing, etc). Ba mai mult chiar îl folosesc pe post de back-up la tot ce înseamnă acte care trebuie să le avem cu noi ( acte scanate, asigurări scanate, adrese scanate etc). Uneori chiar şi la back-up pentru fotografiile efectuate cu aparatul dsrl. Din aceasta cauză, consider că, serviciile de stocare în cloud sunt cele mai importante (gen Dropbox, google drive etc)
  • Aparatul de fotografiat.
    Desi,  uneori  e o povară în plus (mai ales in cazurile in care nu ai bagaj de cală), aparatul de fotografiat e unul dintre accesoriile la care nu as renunţa în călătorie. Am căutat pe cât posibil să-l optimizez si să-mi fie cât mai uşor să-l iau cu mine. Astfel am cumpărat un obiectiv cât mai versatil pe care pot să-l folosesc în cat mai multe situații şi care să fie cât mai potrivit oricărui subiect fără să-mi car după mine întreaga trusă foto.
  • Îmbrăcămintea şi încălţămintea cât mai comodă .  Prefer să călătoresc comod şi nu să fac prezentarea modei (deşi, chiar nu sunt genul)

3. Cu cine ai vrea sa călătoreşti?
Principalii parteneri de călătorie pentru mine sunt soţia si mai nou, fetiţa, dar niciodată nu am refuzat să primim in călătoriile noastre prieteni dragi, rude sau chiar şi doar cunoștințe, dar cu care am mai călătorit şi cu care ne-am simţit bine. Important e sa ajungem la un numitor comun si să găsim o soluţie de mijloc care sa-i împace pe toți din grup.

4. Ce loc din avion preferi: geam, culoar, mijloc?
Chiar nu am preferințe, important e să ajung în avion. Un singur lucru e cert, locul de la geam o să fie ocupat de fetiță. Încă de la primul zbor a fost fascinată să privească norişori şi cel mai important lucru e ca-i place să călătorească cu avionul.

in avion - la geam
5. Cum „pierzi timpul” atunci când călătoreşti?
De obicei nu-l pierd, încerc să-l folosesc acest timp cât mai util. Dacă sunt în avion, încerc să recapitulez pe documentaţia salvată în telefon, ce am de vizitat, să-mi fac planuri cum să includ cât mai multe obiective, preţuri etc.
Dacă sunt la volan prefer să fiu atent la drum, iar dacă drumul devine plictisitor (autostradă) încercăm să punem o muzica bună în maşină astfel încât să ridicăm buna dispoziţie la toţi pasagerii. Chiar şi în cazul în care călătoream cu bebe în maşină , muzica pentru ei devine chiar haioasă uneori. 😀
6. Numeşte câteva ţări prin care ai călătorit.  
Le găsiţi în partea stângă a blogului (dacă nu folosiți tema de mobil), dar multe ţări încă nu am reuşit să le public.
7. Care dintre acestea a fost preferata ta?
Deși încă nu am reuşit să public mai nimic despre Suedia, încep să o consider ca fiind una din destinaţiile favorite, indiferent de anotimp (am vizitat aceasta tara atât iarna cât şi vara).
Oricum o lista cu destinațiile favorite o găsiţi si aici

8.Cu ce mijloc de transport îți place să călătorești?
Pentru distante mai lungi prefer cu avionul.  Pentru confort, si pentru distante scurte prefer  mașina. Precum scria si Larisa , mașina e cu mult mai comodă când vine vorba de căratul bagajelor, de independenţa pe care o poți avea când dorești să-ţi mai organizezi excursii la faţa locului, de faptul că e cu mult mai uşor să ajungi în zone mai izolate.
Sa nu uitam si faptul ca sunt pasionaţi de drumuri tematice

Grossglockner High Alpine Road - Cel mai frumos drum alpin din Austria

9. Numește un loc în care ai vrea să te întorci, din locurile deja vizitate?
Doar un loc? Cam greu sa aleg între Stockholm, Santorini, Zakynthos sau Hallstat.

Stockholm:

Stockholm -Suedia

Zakynthos:

Blue-Navagio-Zakynthos

– Santorini:

Santorini Oia

 

Hallstat:

 

Hallstatt - Austria

10. Există un loc în care nu ai mai vrea să te întorci?
Da. Cu siguranța nu ne vom întoarce la ultra all inclusive-ul din Turcia  .
Nu am exclus Turcia de pe lista si cu siguranță ne dorim să mai ajungem cândva prin această ţară, dar cu siguranţă am exclus de pe lista ” all inclusive” oferit de ei ( şi nu numai de ei)

11. Ai ceva pățanii interesante din categoria „M-am pierdut!”?
Da.  Eram pe drumul de întoarcere din Zakynthos şi cum eram aproape de ţară am hotărât se folosim doar GPS-ul şi să nu mai folosim hărţile tipărite.
Eram pe porţiunea de drum de la Smederevo  – Kovin spre Pancevo ca mai apoi să ne îndreptăm spre Vrsac – Stamora Moravita. M-am bazat pe GPS-ul mașinii, iar la un moment dat am ajuns într-o pădure, pe un drum foarte îngust, pe care, după zeci de mişcări, am reuşit cumva să întoarcem maşina şi să ajungem într-o zonă care să apară pe hartă. Să nu mai iau în calcul şi că zona respectivă era fără semnal GSM, iar combustibilul din maşină era aproape pe terminate (doream să alimentam imediat ce intram în România).Cu siguranţă nu o să uitam în grabă acea porţiune de drum 😀
Despre drumul dus spre Zakynthos v-am povestit aici

12. Unde ai călători special pentru mâncare?
Numai noi știm de cate ori ne-am abătut din drumul Oradea – Timișoara doar să ajungem prin Pecica  pentru a manca aici

Taverna-Pecicană
De multe ori, când mergem spre Austria Germania, pe drum ne oprim si la Paprika Csarda despre care v-am povestit aici

Paprika Csarda
Iar locul in care ne dorim să ajungem din nou să mâncam un ștrudel cu mere este acesta

Apfelstrudel in Hallstatt la Maislinger

Iar cum, doamnele care au propus această leapşa, sau oprit doar la întrebarea care se referea la mâncare şi nu au continuat şi cu băutura . Pot să vă răspund şi la întrebarea : Unde ai călători special pentru băutură?
Ei bine, cu siguranţă, pentru băutură (dar şi pentru mâncare) vreau să mai ajung încă o dată la Oktoberfest în Munchen. Despre acest festival v-am povestit aici

Cortul Winzerer Fähndl - Corturile de la Oktoberfest Munchen

13. Care este următoarea ta destinaţie?
Chiar nu ştiu, nu avem nimic în plan totul se rezumă la promoţiile pe care o să le prindem. Ştim doar că o să căutăm o destinaţie la mare, ideală pentru un concediu cu un copil mic de aproape trei anişori. In rest city break-urile sunt în funcţie de ofertele apărute.

14. Cum iţi place să iţi structurezi călătoria?
“Scânteia” care pune baza călătoriei e vreo ofertă apărută pentru o anumită locaţie sau vreun  eveniment care se desfăşoară într-o anumită zonă.  Nu am un anumit plan să-mi structurez călătoria, dar cu siguranţă că planul de călătorie să fie unul reușit trebuie să bifez toate elementele: transport, cazare, obiective de vizitat, gastronomie locală şi de ce nu şi puţină relaxare.
Oricum, nu poți să-ti faci un anumit tipar, de cele mai multe ori trebuie să te adaptezi la ce găsești la faţa locului.  În multe cazuri informațiile pe care le găsești la faţa locului poate să-ţi schimbe total planurile făcute acasă.
De exemplu, când am vizitat Kaprun şi Zell am See, spre norocul nostru am primit niște sfaturi foarte bune chiar de la proprietarul hotelului în care am stat. Ponturile cum să ne folosim cât mai bine cardul de staţiune ne-a făcut să economisim peste 200 de euro de familie. Despre acestea v-am povestit aici

hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun
Doar în cazul în care facem o excursie cu fetiţa noastră, încercăm să ne facem planuri pentru tot ce poate să apară neprevăzut. Aşa se face că pentru prima ieşire la mare cu bebeluş, în Croaţia, ne-am făcut planul acesta

Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia
Deși în anumite cazuri în care ne-am făcut planuri cu mult timp înainte si ne-am documentat în privinţa multor lucruri s-a întâmplat să fim luați prin surprindere de lucruri la care sincer nu ne-am gândit. Aşa se face că am ajuns să nu-mi mai pot duce mâna la gură şi să-mi anulez o rezervare la un restaurant doar pentru motivul că nu am ales bine sistemul cu care să transport bebeluşul prin Parcul National Plitvice despre care v-am povestit aici

cu caruciorul prin Plitvice
In alte cazuri am ajuns să ne modificăm concediul doar pentru anumite lucruri neprevăzute, care uneori  pot să vină chiar si din sfera …… paranormalului 😀

15. Pe cine provoci?

– pe Ioana  de la printreranduri.com care are ce sa va povestească. Si spun lucru acesta pentru ca a ajuns pe 7 continente, si asta într-un singur an.

Acest articol face parte dintr-o leapșă a călătorilor.  Vă invit să le citiți. Au mai scris si:

 

Nu la ultra all inclusive în Turcia! Nu la Kamelya Holiday Village din Side!

În ultima vreme (să aproximez că ar fi vorba de ultimii doi ani), în jurul nostru s-a tot pomenit de vacanţe în Turcia, de all inclusive, de ce bine e,  că vezi Doamne ce servicii poți să primești şi că se merită ultimul bănuţ pe care-l dai, iar dacă eşti o familie cu un copil micuţ e o recomandare foarte bună.  Anul trecut n-am pus botul la aşa ceva şi am ales să mergem în concediu în Lopar – Croatia şi v-am povestit aici . În momentul respectiv eram şi în plină desfăşurare a diversificării, iar în alimentaţia copilului nu aveam, sub nicio formă, cum să o adaptăm conceptului de “all inclusive” pe care l-am fi primit în Turcia.
Anul acesta am cedat şi am cumpărat un pachet cu “ultra all inclusive” în Turcia la un hotel de 5 stele din Side. Bine, pot să spun că am acceptat această alegere şi pe considerentul problemelor care au apărut pe plan internațional. În primă fază doream să ajungem în Grecia, dar a apărut problema cu lichiditățile, iar mai apoi când a fost depășită această problemă şi eram hotărați să ajungem pe insula Rhodos, a apărut problema cu refugiații. Așa că am exclus de pe listă, Grecia.  Au mai urmat câteva destinații din Italia, Croaţia şi Spania, dar care când le-am analizat mai bine a trebuit să le excludem.
Așa se face că, până la urmă, am ajuns să mergem în Turcia. Știu, am păcătuit 😀 am renunțat să fiu călător şi am devenit turist. Ce să fac?…  Mă căiesc şi promit că nu o să mai greșesc :D.  Nu are rost să precizez agenția de la care am cumpărat deoarece chiar nu are nicio vină. Ba din contră chiar vreau să-i mulţumesc Alinei, prietena care lucrează la agenţia respectivă, pentru răbdarea care a avut-o cu mine şi pentru preţul obţinut (preţ cu mult mai mic decât la restul agenţiilor care vindeau acest pachet).  Şi spun că a avut răbdare cu mine deoarece am schimbat data de plecare de vreo 5 ori. De fiecare dată intervenea câte ceva şi chiar înainte de a cumpăra pachetul trebuia să amânăm plecarea.  Şi-i mai mulțumesc pentru sinceritatea cu care mi-a prezentat toate aspectele legate de sejurul care va urma în Turcia.
În acest articol nu vreau să vă conving că nu e bine la all inclusive în Turcia, fiecare face ce doreşte şi merge unde vrea. Pentru noi conceptul de “all inclusive” o să-l cam tăiem de pe listă. Nu zic că nu o să mai încercăm vreodată, dar cu siguranţă, nu în viitorul foarte apropiat. Prin acest articol vreau doar să vă prezint experienţa noastră, nu tocmai plăcută,  la un hotel cică de cinci stele. Experienţă care nu s-a ridicat la așteptările noastre atât prin calitatea serviciilor oferite, cât şi prin atitudinea neprofesională a personalului care deservea acest resort.
Dacă mergeţi într-o agenţie de turism, puţin probabil să întâlniţi o persoană care să fi ajuns în hotelul respectiv. De obicei se ajunge în destinaţia respectivă doar de o agenţie tour operatoare care în momentul când se doreşte contractarea pentru anul respectiv participa la un infotrip, o excursie în care sunt purtaţi prin fiecare resort în parte şi le sunt prezentate serviciile oferite, dar şi calitatea acestora. Normal că, atunci când sunt organizate aceste infotripuri, persoanele participante primesc ce e mai bun şi nu au cum să afle adevărata faţă a serviciilor oferite de resorturile în pricină.
Pentru a afla totuși adevărata faţă poţi apela la review-uri postate de “end useri” (clienţi finali) pe bloguri , Tripadvisor, Booking , forumuri, etc, dar şi pe acestea, în unele cazuri, poţi să dai de review-uri false, plătite sau scrise chiar de resorturile respective. Ce nu face omul pentru o masă caldă în plus sau pentru o noapte de cazare. Şi spun lucrul acesta deoarece am văzut multe review-uri la anumite hoteluri,  companii aeriene, etc în care erau ridicați în slavi deși se știe că, cei în pricină,  oferă servicii de cea mai proastă calitate.
Bun, dar să revin la problema mea.  Am ales să plec la început de septembrie, cu zbor din Timișoara şi aterizare pe aeroportul din Antalya, într-un resort cică de 5 stele, din Side denumit Kamelya Holiday Village sau Kamelya World
Zborul a fost operat de Air Bucharest  cu un Boeing 737, un zbor de două ore şi cu întârziere de doar o oră  🙂 . Probabil nu era din vina lor. De la aeroportul din Antalya am fost preluați de o firma tour operatoare (în cazul nostru a fost vorba de Logic Tours) care ne asigura transferul până la hotel. Un transfer cu mult peste o oră (deși erau doar 60 de km)  deoarece pe traseu bineînțeles că  șoferul trebuia să facă o pauză la un supermarket, tot ce probabil era o înţelegere între proprietarii acelui magazin şi şoferii de la această firmă, o înţelegere în care aceştia din urmă primeau un comision în funcţie de achizițiile pe care le făceau turiștii. Bine , din momentul în care ne-am urcat în microbuzul de transfer am observat acest lucru, la cum prezenta ghidul lucrurile. Ceva de genul: acolo e cel mai bine, acolo sunt cele mai bune preturi, cea mai bună marfă, etc. Degeaba încercai să-l întrebi ce te interesa pe tine că, în câteva minute, tot la ce-l durea pe el se ajungea. Era un tip care îl întrecea şi pe Florin Piersic la vorbă, sincer nu știu cum mai avea salivă în gură la cât a putut să vorbească, dar din păcate doar verzi şi uscate, nimic concret.  Bine, mai prezenta şi excursiile opţionale care se putea cumpăra de la el pe durata şederii, dar care erau cam de 3 -4 ori preţul faţă de ce se găsea la agenţia din bazarul din Side.
Ajungem într-un final şi la hotelul cu pricina şi ne îndreptăm spre recepție. Nu mai mare mi-a fost mirarea să descopăr că, persoana de la recepție, avea aceleași cunoștințe de limba engleză ca şi nana Floare din vârful muntelui.  Prezentăm voucherele de cazare şi primim cardurile de acces în camere, brăţările pentru ultra all inclusive, dar şi harta cu amplasamentul bungalowului pe care îl aveam repartizat.  Tot aici mai primim şi un mic ghid cu programul fiecărui restaurant, snack-bar, bar etc  în parte. Bineînţeles că în limba turcă. Îi cerem tipului de la recepţie o variantă în limba engleză, dar care la momentul respectiv nu era disponibil şi trebuia să revenim în zilele următoare.  Ca şi idee, l-am primit în ultima zi după ce am mers în fiecare zi pe la această recepţie.
Terminăm cu toate formalitățile de check-in şi doream doar să ajungem în cameră să lăsăm bagajele, iar mai apoi  să mergem să ne luăm masa. Eram rupţi de foame după un drum de două ore de la Oradea la Timişoara, după alte două ore de aşteptat în aeroport (check-in + întârziere ), două ore de zbor, iar mai apoi cele aproape două ore de transfer. Pe zbor am primit doar un amărât de sandwich, dar care ulterior l-am considerat o delicatese după ce am văzut meniul din hotelul, cică, de 5 stele
Când dorim să pornim spre camere, tipul de la recepție ne oprește şi ne spune că în 2 minute o să vină cineva să ne conducă spre camere. Cele 2 minute s-au făcut o jumătate de oră ( şi nu exagerez) , iar la un copil de 2 ani şi la o oră trecută de 11 noaptea chiar nu picau tocmai bine. După mai multe discuții cu tipul de la recepție (nu tocmai plăcute) apare şi Suliman magnificul cu mașinuța lui de transfer.  O mașinuță ca şi cele folosite la golf cu care sa ne facă aşa zisul transfer la bungalow.  Bineînțeles, că să ne întindă nervii la maxim, se mai şi oprește vreo 5 minute să povestească vrute şi nevrute cu cineva la recepție.  Probabil ar fi bine să trec peste restul detaliilor, dar precum era normal, Suliman a rămas cu ochii în lumina lunii şi probabil că, a realizat că-ar fi trebuit să aştepte mult şi bine după bacşiş, cu mult mai mult decât am aşteptat noi să ne facă transferul.
Şi în sfârşit am ajuns şi noi în camera de 5 stele, camera în care camerista probabil se uita după stelele pe cer când trebuia să facă curat şi nu vedea mizeria lăsată în cameră. Nu are rost să mai intru în detalii, dar la o cameră de 5 stele nu e admisibil ca să găseşti pete de mucegai în baie, vasul WC să curgă, praf pe mobilă şi alte mici detalii care, din păcate, fac să-ţi strice buna dispoziţie când eşti în concediu.

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Camera hotel Kamelya Holiday Village din Side - Turcia

Mă întorc înapoi la recepție şi-i spun tipul că vreau să ne schimbe camera deoarece vasul wc curge şi probabil o să-l aud noaptea. Tipul, relaxat, ne spune să ne pară bine că doar am primit această cameră deoarece este un upgrade gratuit din partea resortului :D, un upgrade la o variantă net superioară faţă de ce am plătit noi.  Vrăjeală de doi lei. Bineînțeles că, nu mușc momeala așa ușor, deschid traficul de date pe mobil şi accesez pagina oficială a hotelului. Îi cer vocherul pe care l-am avut şi analizăm. Resortul dispunea de 3 tipuri de camere, iar tipul care l-am primit noi era varianta de bază, nicidecum o variantă mai bună. Brusc cunoștințele de conversație a tipului de  la recepție dispar,  a dat în bâlbâială şi că, nu mai înţelege cei spun în limba engleză. O las baltă şi plecăm să ne luăm masa, deși era o oră târzie.
Prima noapte, primele peripeții. Nici nu se luminase bine de ziua când brusc somnul ne-a fost întrerupt de muezin (preot musulman care anunţă din minaret ora rugăciunii)  care dădea ezanul (chemarea la rugăciune a musulmanilor). Se pare că, camera noastră, era chiar în apropierea unei moschei şi trebuia să suportăm cele cinci chemări la rugăciune de peste zi.  Trecem peste acest moment adormim înapoi şi nu se făcuse încă ora 8 când brusc , bătaie în uşă. Sar din pat, deschid repede uşa, să nu se trezească fetița, şi ce să-mi vad ochilor, o cameristă. Cu engleza ei de baltă ne spunea să eliberăm camera. În prima fază îi vorbesc frumos şi-i explic să revină mai târziu pentru că avem un copil mic care doarme. Îi şi arăt bilețelul atârnat pe clanța de la uşă  prin care-i rugăm să nu ne deranjeze. Ea ținea una şi bună, să eliberăm camera. Doar atunci am înțeles de unde vine expresia : Domnule, ce nu înţelegi, eşti turc?!…. Nu vroia să înţeleagă nici când i-am arătat în limba turcă ce scria pe bileţel. Ei bine, din nou, la 200 tensiune din cauza nervilor şi după ce s-au lăsat toţi sfinţi ortodocși şi probabil şi Allah pe ea, m-am făcut înţeles şi mai apoi nu am mai văzut persoana respectivă la faţă pe toată perioada sejurului.
Ne trezim pe la ora 9, tot de la vocea de “privighetoare” a unei cameriste (alta faţă de cea care ne-a dat deșteptarea mai devreme),  cameristă cu care a trebuit să ne obișnuim în următoarele 6 nopți cât a mai rămas din sejurul nostru.
Ies la ea o abordez şi-i spun să rezolve cumva vasul wc. Încearcă să-i explici unei persoane care ştia doar vreo trei cuvinte în engleză: “no problem” “sorry” şi “Hello” . Bine şi aceste cuvinte stâlcite până la Dumnezeu. Oricum după pronunția lui “sorry” am poreclit-o pe cameristă “soriiiiiii”
Şi ajungem şi la micul dejun, la mult lăudata masa “ultra all inclusive”. Ultra all inclusive în care aveai inclus mezeluri în care, parizerul de la noi ţi se părea un lux faţă de ce era acolo expus. Chiar nu am văzut pe toata durata sejurului mezeluri de doamne ajută, şi sunt destule care sa nu includă  carnea de porc. Nu am văzut deloc ghiudem, babic sau alte mezeluri la care turcii sunt renumiți.   Dacă-ţi pui în plan că tu vei merge la “all inclusive” să faci pagubă, ei bine află de la mine că nu ai cum. Închipuie-ţi  cât parizer poţi să-ţi cumperi în Romania de cei vreo 2000 de euro pe care-i dai pe sejur şi apoi fă-ţi tu un calcul cât poţi să mănânci în cele 7 nopţi cât durează sejurul. Şi-ţi spun lucrul acesta deoarece, când aşteptam la îmbarcarea din Timişoara, un tip din spatele meu, se tot bătea cu pumnul în piept că el a dat vreo 2000 de euro pe sejur, dar şi consumă de banii aceștia.  Ei bine, află că nu ai cum să faci pagubă.

mezeluri in restaurantul din Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Ce mai poţi găsi la micul dejun? Într-adevăr un stand plin de iaurt, dar în care toate vasele conțineau același tip de iaurt doar că, au erau puse fructe diferite in fiecare doar ca să le schimbe culoarea.  Singurul  raion care arata totuși cumva era cel de brânzeturi, dar şi acela identic pe tot parcursul sejurului.

stand de iaurt la restaurantul din Kamelya Holiday Village din Side - Turciabranzeturi - Kamelya Holiday Village din Side - Turciaunt la Kamelya Holiday Village din Side
Cică răcoritoarele erau la discreție, adică poți sa bei cât vrei tu. În primul rând, evit băuturile carbogazoase, dar din curiozitate am zis că totuşi încerc să văd ce ofertă avem. Ei bine, poate cei din generaţia mea vă mai aduceţi aminte de sucurile la TEC, noah cam aşa arătau şi acestea.  Nişte sucuri atât de false, şi cu atâtea chimicale că, probabil, erau folosite de egipteni în procesul de mumificare. Sincer, dacă aş fi băut în fiecare zi suc de la dozatoarele respective probabil că din cauza chimicalelor nu aş mai putrezi după moarte.

dozatorul cu otrava - Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Suc la TEC in Kamelya Holiday Village din Side – Turcia

Da, puteai să bei şi sucuri naturale, dar dacă aveai răbdare să aştepţi la o coadă de jumătate de oră şi mai apoi să-ţi storci tu portocalele.  Dacă mai prindeai câte un rus supărat pe viaţă în faţa ta, care cu o seara înainte a supt o sticlă de votcă şi care vroia să se refacă cu suc de portocale puteai să-ţi iei gândul de la acel fresh de portocale. Şi vă spun chestia asta deoarece, la coada la care m-am pus, am avut doar doi ruşi în faţa mea, unul şi-a făcut 6 pahare, iar următorul 5, şi uite aşa s-a mai dus o oră din viaţa mea la resortul de 5 stele din Turcia 🙂

Suc natural la Kamelya Holiday Village din Side Suc natural la Kamelya Holiday Village din Side
Dacă ajungi vreodată la all inclusive-ul din Turcia (cel puţin la cel din Kamelya World)  , partea frumoasă începe când doreşti să-ţi bei cafeaua. Acelaşi procedeu ca şi în cazul sucurilor carbogazoase. Un automat în care puteai să-ţi scoţi câte cafele vrei tu, dar toate făcute din concentrate. Chiar am prins un automat deschis în prima zi şi mă cruceam de ce-mi vedeam ochilor. Merg la tip şi-l întreb unde e cafeaua boabe (sau măcinată) pentru espresso, pentru ca aparatul avea un buton de espresso. La care, mândru-mi arată recipientul de concentrat. Probabil nu auzise în viaţa lui ce înseamnă espresso  şi nici cum se prepară.
Totuşi mai găseşti şi vreo trei standuri unde-ţi pregăteşte mâncarea în faţa ta. Adică un stand unde-ţi prepară din ouă: omletă, ochiuri etc. Un stand în care găseşti ceva produse de patiserie, dar şi Kaşarlı Pide (Pâine lipie proaspăt scoasă din cuptor şi acoperită cu caşcaval topit) şi încă un stand unde-ţi pregăteau clătite americane.

paine in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side
La masa de prânz a fost cea mai mare problemă. Găseam doar vreo 4-5 sortimente care se repetau pe perioada întregului sejur. Noroc că le mai puteai completa cu brânzeturile rămase de la micul dejun, care bineînţeles că le puneau din nou, doar ca să fie cât mai diversificat. Un stand unde-ţi prepara ceva tentative de pizza, pizza care în afara faptului că era rotundă, avea aluat ca bază şi era pus ceva deasupra, nu spunea mare lucru. Noroc că, erau puse etichete lângă fiecare produs şi te mai bucurai când recunoşteai ceva. Vezi poza următoare:

masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din SideSi restul:

masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side  masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side masa de pranz in restaurantul hotelului Kamelya Holiday Village din Side

Masa de seară, în general, era mai prezentabilă, dar nimic fabulos.  Probabil era mai prezentabilă şi din cauza faptului că, în afara restaurantului principal, erau două locuri unde se puteau lua produse la grill. Dar şi la aceste grilluri se repetau tot cam aceleaşi produse, pulpe de pui, peşte sau curcan.  In restaurant,  cam aceleași mâncăruri în fiecare seară.

produse la grill - Kamelya Holiday Village din Side (1) produse la grill - Kamelya Holiday Village din Side (1)grill la masa de seara grill la masa de seara grill la masa de searaMasa de seara la all inclusive in Side (1) Masa de seara la all inclusive in Side (1)Masa de seara la all inclusive in Side (1)

Probabil, cel mai kitschos aranjament…ever

Singurele produse care într-adevăr au fost foarte bune si nu am nimic de obiectat, au fost prăjiturile. Cu siguranță cei din cadrul resortului au externalizat fabricarea lor şi, probabil, erau aduse din ceva laborator de cofetărie. Erau prea bune să fie produse în cadrul acestui resort 😀

prajituri in Kamelya Holiday Village din Side prajituri in Kamelya Holiday Village din Side prajituri in Kamelya Holiday Village din Side
Partea nasoală pentru noi a început din a treia noapte din sejur. Fetița noastră de doar doi anișori s-a ales cu o toxiinfecție alimentară, după care nu am mai crezut că prindem dimineața. Norocul nostru că, am mers pregătiţi cu o trusă medicală destul de bine pusă la punct,  marea majoritate a prietenilor mei fiind medici, ne-au sfătuit ce să ne punem cu noi, dar şi ce să facem în caz că avem probleme. Cum a început fetiţa cu vărsăturile, primul lucru pe care am pus mâna a fost pliculeţul de Smecta.  La recomandarea unui medic  am fost nevoit să-i prepar fetiţei şi un ceai de mentă. Bun, şi de unde să iau eu un pliculeţ de ceai de mentă la ora respectivă, şi pe cine să întreb unde aş putea găsi acel pliculeţ de ceai? Păi, normal, la recepţie. Dau rapid o fugă până la recepţie şi rog persoana respectivă să-mi dea două pliculeţe de ceai de mentă şi-i spun că e pentru o fetiţă de doi ani. Faza e că persona de la recepţie făcea pe prostul şi cică nu înţelegea ce vreau să-i zic cu “mint tea” . Încerc să-i explic ceai de mentă, şi-l iau cu “peppermint gum”, ” you know, the taste”  la care tipul făcea pe prostul în continuare.  Cum eram în mare grabă, scot telefonul mobil şi-l pun pe google translate şi cer două pliculeţe de ceai de mentă pentru un copil de doi ani, în limba turcă.
– Aaaaa…. şi se luminase tipul, iar mai apoi plecase până în spatele recepţiei şi se întoarse cu două pliculeţe de ceai.
– Eu, mulţumindu-i, dau o privire peste plicurile de ceai, când brusc îmi căzuse faţa. Erau plicuri de ceai negru
Încerc să-i explic din nou ce vreau şi din nou că e pentru un copil de doi ani, la care tipul luându-mi plicurile din mână le întoarse şi-mi arată cu un zâmbet sarcastic şi la care-mi şopteşte printre dinţi ceva de genul:
– Vezi, în ceaiurile acestea e pusă şi mentă.
Probabil ştiţi cam ce efect are un ceai negru asupra unui om adult darămite asupra unui copil de doi ani. O ceaşcă de ceai negru conţine aproape aceeași cantitate de cofeină  ca şi o ceaşcă de cafea (o ceaşcă de ceai negru are 50 mg de cafeină, iar o ceaşcă de cafea între 65 şi 100 mg). Dacă-i dădeam acea ceaşcă de ceai la fetiţă, o vedeam cu pupilele cât Rolexul vreo două zile. Noah şi uite aşa se lăsase din nou toţi sfinţii şi Allah pe el şi pe restul care mai erau la recepţie. Si bineînţeles că după ce mi-am terminat recitalul, brusc persoana de la recepţie a început să ştie limba engleză.  Da, odată cei blagosloveam, de îndată ce le reveneau cunoştinţele de limba engleză.  Până la urmă a ştiut să mă îndrume la un bar din hotel la care am găsit acel ceai de mentă şi cu care m-am întors în cameră să rezolv problema.
Fetiţa şi-a revenit doar a doua zi, seara, dar în permanenţă se plângea că o doare burta.
Probabil vă întrebați de ce nu am apelat la un medic? Ei bine, vă spun şi care e faza cu medicul din resort. De obicei (şi știu 3 cazuri printre cunoscuţii care au mai fost în Turcia), medicul din resort o să-ţi prezinte că faza e super nasoală, că e foarte grav, şi că trebuie chemată de urgenţă o salvare. Persoana bolnavă trebuie dusă de urgenţă la un spital (şi care o să fie unul privat). Probabil că, medicul din resort are şi el un procent din factura care o să trebuiască sa o plătești la externare. Odată ce ajungi în spitalul respectiv o să te “bucuri” de nişte costuri nu tocmai mici. Din ce povesteau cunoștințele mele, cele de care aminteam mai devreme, e vorba de vreo câteva mii de euro. Bine, aveam asigurare, dar şi atunci în primă fază trebuie să suni asiguratorul, iar mai apoi o să-ţi cheme el ambulanţa.
Noi, ne-am hotărât ca în primă fază să nu apelăm şi doar în cazul în care problema devenea mai gravă apelam la această posibilitate.
În ziua următoare, vroiam să-i dăm nişte banane. Normal că nici nu mai vroia  să audă de mâncarea de la masă. Aşă că merg să-i fac rost de banane. La restaurant erau servite ca şi fructe doar: mere, pere, struguri, pepene roşu şi pepene galben. Aceleaşi fructe pe tot sejurul. Ca şi gust erau ca şi cele importate în Romania, cele cu gust de plastilină.

fructe la Kamelya Holiday Village din Side
Opresc un trepăduş din sala de mese şi-l întreb unde-aş putea găsi banane. Bineînţeles că nu aveam de unde. Merg la bar şi acelaşi răspuns: Nu avem. Mă uit pe lista de la bar şi văd un cocktail care trebuia să conţină şi banane şi-i spun să-mi dea bananele care le-ar fi folosit pentru câteva cocktailuri sau pentru smoothie. La care tipul-mi spune că nu se folosesc fructe adevărate, ci doar concentrate de fructe, adică chimicale. Si mă trimite din nou în restaurant. Din nou la  discuție cu trepădușii din prin sală  la care le spun să-mi aducă un şef de sală , un bucătar şef sau o persoana cu care să pot discuta. Normal că după o discuţie nu tocmai plăcută am ieşit victorios din restaurant cu trei banane şi acelea acoperite cu staniol să nu vadă restul turiştilor.
Să nu vă gândiţi că sunt zgârcit, iniţial chiar vroiam să le cumpăr, dar nu aveam de unde. Apoi, când am am văzut cum pun problema, m-am încăpățânat.

banane la all inclusive
Probabil o să spuneți ca fetița a avut această problemă din cauză ca a schimbat bacteriile digestive şi că e ceva normal, şi uneori se mai poate întâmpla. Ei bine, mie nu mi se pare normal pentru că,  doar ce a scăpat fetiţa noastră de această problemă, când m-a apucat pe mine, iar mai apoi pe soţie. Pe plaja, chiar discutam cu mai multe cupluri din Rusia (tot familii cu copii mici) şi au avut aceeaşi problemă ca şi noi.
O altă fază care m-a scos din pepeni a fost cea cu rezervarea la un restaurant “a la carte”. Pe durata sejurului aveam inclusă şi posibilitatea să alegem, doar o dată, unul din restaurantele “a la carte” din interiorul resortului. Cum știam că fetiței îi plac foarte mult mâncărurile italienești, dorim să ne face rezervarea la restaurantul italienesc. Merg să fac rezervarea în restaurant şi, precum anticipam, nu se putea face rezervare acolo, ci doar la recepţie. Bun, mă îndrept spre recepţie şi aflu că trebuie să fac rezervare pe un automat care cere anumite date privind data de check in, camera, nume, etc. Introduc date şi vroiam să fac rezervarea pentru seara respectivă, bineînţeles că primesc răspuns că e ocupat. Verific şi la restul restaurantelor şi primesc acelaşi răspuns că sunt ocupate şi că găsim masă liberă, doar în restaurantul turcesc 🙂
Ok, verific pentru seara următoare şi, acelaşi răspuns, e ocupat. Bineînţeles, găsim masă liberă doar în restaurantul turcesc.

automat pentru rezervare a la carte - Kamelya Holiday Village din Side
Din nou introduc datele şi pentru ultima seară din sejurul nostru şi din nou, liber doar în restaurantul turcesc. “Automatul” aşa era setat încât să-ţi ofere masă liberă doar la restaurantul turcesc. Si spun acest lucru deoarece am aşteptat mai mult timp în apropierea automatului şi toate persoanele care-şi făcea rezervare primeau acelaşi răspuns, deşi selectau nişte date cu mult peste ce puteam noi să selectăm (nu ne permitea programul deoarece trecea de perioada în care puteam să stăm în cadrul resortului). La un moment dat ajunge în faţa automatului un client care avea un sejur de 14 zile şi care încercase să-şi rezerve o masă pe o perioadă mult mai lungă decât un sejur normal, de 7 zile. Văzând ce se întâmplă merg la recepţie şi cer să-mi facă o rezervare la restaurantul italienesc. Bineînţeles că, nu se poate şi că e ocupat. După ce-i prezint cele văzute la automat şi cer tipului să verifice de ce nu se poate face rezervare la acest restaurant nici peste 7-8 zile, ei bine, uite că a mai apărut o masă liberă, şi uite aşa s-a putut face loc de încă o rezervare, pentru noi. Odată ce am ajuns la restaurant chiar am remarcat că, un mare număr de mese, erau libere şi nu era făcută nicio rezervare. De fapt, toţi clienţi care ajungeau în faţa “automatului” erau “ajutaţi” să-şi rezerve o masă doar în restaurantul turcesc 😀

Totuși, a fost cea mai comestibilă mâncare din interiorul resortului:

Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia Mancare a la carte la restaurantul italian de la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia
Despre ce am găsit în cadrul acestui resort sunt foarte multe lucruri de povestit. Probabil sunt şi lucruri bune de spun, dar din cauză că cele negative ne-au făcut să avem o părere foarte proastă despre acest resort nu am cum să mi-le amintesc, şi nici nu vreau.

arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turcia arhitectura la Kamelya Holiday Village din Side - Turciala all inclusive in Turcia - Kamelya Holiday Village din Side
Ca şi concluzie.

Noi, nu o să mai ajungem prea curând prin Turcia la așa zisul all inclusive sau ultra all inclusive şi nu din cauza costurile, ci din cauza a ceea ce se oferă în cadrul acestor resorturi. Plătești cantitatea, nu calitatea. Noi preferam sa mâncăm mai puţin, dar să mâncăm mâncare de calitate.
Sincer, prefer să merg în Croaţia sau în Grecia, iar de banii aceştia ne facem noi “ultra all inclusive“.
Chiar făceam un calcul. Drumul până în Croaţia, pe noi, ne costă cam 150 de euro dus întors (motorină + taxele de drum). Cazarea anul trecut ne-a costat 50 de euro / noapte (două dormitoare, baie, bucătărie şi terasă). Pentru un sejur de 7 nopţi am ajunge la aproximativ 350 de euro pentru cazare.  Ca si timp, am face tot cam atât. Din Oradea pana în Turcia am făcut cum 11 ore. Timp care include drum Oradea Timișoara, timp pentru check-in, stat în aeroport, zbor, transfer de la aeroport în resort.  Din Oradea în Croaţia, cu maşina, am face tot cam aşa.
Deci, dacă facem un calcul cu aproximativ 500 euro am avea cazarea si transportul pana în Croaţia, iar de restul 1500 de euro cât a fost diferența până la sejurul din Turcia , eu zic că, putem să ne facem ultra all inclusive cum vrem noi. Chiar nu ai cum să cheltuiești cei peste 200 de euro/ zi, pe mâncare şi băutura în Croaţia nici dacă mănânci “a la carte” fiecare masă.

Produse traditionale din Rab

Știu, nu am mai scris de mult timp pe blog şi chiar nu aveam de gând în perioada aceasta. Nu că nu aş vrea, dar nu prea mai am timp. Ce m-a făcut totuşi să ies din rutină şi să deschid din nou pagina de administrare a blogului? Ei bine… faptul că zilele trecute, în timp ce căutam prin cămară după un borcan cu dulceaţă pentru micul dejun, am dat tocmai peste unul adus de pe insula Rab, luat ca şi suvenir. Şi cum l-am savurat până la ultima linguriţă  mi-am amintit de insula Rab şi m-am hotărât să vă scriu câteva rânduri despre ce puteți să găsiți prin magazinele cu produse tradiţionale de pe insulă . Când am fost aici am trecut prin mai multe magazine cu produse tradiţionale  şi  am rămas plăcut surprins cum reuşesc  să se afirme cu produse care sunt specifice altor ţări şi altor locuri.  Şi când spun lucrul acesta pot să şi argumentez.

Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab Magazin cu produse traditionale din Rab

Magazin traditional din Rab
1. Am încercat în mai multe locuri şunca lor tradiţională (Pršut ), atât cea preparată după reţeta din Dalmaţia cât şi varianta după reţeta din Istria şi pot să spun că nu e cu nimic mai prejos decât “prosciutto”  din Italia sau nici faţă de un “Jamon”  din Spania  sau din Portugalia.
Si dacă tot am pomenit  de cele două tipuri, pot să vă spun că, în linii mari, puteţi să faceţi diferenţa între cele două variante, prin faptul că  şunca preparată după reţeta din Dalmaţia se pune la fum, pe când şunca preparată după reţeta din Istria nu se pune la fum.

şunca tradiţională Pršut
2. Dacă vine vorba de lavandă, gândul te duce direct la Provence. Ei bine… peste tot pe această insulă găseşti magazine cu produse pe bază de lavandă. Astfel puteți găsi: săculețe umplute cu lavandă, săpun cu aromă de lavandă, ulei cu extract de lavanda, cremă cu extract de lavandă, ba mai mult am mai văzut şi ciocolată cu aroma de lavandă etc.

Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab Lavanda in Rab
3. Šljivovica/ Rakija sau mai bine spus ţuica (pălinca) lor pe care o să o găsiţi sub mai multe forme atât în formă “curată”, cât şi în amestec cu diferite ierburi medicinale sau cu fructe.  Eh… aici încă nu ne bat 🙂 Cel puţin când vine vorba de “pălinca de Bihor”, şi mă refer la pălinca noastră făcută tradiţional, nu la cea din comerţ. În fiecare dimineaţă mă opream la o anumită terasă din Lopar unde-mi savuram cafeaua, iar după câteva zile m-am împrietenit cu patronul acelei terase. Un tip foarte sociabil şi care mai oferea câte un “Schnaps” (expresie din Germania pentru un shot de tărie) clienților care îi treceau pragul. Deşi nu prea sunt “fan” al acestor tipuri de băuturi, am zis că totuşi ar merita să încerc, dar cu condiţia ca, în ziua următoare, să mă lase să-i ofer şi eu la schimb un “shot” cu palincă de Bihor. La final, părerea tipului, a fost ca noi avem băutura mult mai bună şi cu mult mai tare decât cea pe care o pot oferi ei. Aceeaşi părere au avut-o şi cei la care am stat în Slunj   🙂 .

Bautura traditionala din Rab Bautura traditionala din Rab Bautura traditionala din Rab
4. Brânzeturile. La fel ca şi la produsele mai sus menționate, şi în cazul brânzeturilor am avut ocazia să degustăm o multitudine de sortimente. Atât brânzeturi proaspete cât şi variante de brânzeturi maturate  în diferite forme şi combinații. Preferata mea a rămas totuşi brânza cu rozmarin   (“sir s ruzmarinom” – în limba croată) .  Unele brânzeturi, în special cele în combinație cu ierburile aromate, chiar mi-au adus aminte de magazinele cu produse tradiționale din Amsterdam despre care v-am povestit aici 

Branzeturi din Rab
5 Ciocolata. Nu pot să spun că ar ajunge la nivelul uneia din Belgia, dar am găsit câteva sortimente care chiar mi-au lăsat o impresie bună. Sunt cele produse chiar pe insula Rab, de firma Vilma,  mai ales sortimentul de ciocolată cu aromă de smochine.
6 Dulceața. Dacă ajungeți pe insulă merită să încercaţi câteva sortimente. O să găsiţi dulceaţă de căpşuni (jagode), caise (marelice),  smochine (smokve), prune (šljive),  soc (bazga), dar şi din păpădie (maslačak) Vă recomand să o încercaţi pe cea de smochine.

ciocolata din Rab  ciocolata din Rab
7. Prăjituri. Pe insulă am încercat mai multe cofetării în care am degustat mai multe sortimente de prăjituri locale. Una singură m-a impresionat şi poartă denumirea de “Rabska torta”.  Se zice că ar avea o reţetă secretă şi că pentru prima oară a fost făcută în anul 1177, când Papa Alexandru al III a binecuvântat Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rab. O puteţi remarca foarte uşor pentru că are  forma unui melc. Ca si gust, este o combinație de migdale, lămâie şi de lichior de cireşe (lichior Maraschino ).  O găsiți şi prin magazinele de suveniruri, dar nu aşa de bună la gust ca şi varianta din cofetărie.

Rabska torta
8. Berea. Noah aici e marea problemă a Croaţiei :). Nu ca aş fi un mare consumator de bere, dar pot să spun că am testat “câteva” sortimente de bere la viaţa mea (prin Belgia si prin Germania  ).  Când am  fost pe insulă era în perioada campionatului mondial din Brazilia şi berea chiar era la mare preț. Norocul nostru a fost că ne-am dus câteva baxuri de bere din Romania. Nu că nu am fi găsit bere pe insulă, dar tot ce am găsit era foarte proastă.  Chiar mă distram cu socrul meu  la meciul de deschidere (Croaţia  – Brazilia ) când eram la o terasă din Lopar, iar la masa noastră s-a așezat o familie din Germania. Comandăm bere, comandă şi ei tot bere, ciocnim halbele de bere şi bineînţeles neamțul cu urarea lui :”Prost!” (noroc în limba germană). Se uită socru lung la mine şi-l liniştesc spunându-i că-i forma lor de a spune “Noroc!”. La un moment dat neamțul dă pe gât halba cu bere se uită lung la mine, se uită apoi la halba de bere  şi-mi spune “Das ist Scheiße!”, şi mare dreptate mai avea. Era o bere de tot rahatul.  Se ridică neamțul de la masă, plătește şi îşi ia tălpășița, şi încă nici nu începuse meciul de fotbal.
In ziua următoare, când eram la plajă, trece neamțul pe lângă mine cu o doză de bere nemţească în mână şi voios mă salută şi-mi arată doza, spunându-mi : “Das ist Bier!” ….. şi din nou avea dreptate:)
In afară de vreo două sortimente (Karlovačko, Ožujsko) restul nu pot să le numesc bere, eventual radler. Rareori  treceau de un conţinut de 4% alcool.

Bere in Rab
Iar la final de articol vreau sa va prezint un magazin de suveniruri care mi-a rămas la suflet.  Deşi fotografiatul era interzis, patroana m-a lăsat totuşi să fac câteva cadre.

magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab
Probabil că, dacă fraţii Grimm ar fi vizitat această insulă, ar fi pus şi întrebarea:
“Oglindă, oglinjoară, care-i cea mai frumoasă insulă din ţară?”

magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula Rab magazin cu suveniruri din insula RabDespre Rab am mai scris si aici:
www.bucketlist.ro/zvonik-sv-marije-din-orasul-vechi-rab/
www.bucketlist.ro/orasul-vechi-rab/
www.bucketlist.ro/concediu-la-mare-croatia-cu-un-bebelus/

Zvonik Sv Marije din orașul vechi Rab

Precum vă spuneam în articolul de data trecută, în plimbarea noastră pe “strada de sus” (Gornja ulica) din orașul vechi Rab am ajuns şi în faţa  turnului Zvonik Sv Marije. Fiindcă era ora amiezii, acest turn a fost închis, așa că ne-am hotărât să revenim şi a doua zi în oraşul Rab doar pentru a ne urca în  turn.  La ce reclama îi făcea tipa de la oficiul turistic chiar nu vroiam să-l ratăm.

turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab turnul Zvonik Sv Marije din orasul vechi Rab
Dacă ajungeți pe insulă şi vreți să vizitați turnul, ar fi bune să țineți seama şi de programul de vizitare. Astfel, se poate vizita zilnic între orele 9,30 – 13,00 şi de la orele 19,00 la 21,00. Preţul de intrare este de 15 kuna de persoană (2 euro).

program de vizitare pentru turnul Zvonik Sv Marije - Rab
Turnul este construit între secolele XII – XIII, în stil romanic şi are o bază cu latura pătrată de 5,7 metri şi o înălțime de 26 de metri. Înălțimea turnului până la clopotniță este de 20 de metri, iar turla are o înălțime de încă 6 metri şi este sub forma unei piramide octogonale. Aceasta turlă a fost amplasată doar în secolul al XV-lea
Urcarea nu este grea, doar că se face pe nişte scări foarte înguste şi foarte abrupte. Ca şi sfat, dacă vizitaţi acest turn, să aveţi încălţăminte cât mai comodă şi fără tocuri. Persoane precum doamna din imaginea următoare, cu siguranță îşi vor aduce aminte pentru mult timp de acest turn din cauza încălțămintei purtate.

urcare in turnul Zvonik Sv Marije - Rab

urcare in turnul Zvonik Sv Marije - Rab

urcare in turnul Zvonik Sv Marije - Rab
Oricum, la fiecare etaj puteți să faceți câte un popas, timp în care puteți să admirați orașul Rab.

in turnul Zvonik Sv Marije - Rab in turnul Zvonik Sv Marije - RabRab vazut din turn Rab vazut din turn Rab vazut din turn
Ajungem la ultimul etaj, unde putem să admirăm cele trei clopote, dar si turla ascuţită pe interior.

trepte in turnul Zvonik Sv Marije - Rabclopote in turnul Zvonik Sv Marije - Rab clopote in turnul Zvonik Sv Marije - Rab clopote in turnul Zvonik Sv Marije - Rab clopote in turnul Zvonik Sv Marije - Rab clopote in turnul Zvonik Sv Marije - Rab
Din acest loc, pe o scară metalică, se poate ieși pe acoperișul acestui turn printr-o uşă foarte îngustă, loc din care puteți sa admirați întreg orașul vechi, dar si portul.

scara metalica in turnul Zvonik Sv Marije - Rab scara metalica in turnul Zvonik Sv Marije - Rabscara metalica in turnul Zvonik Sv Marije - Rabturla turnuluispre acoperisul turnului din Rab
În partea superioară a turlei se găsește amplasată o cruce din mingi în cinstea Sf. Barbara (sf. Varvara din Heliopolis), protectoarea turnurilor şi a fortificațiilor. Cum nu știam ce reprezintă acea cruce, l-am întrebat pe călugărul de la intrarea din turn şi astfel am aflat întreaga poveste. Se spune că în sec. al III-lea Barbara  era o tânără fecioară, foarte frumoasă, astfel încât tatăl ei, Dioscurus, a închis-o într-un turn pentru a o împiedica să se mărite.  În captivitatea din turn tânăra s-a convertit spre creştinism, motiv pentru care fata a fost torturată, iar mai apoi ucisă chiar de tatăl ei. Drept pedeapsă Dioscurus a fost trăsnit de Dumnezeu. Astăzi Sf. Varvara (Sf. Barbara), este sărbătorită an de an, atât de biserica ortodoxă, cât şi de cea catolică, în ziua de 4 decembrie.

cruce din mingi în cinstea sf BarbaraCum aveam timp berechet am început să studiem oraşul Rab , de sus:

Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn Rab privit din turn
Puţin prin grădinile măicuțelor de la mănăstirea din apropiere:

poze din turn - Rab poze din turn - Rab poze din turn - Rab poze din turn - Rab poze din turn - Rab poze din turn - Rab poze din turn - Rab
Cu puțin zoom de la aparat ne-am verificat şi mașina din parcare:

parcare in Rab parcare in Rab  (2)parcare in portul din Rab

Si catedrala Sv. Marije Velike.

catedrala Sv. Marije Velike catedrala Sv. Marije Velike
Si farurile din apropiere

Farurile din Rab Farurile din Rab Farurile din Rab Farurile din RabDar si plaja de lângă orașul vechi Rab:

plaja langa orasul vechi Rab

 

Orașul vechi Rab

Probabil cel mai plăcut mod de a vă petrece un concediu pe insula Rab e să combinaţi șederea pe această insulă cu plimbări prin orașul vechi Rab. De cum am început să-mi fac primele planuri de vacanţă pentru această insulă, oraşul vechi Rab l-am trecut pe lista locurilor pe care nu trebuia să le ratez.
Ca să înțelegeți importanţa acestui loc, pot să vă amintesc câteva repere istorice ale insulei Rab. Astfel, pentru prima oară insula Rab a fost menţionată prin anii 360 I. Hr. şi  purta numele de Arba. În traducere Arba reprezintă “ verde împădurit”, probabil denumire dată pentru pădurile de pin şi a rezervației de stejar (parcul național Dundovo ) existente pe această insulă. După perioada Iliriei a urmat ocupaţia marelui Imperiu Roman, iar poziţia strategică a insulei a făcut ca oraşul Rab să intre în atenţia romanilor şi, astfel, împăratul Augustus a hotărât să se construiască zidurile de apărare al oraşului vechi Rab şi acordarea titlului de Municipium. Totodată a primit şi titlu de onoare FELIX (fericit), de unde vine şi denumirea cu care se mândreşte acest oraş, Felix Arba .
Ulterior, în perioada medievală, Rab s-a dezvoltat puternic datorită comerţului cu diverse produse naturale şi acest lucru a fost marcat prin construirea în această perioadă a diverselor biserici şi turnuri, cât şi a unor clădiri importante din oraş.
Totodată oraşul Rab şi insula au devenit celebre pentru că din acest loc a plecat  şi Sf Marin, un cioplitor de piatră care a pus bazele Republicii San Marino din Italia.  Sf Marin a plecat de pe insulă cu scopul de a-şi găsi ceva de lucru şi a ajuns în oraşul Rimini din Italia.  După ce a devenit diacon la episcopul Gaudientium, datorită predicilor sale, a fost persecutat şi, ulterior, s-a retras pe muntele Titan unde şi-a format o comunitate şi şi-a întemeiat o republică care-i poartă numele, republica San Marino.
Vizitele noastre în orașul vechi începeau din capătul străzii “Obala kralja Petra Krešimira IV” , loc pe care-l recomand pentru parcare. Probabil locul acesta este folosit de clienți şi personalul de pe feriboturile firmei Jadrolinija, deoarece este şi locul de îmbarcare pentru linia Rijeka – Rab – Novalja

Parcare in RabPortul din orasul vechi RabPortul din orasul vechi Rab Portul din orasul vechi RabVas in port vas in port   (2)și semi-submarinul din Rab :

Semi submarinul din Rab semisubmarinul din Rab intrarea in orasul vechi Rab intrarea in orasul vechi Rabintrarea in orasul vechi Rab intrarea in orasul vechi Rab panouri informative in portul din Rab panouri informative in portul din Rab
După o scurtă documentare pe panourile din această parcare am pornit spre parcul Kaldanac, loc în care este ridicată şi . Aceasta este, de fapt, o copie din bronz după opera artistului Aldo Volpi (1920 -1976)

parcul Kaldanacparcul Kaldanacstatuia lui Sf Marin de  Aldo Volpi Iesire la mare din parc
Pornim pe străduțele din orașul vechi spre piața Tg. Municipium Arbae, loc în care se găsește şi oficiul turistic al acestui oraș. Ca şi în majoritatea vizitelor, oficiul turistic al unui oraș este primul loc pe care-l vizităm.  Ne luăm notițe despre ce avem de vizitat şi pornim mai departe la plimbare prin orașul vechi Rab.
Tot în piața Tg. Municipium Arbae  mai avem ocazia să admirăm şi Palatul Rectorului (Knežev dvor):

Hotel ArbianaPrin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab Prin orasul vechi Rab piața Tg. Municipium Arbaespre oficiul turistic din orasul Raboficiul turistic din piața Tg. Municipium Arbae

Palatul Rectorului (Knežev dvor)

ceas pe Palatul Rectorului - Knežev dvor Palatul Rectorului - Knežev dvor  (2) Palatul Rectorului - Knežev dvor
Orașul vechi Rab este străbătut de trei străzi principale: Donja ulica (Strada de Jos), Srednja ulica (strada de mijloc) şi Gornja ulica (strada de sus)
Cum eram pe Donja ulica ne hotăram să ajungem până în piaţa Tg Sv. Kristofora, loc foarte bun pentru a ne cumpăra suvenirurile de pe această insulă (probabil locul cu cele mai mici preţuri de pe această insulă).

Paradiso Rab Paradiso Rab Paradiso Rab langa paradiso Rab langa paradiso Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Rab prin orasul vechi Lapidarium din Rab:

Lapidarium din Rabpiaţa Tg Sv. Kristofora:

piaţa Tg Sv. Kristoforapiaţa Tg Sv. Kristofora piaţa Tg Sv. Kristofora piaţa Tg Sv. Kristofora
Tot în această piaţă, în faţa clădirii Miramar, puteţi admira şi statuia lui Kalifront, acesta fiind  personajul principal din poemul scriitorului Juraj Baraković. Tot în acest poem apare şi Draga, o tânără ciobăniţă din Rab, salvată de zeiţa Diana de pasiunea ciobanului Kalifront.
Aceste două personaje, Draga petrificată şi Kalifront, trăiesc din nou într-o fântână arteziană în piaţa  Trg Sv. Kristofora din Rab, prin opera sculptorului Žarko Violić din Rijeka (1989).

cladirea Miramarsi Kalifront :

Kalifront din Rab piaţa Trg Sv. Kristofora piaţa Trg Sv. Kristofora piaţa Trg Sv. Kristofora
Turul nostru prin orașul vechi a continuat prin parcul Komrcar, iar mai apoi ne-am îndreptat spre un loc de unde puteam să privim tot orașul. La recomandarea doamnei de la oficiul turistic din Rab care ne-a spus că, dacă vrem un “bird’s eye view” cu orașul Rab, să ne îndreptam spre acest loc. Oricum, l-am remarcat acel loc din momentul când eram în piaţa Trg Sv. Kristofora .

Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. KristoforaBird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view spre piaţa Trg Sv. KristoforaPrin parcul Komrcar:

prin parcul Komrcarprin parcul Komrcar prin parcul Komrcar Bird's eye view ruine oras vechi Bird's eye view port Bird's eye view piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view piaţa Trg Sv. Kristofora Bird's eye view Rab Bird's eye view Rab Bird's eye view
Plimbarea noastră a continuat pe “strada de sus” (Gornja ulica), precum şi pe promenada “Šetalište fra Odorika Badurine”. Fiindcă am ajuns în orele amiezii şi turnul “Zvonik Sv Marije” era închis,  am mai planificat pentru zilele următoare o vizită prin oraşul vechi Rab. Chiar nu puteam sa ratam acest loc, mai ales la ce reclama i-a făcut doamna de la oficiul de turism din Rab.  Despre toate acestea în articolul următor.

Gornja ulica:

Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulica Gornja ulicapromenada “Šetalište fra Odorika Badurine”:

promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine" promenada "Šetalište fra Odorika Badurine"Piaţa Slobode din Rab:

Piata Slobode orasul vechi

Apropo, dacă vizitați acest oraș în mai multe puncte din oraș o să găsiți rețele WiFi cu SSID FelixArba. Sunt rețele puse la dispoziție de oficiul de turism, iar parola este “felixarba”

Mini-târgul de Crăciun din Deva

    Anul acesta mi-a petrecut sărbătorile de iarnă la Deva, deși aveam în plan să vizitez din nou târgul de Crăciun de la Sibiu, am renunțat pe ultima sută de metri.
Fiind în Deva, mai mult din plictiseală, am dat o tură şi prin mini-târgul de Crăciun organizat de primăria Deva, în parteneriat cu consiliul județean Hunedoara .
Probabil vă gândiți la faptul că nu prea aveam ce să găsesc la acest târg si că e un târg care nu prea prezintă interes. Ei bine, la fel m-am gândit si eu până ce am ajuns să-l vizitez, dar din fericire m-am înşelat. Chiar mă bucur să vad că se iau astfel de inițiative din partea autorităţilor locale şi se promovează producătorii locali şi produsele locale.
Precum prea bine știți, de fiecare dată când vizitez un târg, caut produse tradiționale si ecologice. Sincer, sunt sătul de toate produsele super procesate care se găsesc de obicei în comerț şi pe care, fără să mai avem de unde să alegem sau fără să ştim, suntem nevoiţi de multe ori să le consumăm.
Dar să revenim la acest mini-târg de Crăciun din Deva, care se desfăşoară pe pietonala din Deva (strada 1 Decembrie 1918 ). Mai exact din Piaţa Unirii până aproape de Colegiul Național Decebal, în nişte căsuţe de lemn, puse la dispoziţie de autoritățile locale, puteţi să găsiţi produse oferite de producătorii locali sau din apropiere.

Pietonala din Deva
Puteți să găsiți produse de patiserie şi cofetărie:

Produse de patiserie si cofetarie Produse de patiserie si cofetarieproduse de cofetarie
Cârnați tradiționali :

Carnați tradiționali
Puteți să serviți şi niște mititei de la Bulbucan. Cum am fost prin Deva de mai multe ori, tot am auzit recomandări referitoare la acești mititei de Bulbucan. Cică, sunt mai buni decât cei de lângă Deduleşti, de la Dealul Negru. Deşi am mâncat în mai multe locuri din Deva, așa numiții mititei de Bulbucan, nu pot să spun care sunt mai buni, cei de la Bulbucani sau cei de la Deduleşti. Totul depinde de cât ţi-e de foame 🙂 .  Pot să spun că se merită să-i încercaţi şi, am şi o recomandare. In piaţa din Deva, e o terasă unde se servesc astfel de mititei, care aduce în fiecare zi pastă de mici proaspătă de la Bulbucan.
Mititei de la Bulbucan
La târg puteţi să mai încercaţi şi alte produse culinare, aveţi de unde alege:
terasa targul de Craciun din Deva
Pâine tradiţională, coaptă pe vatră:
 Pâine tradiţională, coaptă pe vatră
Din nou, o alta căsuţă care oferea cârnaţi tradiţionali şi şoric proaspăt de porc
cârnaţi tradiţionali şi şoric proaspăt de porc
Aici am dat şi de tipul cu cea mai bună reclamă. Pe o pancartă era afișat “Al doilea cel mai bun lucru din Deva” cum eram curios, l-am întrebat pe tip care e primul lucru bun din Deva. Am primit şi răspunsul 🙂
Al doilea cel mai bun lucru din DevaAl doilea cel mai bun lucru din Deva
Nu știu dacă e cel de-al doilea lucru bun din Deva, dar la reclamă pot să spun că tipul e printre primii.

Şi vreo câteva căsuţe cu dulceața:

dulceata la targ
Şi cu ciocolata de casă, foarte bună:

ciocolata de casă la targ
Ajungem şi la piesa de rezistenţă: untura de porc (unsoare, mai pe vorba ardeleanului) pe pâine de casă şi cu ceapă roşie. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine m-a lovit nostalgia. Când eram copil mic, pe vremea lui Ceauşescu, la bunici, mai mâncam aşa ceva . Pe vremea respectivă nu aveau posibilitatea să-ţi ofere altceva pentru că aşa erau vremurile, totul era la raţie şi multe nu le găseai, așa că te bucurai de câte o felie de pâine proaspătă scoasă din cuptor peste care punea puţină untură de porc şi cu câteva felii de ceapă roşie.

 paine cu untura si ceapa rosiepaine cu untura si ceapa rosie paine cu untura si ceapa rosiePreturi de la targ Preturi de la targ
Apoi si câteva produse de artizanat:

produse de artizanat
Din nou vreo câteva căsuţe cu produse de carne şi preparate din porc:
Produse din carne si preparate din porc Produse din carne si preparate din porc Produse din carne si preparate din porc Produse din carne si preparate din porcproduse din carne
Şi am ajuns si la căsuţa cu cele mai bune prăjituri. Toate prăjiturile făcute de casă, după reţete pe care le găseşti în mod normal pe la fiecare gospodină prin casă.

Produse din carne si preparate din porcPrajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva Prajitura de casa la targul de Craciun din Deva

Ultima căsuţă, era bineînţeles cu celebrii virşli de Sălaj. Şi da, sunt cu mult mai buni decât cei de la Brad sau de la Podele, cel puţin asta este părerea mea.
virsli de Salajtarg de craciun in Deva Cetatea din Deva

Târgul de Crăciun din Hamburg

Cum mi-am pus în plan ca în fiecare an să vizitez câte un târg de Crăciun, iată că anul acesta am avut ocazia să-l “bifez” pe cel din Hamburg. Chiar nu speram să ajung la un târg așa de “departe”, dar săptămâna aceasta a trebuit să ajung prin Germania cu ceva treburi şi am avut timp să-mi fac damblaua.

În prima fază aveam în plan să vizitez târgul de Crăciun din Leipzig sau din Dresda (oraşe care au fost în traseul meu), dar aşa s-a nimerit, să-mi fac mai mult timp liber doar în Hamburg. Târgurile din Leipzig si din Dresda nu am mai apucat să le vizitez şi din cauza vremii. Spre ghinionul meu, când am ajuns prin aceste orașe ploua infernal, așa că-mi anulasem orice plan, mai ales că vremea nu dădea nici un semn cum că ar vrea să se schimbe.
Oricum  târgul de Crăciun din Hamburg nu o să-l uit în grabă. A fost pentru prima dată când am făcut un drum cu maşina de peste 1600 km în mai puţin de 24 de ore, doar cu scurte opriri în orașele mai sus amintite în care, după ce ne-am rezolvat problemele şi am plecat mai departe, spre Hamburg.

Tot în traseul nostru a fost Praga şi Bratislava, dar cum era o oră târzie când am tranzitat Slovacia şi Cehia, am ales ca să nici nu mai intrăm prin aceste orașe.

Spre norocul nostru, când am ajuns în Hamburg am mai prins camere libere aproape de centrul orașului. Bine, nu am găsit la un hotel pe care aş putea să-l şi recomand, dar pentru o cameră de hotel luată în grabă a fost destul decentă. Se zice că ar avea trei stele, dar probabil că cele trei stele le-au obținut doar cu micul dejun servit, în rest condițiile de cazare erau undeva de două stele. Pentru noi era important doar că era situat în zona centrală, loc în care aveam treburile de rezolvat, parcare interioară păzită şi faptul că era aproape de unul din târgurile organizate în acest oraș. Este vorba de acest hotel

hotel Eleazar novum din Hamburg
Dar să revenim la târgul de Crăciun din Hamburg. Precum bine știți, în fiecare oraș mai de Doamne-ajută din Germania / Austria se organizează târgul de Crăciun în mai multe locuri.  În general, cel mai important târg e cel din faţa primăriei, dar de multe ori se merită să alegeți unul mai retras. Dacă alegeţi un târg mai retras şi care nu e de mare importanţă puteţi să economisiţi nişte bănuţi, să vă simţiţi mai bine, dar şi să evitaţi înghesuiala. Noi am ales să mergem în târgul de Crăciun de lângă gara centrală, la recomandarea unor localnici care ne-au trimis aici. Pot să zic că a fost o alegere foarte bună, pentru că a fost un loc în care puteai să-ţi bei paharul de glühwein în tihnă, să savurezi tot felul de delicatese fără să fi îmbrâncit şi totul la nişte preţuri mai mult decât decente.
Ce am găsit la fata locului puteți să vedeți în pozele următoare:

Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din HamburgTargul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg  Targul de Craciun din HamburgSi bradul de Crăciun :

Targul de Craciun din Hamburg

Bradul de la targul de Craciun din Hamburg

Uneori se ajunge si asa de la prea mult glühwein :

Targul de Craciun din Hamburg
Toate căsuțele frumos iluminate și împodobite cu crenguțe de brad:

Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg
Arborii din apropiere erau împodobiți cu lumânări cu beculeţe, iar trunchiurile cu plasa de lumini:

Targul de Craciun din Hamburg
Multe căsuțe în care dulciurile prezentate iți ridicau glicemia din sânge doar privindu-le:

Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din HamburgTargul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun din Hamburg Targul de Craciun Targul de Craciun

Cum anul trecut eram în căutarea globurilor perfecte pentru pomul nostru de Crăciun,  m-am uitat puţin pe la standurile cu globuri. Pe lângă faptul că erau la nişte preţuri la care în echivalentul unui glob din Germania puteam să-mi cumpăr globuri din România pentru tot pomul, nici nu erau aşa de frumos realizate ca şi cele pe care le-am cumpărat anul trecut şi despre care v-am povestit aici.

Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun Globuri la Targul de Craciun
De multe ori, am ales să merg la târgurile de Crăciun să descopăr şi unele produse culinare noi pentru mine. Aşa se face că am descoperit ” tartiflette ” la Târgul de Crăciun din Bruxelles şi despre care v-am povestit aici , iar anul acesta am dat de Flammkuchen , un produs de care nu am ştiut până în momentul de faţă şi care m-a făcut să revin pe la acea tarabă de mai multe ori. Mai multe despre acest produs puteţi să aflaţi aici

FlammkuchenFlammkuchen la Targul de Craciun din Hamburg Flammkuchen la Targul de Craciun din Hamburg   Flammkuchen la Targul de Craciun din Hamburg Flammkuchen la Targul de Craciun din Hamburg
La multe căsuţe am găsit de vânzare sirop de cătină (în germană Sanddorn), precum şi sirop din muguri de brad
sirop de catina si muguri de brad la targul de Craciun sirop de catina si muguri de brad la targul de Craciun sirop de catina si muguri de brad la targul de Craciun
Dacă vine vorba de ciocolată, am descoperit o căsuţă în care erau fabricate tot felul de unelte si scule din ciocolată. Si erau aşa de bine realizate că doar după ce am întrebat mi-am dat seama ca sunt din ciocolată.
Ciocolata la Targul de Craciun Ciocolata la Targul de Craciun Ciocolata la Targul de Craciun Ciocolata la Targul de Craciun Ciocolata la Targul de Craciun Ciocolata la Targul de Craciun
Și nu în ultimul rand am descoperit mai multe standuri în care se servea somon afumat proaspăt

Somon afumat la targul de Craciun Somon afumat la targul de Craciun Somon afumat la targul de Craciun Somon afumat la targul de Craciun Iar la final am trecut si prin gara din Hamburg pe care am găsit-o frumos amenajata pentru sărbătorile de iarna:

gara din  Hamburg amenajata de Craciun

Concediu la mare, în Croația, cu un bebelus

În următoarele câteva articole voi încerca să vă prezint o locație perfectă pentru un concediu la mare, în Croația, recomandată familiilor  cu bebelus.  Locația aleasă de noi pentru anul acesta a fost stațiunea Lopar de pe insula Rab. Știu, până la vară mai e foarte mult, dar dacă doriți să vă găsiți un loc bun de cazare în stațiunea Lopar, trebuie să vă faceți rezervările cu mult timp înainte.

Plaja pentru bebelus in Lopar - Insula Rab Croatia
Când am discutat cu câțiva dintre prietenii noștri care au copii micuți despre concediul care urma să-l facem, cam toți strâmbau din nas pe motiv că, Croația nu ar avea plaje cu nisip și plajele de aici nu sunt potrivite pentru un concediu cu un bebelus așa de mic. Ei bine, uite că în Croația poți să-ți faci un concediu cu un bebeluș și poți să găsești condiții cu mult mai bune decât în alte destinații.
Faptul că, în Croația se pot găsi și plaje cu nisip și unele chiar foarte frumoase, l- am remarcat în urmă cu câțiva ani, când am vizitat coasta Dalmată. Atunci am ales să ne oprim pentru câteva nopți în stațiunea Omis si v-am prezentat această locație aici.
Cum am fost de mai multe ori prin Croația, mi-au rămas întipărite în minte apa foarte curată, de un albastru intens și plajele înguste, mărginite cu păduri de pin. Pentru noi, până acum câțiva ani, era locul perfect, mai ales că am început să adorăm plajele cu pietricele. Cu toate că multă lume evită acest tip de plaje, pentru noi a început să devină o plăcere faptul că mergeam la plajă și de cele mai multe ori ne întindeam la soare direct pe pietricele.  De anul trecut însă, preferințele noastre s-au schimbat complet şi nu din cauza noastră, ci a noului membru din familie. Cum plajele cu pietricele nu sunt recomandate unui bebelus care încă nu trecuse de pragul de un an, a trebuit să ne reorientăm.
Când am început să ne documentăm ce facilități ar trebui să luăm în considerare pentru un concediu cu un bebelus, ofertele au început să se reducă semnificativ. Noi ne gândeam la o locație în care să găsim rezolvare pentru toate problemele care ar putea să apară. Nu trebuie să vă luați ca și reper povestea “drobului de sare” , dar trebuie să vă luați câteva măsuri de precauție. Mulți spun că dacă călătorești cu un copil mic nu e ceva mai aparte. Ei bine, eu nu sunt de acord cu acest lucru, indiferent de ce spune lumea. Să călătorești cu un copil mic trebuie să o faci cu mult mai responsabil decât o făceai înainte (singur ori ca și cuplu). Dacă până ce a apărut copilul în viața noastră au mai fost şi ieșiri în care unele servicii nu se ridicau la nivelul așteptărilor noastre şi de multe ori am mers pe : ” Las-o bă că merge aşa!” (ca şi piesa celor de la Marfar), din momentul în care am început să călătorim cu un copil mic trebuie să alegem doar ce e mai bun şi să nu facem compromis la nimic.

Si uite așa ne-am făcut o listă cu ce ar trebui ca să găsim noi în locația respectivă pentru un concediu la mare:
– Plaja să fie cu nisip
– Plaja să fie prevăzută cu grupuri sanitare
– Plaja să fie dotată cu umbrele pentru soare
– Apa să nu crească brusc și să fie pe o distanță cât mai mare apă cu adâncime mică.
– Cazarea să fie cât mai aproape de plajă
– Să găsim pe plajă (sau cât mai aproape de plajă) o terasă / restaurant
– Spital în apropiere de stațiune sau chiar în stațiune
– Farmacie în apropiere
– Accesul până la staţiune să fie cât mai ușor , iar drumul să fie cât mai mult pe autostradă.

Iar acum încerc să vă explic de ce am făcut lista respectivă:

Plaja să fie cu nisip. Pentru un bebelus, joaca în nisip, stimulează abilitățile motorii.  Nu vă zgârciți și cumpărați-i cât mai multe jucării și cât mai diversificate , astfel încât copilul să-și dea frâu imaginației și să modeleze nisipul în cât mai multe forme. Iar dacă doriți să faceți acest lucru vă recomand să faceți aprovizionarea din Romania. De multe ori am rămas șocat de prețurile practicate în Croația la aceste jucării.
Dacă găsiți o plajă cu nisip, e recomandat să alegeți zona mai umedă (cât mai aproape de mare), deoarece în caz de vânt puternic poate să spulbere nisipul şi să-i intre bebelușului în ochi și din această cauză să-i provoace neplăceri. Totodată, e bine ca în bagajul pe care-l duceţi cu voi pe plajă să aveţi în permanenţă si Iridium Baby, niște șervetele folosite pentru igiena ochiului si a pleoapelor.
De ce trebuie evitată plaja cu pietricele, pentru că la această vârstă bebelușii sunt atrași de orice este ieșit din comun. Astfel, poate să zărească o pietricică mai viu colorată și să vă treziți că o bagă în gură, să o înghită sau cine ști ce poate să se mai petreacă.

Bebelus la plaja - Lopar insula Rab Croatia Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia

Plaja se fie prevăzută cu grupuri sanitare. Si ar fi perfect dacă ar exista și un duș cu apă caldă. Igiena copilului e unul dintre cele mai importante lucruri care trebuie să le luați în considerare. Cum se joacă în nisip sau mai intraţi cu bebelușul în apă, e recomandat ca după  să-l spălaţi.

Plaja să fie dotată cu umbrele pentru soare. Cum bebelușul are pielea foarte sensibilă, indiferent de ce factor de protecție folosești (și recomand un factor cât mai mare) nu trebuie să-l expui timp îndelungat la soare. Precum știți, e bine să fie expus în mod treptat, cu timpi pe care să-i creșteți, dar cu care să nu exagerezi. De multe ori joaca în nisip sau bălăceala pe care o va face îl epuizează și o să-l adoarmă imediat, așa că, o umbrelă e binevenită pentru al proteja de soare. Dacă plaja nu e amenajată puteți să folosiți corturile de plajă. Chiar ne-am pus în plan ca pentru concediul de anul viitor să ne achiziționăm un cort de plajă.

Cort de plaja in Lopar CroatiaDar am avut:

Bebelus la plaja - Lopar insula Rab Croatia Bebelus la plaja - Lopar insula Rab Croatia Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia
Pentru când intrați în apă mai recomand să folosiți un colac cu protecție pentru soare. Ca si cel din imaginea următoare:

Colac pentru bebelus

Apa să nu crească brusc și să fie pe o distanță cât mai mare apă cu adâncime mică.  Ei bine, acest lucru este foarte important dacă ești în concediu cu un copil micuț sau cu un bebelus. Precum știți, cu cât apa este mai puțin adâncă, cu atât se va încălzi mai repede. In stațiunea Lopar a trebuit să merg sute de metri în larg ca apa să ajungă la adâncime de peste un metru, și chiar nu exagerez când spun lucru acesta.

Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab Croatia Plaja pentru bebelusi in Lopar - Insula Rab CroatiaBebelus la plaja - Lopar insula Rab Croatia

Spital în apropiere de stațiune sau chiar în stațiune / Farmacie în apropiere.  Călătorind cu un bebelus mic pot apărea multe chestii neprevăzute, așa că e foarte important să-ți găsești din timp un spital, o farmacie, un centru de permanență sau alte servicii medicale care să-ți fie cât mai apropiate de locul unde te găsești. Recomandarea mea e să mergi la oficiul turistic din stațiune și să-ți faci o documentare cu tot ce e necesar (număr/numere de telefon, localizare și eventual o hartă etc.) pentru toate acestea.

Harta informativa pentru statiunea Lopar din Insula Rab

Cazarea să fie cât mai aproape de plajă. Dacă căutați cazare pentru Lopar vă recomand să încercați harta interactivă www.map-lopar.com . Pe booking.com o să găsiți foarte puține oferte pentru această stațiune, iar dacă doriţi să vă faceţi rezervarea prin acest portal recomand să vă căutați cazare în oraşul Rab, numai că trebuie să faceți naveta până în această stațiune. În oraşul Rab ofertele de cazare sunt cu mult mai multe şi probabil de o calitate superioară.
Precum v-am povestit şi în postul aceasta  de cele mai multe ori când doriți să faceți o rezervare direct la proprietari o să vă ceară să plătiţi un mic avans. Si în cazul celor din Lopar am întâlnit acest lucru şi doar în câteva locuri au acceptat să plătim prin Western Union, în restul nu acceptau decât să le facem transfer bancar în conturile lor (lucru care implică comisioane destul de costisitoare) . Până în momentul de faţă nu am întâlnit  nicio ofertă de cazare  din Lopar (chiar din toată insula Rab ) care să accepte un transfer prin Pay Pal şi, sincer, chiar am sunat la un număr foarte mare de unităţi de cazare.
Un alt lucru incomod pentru noi a fost că, deși încercam să contactăm proprietarii telefonic, ajungeam la impedimentul că nu puteam să ducem o conversaţie cu cei din Croaţia. Mare majoritate nu înțeleg o boabă din limba engleză, ci doar mai reuşesc să bâlbâie câteva cuvinte în limba germană.  Spre norocul nostru am dat de o persoană cu care am reuşit să ducem un dialog normal şi cu care am ajuns la înţelegere să-i trimitem banii de avans prin Western Union.  Astfel, ne-am rezervat un apartament de la doamna Mara

Să găsim pe plajă (sau cât mai aproape de plajă) o terasă / restaurant. Ca și persoană adultă nu prea țin neapărat să am așa ceva în apropiere. De multe ori  prefer să am eu totul pregătit, să-mi duc o geantă frigorifică în care să-mi țin ceva gustări și de băut, dar când ieși cu bebe la plajă, prezența unei terase uneori e foarte importantă. Astfel, poți să rogi personalul de acolo să te ajute cu încălzirea mâncării pregătite pentru bebelus sau poți să-i comanzi ceva de mâncare proaspăt de la localul respectiv.

Accesul până la staţiune să fie cât mai ușor , iar drumul să fie cât mai mult pe autostradă. Bine, în cazul nostru a trebuit să luăm în calcul și faptul că dacă doream să ajungem pe litoralul romanesc sau pe cel bulgar trebuia să tranzităm toată România. Din Oradea în cel mai fericit caz, în momentul de față, până în Constanța se face în jur de 14 – 15 ore cu mașina, un lucru extrem de obositor pentru un bebelus micuț.  Să nu mai pun în calcul și faptul că tranzitarea o faci pe niște drumuri cu condiții foarte proaste și deloc sigure. Așa se face că pentru cei din vestul țării o variantă foarte bună este să-și facă concediul în Croația, Grecia, Italia etc. Ca și fapt divers,  din Oradea până pe insula Rab cam tot drumul a trebuit să-l parcurgem doar pe autostradă.  Din Oradea trebuia să ajungem în Debrecen, de unde până în Croația e doar autostradă.  Singurul inconvenient pentru stațiunea aleasă era faptul că depindeam oarecum de orarul feribotului cu care urma să ajungem pe insulă.  Orarul feribotului  ( linia 337 Misnjak – Stinica) care lega insula Rab de Croatia puteți să-l găsiți aici .

Feribot spre insula Rab linia 337 Misnjak - Stinica

In posturile următoare voi continua să vă prezint insula Rab

Castelul Predjama din Slovenia

După ce ne-a încântat cu frumosul lac Bled, prietenii noştri Raluca şi Mihai ne prezintă o nouă destinație din Slovenia. Este vorba de castelul Predjama, un castel pe lângă care am trecut de nenumărate ori, dar am tot amânat vizita acestuia. Acum după ce am văzut impresiile lor ne-am hotărât să nu-l mai ratăm şi să-l vizităm cu prima ocazie. Iată impresiile lor despre acest loc:

“Alpii Iulieni ascund locuri fascinante: peșteri, castele, sate încărcate de istorie. Zona Postojna e situată la jumătatea drumului între Ljubljana și Trieste și este renumită pentru Peștera Postojna, care adăpostește formațiuni carstice asemănătoare celor din Peștera Urșilor, din Romania.
Cărțile și documentele mai vechi sau mai noi prezintă strict datele și faptele istorice, foarte rar descriind cetățile și castelele care au fost martori tăcuți la aceste evenimente. În această categorie poate fi înscris Castelul Predjama, care datează din 1247 și în traducere liberă înseamnă “înaintea peșterii”.
Drumul era minunat, dar furia naturii își pusese amprenta asupra copacilor din zonă, retezându-le vârfurile ca și cum, Zeul Eol ar fi mânuit o coasă. E imposibil să ratezi drumul spre satul Predjama, deoarece sunt indicatoare la tot pasul.
În apropierea castelului sunt multe locuri de parcare și când am ajuns noi, fiind ora 10 dimineața, aproape toate erau libere. Parcarea este fără plată!
Castelul impunător se înălța vertical din munte. Drumul, ușor în pantă, ducea spre castel trecând prin fața casei de bilete. Sunt mai multe tipuri de bilete care se pot achiziționa : bilet pentru Peștera Postojna și Castelul Predjama sau bilet simplu pentru vizitarea castelului (9 euro/ persoană; 1 euro / copil sub 7 ani; 4,5 euro/ elevi sau studenți) .

Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia tickets Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din SloveniaCastelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia
De-a lungul timpului, castelul a fost reconstruit de două ori: prima dată ca urmare a distrugerilor produse de războaie și a doua oară în urma unui cutremur devastator. Forma actuală poartă amprenta renascentistă a secolului al XVI- lea.
Fiind printre primii vizitatori ai zilei, ne-am putut bucura de susurul Râului Lovka, ale cărui ape dispar misterios în muntele de sub castel. Castelul avea o aură ușor romantică dată de razele soarelui cald care-i mângâiau zidurile.
Imaginându-mi castelul pe timp de iarnă și vreme mohorâtă, am realizat că priveliștea era ușor sinistră, rece, bântuită. În acest loc s-a filmat un episod din faimosul serial “Vânătorii de fantome”.
Din cărțile de istorie se știe că acest castel fortăreață a fost al cavalerului Erazem Leuger, cunoscut ca Baronul Tâlhar (un fel de Robin Hood al locului). În secolul al XV- lea, Cavalerul Erazem lupta contra Imperiului Habsburgic, fiind aliat cu Matei Corvin, regele Ungariei. Timp de un an, castelul a fost sub asediu, dar nu a putut fi cucerit de habsburgi.  Castelul avea un pasaj secret în Stânca Predjama, care ducea în satul Vipava, de unde se făcea aprovizionarea cu alimente a locuitorilor din castel. Acest pasaj a fost închis în secolul al XVII-lea, pentru ca hoții să nu mai aibă acces la bunurile din castel.
Cavalerul Erazem a rezistat asediului datorită poziției strategice, singurul loc vulnerabil al castelului era toaleta situată la al cincilea nivel, aceasta fiind și zona în care cavalerul și-a pierdut viața  în urma trădării de către un slujitor al său.
În fiecare an, în luna iulie, pe pajiștea de la baza castelului, se organizează Sărbătorile Medievale în cinstea Cavalerului Erazem.
Revenind la vizita noastră, ne-am achiziționat bilete și pășeam agale pe aleea mărginită cu bănci din piatră și viță de vie. Înaintam destul de greu, fiind fascinați cu fotografierea acestei capodopere.
Stâncile cenușii ale muntelui se îmbinau perfect cu zidurile albe ale castelului. Ferestrele erau apărate de obloane cu dungi alb-negru, iar mușcatele roșii erau pata de culoare a locului.
Apropiindu-ne, am zărit o grotă sub castel și am aflat că este una dintre cele mai mari peșteri din Slovenia ce se vizitează doar în perioada mai-septembrie. Persoanele sub 15 ani nu au voie în peștera aceasta, iar accesul se face sub îndrumarea unui ghid profesionist. Poți face cunoștință cu o colonie de lilieci.
Ajungând la castel, nu putem trece fără să remarcăm stema castelului ce tronează pe unul din pereții exteriori. Vremea sau vremurile și-au pus amprenta acestui simbol al Castelului Predjama.

stema castelul Predjama din Slovenia
Intrarea în castel se face trecând peste un podeț din lemn și astfel pătrundem în atmosfera medievală.
Se pot vizita toate cele 5 nivele  cu cele 15 camere. La subsol se află temnița și camera de tortură, iar la nivelurile superioare sunt: camera domnițelor, camera de protocol a cavalerilor, capela, sala armelor, o bucătărie arhaică, totul fiind însuflețit de manechine ce înfățișează personaje medievale.
Zidurile făcute de om se unesc firesc cu stânca muntelui. Totul pare ireal, nu-ți vine să crezi că aceste ziduri au adăpostit oameni. Pe una din terase tronează câteva trofee de vânătoare foarte  valoroase datorită vechimii lor.
Un clopot este atracția unei încăperi de la ultimul nivel, fiecare turist îl bate de trei ori. Fetița noastră a respectat tradiția, iar sunetul clopotului ne-a trimis cu gândul la momentele primejdioase din Evul mediu.
Umiditatea este la ea acasă, în unele zone apa picură din tavanul stâncos, în castel există chiar și un cazan din piatră în care se colectează apa.
Prin intermediul unei scări te afunzi în inima dură a muntelui, spre pasajul secret, blocat în zilele noastre.
Am părăsit castelul vizitând și magazinele cu suveniruri, din care ne zâmbeau domnițe drăguțe îmbrăcate în costume medievale specifice zonei.
Gurmanzii se pot ospăta cu produse tradiționale la Restaurantul Gostilna, care are și o terasă cu vedere la castel.
Cu greu am părăsit zona,care se aglomera văzând cu ochii. Castelul ne atrăgea ca un magnet, iar cardurile aparatelor foto au rămas fără spațiu de stocare.
A fost o experiență deosebită, care ne-a demonstrat încă o dată, deși nu mai era nevoie, că Slovenia este un loc minunat.”

Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia camera de tortura in castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia vedere din castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia intrare in pestera de la castelul Predjama din Slovenia pestera de la castelul Predjama din Slovenia pestera de la castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia Castelul Predjama din Slovenia

Spre ” Acoperişul României ” – Vârful Moldoveanu Guest post Cătălin Mascaş

Articolul de astăzi este scris de un bun prieten, coleg de muncă, la care apelez de fiecare dată când doresc să mă informez despre o anumită destinație montană. Ca să-i înțelegeți obsesia lui pentru munte pot să vă spun doar că, povestea care urmează relatează traseul lor ( Cătălin, soţia lui – Delia, împreună cu un prieten – Codruț) spre a ajunge pe ” Acoperişul României “, un traseu pe care l-a făcut după o recentă operație de menisc. Chiar am rămas șocat când am văzut pozele postate pe contul lui de socializare, știind că este în perioada de convalescență după operație. Da, știu, în ziua de astăzi prin intervențiile minim invazie (operație laparoscopică) perioada de convalescență este foarte redusă, dar totuși există anumite riscuri mai ales în cazuri de suprasolicitare. Sincer, eu unul nu m-aș aventura pe un traseu dificil mai ales dacă aş fi în perioadă de convalescenţă. Cum povestea lui despre traseul realizat spre vârful Moldoveanu ( 2544 m) m-a impresionat, l-am rugat să ne spună câteva cuvinte şi, mai ales, să ne prezinte câteva poze realizate pe acest traseu.
Iată relatarea lui:

“Muntele…o dată ce ajungi pe munte nu-ţi dorești altceva decât să ajungi mai sus, tot mai sus. Uite aşa se face că în vara lui 2014 ajungem şi noi (subsemnatul, soţia şi un prieten – Codruţ ) taman pe ” Acoperişul României ” (Vf. Moldoveanu – 2544m).
Aventura începe astfel : după lungi dezbateri şi îndelungate căutări pe bloguri şi site-uri de specialitate, ne hotărâm să o luăm înspre Munţii Făgăraş (cu plecare din Oradea) alegând cel mai pitoresc traseu, cel de creastă.
Deşteptarea se dă dimineaţa devreme, iar la 5:30 reuşim să ieşim din oraş spre Cluj. Din Gilău mergem pe autostradă până în Turda, unde ieşim de pe autostradă spre Alba Iulia. Drumul e bun şi nu prea aglomerat, iar în scurt timp ajungem în Sibiu de unde până la Bâlea e doar o zvârlitură de băţ. Vremea ţine cu noi, reuşim să ne bucurăm de priveliștea ce începe să ni se arate, însă cu aproximativ 1 km înainte de ajunge la Bâlea Lac, traficul devine infernal şi ne întrebăm dacă vom găsi un loc de parcare pe undeva. Ne mișcăm încet, încet, foooarte încet, dar după un sfert de oră ce a părut o veșnicie, ajungem sus la Bâlea Lac în căutarea unui loc de parcare. Începem să ne echipăm de munte, ne luăm genţile grele în spinări şi mergem să căutăm o hartă, Intrăm în Cabana Bâlea, de unde şi cumpărăm harta cu traseele Munţilor Făgăraş, şi rămânem surprinși de câtă lume este pe terasă! (se stătea la coadă inclusiv la WC)…deh!  trebuiau să fie undeva toţi posesorii acelor maşini întâlnite la urcare!

Cu harta la mână, rucsacii în spinare şi dorinţa aceea de nestăvilit, pornim voioşi şi plini de elan spre Lacul Capra prin Şaua Caprei. Urcuşul abrupt ne oboseşte şi ne mai taie din elan, dar dorinţa primează şi ne dă curaj şi putere să urcăm în continuare (bine, bine şi vorbele pline de admiraţie ale câtorva trecători curioşi de destinaţia noastră). În 45 min. ajungem lângă Lacul Capra, unde ne tragem puţin sufletul şi alimentăm cu apă.

Lacul Capra de pe versantul de sud al masivului Făgăraș, cota 2230 mVârful Arpașul Mic, Munții Făgăraș:

Vârful Arpașul Mic, Munții Făgăraș
Odată ce treci de puzderia de oameni ce urcă înspre Şaua Caprei, acesta fiindu-le şi capătul traseului, ţi se deschide o privelişte ce îţi încântă toate simţurile şi îţi aprinde dorinţa de a descoperi tot mai mult din acel tărâm necunoscut încă  pentru tine.
Ajungem şi la prima coborâre de pe traseu, cea de pe Piciorul Caprei, (motiv de bucurie pentru noi, însă nu pentru mult timp, deoarece realizăm că la întoarcere va trebui să urcăm pe aici şi nu va fi o urcare uşoară) când observăm că suntem urmăriţi de câteva capre negre! Nu prea reuşim să le pozăm având în vedere distanţa destul de mare între noi şi ele.

Piciorul Caprei :

Spre vf Moldoveanu Piciorul caprei Spre vf Moldoveanu Piciorul caprei
Pornim spre Portiţa Arpaşului sau Fereastra Zmeilor, un loc important, dar nesemnalizat de pe traseu, de unde traseul se bifurcă astfel: bandă roşie, traseul spectaculos de creastă prin sectorul „La trei paşi de moarte”; sau bandă albastră, prin Căldarea Arpaşului înspre Lacurile Podragu şi Cabana Podragu urcând şi coborând prin trei văi.

Pauza înainte de „Trei paşi de moarte”:

Moldoveanu 2014 - Pauza inainte de trei pasi de moarte
După o mică pauză de hidratare şi un  baton plin de energie, ne aventurăm înspre „Trei paşi de moarte”. Porţiunea nu este una foarte grea, însă e periculoasă şi foarte abruptă. Trebuie atenţie sporită, în special pe porţiunile asigurate cu lanţuri, deoarece în unele locuri lanţurile sunt desprinse şi se poate face balans. Cu  atenţie, calculând fiecare pas, trecem cu bine şi începem să urcăm uşor până ajungem în şaua, unde întâlnim Monumentul Nerlinger. Pe drum însă, surprizele nu se lasă aşteptate şi în faţă ni se arată o capră neagră, rătăcită, apărută de nicăieri şi fără să-i fie teamă, se lasă pozată, se apropie stingher de noi pentru ca mai apoi să dispară după o creastă la fel de brusc precum a apărut. Ajunşi la Monumentul Nerlinger, facem o binemeritată pauză şi admirăm Lacul Buda, care împreună cu Lacul Capra sunt izvoare ale râului Argeş. Furaţi de mirajul traseului, deoarece de aici începe adevăratul traseu de creastă, chiar pe muchia muntelui nu realizăm furtuna ce ne paşte! Grăbim pasul şi chiar înainte de a urca cel mai solicitant vârf (Vf. Mircii 2471m) ne ajunge furtuna din urmă: grindină, ploaie, vânt şi descărcări electrice. Se pare că  am  nimerit meniul complet! Ne ghemuim la baza unei  stânci destul de mărişoare unde ne simţim mai în siguranţă şi aşteptăm ca furtuna să-şi mai piardă din intensitate, lucru care nu se lasă aşteptat, iar în jumătate de oră putem să ne reluăm traseul spre Vf. Mircii. Eeei… şi aici facem greşeala! Aproape de vârf se iveşte o cărare (semnalizată!) care scurtează drumul, iar cum oboseala îşi spune cuvântul încercăm să „furăm” din traseu, scurtându-l. Ajungem însă pe o brână foarte periculoasă şi abruptă, iar stâncile fiind ude cu mare atenţie şi foarte greu reuşim să coborâm înspre Lacul Izvorul Podul Giurgiului, unde hotărâm să montăm corturile având în vedere faptul că mai existau şi altele. După ce corturile au fost montate, ne încălzim cu o supă caldă şi un ceai, vremea se îndreaptă şi vedem pentru prima dată „trapezul” Viştea  MareMoldoveanu. Cu gândul la a doua zi, intrăm în corturi şi încercăm să ne odihnim după ziua încărcată ce tocmai a apus.

Fereastra Zmeilor:

Spre varful Moldoveanu - Fereastra Zmeilor

Trei paşi de moarte”:

Spre varful Moldoveanu - „Trei paşi de moarte” Spre varful Moldoveanu - „Trei paşi de moarte” Spre varful Moldoveanu - „Trei paşi de moarte” Spre varful Moldoveanu - „Trei paşi de moarte”dupa  „Trei paşi de moarte”Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf Moldoveanu Capra neagra Muntii Fagaras - In drum spre vf MoldoveanuLacul Buda:

Lacul Budadupă Monumentul Nerlinger spre Arpaşul Mare (în faţă):

după Nerlinger spre Arpaşul Mare (în faţă) după Nerlinger spre Arpaşul Mare (în faţă) după Nerlinger spre Arpaşul Mare (în faţă)Vf. Mircii în stânga :

Vf. Mircii în stânga Cortul nostru iar în depărtare trapezul Viştea – Moldoveanu:

trapezul Viştea - Moldoveanu
Dimineaţa la 6 deja ne ardeau călcâiele aşa că nu mai zăbovim mult, alimentăm cu apă din izvorul de lângă lac (atenţie a nu se bea apă din lac!) şi pornim prin Şaua Podragu, de unde vedem Lacurile Podragu şi Cabana Podragu, spre Vf. Moldoveanu. Poteca este una destul de lină fără prea mari diferenţe de nivel, trecem pe sub Vf. Corabia şi printre turmele de oi şi nici nu ne dăm seama că am ajuns în Şaua Orzănele, ultimul popas înainte de a începe abruptul urcuş spre Viştea Mare. Tot aici ne bucurăm de semnal la telefon pentru prima dată de când am părăsit zona lacului Capra. Începem urcuşul pieptiş, cu capul în pământ, aproximativ 40 min. până ajungem pe Vf. Viştea Mare 2527m. Păcat că acest vârf, al treilea ca înălţime din ţara noastră stă în umbra Vf. Moldoveanu. Spun asta pentru că nu  există niciun indicator care să-l prezinte. De aici porneşte cel mai înalt traseu de creastă din ţara noastră. Cei 421 m, distanţa dintre cele două vârfuri, se parcurge în aproximativ 20 minute, cu foarte mare atenţie în special în zona de mijloc unde există o şa îngustă, numită Spintecătura Moldoveanului care, cu toate că este prevăzută cu lanţuri ajutătoare, se ridică la nivelul numelui său. Cu mare atenţie, fără grabă, poate fi trecută fără probleme.

Cabana Podragu şi Lacurile Podragu:

Cabana Podragu şi Lacurile PodraguVf.Corabia în plin răsărit de soare:

Vf.Corabia în plin răsărit de soareTraseu de creasta spre Vf. Moldoveanu:

traseu de creasta spre Vf. Moldoveanu traseu de creasta spre Vf. Moldoveanu traseu de creasta spre Vf. MoldoveanuTrapezul Viştea Mare – Moldoveanu:

trapezul Viştea Mare - MoldoveanuŞaua Orzanele văzută de pe Vf.Viştea Mare:

Şaua Orzanele văzută de pe Vf.Viştea Mare

Şaua Orzanele spre Vf.Moldoveanu :

Şaua Orzanele spre Vf.Moldoveanu Traseul de creastă de la Viştea spre vf. Moldoveanu:

traseu de creastă de la Viştea spre Moldoveanu traseu de creastă de la Viştea spre Moldoveanu
Iată că efortul nostru se lasă răsplătit şi ajungem într-un final pe cel mai înalt vârf din ţara noastră: Vf. Moldoveanu (2544m). Avem parte de vreme bună şi crestele Munţilor Făgăraş ni se dezvăluie în toată frumuseţea lor. Nu este aglomerat pe vârf, un cuplu ceh şi doi băieţi cu care ne-am împrietenit ulterior, aşa că reuşim să facem poze şi să admirăm priveliştea în tihnă.

Catalin si Delia pe Acoperişul României - Vf Moldoveanu 2014 Catalin si Delia pe Acoperişul României Vf Moldoveanu 2014

Vf.Moldoveanu spre Vf.Viştea Mare

Vf.Moldoveanu spre Vf.Viştea MarePornim înapoi spre Lacul Izvorul Podul Giugiului nehotărâţi dacă să ne întoarcem sau nu în aceeaşi zi la Bâlea. Vremea începe să se înrăutăţească cu toate astea, după 5h:30m de când am pornit spre Vf. Moldoveanu, ajungem la corturi. Ne verificăm ceasurile, e doar ora 14, gata, ne-am hotărât, plecăm, că doar n-om sta încă o noapte aici când timp e berechet! Dar… începe ploaia şi cum cortul nostru era deja împachetat, fuga fuguţa la Codruţ în cort, cu bagaje cu tot aşteptând să treacă ploicica. După 15 minute de stat în cort ca şi sardinele(că doar era cort de două persoane şi noi eram trei plus rucsacii) ploaia se opreşte. Adunăm şi cortul nr. 2 şi începem urcarea abruptă înspre Vf. Mircii. După multe opriri ajungem într-un final în vârf, evitând „scurtătura”. Pornim înspre Vf. Arpaşul Mare şi din nou : furtună! Acelaşi loc, acelaşi lucru: grindină, vânt, ploaie şi fulgere doar că acum eram chiar pe muchie! Unde să fugim? Ajungem cu chiu cu vai la Monumentul Nerlinger şi la coborâre ne adăpostim cum putem sub peretele abrupt. După 5 minute: şuvoaie de apă pe cărare, trebuie să ne mişcăm dacă vrem să nu avem vreo coborâre forţată mânaţi de apă. Norocul ne surâde, iar jos reuşim să montăm cortul ca să ne adăpostim de furtună, să ne uscăm şi să aşteptăm să treacă aceasta. Oboseala îşi spune cuvântul plus că ne şi încălzim iar până să ne dăm seama se făcuse 12 noaptea!
Dimineaţa, cu emoţii, scoatem capetele din cort şi ce să vezi: senin! Aşa că hai la drum, nu e loc de pribegeală! Grăbim pasul şi în scurt timp ajungem la urcarea de care ne era groază: Piciorul Caprei, dar în companie plăcută şi cu voie bună reuşim să trecem şi de acest ultim urcuş. Trecem pe lângă Lacul Capra şi ajungem în Şaua Caprei privind în urmă, cu nostalgie,  la crestele măreţe ale Făgăraşului.
Coborârea din Şaua Caprei spre Lacul Bâlea, cu toate că este ultima pentru noi pe ziua de azi, ne solicită genunchii şi gleznele la maximum.
Ajunşi la maşină ne dezechipăm, coborâm Transfăgărăşanul şi ne uităm încă o dată luându-ne rămas bun de la crestele nu demult bătute la picior.
Traseul realizat:
Ziua 1 :   Oradea – Bâlea Lac (2034m) – Şaua Capra 2315m – Lacul Capra 2249m – Fereastra Zmeilor ( Portiţa Arpaşului 2175m) – La trei paşi de moarte – Monumentul Nerlinger – Vf. Arpaşul Mare 2468m – Vf. Mircii 2471m- Lacul Izvorul Podu Giurgiului 2226m.
Ziua 2 :   Lacul Izvorul Podul Giurgiului 2226m – Şaua Podragu 2307m – Şaua Ucei Mari 2220m – Şaua Orzanele – Vf. Viştea Mare 2527m – Vf. Moloveanu 2544m şi retur până la poalele Monumentului Nerlinger.
Ziua 3 : Retur la maşină.

Timpi :

  • Lacul Bâlea – Lacul Izvorul Podul Giurgiului 6h
  • Lacul Izvorul Podul Giurgiului – Vf. Moldoveanu şi retur 5h: 15 min

Surse de apă potabilă :

  • Izvoarele de lângă  Lacul Capra
  • Înainte de Portiţa Arpaşului
  • Izvorul Podul Giurgiului
  • Cabana Podragu (noi nu am coborât)

Echipament necesar pe munte :

  • Bocanci
  • Rucsac în care să intre 1 buc sac dormit, haine de schimb, geacă impermeabilă + polar, şosete toate puse în pungi (să nu se ude), căciulă, mănuşi, pelerină de ploaie, frontală, briceag, trusă medicală, ac şi aţă, primus+butelie+cană metalică, brichetă.
  • Izopren, izolir
  • Cort
  • Opţional beţe de treking

Lacurile de jos din Parcul National Lacurile Plitvice

Precum v-am mai spus și în articolele anterioare, în anul 2008, am mai făcut o vizită lacurilor din Parcul Național Lacurile Plitvice. În această vizită am parcurs doar traseul care includea lacurile de jos (Donja Jezera), precum și lacul Kozjak . La fel ca și în vizita de anul acesta am parcat mașina tot în parcarea P2, iar mai apoi ne-am îndreptat spre intrarea de lângă Café-bar Flora. După o plimbare scurtă am ajuns la debarcaderul P1, de unde trebuia să luăm o barcă electrică, care traversa lacul Kodjak, spre debarcaderul P2 (lacul Gradinsko ), iar mai apoi am luat din nou o barca electrică, care traversa lacul Kozjak spre P3 (locul de picnic).

Debarcader de pe lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvicelacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice Pesti in lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice Pesti in lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice langa debarcaderul P2 de pe lacul Kozjak langa debarcaderul P2 de pe lacul Kozjak langa debarcaderul P2 de pe lacul Kozjak

Lacul Kozjak este numit si “lacul caprelor” deoarece conform legendelor, se spune că, datorită lupilor din zonă, în acest lac, un pastor și-ar fi pierdut 30 de capre după ce s-a spart gheața cu ele. In cele aproximativ 20 de minute cât durează traversarea lacului Kozjak am mai avut ocazia să trecem si pe lângă insula “Stefanijin otok”, o insula numită după prințesa Stefania. Insula are doar 275m lungime, 60m lățime și aproximativ 10 m înălțime. Această insulă era folosită pe vremuri pentru a-și adăposti păstorii animalele și a le ferii de lupi din zonă. Tot în plimbarea noastră pe lac am avut ocazia să admiram și diversele cascade care se varsă direct în lacul Kodjak.

Stefanijin otok de pe lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice Stefanijin otok de pe lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice  lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice  lacul Kozjak din Parcul National Lacurile Plitvice
Poposim câteva minute în locul de picnic, iar mai apoi ne îndreptăm spre primul rând de cascade. Este vorba de cascadele Milanovacki slapovi, care delimitează lacul Kodjak de lacul Milanovac.

Lacurilor de jos de la Plitvice  - cascadele Milanovacki slapovi Lacurilor de jos de la Plitvice  - cascadele Milanovacki slapovi Lacurilor de jos de la Plitvice  - cascadele Milanovacki slapovi Lacurilor de jos de la Plitvice  - cascadele Milanovacki slapovi
Lacul Milanovac, primul lac vizitat din grupul lacurilor de jos (Donja jezera), este cel mai mare ca și mărime din această grupare, având o suprafață de 3,2 hectare și o adâncime maximă de 18 metri.

Lacul Milanovac:

Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Lacul Milanovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Lacul Milanovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Lacul Milanovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Lacul Milanovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Lacul Milanovac
Drumul nostru se continuă spre lacul Gavanovac, dar mai facem şi o scurtă oprire pentru a admira o frumoasă cascadă între lacul Milanovac și lacul Gavanovac. Cascada poartă numele de “Milka Trnina” , nume dat după o renumită soprană din Croația, persoană care a donat o importantă sumă de bani pentru a se putea realiza a parte din potecile din acest parc. Apropo, nu știu dacă știți și faptul că, celebra ciocolată Milka poartă acest nume și pentru faptul că, fondatorul fabricii de ciocolată Philippe Suchard a fost un mare fan al sopranei Milka Trnina, cel puțin așa se laudă croații. Întâmplător am auzit povestea anul acesta, când am vizitat din nou parcul Plitvice și, din curiozitate, am verificat când am ajuns acasă. Se pare că ar fi adevărată această poveste.

Lacurile de jos din Parcul Plitvice - cascadele Milka Trnina Lacurile de jos din Parcul Plitvice - cascadele Milka Trnina  (2) Lacurile de jos din Parcul Plitvice - cascadele Milka Trnina
Următorul popas de pe traseu îl facem la lacul Gavabovac, legenda acestui lac ne se spune că aici a dispărut o comoară şi nu a mai fost descoperită. Probabil a dispărut la fel ca şi o parte din apa acestui lac. Datorită fenomenelor carstice din zonă se spune că o parte din apa lacului “dispare”.

Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - lacul Gavabovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - lacul Gavabovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - lacul Gavabovac
Traseul nostru continuă spre lacul Kaludjerovac, un lac cu o suprafață de 2,1 hectare și cu o adâncime maximă de 13 de metri. Lungimea lacului este de 225 m, cu o lățime care variază intre 70 metri și 100 metri. Numele acestui lac este dat după faptul că în apropiere lui a trăit intr-o peșteră un călugăr. Kaluđer în limba croată înseamnă călugăr. Trecerea apei din lacul Gavabovac spre lacul Kaludjerovac se face prin “Velike Kaskada” (Cascada mare)

Velike Kaskada:

Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Velike Kaskada Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Velike KaskadaVelike Kaskada Velike KaskadaLacurile de jos din Parcul National Plitvice - Velike Kaskada si  lacul Kaludjerovac Lacurile de jos din Parcul National Plitvice - Velike Kaskada si  lacul Kaludjerovac lacul Kaludjerovac
In imediata apropiere a acestei cascade poteca se bifurcă. Din acest loc se poate ajunge în peștera verticală Pecina Supljara sau te poți îndrepta spre Veliki slap, o cascadă de 78 de metri. Noi am ales să ne îndreptăm spre Veliki Slap.
Tot din acest loc se mai poate observa şi intrarea spre Modra pecina (peştera albastră) , dar care din păcate nu este vizitabilă. Se poate observa doar intrarea în această peșteră

Peștera verticală Pecina Supljara:

peștera verticală Pecina Supljara din parcul Plitvice peștera verticală Pecina Supljara din parcul PlitviceIntrare în peștera Modra pecina (peștera albastră) din parcul Plitvce:

Intrare in pestera Modra pecina din parcul Plitvce Intrare in pestera Modra pecina din parcul Plitvce
Ajungem și la ultimul lac din salba de 16 lacuri care formează Parcul Naţional Lacurile Plitvice. Este vorba de lacul Novakovic Brod, un lac de numai 0,4 hectare, fiind cel mai mic lac din gruparea Lacurilor de jos (Donja jezera), iar din acesta se desprind cascadele Stvori Sastavci.

cascadele Stvori Sastavci cascadele Stvori Sastavci
Traseul nostru se continua până la baza cascadei Veliki Slap (78 metri ), cea mai mare cascadă din acest parc. Cascada ia naștere din râul Plitvica, iar apoi se varsă în râul Korana.

Veliki Slap din Parcul National Plitvice Veliki Slap din Parcul National Plitvice Veliki Slap din Parcul National Plitvice Veliki Slap din Parcul National Plitvice Veliki Slap din Parcul National Plitvice Veliki Slap din Parcul National Plitvice râul Korana:

 râul Korana  râul Korana
Cascada Veliki Slap fiind ultimul obiectiv pe care-l doream să-l vizităm în traseul nostru din 2008 prin Parcul National Lacurile Plivice. Așa că ne îndreptăm spre stația ST1 de lângă cafe bar Rapajinka, dar pe traseu facem numeroase opriri la “balcoanele” care ofer o priveliște uimitoare asupra lacurilor din acest parc. Cu greu ne despărțim de acest loc și ajungem la stația ST1 de unde am luat trenul panoramic spre stația ST2, iar mai apoi printr-o scurta plimbare ajungem în parcarea P2.

Veliki Slap din Parcul Plitvice Veliki Slap din Parcul Plitvice Veliki Slap din Parcul Plitvice Veliki Slap din Parcul PlitviceLacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice Lacurile de jos (Donja Jezera)  din Parcul National Plitvice

Despre Parcul Național Lacurile Plitvice am mai scris aici:

www.bucketlist.ro/lacurile-superioare-din-parcul-national-plitvice-guest-post-de-bebelus/
www.bucketlist.ro/parcul-national-lacurile-plitvice-din-croatia/
www.bucketlist.ro/unde-sa-te-cazezi-cand-vrei-sa-vizitezi-parcul-plitvice/

Dacă sunteți în zonă recomand și Slunj:

www.bucketlist.ro/unde-sa-mananci-slunj/
www.bucketlist.ro/slovin-unique-rastoke-slunj/
www.bucketlist.ro/slunj-si-morile-de-apa-de-la-rastoke/

Lacurile superioare din Parcul National Plitvice – Guest post de bebeluș

Fiindcă tot a ajuns tata să mă ducă la Parcul Național Plitvice înainte a împlini primul meu anişor din viaţă, m-am gândit ca ar fi bine să vă povestesc despre această aventură.
A făcut tata ce a făcut şi nu ştiu peste ce forumuri a dat, că a tot planificat vreo două săptămâni cum să organizeze excursia la lacurile superioare (Gornja jezera) din Parcul Naţional Plitvice. Când a fost în anul 2008 şi a vizitat lacurile de jos din Parcul Național Plitvice a fost tare încântat, atât el cât şi mama şi, iată că s-au hotărât ca anul acesta să mă scoată şi pe mine la plimbare, deşi eram un bebeluş de numai 10 luni. Ba mai mult mi-au convins şi bunicii să vină cu noi în această excursie.
Și-au tot făcut planuri cum e mai bine să mă ducă şi în ce să mă plimbe. Mama, vroia să cumpere manducă sau ceva de genul. Tata zicea că putem merge liniștiți cu căruciorul şi eventual să ne mai folosim de moby wrap-ul pe care-l aveam. Eu nu ştiam nimic din ce mă aşteaptă, ştiam doar că-mi place să aud susurul apelor şi din ce povesteau era cam locul perfect pentru asta.
Uite aşa am ajuns într-un final în Parcul Naţional Plitvice, unde tata s-a mai întâlnit cu nişte prieteni din Oradea împreună cu care a planificat să pornească pe la lacurile superioare din parc.
Pentru a-mi face cât mai ușoară această excursie, ne-am îndreptat spre Cafe Bar Flora, loc din care urma să luăm un auto-tren spre staţia terminus. Din staţia ST2 spre stația ST3 (în unele harți stația terminală apare notată cu ST4) trebuia să mergem cu un auto-tren format dintr-un  Mercedes Unimog și două remorci prevăzute cu locuri pentru pasageri. Se chinuie tata minute bune să-mi urce căruciorul meu în remorcă şi, parcă-l aud zicând că nu a fost o idee bună să mergem cu căruciorul prin parc. Dar noah asta e … el a ţinut neapărat să se folosească de cărucior prin parc şi s-a bazat pe faptul ca au ales un cărucior care să fie cât mai “off road” posibil. Da, au ales să-mi cumpere un cărucior cu roţi gonflabile si prevăzute cu telescoape, astfel încât să nu simt foarte tare trepidațiile provocate de mersul pe teren accidentat.

Cafe bar Flora - Plitvice Jedera Statia de plecare a trenurilor panoramice pentru lacurile superioare din Plitvice Jedera Mercedes Unimog din parcul Plitvicetren panoramic spre lacurile superioare Plitvice - Mercedes Unimog;tren panoramic spre lacurile superioare Plitvice - Mercedes Unimog;
Pornim din stația ST2, iar după puțin timp ajungem în punctul terminus, în stația Labudovac. Pentru mine a fost foarte bine pentru că am stat mai mult în brațele mamei şi am putut să mă hlizesc la ceilalți turiști din auto-tren. Parcă mă văd pe toate rețele de socializare la câte fotografii mi-au făcut cei din jurul meu. Tata era preocupat cu ale lui şi se tot minuna de drumul până spre staţia terminală şi de performanţele Mercedesului Unimog care ne ducea spre acest loc.

Rate in statia Lubudovac din lacurile superioare ale Parcului National Lacurile Plitvice Rate in statia Lubudovac din lacurile superioare ale Parcului National Lacurile PlitviceLacurile superioare de la Plitvice - Prošćansko jezero Lacurile superioare de la Plitvice - Prošćansko jezero
După un scurt popas în stația terminală ( ST3), în care eu mă distram de raţele din jur, iar tata încerca să se orienteze pe hartă şi să ne stabilească traseul final,  pornim mai departe spre lacul Prošćansko jezero, al doilea lac ca şi mărime (69 ha) şi cel mai înalt lac din parcul Plitvice (cota 636 m).
Hehehe…. şi de aici începe traseul care pe mine mă încânta, dar părinţilor mei a început să le dea dureri de cap şi, uneori, semne de îngrijorare. Da, trebuia să mergem pe niște podețe din lemn, care uneori aveau trepte atât pentru urcat, dar mai ales pentru coborât.  Indiferent cât de performant ar fi fost căruciorul meu, erau atât de multe scări că cel mai des era necesar să fie luat pe sus, cu totul. Eu mă bucuram şi de multe ori râdeam în hohote când îl vedeam pe tata cum pufăie fiindcă trebuia să poarte în braţe cele 10 kilograme ale mele, plus restul ale căruciorului, şi să urce sau să coboare acele trepte.
Dar ce să faci… era prea frumos ca să renunți aşa de uşor.  Traseul nostru continua spre lacul Ciginovac, un lac de 7,5 hectare, situat la cota de 625 metri. Toate aceste date sunt prezentate pe plăcuţe informative lângă fiecare lac. De pe traseul stabilit, părinții mei s-au mai abătut din când în când pentru a admira peisajul. Precum se poate observa și în următoarea fotografie:

Lacurile superioare din Parcul National Lacurile Plitvice
Drumul nostru continuă pe malul lacului Okrugljak, un lac cu o suprafața de 4,1 hectare. După ce parcurgem malul acestui lac, am ales să ne îndreptăm spre lacul Galovac. Pe malul sudic al lacului facem un “scurt” popas pentru somnicul meu. Doar nu credeaţi că rezist prea mult 🙂 Doar aici atât mama, cât şi tata erau super încântaţi de faptul că au ales să folosească căruciorul în această excursie. Da, erau bucuroşi pentru că eu mă puteam întinde în cărucior ca în pătuţul meu de acasă.
Noroc cu somnicul meu că au putut să-şi savureze şi ei merindea în tihnă.  Şi chiar vă recomandă dacă ajungeți şi voi pe aici să vă puneți cu voi pacheţele cu mâncare, ceva de ronțăit şi de băut. Sunt puţine locuri în care puteți să vă cumpărați ceva de-ale gurii prin parc şi, dacă găsiţi, nu o să rămâneţi impresionați de cele prezentate. Aşa s-a întâmplat când am ajuns în stația din punctul terminus, în stația Labudovac, unde părinții mei s-au mulțumit doar cu un pahar de răcoritoare şi cu o tentativă de hamburger.
Când mi-am terminat eu somnicul pornim mai departe cu forţe proaspete. Păi… voi ce credeaţi că le-a fost uşor părinţilor şi bunicilor să mă poarte prin acest parc. Nu prea cred. In multe locuri au trebuit să prindă de cărucior si să mă ridice cu totul pe sus. Vă spun  toate acestea deoarece pe internet sunt puține informaţii legate de vizitarea parcului cu copii micuţi şi poate doriți şi voi să vă organizaţi o excursie cu bebeluşii voştri.

Fenomene carstice prin parctraseu prin lacurile superioare din Parcul National Lacurile PlitviceCascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice Cascade si lacuri din zona lacurilor superioare - Parcul National Lacurile Plitvice lacul Galovac pesti in lac la Plitvice Podet prin zona lacurilor superioare din Parcul National Lacurile Plitvice
Trecem rapid pe lângă lacurile Malo, Vir și Batinovac şi ne îndreptăm spre malul nordic al lacului Galovac, iar mai apoi spre cea mai frumoasă porțiune ale lacurilor superioare. Este vorba de zona celor trei cascade renumite: Galovački buk, Veliki Prštavac şi cascada Mali Prštavac. O zona din care nu-ți mai dorești să pleci, pe care o consider ca fiind cea mai relevantă pentru o vizită la lacurile superioare. Mare atenție să nu ratați această porțiune. Indiferent ce traseu alegeți aveți grijă ca cele trei cascade mai sus amintite să fie în traseul dumneavoastră. Chiar ar fi păcat să rataţi aşa minunăţie de loc.

cascada Veliki Prštavac :

spre cascada Veliki Prstava spre cascada Veliki Prstava spre cascada Veliki Prstavacascada Veliki Prstava cascada Veliki Prstava cascada Veliki Prstava cascada Veliki Prstava

cascada Mali Prštavac:

spre cascada Mali Prštavac spre cascada Mali Prštavac spre cascada Mali Prštavaccascada Mali Prstavac cascada Mali Prstavac cascada Mali Prstavac

cascada Galovački buk:

cascada Galovacki buk
Traseul nostru s-a continuat pe lângă lacul Gradinsko Jezero, iar mai apoi spre debarcader, de unde am luat o barcă electrică pentru a traversa lacul Kozjak spre Kozjačka draga (loc de picnic).
Lacul Kozjak este cel mai mare lac din Parcul National Plitvice având ca întindere 81,5 ha şi este singurul lac navigabil din cadrul acestui parc (adâncimea maximă a lacului este de 47 metri). Lacul are o lungime maximă de aproximativ 2350 metri, iar cu ajutorul bărcilor electrice plimbarea durează mai puțin de 20 de minute, deși, sincer, mi-aş fi dorit să ţină o veşnicie.

cu caruciorul prin Plitvice cu caruciorul prin PlitvicePe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvicecascada lacul Kozjak din Parcul National PlitvicePe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice Pe lacul Kozjak din Parcul National Plitvice
Şi uite așa am ajuns la locul de picnic Kozjačka draga,  un loc în care se pot găsi şi niște gherete de unde se pot cumpăra suveniruri, dar şi niște terase la care se poate servi masa. Dacă tot veni vorba de mâncare, sincer, nu vă prea bazați pe faptul că o să găsiți ceva care să vă dea pe spate. Un mic “bistrou” (cel puțin ei așa-l catalogau) în care poți să găsești ceva de băut şi câteva feluri de mâncare, mare majoritate produse la grill. Doar ca să nu-i pună numele de fast food cred că i-au pus denumirea de “bistro Kozjačka draga
Tata a vrut să încerce ceva de la ei, iar spre marea lui dezamăgire a venit la masa cu un cotlet de porc cu cartofi pai şi ceva sos de ardei (semăna cu zacusca românească), nimic senzaţional, poate doar preţurile 🙂 . Noroc că au găsit apă rece de băut.

mancare la bistro Kozjacka draga din Plitvicepriveliste spre parcul national lacurile Plitvice
Facem un mic popas în acest loc şi mai apoi pornim spre lacurile de jos şi spre marea cascadă (Veliki Slap). Dorind să aleagă un alt traseu decât cel pe care au fost data trecută, tata a ales traseul spre Plitvica Selo. Nu am mers mai mult de jumătate din acest traseu, iar eu am picat de oboseală, iar părinţilor nu le-a mai rămas de ales decât să facă cale întoarsă şi să se îndrepte spre parcarea unde au lăsat maşina.  Ştiau că dacă ajung din nou la debarcaderul de unde se putea lua barca electrică nu mai au cum să folosească acest mijloc de transport deoarece, precum am mai spus, pe baza biletului de intrare în parc aveam gratuitate doar pentru un singur tur cu această barcă. Nu se putea merge tur – retur. Totuși s-au hotărât să încerce şi bineînţeles au dat de bunăvoința personalului care se ocupa de aceste bărci. Chiar ne-au spus că în mod normal avem inclus doar un singur tur, dar datorită bebeluşului înţeleg situaţia şi ne lasă pe toţi cinci să folosim din nou acest mijloc de transport prin parc.
Şi uite așa vizita mea prin Parcul National Plitvice, a unui bebeluș de numai zece luni, a luat sfârșit. A fost un traseu obositor atât pentru mine, cât şi pentru părinții mei, dar pot să spun că a fost nemaipomenit de frumos.
Şi da, a fost aşa de obositor întrucât tata și-a anulat rezervarea la restaurantul la care plănuia să ieșim împreună după ce am terminat vizita prin Parcul Național Lacurile Plitvice.  De data aceasta, la cât a ridicat căruciorul meu prin parc, nu-și mai putea duce mâna la gură 🙂

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia

Dacă tot v-a prezentat Raluca în articolul anterior un lac de toată frumusețea, ei bine în articolul de astăzi vreau să vă prezint o suită de 16 lacuri, toate unite prin cascade. Da, este vorba de lacurile din Parcul Național Plitvice din Croația.
Faptul că suntem fascinați de lacuri, cascade, dar și de stațiunile din apropierea acestora se poate vedea și din articolele publicate până acum pe blog. De câte ori am avut prilejul să vizităm ceva care să includă şi un lac, o cascadă, nu am ratat ocazia.
Astfel, am prezentat până acum: lacul Koningsee, lacul Zell, lacul Hallstatter See, lacurile de acumulare de la Kaprun, lacul Melissani, cascada Krimm, cascadele de la Slunj, precum și multe altele.
Așa că, nu puteam să ratez Parcul Național Lacurile Plitvice, pe care l-am vizitat nu o dată, ci de două ori până acum și, probabil, o să fie și a treia oară cândva (sper).

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia
Precum vă spuneam şi în articolul acesta , în anul 2008, am mai ajuns în Croația la parcul Plitvice. În momentul respectiv nu m-am gândit să aloc mai mult timp pentru acest parc şi astfel am reușit să vizitez doar lacurile de jos. Întrucât am rămas plăcut impresionat de acest loc, anul acesta m-am hotărât să revin din nou pe aici și să vizitez lacurile superioare.
Lacurile din Parcul Național Lacurile Plitvice sunt împărțite în două categorii: lacurile superioare, într-un număr de 12 și lacurile inferioare, într-un număr de 4.
Probabil, cam toți ați auzit că Parcul Național Lacurile Plitvice a apărut și în filmele pe care le-am îndrăgit destul de mult în perioada comunistă. Este vorba despre filmul:  Winnetou  – “The Treasure of Silver Lake”, un film în care s-a folosit ca decor lacul Kaluderovac din acest parc. Scenele din film au fost filmate în parcul Plitvice, între anii 1962 – 1968.
Deși din cele mai vechi timpuri acest loc a fascinat lumea, doar din 1861 au apărut primele semne de turism organizat. Astfel, în acel an a fost ridicată Velika Poljana, o primă clădire care oferea servicii de cazare şi care, ulterior a primit denumirea de Casa Împăratului.  Tot în acea perioadă au mai apărut diverse forme de cazare, dar și primul hotel în anul 1890, hotel Devčićevac. Acest hotel, din păcate și-a pus cel mai mult amprenta asupra peisajului din zonă deoarece a distrus  o barieră de travertin din lacul Prošćansko jezero doar pentru simplu fapt că se dorea să se alimenteze cu apă o moară care aparținea hotelului.
Importanța parcului Plitvice a fost pe deplin recunoscută doar după ce a fost adăugat, în anul 1979, în lista UNESCO ca fiind parte a Patrimoniului Mondial. Inițial, în data de 8 aprilie 1949, a fost declarat ca fiind parc național ( Jurnalul oficial – Narodne novine numărul 29) .
Omul, prin acțiunea lui distructivă și-a mai pus amprenta asupra acestui parc și în Războiul Croat de Independență , când pe teritoriul parcului au fost amplasate mine antipersonal. Tot în perioada acestui război, marea majoritate a clădirilor au fost devastate şi distruse. În momentul când am citit despre aceste mine mi-am pus și eu întrebarea dacă nu au mai rămas prin parc și dacă nu cumva mai există pericolul să  le “întâlnești” pe traseu. Ei bine, astăzi parcul este considerat ca fiind “curat” și nu mai există pericolul acestor mine.
Faptul că parcul național Plitvice a devenit un punct de atracție turistic major pentru Croația nu mai  încape în discuție. Conform Biroului de statistică croat şi a Ministerului de Turism din Croația , peste  un milion de turiști vizitează acest parc, anual. Mai bine spus, în anul 2012, au vizitat parcul un număr de 1.157.019, iar în anul 2013 au vizitat parcul 1.188.798 persoane. Sursa

Dacă doriți să vizitaţi acest parc ar trebui să știți următoarele:
Pentru a ajunge aici trebuie să vă îndreptați spre una din cele două intrări principale din parc, care sunt situate pe drumul național D1, drum care leagă localitatea Zagreb de Split.  Mai există și o a treia intrare în parc, dinspre localitatea Plitvica Selo. Despre această intrare am aflat doar anul acesta, când căutam cazare. Trebuie să mai luați în considerare și faptul că, pentru a parca mașina, trebuie să scoateți din buzunar circa 7 kuna/ora (1 euro/oră). In funcție de traseul ales trebuie să vă îndreptați ori spre parcarea Medvedak, de la intrarea 1 (ulaz I)  ori spre parcarea Velika Poljana, de la intrarea cu numărul 2 (ulaz II). Aceste trasee recomandate pot fi studiate online aici .
O altă variantă de a ajunge în acest parc este să folosiți mijloacele de transport în comun. Puteți să aflați mai multe detalii pe site-ul www.autobusni-kolodvor.com . In primul câmp trebuie introdusă localitatea de unde doriți să plecați (localitate din Croația), iar în câmpul următor să introduceți Plitvička Jezera.
Pentru un bilet de acces în Parcul Național Lacurile Plitvice anul acesta (anul 2014) am plătit 110 kuna/ persoană adultă, dar am fost în afara sezonului de vârf. În sezonul de vârf  prețul biletului urcă la 180 de kn. Lista de prețuri pentru biletele de la Parcul Național Lacurile Plitvice le găsiți aici . Paritatea în momentul când am vizitat parcul a fost de 7,62 kuna pentru 1 euro. Mare atenţie la comisioanele de schimb. Euro se poate schimba cam în oricare magazin din Croaţia, dar se va percepe un anumit comision. La fel şi la intrarea în parc, se poate schimba euro, dar și în acest loc (există un ghișeu cu schimb valutar) comisionul este destul de mare. Eu recomand să plătiţi cu un card bancar sau să aveţi schimbate kuna înainte de ajunge la această intrare. Oricum ar fi foarte bine să aveţi schimbate kuna pentru a putea plăti şi parcarea în momentul când doriți să plecați din acest loc.  Biletele de intrare le puteţi cumpăra de la ghişeele din imediata apropiere a parcărilor.
Revenind la excursia noastră de anul acesta, am pornit din parcare și ne-am îndreptat spre intrarea din parc.  Fiindcă a fost în reparație podețul peste drumul național a trebuit să traversăm drumul național pe jos. În mod normal se face acest lucru pe un podeț de lemn şi astfel nu există niciun pericol.
Chiar lângă drumul principal este ridicat un monument în memoria lui Josip Jović, un tânăr croat care a fost ucis pe data de 31 martie 1991 de gruparea paramilitară “SAO Krajina”, în incidentul armat de la Plitvice, incident denumit “Plitvice Bloody Easter”.  Josip Jović a fost prima victimă din Războiul Croat de Independenţă, ulterior zona parcului național Plitvice a fost martoră a mai multor confruntări din acest război.

memorial Josip Jovic -Parcul Național Lacurile Plitvice din Croația
Într-un final, am ajuns la intrarea cu numărul 2 din Parcul Național Lacurile Plitvice, unde pe panoul informativ puteam să ne alegem un traseu.  Aici sunt prezentate șapte trasee recomandate. Pentru a vă putea organiza mai ușor ar fi bine să vă cumpărați o hartă cu aceste trasee, de la chioșcurile din parcare. Pentru cei 20 de kuna cât costă o hartă aveți posibilitatea de a planifica sau modifica traseul. Nu e necesar să păstrați recomandările privind traseul ales. Puteți să modificați traseul după cum doriți, numai să țineți cont că, pe baza biletului, aveți inclusă doar o singură traversare a lacului Kozjak cu barca electrică, precum și un singur tur cu “trenul panoramic”.

Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia - Mercedes Unimog
Traseele recomandate de Parcul Național Lacurile Plitvice sunt numerotate cu litere și sunt grupate în funcție de parcarea de unde se face pornirea:
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 1 sunt recomandate traseele cu litera A, B C si K
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 2 sunt recomandate traseele cu litera K, E, F si H
Pentru vizita din acest an am ales să facem traseul cu litera H, pe care l-am modificat deoarece lacurile de jos le-am vizitat în anul 2008.
În postul următor voi continua să vă prezint traseul nostru pe la lacurile superioare din Parcul Național Lacurile Plitvice

Lacul Bled din Slovenia – guest post Raluca

Anul acesta am avut ocazia să admir nişte poze absolut demențiale pe profilele de Facebook ale prietenilor noștri Raluca şi Mihai. Odată ce s-au întors din concediu i-am rugat să ne povestească puţin despre locurile pe care le-au vizitat anul acesta. Au avut parte de un concediu cu foarte mulți kilometri efectuați. Cum pe Mihai îl urnesc mai greu şi mai are de “plătit” o datorie mai veche (un articol cu lăgărele din Niş ), am rugat-o pe soţia lui, Raluca, să ne povestească despre obiectivele văzute. Lacul Bled din Slovenia este primul loc cu care ne încântă:

” Mamă…, aici e PARADISUL ! ” , ne-a spus fetița noastră în vârstă de 7 ani. Această exclamație venită din sufletul ei de copil, însoțită de luminozitatea de pe chipul ei, nu se poate descrie în cuvinte, dar este cea mai pură descriere a acestui loc . Așa începe o poveste minunată, a unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Am ajuns în Bled într-o seară de iunie, ne-am cazat la hotel și, deși oboseala punea stăpânire pe noi (în acea zi vizitând Predjamski Grad și Ljublijana), nerăbdarea ne-a mânat spre malul Lacului Bled. Soarele încă mângâia culmile Alpilor Iulieni și se reflecta în apa azurie a lacului glaciar provenit din Ghețarul Bohinj. Nu prea știam cum vom petrece seara lângă apă, dar destul de repede, după ce am hrănit cu pâine câteva rațe și lebede am aflat ceea ce vom face .
Câțiva nori răzleți au acoperit deodată cerul, iar vântul stârnit, parcă ne trimitea spre hotel, dar noi, perseverenți, am tot înaintat pe malul lacului, stabilind câte un nou punct de finish și realizând un număr impresionant de fotografii. De pe Google Maps știam că este un tunel prin care se circulă doar cu mașina, dar surpriza noastră a fost că autoritățile locale au amenajat malul lacului și pentru pietoni, astfel că, sfidând natura, am tot înaintat, parcă împinși din spate de o forță supraomenească. Treptat, norii s-au împrăștiat și noi am reușit să înconjurăm lacul, parcurgând cei aproape 6 km., având acces la lac pe toate părțile lui, urmând alei pietruite, podețe din lemn sau zone asfaltate. Drumul este ușor de parcurs, iar peisajul fantastic. Cea mai mare temere a noastră au fost țânțarii, dar din fericire, tipul de țânțari întâlnit nu era agresiv și așa am putut admira și număra lebedele și rațele de pe lac, fără nicio problemă, deși insectele roiau în jurul nostru. Noaptea se lăsase peste Bled, dar parcă nu vroiam să mergem la hotel, ne continuam circuitul încărcându-ne cu farmecul locului.

lacul Bled din SloveniaLacul Bled - SloveniaLebedele si ratele de pe lacul BledLacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din SloveniaLacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din Slovenia Lacul Bled din SloveniaBiserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled Slovenia Biserica Sf Maria de pe insula din Lacul Bled SloveniaLacul Bled din Slovenia noaptea noapte pe lacul BledCastelul din Bled si biserica Sf Martin

A doua zi, dis de dimineață, după un mic dejun copios, ne-am grăbit să salutăm lebedele și rațele, care deveniseră prietenele fetiței noastre. Ne-am oprit la centrul de informare, de unde am aflat că putem face turul lacului cu trenulețul care circula la fiecare 15 minute, cu trăsura, puteam închiria biciclete sau puteam survola lacul la bordul unui avion sau al unui balon cu aer cald.
De data aceasta, noi am ales să mergem cu mașina la parcarea de lângă campingul de 4*. Am plătit 10 euro pentru toată ziua. Din dorința de a realiza fotografia perfectă, am hotărât să urcăm pe munte pentru a vedea lacul de sus. De la recepția hotelului și de la Centrul de Informare Turistică aflasem că este un traseu de dificultate redusă ( nu vreau să știu ce înseamnă pentru ei dificultate mare ). Urmând indicatoarele și cu ajutorul unei hărți am început ascensiunea spre piscuri înalte, fără a ști ce ne aștepta. Conform indicațiilor primite, traseul ar fi trebuit parcurs în 40 – 50 de minute, dar prin pădure totul pare mult mai dificil, în special când mâna omului nu intervine și natura își urmează cursul firesc. Trecând peste arbori doborâți de furtună, am ajuns la o răscruce de drumuri și din greșeală am ales drumul spre Vârful Velika Osojnica în loc de cel spre Vârful Mala Osojnica. Traseul fiind tot mai solicitant, urcând pantele abrupte și suflând tot mai greu, am ajuns în vârf, dar dezamăgirea noastră a fost maximă când am văzut că ne îndepărtasem de lac și priveliștea nu era cea pe care o văzuse soțul meu pentru prima dată în anii ’90 într-o vedere și nici cea din imaginile văzute de curând pe net.

Castelul din Bled - Slovenia Castelul din Bled - Slovenia Castelul din Bled - Sloveniabiserica Sf Martin din Bledrata pe lacul Bled biserica Sf Maria din Bled  biserica Sf Maria din Bled  biserica Sf Maria din Bledindicatoare spre vârful Mala Ostojnica
Ne-am întors, dar nu am renunțat, cu toate că traseul ne solicitase la maxim. Nu puteam pleca de pe munte fără pozele mult dorite, indicatoarele nu prea ne ajutau, dar cu o ultimă speranță, soțul meu s-a îndreptat spre o zonă nouă. Strigătul victorios ne-a adus lângă el și în acel moment copilul nostru a decretat “AICI E PARADISUL”. Era locul perfect, cu panorama din vederile ce se vindeau la magazinele de suveniruri. Două bănci îndreptate spre lac și un parapet metalic ne trezeau la realitate în acel colț de Rai. Ne aflam la 685 m altitudine, pe Vârful Mala Ostojnica, fapt dovedit de harta amplasată în acel loc. Am rămas pur și simplu fără cuvinte, în aer răsunând numai declanșatoarele aparatelor foto. Eram ca niște paparazzi, vroiam să surprindem totul ca nu cumva să ne trezim și să ne dăm seama că a fost doar un vis. Din locul în care ne aflam se vedeau în linie dreaptă insula în formă de lacrimă din mijlocul lacului – Castelul Bled (cel mai vechi castel din Slovenia, datează din 1011, situat pe o creastă deasupra lacului) – și Biserica Sfântul Martin, o biserică albă, cu un acoperiș deosebit de frumos.

Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica Lacul Bled din Slovenia privit de pe vârful Mala Ostojnica
Urcușul ca urcușul a fost anevoios, liniștea din vârful muntelui ne-a dat forțe proaspete, dar a urmat COBORÂREA. Urmând un traseu străjuit de o balustradă din lemn, totul părea ușor, până când am coborât niște trepte metalice, destul de abrupte, apoi drumul a devenit aproape imposibil printre rădăcini, crengi, copaci doborâți și stânci. La un moment dat, am crezut că va trebui să ne întoarcem la traseul pe care urcasem, dar depășind obstacolele, am ajuns, în final, la poalele muntelui plini de pământ și frunze, cu picioarele tremurându-ne. Pe malul lacului buna dispoziție a revenit ca prin farmec odată cu apariția rățuștelor. Una dintre dorințele copilului a fost să se plimbe cu barca pe lac. Am remarcat că nu exista niciun mijloc de transport pe apă motorizat, în acest fel ei păstrează apele atât de curate. Accesul pe insulă se poate face cu: canoe; cu bărcile cu acoperiș (pletna) care pot transporta mai multe persoane, conduse de un vâslaș cu două rame ; sau cu ajutorul unor bărci pentru familii, vâslașul fiind în acest caz capul familiei.

coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica coborarea de pe vârful Mala Ostojnica
Alegerea noastră a fost o barcă din lemn, în formă de lebădă (10 euro pentru o oră) și am început să alunecăm pe luciul apei. Documentându-ne anterior aflasem că lacul are lungimea de circa 2 km, lățimea 1,5km și adâncimea maximă 30 metri. În jurul bărcii noastre înotau nestingheriți pești de diferite mărimi, părea ireal cât de clară era apa. Am ajuns pe insula monument cultural și istoric. Coborând din barcă ne-am trezit în fața unui șir de 99 de trepte care duceau la Mănăstirea Sfânta Maria din centrul insulei.
Fiind sâmbătă, pe insulă se desfășura ceremonia religioasă a unei nunți. Totul părea de poveste și astfel ne-am amintit de o legendă legată de acest loc, conform căreia mirele trebuie să-și urce mireasa în brațe până la biserică, fără a scoate niciun cuvânt, pentru a avea o căsnicie trainică și fericită. Ne-a impresionat și turnul cu clopotniță al bisericii înalt de 52 metri, din care se poate vedea tot ce este în jur. Inițial, am crezut că vom avea nevoie de mai mult timp pentru a vedea insula, dar acest lucru se face rapid. Am fost surprinşi să descoperim în acel loc o cișmea cu apă potabilă, dar și câteva magazine de suveniruri, un mic bar, dar și o gelaterie de familie. Am mâncat una dintre cele mai bune înghețate de casă ( o recomand din inimă pe cea de ciocolată neagră). Prețul unui glob de înghețată este 1,5 euro.
Am revenit la barcă pentru că ora aproape trecuse și vâslind spre mal ne-am amintit că mai aveam de făcut ceva în acest loc de vis : o baie în lac. Pe malul lacului sunt amenajate 2-3 plaje private, dar și o plajă gratuită, situată în apropierea campingului. Temperatura apei este destul de scăzută, nu cred că depășește 26- 28 grade, dar senzația de frig dispare rapid când începi să înoți alături de minunatele lebede mute și de rațele sălbatice, care vin foarte aproape. Cu greu ne-am despărțit de acest Paradis, nu înainte de a mai face un tur al lacului, de această dată cu mașina, pentru a vedea totul din alte unghiuri și din alte perspective. Bled este locația ideală, în care merită să mergi în orice anotimp; peisajele sunt fantastice, locuri de cazare sunt pentru toate gusturile și buzunarele, iar cine are nevoie de relaxare totală poate apela la tratamentele cu apă termală. Frumusețea, calmul, puritatea locului fac din acest colț de Rai unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Europa, un loc în care vrei să rămâi o veșnicie. În continuare, vă las în compania celor mai reușite fotografii din acest loc.

Lacul Bled Lacul Bled Lacul BledBled Lacul Bled si biserica Sf Maria de pe lacul Bledcu barca pe lacul Bled din SloveniaTrepte spre biserica Sf Maria din Bled Trepte spre biserica Sf Maria din BledBiserica Sf Maria - lacul Bled Slovenia

Unde să te cazezi când vrei să vizitezi parcul Plitvice

Data trecută când am vizitat parcul Plitvice, în anul 2008, mi-am propus că atunci când voi mai vizita acest parc să rămân pentru mai multe nopți prin zonă pentru a descoperi cât mai mult din frumusețea locului, şi nu doar a parcului Plitvice. Așa că anul acesta, cum m-am reîntors prin aceste meleaguri, m-am folosit de o parte din planurile şi documentarea pe care mi le-am făcut data trecută.
Primul lucru cu care am pornit să-mi organizez această ieşire a fost căutarea cazării lângă parcul Plitvice. Data trecută când am fost prin Croaţia am plecat la drum fără nicio cazare rezervată. Am mers pe considerentul că o să ne găsim cazare la faţa locului şi ne vom opri unde ne place. Da, e o soluţie foarte bună şi de multe ori găseşti cazare la preţuri foarte bune, ba mai mult ai posibilitatea să-ţi alegi ceea ce-ţi place. Dacă căutați oferte de cazare la Plitvice, pe forumuri o să primiți această recomandare, să încercați la faţa locului.  Însă anul acesta, fiind  la drum cu un bebeluş de numai 10 luni, ne-am hotărât să nu ne mai riscăm şi să ne rezervăm cazare de acasă, astfel încât să nu avem surprize.
Dacă doriți să vă faceţi rezervare din timp vă recomand să vă faceţi prin Booking.com (sau prin oricare alt portal de rezervări online). De ce nu am făcut rezervare direct la proprietari şi am ales să ne facem  pe acest portal? Datorită comisioanelor super nesimțite pe care le practică băncile. Dacă-ți faci rezervarea prin intermediul unui portal de rezervare online (în cazul nostru Booking.com), doar se garantează cu un card bancar şi nu e necesar niciun transfer bancar. Din păcate am găsit foarte puţine site-uri ale unor unităţi de cazare din Croaţia care să aibă implementat un procesator de plăţi online.
Ei bine, până anul acesta nu ne-am lovit de aceste comisioane super nesimțite ale transferurilor spre conturi din străinătate. În primă fază, am studiat locurile de cazare din această zonă, am trimis zeci de mail-uri și, bineînțeles, am primit foarte multe oferte atrăgătoare. Bun, dar în toate ofertele pe care le-am primit se cerea ca pentru confirmarea acelei rezervări să trimitem un avans în contul proprietarilor de pensiuni.  Avansul nu era mare, era un procent din prețul total al acestei rezervări şi de obicei se ajungea la o sumă de 10 – 20 de euro. Ok, am înţeles perfect ideea, ne-am ales o cazare şi ne-am hotărât să facem transfer bancar. De obicei plățile le fac direct prin internet banking, dar cum eram prins cu multe lucruri şi câteva din aceste lucruri erau legate şi de bancă, am zis că, dacă tot ajung la bancă să fac de acolo plățile. Cum am ajuns la ghişeu am rămas mască când am auzit despre ce comisioane se practică. Ba mai mult nu se pot face transferuri sub o anumită sumă,  în cazul meu sub 30 de euro. Doar dacă fac transfer bancar prin internet banking şi atunci plafonul minim era de 10 euro. Ulterior am verificat la mai multe bănci şi merg cam pe aceleași plafoane. Tot la ghișeul băncii unde am conturile, am aflat că pentru a efectua un transfer minim de 30 euro trebuia să plătesc 0,1 % din suma plus un comision de plăţi interbancare care era de 15 euro dacă alegeam varianta SHA (opţiune în care eu plăteam doar o parte din comisioane, iar proprietarul contului în care făceam plata plătea şi el o diferenţă de comision). Dacă optam pentru varianta de plată OUR (în care suportam eu toate cheltuielile) comisionul era cu mult mai mare.
Cum marea majoritate nu doreau să primească banii via MoneyGram sau via Western Union, am renunţat la ideea de a face rezervare direct la proprietar şi am ales să folosesc rezervarea prin booking.com.
Dacă doriţi să vă căutaţi cazare cât mai aproape de parcul Plitvice găsiţi în localitățile din apropiere.
Ca şi idee, în parcul Plitvice se poate intra prin trei locuri: două intrări sunt pe drumul principal şi încă o intrare se poate face prin localitatea Plitvica Selo: Inclusiv cei de la Booking le-au grupat aceste cazări după cele trei intrări:

Dacă doriţi să vă căutaţi cazare într-o localitate din apropiere, puteţi să alegeţi următoarele localităţi în funcție de distanţă. Eu le-am raportat faţă de intrarea cu numărul 2, intrare care face posibilă atât vizitarea lacurilor de jos (Donja jezera), cât şi a lacurilor superioare (Gornja jezera):

Am realizat si o harta cu amplasare localităților din apropiere : harta

Dacă doriți să vă căutați cazare în camping, în apropiere de parcul Plitvice sunt două campinguri mai renumite: campingul Borje şi campingul Korana
Campingul Korana este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase locuri de campare din Croația şi  este situat la 6 kilometri spre nord de intrarea numărul 1 din parcul Plitvice. Tot aici găsiți şi posibilitatea de a închiria unul din cele 47 bungalou-uri
Dar să revin cu ce am ales noi. Poate sună aiurea, dar chiar nu doream să stăm cât mai aproape de parc. Am căutat să ne cazam în Slunj, la 32 de kilometri faţă de intrarea numărul 2 din parcul Plitvice. Această alegere am făcut-o după ce, data trecută,  ne-am oprit pentru a ne lua micul dejun în Slunj şi am descoperit acest loc (v-am povestit aici ) şi astfel am rămas fixat să-mi caut cazare aici. Da, anul aceasta am ţinut morţiş să-mi caut cazare în Slunj sau de ce nu în partea istorică a Slunj-ului, în Rastoke.
Pe foarte mulţi i-am auzit că vor să-şi caute cazare cât mai aproape de parc. Da, e ok. Dimineaţa poţi să ajungi printre primii la intrarea în parc şi poţi să stai în parc până la ora închiderii. Da, dar seara ce faci? Cam aceasta a fost şi întrebarea pe care mi-am pus-o după ce am vizitat pentru prima dată parcul. Bine, să excludem din start faptul că după o zi de plimbare prin parc nu-ţi prea mai arde de nicio ieşire. Te gândeşti doar la un duş cald, la un pat moale şi la linişte în care să-ţi savurezi visele cu peisajele din Rai pe care le-ai văzut peste zi prin parcul Plitvice.
Noi am mai luat în calcul şi faptul că ne doream o cazare într-o localitate în care să avem acces la un supermarket, bancă,  piaţă, farmacie dacă va fi nevoie şi bineînţeles la restaurante. Toate acestea pentru că eram cu un bebeluş. Când am tras linie sub toate aceste cerinţe singura variantă viabilă a fost să alegem Slunj ca şi loc de cazare pentru a vizita parcul Plitvice.
Precum vă povesteam la începutul acestui articol, după ce am primit e-mailurile cu ofertele am făcut alegerea. Aveam de ales să ne cazăm la Slovin Unique în care puteam să ne închiriem un bungalou sau să ne închiriem o căsuţă chiar peste cascadele de la Slunj. După ce am analizat puţin problema am renunţat la ideea de a ne caza într-o casă pe cascadă. Da, e foarte frumos şi foarte romantic, dar pentru noi nu era bine. Doar pe simplul motiv că era gălăgie în permanenţă şi poate că bebiţa noastră nu-şi putea face bine somnul. Aşa că am rămas ca şi variantă pe bungalou. După ce am avut problema cu transferul bancar, am renunţat şi la această alegere şi am mers pe varianta de rezervare prin Booking.
Am căutat să fie într-un loc cât mai liniştit şi să încăpem patru persoane adulte plus un bebeluş, aşa că am ales apartamentul Michaela. Pentru contact direct puteți să folosiți adresa de mail: obiteljobajdin@gmail.com . O locaţie care a apărut foarte recent pe Booking şi care în momentul când am făcut rezervare nu avea niciun review. M-am uitat peste pozele din descriere şi din ce am văzut era exact ce căutam. Situată într-o zonă foarte liniştită, cu pădure în apropiere, a fost alegerea perfectă. Deşi proprietarii erau doar la început în acest domeniu s-au comportat ca şi cum de o viaţă au lucrat în domeniul hotelier.
Ce m-a uns la suflet când am fost cazaţi la această pensiune:
1. Foarte atenți la detalii. Cum ne-au văzut cu un bebeluș așa de mic primul lucru care ne-au întrebat era dacă nu dorim să ne aducă lapte proaspăt 🙂
2. La nici zece minute după ce ne-am cazat am observat că au mutat câinele din apropierea pensiunii pe motivul să nu latre şi să ne trezească copilul, cu toate că noi nu cerusem acest lucru.
3. Era o locaţie foarte child friendly, cu leagăn pentru copii, cu loc de joaca în nisip, cu mini – topogan etc.
4 Bucătărie dotată cu toate cele necesare. Pentru noi, care eram cu diversificarea în plină desfăşurare în alimentaţia copilului, era locul ideal pentru a pregăti masa
4. Tot pentru bebeluş, fata proprietarului,  a adus un aparat de ţânţari doar că să nu apară probleme.

Ei bine şi de data aceasta mi-am propus să mai ajung odată prin acest parcul Plitvice şi prin Slunj, dar iarna.

Şi câteva poze:

Locul de joacă de la Apartament Michaela:

Loc de joaca la apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceLoc de joaca - apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceLoc de joaca - apartament Michaela Slunj - Cazare pentru PlitviceApartament Michaela Slunj - Cazare pentru Plitvice

Cușca goala după ce au mutat câinele sa nu ne trezească bebelușul:

cusca caineCazare în Slunj si în zona istorică, în Rastoke:

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Si cascada din spatele casei 🙂

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Cazare în Slunj:

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Sobe Ivanika din Rastoke (Slunj) – foarte aproape de Vodena Ovca :

Cazare in Rastoke Slunj - cazare pentru vizita Plitvice

Unde să mănânci în Slunj

Ei bine, precum vă spuneam şi în primul post despre Slunj, ceea ce m-a încântat cel mai mult pe lângă frumusețea locului, era faptul că am găsit restaurante în care, dacă comandai peşte, îți  scoteau peştele direct din apă, ţi-l “prezenta”, iar dacă corespundea cerințelor, ţi-l ducea la bucătărie şi ţi-l pregătea întocmai după poftele tale.  Acest mod de servire l-am mai întâlnit când am fost în Ulcinj, la Ada Bojana, apoi la restaurantul Stari Mlini din Perast – Boka Kotorska, dar niciodată nu am fost așa de încântat de serviciile primite ca şi până în Slunj.
Pentru Slunj avem şi o recomandare. Este vorba de Konoba Petro din Rastoke (partea istorică a Slunj-ului). O tavernă în care, pe lângă faptul că preţurile sunt destul de decente în comparaţie cu restul restaurantelor din apropiere, calitatea şi servirea sunt ireproşabile. Cel puţin aşa a fost în cazul nostru, dar a fost confirmat şi de un bun prieten care a mâncat tot în aceeași locaţie, care la fel a fost foarte mulţumit de calitatea serviciilor.
Pentru a ajunge la aceasta tavernă trebuie doar să vă îndreptaţi spre podul vechi de beton de la Rastoke, iar mai apoi spre intrarea de la Slovin Unique. Din drumul principal până la restaurant, după spusele panoului, ar trebui să mai fie circa 100 de metri.

Konoba Petro Slunj
Odată ajunşi pe terasa tavernei eram încântaţi de faptul că pe sub aceasta trecea un râu, iar în mijlocul său era construit un bazin de unde angajaţii acestui restaurant scoteau peştele viu din apă şi-l duceau apoi la bucătărie. Pentru clienţii care vroiau să hrănească peştii era pusă o pâine pe masă. Când am ajuns pe terasă chiar făceam glume pe seama acelei pâini lăsate pe masă şi ne închipuiam tot felul de scenarii în care urma să fie feliată şi să ne fie servită la masă . Doar după ce am văzut un client că se îndreaptă spre acea masă, rupe o bucată din pâinea respectivă şi o aruncă în bazinul cu peşti, am înţeles care era scopul. Şi doar atunci am remarcat şi bazinul în care erau păstrăvii 🙂

drum spre taverna Petro din Slunj - Konoba Petrotaverna Petro din Slunj - Konoba Petrotaverna Petro din Slunj - Konoba Petropodet de la taverna Petro din Slunj - Konoba Petro taverna Petro din Slunj - Konoba Petro

 taverna Petro din Slunj - Konoba Petro taverna Petro din Slunj - Konoba Petro  taverna Petro din Slunj - Konoba Petro  taverna Petro din Slunj - Konoba Petro terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj Rastoke terasa taverna Petro - Konoba Petro Slunj RastokePastravarie Konoba Petro - Rastoke Pastravarie Konoba Petro - Rastoke Pastravarie Konoba Petro - Rastoke Pastravarie Konoba Petro - Rastoke
Ei, şi dacă tot vă povestesc despre frumusețea terasei acestei taverne pot să mai precizez că este locul în care vă recomand să vă serviţi cafeluţa dacă sunteţi prin Slunj.
Terasa tavernei Petro are un ponton pe care sunt amplasate nişte butoaie din lemn.

ponton taverna Petro SlunjPonton cu butoaie de lemn la Konoba Petromoara de apa in miniatura la Konoba Petrocascada Konoba Petro cascada Konoba Petro cascada Konoba Petro cascada Konoba Petro
Despre mâncare pot să vă spun doar ca am mers pe mâna ospătarului.  La recomandarea lui am luat un platou de peşte (păstrăv şi ştiucă), servit cu cartofi rondele la cuptor şi cu bucăţi de mămăligă pripită pe jar. Foarte bună alegere am făcut.

platou de peste la Konoba Petro
Şi dacă tot am discutat despre terase frumoase prin aceste locuri, ei bine, vă mai recomand o terasă în Slunj, pe cea de la cafe bar-ul Vodena Ovca. O terasă pe care o găsiți în imediata apropiere a podului de lemn care trece peste râul Korana şi care este construită chiar peste o cascadă care se varsă în acest râu.

cafe bar Vodena Ovca din Slunj Rastokecafe bar Vodena Ovca din Slunj Rastoke terasa cafe bar Vodena Ovca din Slunj Rastoke

Despre Slunj am mai scris și aici:

www.bucketlist.ro/tag/slunj/