Poate aţi observat că, în ultima vreme, pe acest blog am început să postez articole de genul ”unde să mănânci în… ”. Ei bine, m-am gândit că în orice excursie pe care o facem, pe lângă obiectivele pe care dorim să le vizitam, mai vrem să cunoaștem puțin şi din gastronomia locală.
Cum eram ajunși în Cracovia, fără o documentare foarte aprofundată, trebuia să găsim o recomandare unde să ne luăm masa.
Plecasem de la hotel după ce am avut problema cu camera despre care v-am povestit în postul anterior şi doream să ajungem într-o zonă cât mai centrală. Ştiam doar de castelul Wawel, ca şi punct de reper, aşa că ne-am îndreptat înspre acest castel. Fiind o oră destul de târzie, am găsit destul de uşor un loc de parcare în apropierea acestui castel şi, spre marele nostru noroc, mai era şi gratuit, nu de alta, dar nu aveam la noi nici un zlot, aveam doar euro sau card-uri. Am lăsat maşina în parcare, apoi ne-am îndreptat spre o casă de schimb valutar. Întrucât ne aflam într-o zonă destul de turistică, am găsit destul de multe case de schimb, dar marea majoritate mai aveau şi câte un agent de pază în faţa lor. Bănuiam că, datorită unor afişaje care pot să fie interpretabile, putem să fim traşi în piept datorită ratei de schimb. Mai ales prezenţa unui ”security agent” în faţa acestor case de schimb îmi ivise bănuiala că ceva nu e în regulă. Aşa că nu am schimbat la prima casă apărută în drum, ci am luat o bucată de hârtie şi îi puneam să scrie cât primesc pentru 100 de euro. Marea majoritate spuneau să ne uităm pe panou că e afişat cursul, dar la insistențele noastre, când scria pe hârtie cât primeam, vedeam că e o sumă cu mult mai mică decât cea afișată. Un exemplu tipic de ”ţepuire” la casele de schimb. După câteva case de schimb am găsit, într-un final, o casă fără comisioane şi fără alte cele şi am primit un curs relativ decent faţă de restul.
În discuţiile cu tipul de la casa de schimb l-am rugat să ne facă o recomandare pentru a ne lua masa.Era un tânăr destul de simpatic, care avea chef de vorbă la ora respectivă şi noi doream să profitam de acest fapt. Aşa că recomandarea a fost să ajungem în piaţa Rynek Główny, unde o să găsim o mulţime de terase şi restaurante .
Zis şi făcut, am pornit la drum, iar când am ajuns în această piaţă am rămas gură cască, nu ne venea să ne credem ochilor câta lume era adunată aici. Se ştie că piaţa respectivă este cea mai mare din Europa, dar nu ne venea să ne credem ochilor că era şi plină.
Am dat o tură pe la toate terasele din zonă şi, culmea, toate erau ocupate. Multă lume aştepta în faţa teraselor până se elibera o masă şi imediat o ocupau. Lumea de obicei studia meniul de la terase (afişat în faţa terasei respective).
Într-un final, ajungem în faţa terasei Hawelka, unde în momentul când am ajuns noi tocmai se eliberaseră câteva mese. Aşa că, fără să mai studiem meniul expus în faţa terasei, ne-am așezat la masă. Eram frânţi de oboseală şi lihniţi de foame şi chiar nu ne mai doream să stăm la ”studii aprofundate” în faţa vreunui meniu 🙂
Când a venit chelnerița şi ne-a întrebat dacă ne-am hotărât, se vedea pe noi că suntem în plop, … nu ştiam nimic din ce se regăsea prin meniu. Singurul lucru pe care l-am recunoscut era ”pierogi” , găluștele pe care le-am mâncat şi prin Kosice. Eu unul îmi doream să încerc altceva, un meniu de care să-mi aduc aminte când pronunț cuvântul Cracovia, așa că i-am zis pe chelneriței să-mi recomande ceva tradițional şi, dacă se poate, ceva din specialitatea bucătarului (de obicei mă uit în această secţiune când merg într-un restaurant :).
Pieczona kaczka w miodowej skórce, mai exact, se traduce raţă în crustă dulce cu măr şi cartofi la cuptor servit cu sos de afine 🙂 Îmi ”ploua în gură” numai când îmi traducea tipa ce conţinea acel meniu. Fără doar şi poate ne-am comandat două meniuri. De obicei, eu cu soţia ne comandăm diferit deoarece ne place să comparăm ce avem prin farfurie, dar de data aceasta ne-a convins pe amândoi cu acelaşi tip de meniu. Preţurile erau mai mult decât acceptabile, 50 de PLN/ porţie, adică cu puţin peste 50 de Ron/ porţie, deoarece zlotul este cu puţin mai tare decât leul nostru. Cu băutura, cu bacşiş, cu totul, am ieşit undeva până în 150 de RON pentru o masă la una dintre cele mai scumpe terase din piaţa Rynek Główny. Ulterior am aflat că această terasă era una dintre cele mai scumpe, dar îşi merita banul 🙂
Bineînţeles că şi în seara următoare am revenit tot în acelaşi loc şi pentru acelaşi meniu.:), dar am mai încercat şi pierogi.
Ne găsiți și pe Facebook:
http://www.facebook.com/Bucketlistro
Despre Cracovia am mai scris si :
http://www.bucketlist.ro/drum-spre-cracovia/
http://www.bucketlist.ro/cracovia-cum-sa-ti-iei-teapa-la-cazare/
http://www.bucketlist.ro/cracovia-peisaje-de-noapte/
http://www.bucketlist.ro/bazilica-sf-maria-din-cracovia/
http://www.bucketlist.ro/magazin-de-suveniruri-din-cracovia/
http://www.bucketlist.ro/castelul-wawel-din-cracovia/
Pingback: Cracovia - peisaje de noapte | Bucketlist
Pingback: Drum spre Cracovia | Bucketlist
Pingback: Cracovia, cum să-ți iei țeapă la cazare | Bucketlist
Pingback: Bazilica Sf. Maria din Cracovia | Bucketlist
Pingback: Turnul primăriei din Cracovia | Bucketlist