Grecia ep 8 - Taverne din Zakynthos

În primul articol despre Zakynthos vă povesteam despre faptul că în Grecia (mai puțin în zona Paralia Katerini) am avut în permanenţă un festin culinar. Mai puțin Paralia Katerini, deoarece am dormit şi în acesta zonă o noapte (nu am rezistat mai mult), şi ceea ce am văzut pe la terase m-a făcut să renunț la ideea de a rămânea aici. La terasele din zona Paralia, în afară de faptul că meniul consta în mâncăruri ”tradițional romanești” mai aveai şi ”plăcerea” să asculți manele, în loc sa asculți Laïka tradițională grecească. Să fim serioși, nu am bătut atâta drum să mănânc ciorbă de perișoare (nu că nu îmi place) şi să îl ascult pe Salam (pe ăsta chiar nu il suport 🙂 )

Pe insula Zakynthos am avut foarte mare noroc cu prietenul nostru grec care ne-a recomandat cele mai bune terase de pe insulă. Chiar pot să vă fac un clasament al acestora, care poate să vă fie de folos în cazul în care veţi merge pe insulă.

Fără doar şi poate, taverna care ne-a plăcut cel mai mult şi unde am avut parte de cel mai frumos apus de soare, a fost o tavernă situată deasupra portului Vromi. La taverna AERAS am mâncat cele mai bune mâncăruri de pe insulă, iar ambianţa creată de patronul tavernei a fost una de excepție. Patronul tavernei (un preot !!! :)) ), a fost sarea si piperul în seara respectivă, un tip foarte haios şi glumeț, care știa să facă atmosfera plăcută. La recomandarea acestuia am încercat coaste prăjite cu spaghete şi fructe de mare gătite la cuptor cu brânza Feta. Mâncarea foarte bună, muzica asemenea, peisajul de vis şi cel mai frumos apus de soare pe care l-am văzut vreodată, a făcut din acea seară una de neuitat.

Grecul, foarte atent cu clienții lui, sper că a fost şi cu restul, cu noi cel puțin a fost foarte atent. Când am ajuns la el la terasă si ne-am așezat la masă, rapid a venit cu niște platouri cu pâine proaspăt scoasă din cuptor, peste care a pus puțin ulei de măsline şi ceva pastă de roşii în combinație cu vinete. Oricum foarte gustoase.

Vinul casei, servit la carafă, un demi-sec de excepție, a făcut ca să încălzească şi mai bine atmosfera, care oricum era încinsă de soarele din Zakynthos. Apropo, că tot veni vorba de alcool, la această terasă am servit si câte un păhărel de Tsipouro. Aceasta este o băutură tradițional grecească, asemănătoare cu Ouzo, tot cu aroma de anason, dar cu mult mai tare din punct de vedere al alcoolului. Din spusele grecului, călugării de pe muntele Athos au inventat rețeta şi metoda de fabricare pentru Tsipouro. Doamne, ce ţii şi cu călugării ăștia!!

Momentul culminat al serii a fost apusul de soare, pe care sincer, dacă nu îl vedeam în realitate și vedeam direct pozele, ziceam că pozele, cu siguranță, sunt editate în Photoshop. Nu sunt editate în Photoshop şi nici în alt program şi nu sunt făcute cu ceva aparat super profi. Sunt făcute cu un simplu aparat compact pe care îl aveam la momentul respectiv.

La un moment dat, cerul a devenit de un roșu așa de aprins încât am avut impresia că pur şi simplu marea a luat foc. Să lăsăm pozele să vorbească:

În seara respectivă am rămas la terasă până noaptea târziu, atmosfera era prea frumoasă să plecăm mai devreme. Am mai recomandat terasa şi altor prieteni, care au fost apoi acolo şi au fost foarte încântați şi mulțumiți de serviciile oferite.

Următoarea tavernă pe care o recomand este situată în Kambi

A fost prima tavernă în vârf de munte vizitată pe insulă, la recomandarea soției patronului meu, care a fost cu câţiva ani înainte în acest loc. Într-adevăr, când am ajuns pe insulă, i-am spus la Spiros că vreau să merg la acea tavernă pentru a vedea apusul de soare de aici, la care râzând s-a uitat la mine, și mi-a spus să stau liniştit că deja era inclusă în listă :).

Când am ajuns sus la tavernă am rămas uimiţi de peisajul din jur. Terasa tavernei este construită pe marginea falezei cu marea, doar că este despărțită de mare de un perete aproape vertical, de câteva sute de metri. Ca și punct de reper puteți să întrebați de ”taverna Cross”. În apropiere de tavernă veți vedea o cruce cu o înălțime de douăzeci de metri, din beton, cruce ridicată în memoria victimelor celui de-al doilea război mondial.

Ospitalitatea a fost la ea acasă şi la această tavernă, cum te așezai la masă erai servit cu pâine caldă alături de un pacheţel de unt Lurpack, din partea casei. A prins foarte bine, mai ales după ce am dat pe gât câteva păhărele de Ouzo :)) . Spiros a comandat ceva platouri tradiţionale, ca și aperitive, care au fost absolut fantastice. Printre aperitive, pe platou se regăseau un soi de măsline, cu mult mai mici decât cele cu care eram obișnuit în Romania, foarte aromate, servite în combinație cu niște chiftele făcute din legume și cornulețe umplute cu feta.

Totodată, vă recomand să serviţi la această terasă o porție de Stifado.

Stifado este o tocăniță grecească bazată pe carne foarte consistentă și aromată, cu un sos picant și în care ceapa rămâne întreagă. Stifado puteți să îl găsiți în mai multe variante în funcție de carnea aleasă. Rețeta originală se bazează pe carne de vită, dar se poate folosi și carne de porc, pui sau chiar fructe de mare. Oricum sper să ajungeţi în primul rând în Zakynthos 🙂

Bineînțeles că şi această terasă oferă un apus de soare senzaţional.

Locul trei pentru mine a fost seara grecească de la restaurantul Sarakina.

Pe insula Zakynthos am încercat două variante de seară grecească, una în restaurantul Pandassia din Kalamaki și una in restaurantul (taverna ) Sarakina de lângă Laganas. Eu vă recomand varianta oferită de restaurantul Sarakina, variantă în care într-adevăr simți că trăiești o seară grecească autentică. Lume foarte multă, terasa ocupată aproape integral, lucru care poate se datorează și faptului că patronii terasei ofereau transportul gratuit cu microbuze proprii din Laganas.

Odată ajunși pe terasa tavernei a și început distracţia. Programul începe cu o mică poveste despre numele Sarkina, nume care provine de la o casă de pe insula Zakynhtos care a rezistat marelui cutremur din 1953. Muzica foarte bună, în combinație cu dansatorii care știau să facă ”atmosfera”, a făcut ca în maxim jumătate de ora să nu mai rămână aproape nicio persoană pe la mese. În momentul în care a început să se danseze Sirtaki (aka Zorba the Greek )aproape ca nu mai aveai loc de dans prin tavernă.

Și la această tavernă am încercat specialități tradiționale, foarte gustoase și bine pregătite, după cum se poate observa și din următoarele poze. Deși preturile sunt puțin mai piperate decât la alte taverne, merită să vă alocați o seară pentru acest restaurant, atmosfera face toți banii.

O altă recomandare e să încercați cofetăriile de pe pietonală din Zante, unde puteți să savurați deserturile grecești, baclava și kataifi. Am fost foarte încântat de Kataifi (kadaifi), care are la origine Kanafeh (Palestina) și este un desert făcut dintr-un aluat tăiat foarte subţire, sub formă de tăiţei, în combinație cu fistic şi cu migdale și stropit cu miere de albine.

Intr-o după-masă, în timp ce ne plimbam pe centru, la una din cofetării chiar am asistat la procesul de producție a unei porții de kataifi. Se fac destul de ușor numai ca necesitată ustensile speciale, mai ales pentru producerea tăițeilor (foarte subţiri). Tăițeii sunt stropiţi cu unt topit, se combină cu umplutura, se pun la cuptor pană se rumenesc, apoi la sfârşit se stropesc din abundență cu un sirop de miere. Veţi găsi foarte multe cofetarii in zona pe care v-am marcat-o pe hartă.