Platformele ” Gipfelwelt 3000 ” consider că sunt un “must visit” dacă sunteți pe Kitzsteinhorn. Noi le-am inclus în vizita noastră după ce am observat că traseul de pe marginea prăpastiei, despre care v-am povestit în articolul trecut, ne ducea exact spre cele două platforme de pe versantul sudic. Într-adevăr, pot să vă spun cu mâna pe inimă că, pe aceste platforme, e cel mai bun loc pentru a vedea peisajele absolut demențiale ale parcului național Hohe Tauern. Importanța acestui punct turistic se poate vedea şi din prețul realizării acestui proiect (Gipfelwelt 3000) care a fost unul destul de costisitor. Au fost investiți nu mai puțin de 6,5 milioane de euro pentru realizarea acestui proiect. În plus, e un obiectiv destul de recent realizat, deschiderea oficială a punctului turistic “Gifpfewelt 3000” a fost în data de 18 iunie 2011.
Când am ajuns pe Kitzsteinhorn eram super încântaţi de priveliştea pe care o oferea terasa Gipfelstation, dar priveliştea de pe cele două platforme de la Gipfelwelt 3000 a fost cireaşa de pe tort. Ce mai….nişte peisaje de-ţi sărea inima din piept, poate şi pentru faptul că stai pe un pod de metal şi ai sub picioarele tale un gol de câteva sute de metri, care se oprea tocmai în fundul prăpastiei, pe gheţar.
Ba mai mult, când eşti pe vârful platformei Glocknerkanzel, poţi să vezi chiar şi vârful Kitzsteinhorn, vârf pe care altfel nu ai cum să-l vezi decât dacă mergi în excursia despre care v-am povestit într-un articol anterior.
După ce stăm minute bune pe aceste platforme admirând peisajul şi încercând să identificăm vârfurile munţilor din faţa noastră, după pozele care erau afişate pe balustrada platformei, ne trezim cu un grup de tineri care parcă erau desprinși dint-un clip publicitar al celebrei băuturi energizante Red Bull. Ţopăiau nevoie mare, de parcă jucau şotron. Măi să fie…şi noi eram pe vârful uneia dintre platforme şi, cunoașteți cum e senzaţia când ai sub tine un gol de câteva sute de metri, … te gândești la ce e mai rău. În câteva momente îţi aduci aminte tot ce ai învăţat la fizică legat de balans, oscilaţie, amplitudine, rezonanţa oscilaţiei etc.
N-am mai stat pe gânduri şi am părăsit aceste platforme îndreptându-ne spre “Panorama tunnel”. Nu…, nu suntem slabi de inimă, dar chiar ne dădeau emoții la ce comportament aveau acei tineri. Intrăm în tunelul de 360 de metri lungime, care face legătura între staţia de telecabină şi aceste două platforme şi ne îndreptăm spre Gipfelstation.
Intrăm în acest tunel, iar din loc în loc suntem avertizați să încetinim ritmul deoarece suntem în regim alpin. Într-adevăr, simţeam cum ne afectează faptul că suntem la peste 3000 de metri şi am încercat să respectăm indicaţiile care erau postate. Oricum, plimbarea prin acest tunel e una mai mult decât plăcută. Din loc în loc sunt prezentate diferite expoziţii legate de parcul național Hohe Tauern, de proiectul Gipfelwelt 3000, dar şi de Permafrost (zona permanent îngheţată) .
În tunel am avut parte şi de o întâmplare mai haioasă, cel puţin acum mi-o aduc aminte cu zâmbetul pe buze. Tunelul e iluminat din loc in loc, iar pereții tunelului sunt direct stânca în care a fot săpat acest tunel. Luminozitatea acestui tunel e destul de scăzută. Pentru a realiza fotografiile în acest tunel am încercat tot felul de setări ale aparatului şi trebuia să improvizez tot felul de soluții deoarece nu aveam trepiedul la mine. Nici nu mă gândeam că o să am nevoie de aşa ceva în această excursie. Cum eram concentrat să setez aparatul să prind câteva cadre în interiorul tunelului, la un moment dat se postează doi musulmani în spatele meu (soţ şi soţie), care aşteptau să termin ceea ce aveam de lucru şi doreau să mă roage să le fac şi lor câteva poze. Ei bine, când m-am ridicat din poziţia din care am stat şi m-am întors, am dat faţă în faţă cu soţia tipului şi m-am speriat în ultimul hal. Era îmbrăcată într-o ţinută niqab. Şi credeți-mă că a fost pentru prima dată când mi-a stat inima în loc. Nu e prea plăcută senzaţia să ştii că nu ai pe nimeni în spatele tău, iar când te întorci să te trezeşti cu un “Ninja” care se uită la tine. Norocul meu a fost că am fost avertizat de la intrarea în tunel să păstrez un ritm mai lent prin tunel deoarece suntem în condiţii alpine că, de eram puțin mai înflăcărat, mă alegeam cu vreun infarct sau alte probleme de genul. Şi nu…., nu vreau să aduc nicio ofensă veștmântului sau religiei pe care o purta/avea tipa respectivă, dar e destul de nasol să dai faţă în faţă cu ceva închis la culoare (cam aceeași culoare cu ce era în jurul meu) şi să vezi doar doi ochi în faţa ta care clipesc. Ei săracii, m-au rugat şi pe platformă să le mai fac nişte poze şi se gândeau că dacă nu i-am refuzat atunci nu-i voi refuza nici în cazul de faţă. E drept că nu i-am refuzat, dar nici nu cred că a ieşit mare lucru din pozele respective la cum tremuram din sperietura respectivă.
Bun, şi iată-ne porniți la drum. Încă câteva cadre cu Gipfelstation şi cu platforma Top of Salzburg, dar şi cu celebru pilon despre care v-am povestit într-un post anterior. Ne mai oprim puţin prin Alpin Cente, dar eram mai mult cu gândul să ne luăm masa, aşa că nu zăbovim prea mult. Într-un final, ne îndreptăm spre Gletschemuhle, un restaurant pe care l-am remarcat la urcarea noastră spre Kitzsteinhorn, ce este situat în staţia de telecabine de la cota de 2450 m. Acest restaurant l-am ales doar pe motivul peisajului pe care îl aveam dacă stăteam pe terasă. Ajunşi aici, din nou avem probleme de inimă. Nu din cauza preţurilor, care sunt să spun destul de decente, ci pentru a ceea ce am primit în farfurie. Nu sunt un tip de genul tipei din reclama Covalact, dar bucătarul de la restaurantul respectiv avea ca şi timp de fierbere pentru paste un timp cu vreo 15 minute mai mult decât fierberea pastelor “al dente”. Norocul lor că au externalizat producţia pentru patiserie şi astfel aveau şi ei câteva produse care chiar mi-au lăsat o amintire plăcută. În rest pot să spun că e locul în care am mâncat cele mai prost gătite paste …. ever 🙂
Pornim mai departe, mai schimbăm două telecabine, ajungem într-un final la maşină şi ne îndreptăm spre alt punct turistic, dar despre care vă voi povesti în articolul următor
Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/
Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/
În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :
- Cascada Krimmler
www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/
- Drumul alpin Grossglockner
www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/
Pingback: Plimbare pe lacul Zell din stațiunea Zell am See - Bucketlist
Pingback: Links – 01.04.2014 -- fulgerica's blog – Doza ta zilnica de distractie