Bucketlist

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/

Muntenegru Ep 5 – Kotor si Boka Kotorska

2012/05/17 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Golful Kotor (Boka Kotorska) a fost unul dintre motivele pentru care am ținut neapărat să vizitez Muntenegru.

Boka Kotorska este considerat ca fiind unul din cele mai frumoase golfuri din lume, chiar intră în top 10 mondial, şi acest lucru pe bună dreptate. (http://www.touropia.com/beautiful-bays-in-the-world/)

Aici, pe lângă frumusețea locului, se găsesc şi o multitudine de obiective ce merită vizitate. Printre acestea ar fi: Cetatea Kotor, fortificațiile din Kotor, insulele din fața Perastului, Perastul propriu-zis, precum şi restul localitățile din acest golf. Toate aceste obiective fac parte din patrimoniul UNESCO începând cu anul 1979.

Când m-am documentat pe internet pentru această ieșire, am aflat că Boka Kotorska este considerat cel mai sudic fiord din Europa, dar realitatea nu e așa, întrucât din punct de vedere geologic nu este un fiord, ci o formaţiune geologică care poartă numele de RIA (http://en.wikipedia.org/wiki/Ria). RIA este de fapt, un țărm marin, format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale râurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmului.

Revenind la drum, pentru a ajunge în Kotor am plecat la prima oră din Budva, parcurgând cei 25 de kilometri prin tunelul Vrmac, care leagă orașul Tivat de Kotor, drumul fiind foarte bun şi puţin aglomerat. Se poate alege şi drumul Budva – Tivat – Lepetame – Prcanj – Kotor un drum mai lung, dar mai spectaculos .

Primul obiectiv pe care l-am vizitat din Golful Boka Kotorska a fost oraşul Perast.

– De ce am ales sa vizităm Perastul?

Pentru că e foarte bogat în arhitectură şi include în patrimoniul său şaisprezece palate în stil baroc, şaptesprezece biserici catolice, dar şi două biserici ortodoxe, precum şi alte construcții făcute pe parcursul anilor pentru apărarea acestei localităţi, toate executate din piatră şi aparent neatinse de modern.

Un lucru interesant este faptul că în oraşul vechi Perast nu există niciun zid de apărare, apărarea realizându-se prin cele nouă turnuri, dintre care cel mai important este turnul Sfintei Cruci. Aceste turnuri au fost construite de către marina Republicii Veneţiene, între secolele XV-XVI.

Oraşul Perast a fost un loc foarte frecventat de ţarii ruşi, care de sute de ani s-au perindat prin Golful Kotor pentru a-şi perfecţiona abilităţile lor în navigaţie.

Un alt motiv pentru care am vizitat oraşul Perast, au fost cele două insuliţe din fata acestei localități, respectiv Gospa od Skrpjela şi St. George, două obiective turistice unice. Numele insulei Gospa od Skrpjela provine de la cuvântul vechi ‘’skrpjel’’ – însemnând pisc.

Aceste insule au fost construite în mod artificial de către marinari, prin depunerea de pietre. Aceștia aduceau pietrele de pe mal cu ajutorul vaselor şi le depuneau în zona insulelor, iar navele pe care nu doreau să le mai folosească în navigație le naufragiau în această zonă pentru a scădea adâncimea apei.

Portul Kotor era unul dintre cele mai bine dezvoltate porturi de pe Adriatică, având în perioada de glorie peste 100 de vase în port şi un număr de peste 1700 de navigatori . Insula Gospa od Skrpjela inițial a fost doar un pisc care ieșea din mare, apoi treptat a fost clădită şi mărită, iar în final a ajuns la o suprafața de 3030 m². Potrivit unei legende, se spune că doi marinari venețieni, ajunşi aici în anul 1452, au găsit o imagine a Fecioarei Maria.

Pe insula St. George, vecina cu insula Gospa od Skrpjela, se află o mănăstire care a fost ridicată de călugării benedictini în secolul IX-lea. Mănăstirea, pe parcursul timpului, a avut foarte mult de suferit, atât din cauza diverselor invazii din Boka Kotroska, cât şi datorită intemperiilor naturale. În anul 1667 o parte din mănăstire a fost dărâmată în urma unui cutremur de pământ, chiar în noapte de înviere.

Mai multe informații despre Perast se pot obține de aici : http://www.perast.com/html-ENGLESKI/index-english.html

După scurta vizită în zona Perastului am pornit spre Kotor. Odată ajunși aici, ne-am oprit cât mai aproape de cetatea Kotor, cunoscută sub numele de Stari Grad Kotor (orașul vechi Kotor). Stari Grad Kotor este considerat ca fiind unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale de pe Adriatica. Cetatea Kotor este amplasată în cel mai retras punct din Boka Kotorska.

După ce treceți de fortificația orașului veți descoperii, în adevăratul sens al cuvântului, un oraș tipic pentru perioada dintre secolul XII şi secolul al XIV-lea, cu străzile foarte înguste, asimetrice, pline de diverse cafenele, restaurante si taverne .

Sistemul de fortificație al orașului vechi Kotor este, de fapt, un zid impresionant de 4,5 km lungime, 20 m înălţime şi 15 m lăţime, care este foarte bine conservat, deși orașul a trecut prin numeroase cutremure în care multe clădiri şi biserici au avut de suferit, în special în urma cutremurelor din anul 1563 şi anul 1667, dar şi în urma celui din anul 1979. După cutremurul din anul 1667 catedrala Sf. Trifon a pierdut turnul din partea de vest, acesta fiind reconstruit ulterior.

Ce vă recomand să vizitați în orașul vechi?

Păi…, în primul rând Catedrala Sf. Trifon, în capela căreia sunt depuse osemintele Sf. Trifon. Aici intrarea costă 2 euro.

Tot în orașul vechi puteți să faceți o vizită la Muzeul Maritim, în care o să găsiți expuse pe cele trei etaje : fotografii, arme, uniforme, picturi. Aici intrarea este 4 euro, iar mai multe detalii le găsiți pe următorul link http://museummaritimum.com/eng/eng.htm.

De asemenea, merită vizitată Biserica Sf. Nicolae, care este cea mai mare biserică ortodoxă din Kotor.

Dacă aveți condiție fizică puteți să urcaţi cele 1350 de trepte până la cetatea Sf. Ioan. Peisajul din vârful bastionului merită tot efortul. Dacă doriți să urcați trebuie să aveți încălțăminte potrivită şi să vă duceți apă de băut, întrucât pe traseu nu o să găsiți nimic de a cumpăra. Intrarea pentru a vizita bastionul costă 2 euro .

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/

Elvetia, Impresii de vacanta

Alpin roads – ep3. Cele trei trecatori: Oberalp, Furka si Grimsel

2012/04/26 Flori Naghiu 3 Comments

Din Ruschein următorul popas stabilit era Luzern, oraș unde aveam deja făcută rezervare la un fost han. În urma discuțiilor cu proprietarul din Ruschein şi a experienţei anterioare prin Alpi, am ales să ne limităm doar la trei pasuri şi obiectivele turistice aferente. http://g.co/maps/8g7fh este traseul propus pentru această tură . Vreau să vă spun că şi în acest caz nu am putut rezista tentației de a opri pe parcurs, de inspira aer curat din Alpi şi de a fotografia. În plus ce nu am precizat până acum e faptul că e bine să respectați regulile de circulaţie şi limitările de viteză în Elveţia. În linii mari acestea sunt: 50 km/h în localitate, 80km/h pe drumurile naţionale şi 120km/h pe autostradă. Informativ, asupra pedepselor puteţi consulta http://www.roadmc.com/default.asp?pubid=40. În general drumurile alpine sunt limitate la 60km/h, dar pentru o maşină ‘normală’ nu există pericolul de a depăşi această viteză, datorită rampelor ‘sănătoase’ cât şi a curbelor de tip “ac de păr”.

În general nu veți întâlni mașini din clasele mici şi medii pe aceste drumuri, dar cu siguranţă veţi surprinde unele din cele mai frumoase mașini sport, numeroși cicliști cât şi grupuri de motocicliști. Ca şi alternative, din nou sunt la îndemână cursele regulate cu autobusele, trenurile sau telegondolele. Pentru informaţii despre trenuri: www.sbb.ch/en/home.html.

Primul pas care l-am trecut a fost Oberalp. Altitudinea lui e de 2044m. Nu am să vă mint, dar nu m-a impresionat în mod deosebit. Peisajul e frumos, dar nu frapează, şi nici nu abundă în curbe strânse, deci nu ridică nicio problemă pentru condus.

Din Oberalp am continuat drumul şi am ajuns la pasul Furka, la 2436m. Aici deja era o ceaţă destul de deasă, un vânt tăios, şi doar 1 grad. Din pasul Furka pornesc numeroase trasee spre culmile din zonă. Atenţie, dacă porniți pe un asemenea traseu şi treceți pe lângă vacuţe, nu vă apropiați prea mult de ele, gardurile sunt electrificate pentru a le proteja. Şi dacă tot am ajuns în acest loc, am vizitat şi gheţarul. Eisgrotte a fost amenajat începând cu 1996, intrarea costa în anul 2011 doar 3 franci pentru copii şi studenți şi 7 pentru adulti. Înainte de intrare se poate vizita punctul de informare şi de asemenea bazarul pentru a cumpăra câteva suveniruri. Gheţarul oferă o privelişte superbă, iar lacul ce-l formează este uşor colorat în verde datorită unor pigmeti din piatră. Nu ratați din acel punct o vedere de ansamblu asupra urcării pe pasul Grimsel.

Ultima trecătoare importantă înainte de a ajunge în Luzern a fost Grimsel aflat la 2164m. Din cele trei trecatori descrise în acest post, personal găsesc Grimsel ca fiind cea mai frumoasă. Aici vorbesc strict din placerea de a conduce. Înainte de a ajunge în valea Rhone din cantonul Valais, merită să opriţi şi să priviți perspectiva cu ghețarul şi pasul Furka. Aceste trecători sunt frecventate de către bikeri, iar în cinstea lor, pe Grimsel se pot vedea două monumente haioase şi reușite. Nu ratați părculeţul cu marmote. Le puteți observa de aproape. Pe malul lacului Grimsel, un alt obiectiv este Hospiz. Urcarea la acest punct de belvedere, aflat pe baraj se face din drumul principal pe piatra cubică şi pe o rampă de aproximativ 20%. Pe ploaie e un adevarat deliciu de condus :). Pentru cei doritori de senzatii tari, la Hospiz se poate face tiroliană.

În episodul viitorul despre Luzern. Până atunci, nişte poze.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/alpin-driving-experience-partea-1/

Despre drumurile alpine am mai scris şi :

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep-2-ruschein/

http://www.bucketlist.ro/luzern-pasul-nufenen-si-intoarcerea-in-italia/

http://www.booking.com/city/me/budva.html

Muntenegru – Ep 4 Budva

2012/04/23 Naghiu Ovidiu 5 Comments

În episodul trecut v-am prezentat stațiunea Ulcinj, stațiune renumită pentru plaja Velika Plaza și pentru Ada Bodjana. În episodul de astăzi vă voi prezenta Budva, considerată cea mai animată stațiune din Muntenegru, și asta… pe bună dreptate.

După un drum relativ scurt de aproximativ o oră, după ce am trecut pe lângă niște peisaje absolut demențiale, date de îmbinarea mare – munte, prin localități ca Bar, Petrovac, Sv Stefani, am ajuns în Budva.

Faptul că am trecut pe lângă Sv Stefani și am văzut frumusețea acestui loc, ne-a făcut să ne reîntoarcem peste câteva zile , așa doar… în vizită, mai bine spus am alocat o zi de plajă în Sv Stefani, dar să revenim la subiectul Budva.

Cazarea am găsit-o la fața locului, în aproximativ 40 de minute, după ce am vizionat mai multe pensiuni. Am găsit o variantă foarte bună, poziționată chiar pe bulevardul principal (Jadranski put ), la un preț mai mult decât bun, 20 de euro/ camera dublă. Dacă insistam cu căutările poate scoteam un preț mai mic, dar în final am ales această variantă datorită proprietarului acestei vile, un tip foarte haios, sociabil, care vorbea aproape la perfect limba engleză. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult deoarece am primit sfaturi utile… unde sa mâncăm, unde sa mergem la plajă , de unde să ne facem cumpărăturile, ce sa evităm etc. Condițiile din vilă nu erau extraordinare, vila nu era ultimul răgnet, dar era decent, curat, vila fiind situată într-o zonă liniștită și avea în apropiere cam tot ce aveam nevoie… magazine , brutărie, piața, restaurante etc.

Totuși, dacă doriți să aveți cazarea asigurată pe când ajungeți, vă recomand Booking.com:

Referitor la plajele din Budva, de precizat că din cele 35 de plaje din apropiere , 5 plaje sunt catalogate cu Blue Flag. Pe aceste plaje am văzut un lucru foarte interesant, care dacă se va aplica şi la noi pe litoral vom avea doar de câștigat. De fapt ce vorbesc, poate se și aplică, oricum nu am mai fost demult pe litoralul nostru și cu siguranță nu vreau să mai ajung în viitorul apropiat. Plajele din Budva, deși au o lățime destul de mică, sunt concesionate pe întreaga suprafață, iar firmele care iau în concesiune aceste plaje au dreptul sa pună șezlonguri și umbrele doar pe jumătate din suprafața plajei, restul trebuie să o lase liberă, dar e obligatoriu să o întrețină. Puteai să-ți așezi cearșaful unde vroiai nefiind nicio problemă. Dacă vroiai șezlong și umbrelă prețurile erau mai mult decât modice, iar pe unele plaje, dacă consumai de la barul lor, primeai șezlongul si umbrela gratuit.

Seara puteți să vă faceți program atât la unul dintre multele restaurante de pe faleză, cât și să ‘’ vă ascundeți’’ printr-o tavernă din Old Town Budva. Orașul vechi este situat pe o peninsulă și dispune de un sistem de fortificație începând din secolul al XV-lea. Intrarea in orașul vechi se poate realiza prin cele 5 porți al orașului, iar în interior puteți să admirați Biserica Sf. Treimi, Biserica Sf. Sava, Biserica Sf. Ivan cu celebra icoană “Madonna în Punta”.

În spatele orașului vechi, pe o potecă care desparte orașul vechi de plaja Mogren, se poate admira o statuie care poartă numele “Dansatoarea” . Această statuie este creația sculptorului Gradimir Alexits, care a găsit ca inspiraţie o legenda locală veche despre o fată care fost logodită un marinar. Se spune că marinarul a plecat pe mare şi în fiecare dimineaţă fata îl aștepta pe stâncă. Au trecut mai mulți ani în care fata şi-a aşteptat logodnicul să se întoarcă acasă, dar acesta nu s-a mai întors. Într-un final fata s-a sinucis, aruncându-se în mare.

Dacă doriți să mergeți la plaja Mogren ( vă recomand să mergeți la această plajă), cu siguranță vă veți opri să admirați statueta.

Un alt punct de atracție al orașului este portul, unde se pot admira o serie de yachturi si se poate cumpăra pește si fructe de mare proaspete, direct de la pescari.

În ceea ce privește mâncarea, noi întotdeauna căutam ceva tradițional, așa că vă recomand să încercați ceva specific locului pentru că merită. Prin oraș o sa găsiți brutării (Pekara – in limba lor) la care vă sugerez să încercați plăcinta cu spanac (burek).

Prin fast-food-urile lor veți găsi așa numita ’’Pita’’, care este un fel de hamburger cu pastilă de carne mare şi aromată, pe lângă care se pun, în funcție de preferințele d-voastră, tot felul de condimente şi salate.

Dacă doriți să serviți masa la restaurant vă recomand restaurantele Porto, Jadran si Kangaroo, situate pe Jadranski Put.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/

Elvetia, Impresii de vacanta

Alpin roads – ep.2 – Ruschein

2012/04/15 Flori Naghiu Leave a comment

Ei bine, ultima dată când vă povesteam am rămas la cota 2757m, încă în Italia. Cazarea pentru acea noapte, rezervată în urmă cu câteva zile, era în Ruschein. Deci partea elvețiană din Alpi aștepta să fie explorată şi cucerită. În general îmi place să construiesc doar un plan în linii mari, să existe o destinație, iar în rest să pot să improvizez nestingherită. Opțiunile inițiale erau: de cucerit trecătorile şi vizitat Davos, sau Chur, şi abia apoi de ajuns la cabană.

Ce se întâmpla de obicei când exista prea multe opțiuni, si estimarea de pe google maps nu corespunde cu real driving time se poate vedea mai jos (adică vreau să spun că e imposibil să nu oprești să mai faci 10 poze, mai conduci tot atâția km mai faci iar o pauză.. se adună). Plecasem la 9:30 din Brescia, şi abia la 15:30 ajunsesem în pasul Stelvio. Mie cel puțin începuse să-mi fie clar că nu vom mai apuca să mai vizitam Davos. Încă mai speram că poate am să prind un mic ‘preview’ din Chur. Citisem câte ceva despre fiecare, şi aş fi putut să merg mai lansat spre obiective, dar riscam să pierd posibilitatea de a gusta farmecul de a mă rătăci pur şi simplu pe străduţe. Asta se derula rapid în mintea mea, sus, pe Stelvio, înainte de a reconfigura ruta. Deci am scos Davos şi am pornit la drum. Aa, da, şi am selectat cea mai rapida rută, fără autostradă.

Următorul ‘obiectiv’ era pasul Umbrail (2501m) de unde a început prima rundă serioasă de coborâre. In vale un orășel cochet, cu căsuțe desprinse din poveste. Flori la ferestre, drapelul național arborat, drapelul cantonului, magazine micuțe, cu străduțe cu trotuar pavat. Mă așteptam să o mai vad si pe Heidi alergând voios pe străduţe. Şi îmi place că e curat, oamenii săritori, si nu au o problemă în a-ți răspunde în engleză (la germana mea de atunci, nu ştiu ce ar fi ieşit cu indicaţiile de orientare :D). Şi vreau să spun că în curând am ajuns să scoatem şi Chur din traseu, asta am hotărât după o pauză de gustare de la 18 (EAT era deja 21, bazat pe istoria din acea zi). A rămas pasul St. Moriz, iar traseul a reieşit a fi următorul http://g.co/maps/3w85f.

Ce mă impresionase până am ajuns în Ruschein au fost următoarele lucruri: starea drumurilor, benzinăriile, iarba, apa şi trenurile. Ok, să şi dezvolt puţin. Benzinăriile: concept abstract, cel puţin în orășelele din munți. Nu există. Maxim 2 pompe pe trotuar, de obicei lângă un service și o spălătorie auto. Deci vrei să alimentezi, cu siguranța nu plătești la casă, sau la vreun angajat. Pui cardul, ți se pre-autorizează.. si voila, pompa deblocată, şi poti începe alimentarea.. Mai ai şi optiunea să pui bancnote în pompă, dar nu am încercat-o, nu aveam franci, decât euro. Vrei o gustare, o ciocolata sau un suc, mergi la un magazin, la fel de mic şi el ca şi trotuarele.. Starea drumurilor: e de prisos să spun că nu am dat în nici o groapă, nu? În plus vremea din munţi a fost foarte schimbătoare, dar asta nu i-a împiedicat să lucreze la consolidarea parapeţilor, sau să tundă iarba de pe marginea drumului. Şi nu a fost suficient că au tuns-o, maşina aspira resturile şi spala asfaltul. Asta la +1500m şi pe ploaie. Şi cât am stat în Elveţia maşina mea arăta la fel ca după o vizita la spălatorie, nu tu noroi, nu tu praf. Lacuri multe, cu apă cristalină sau de culoarea safirului, de la caz la caz, trădând originea, pășuni întinse de un verde crud în august..

Ultima porțiune de drum înainte de a ajunge la locul de cazare a fost un fel de cireașa de pe tort pe acea zi. Diferența de nivel de aproximativ 750m în mai puțin de 7km. Si am ajuns la cazare: http://www.booking.com/hotel/ch/snowfun-boardercamp-laax.en.html GPS-ul nostru deja devenise puțin confuz de la intrarea in Ruschein, multe străduțe înguste şi multe intersecții, deși e doar un mic sătuc de munte. Ne-am hotărât să ne oprim şi să ne orientam/ întrebăm odată ce am pornit-o la picior. Pur întâmplator s-a nimerit să oprim lângă Boardercamp, intrarea din spate. Am intrat, a urmat check-in-ul si mutarea mașinii în parcarea din faţă.

Pozele de pe Booking reflecta destul de bine realitatea. Cabana, nu e cine știe ce, dar pentru cei 40 franci (asta la preturile din Elveția) a fost mai mult decât decentă. Ce nu reflecta însă acele poze, a fost căldura cu care am fost primiți, chiar dacă nu ne știa, si eram doar trecători pentru o singură noapte. Proprietarul era un neamț din Bayern de origine şi prietena lui, localnică. În plus am nimerit chiar de ziua lui, aşa că seara am apucat să stăm la o poveste în hol, la un pahar de tărie din acea zonă, şi la focul din soba cu iz de șemineu. Am avut plăcerea de a clămpănii (spre disperarea tuturor) şi pianul :). M-a surprins să aflu că în acea zonă se vorbește ‘romani’ o combinație între latină şi germană, aveau cuvinte asemănătoare cu cele din română. În plus, pentru comparație cu posturile ce vor urma, berea acolo era doar 2,5 franci sticla de jumate. A doua zi de dimineața micul dejun a adus produse din zona: câteva sortimente de brânză și unt făcute din lapte alpin, pâine de casa, suc de portocale proaspăt stors sau lapte, dulcețuri si cârnați de casa. Proprietarul știa destul de bine zonele pe unde vroiam să hoinărim, aşa că am avut o mica ședință de consfătuiri, asezonată cu descrierile de pe internet, asta înainte de a ne hotărî în ce direcție o vom lua mai departe. Unde ne-au dus sfaturile si drumurile.. toate acestea în episoadele următoare :). Până atunci.. niște poze:

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/alpin-driving-experience-partea-1/

Despre drumurile alpine am mai scris şi :

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep-2-ruschein/

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep3-cele-trei-trecatorioberalp-furka-si-pasul-grimsel/

http://www.bucketlist.ro/luzern-pasul-nufenen-si-intoarcerea-in-italia/

http://www.ada-bojana.info

Muntenegru – Ep 3 Ulcinj si Ada Bojana

2012/04/13 Naghiu Ovidiu 3 Comments

Ok, am ajuns și în renumita stațiune Ulcinj. O stațiune care am găsit-o foarte bine prezentată pe net, dar numai pe net :)). Cazarea am găsit-o tot prin intermediul net-ului și am fost foarte încântat de preț, priveliște şi condiții. Rezervarea am făcut-o telefonic, iar proprietarul pensiunii nu a solicitat transfer de bani pentru garanție. Pe net pensiunea se recomanda ca fiind cu 4 stele, poate în MNE stelele sunt în alt mod acordate. Sa zicem totuși ca era ok din punct de vedere condiții/preț. Drumul întortocheat de a ajunge până în fața vilei ne-a cam tăiat elanul concediului din Muntenegru, deși eram foarte incantați de ce am văzut pe drum. Pe net am găsit vila prezentată ca fiind foarte aproape de plaja (300 m). Nu știu cum se măsoară în MNE distanțele. Vorba cuiva, de pe un alt blog pe care îl citesc, nici ”dacă luam planorul” nu găseam cei 300 de metri până la plajă, darămite să nu mai punem în discuție diferența de nivel. In fine, după drumul lung pe care l-am făcut eram foarte încântați de faptul ca aveam unde sa facem un duș si să ne întindem într-un pat. Ajunsesem la vila in jurul orei 17, nu se mai punea in discuție să căutăm altceva, dar numai bine puteam sa dam o tură prin stațiune să vedem cum stau lucrurile.

Am ales ca si primă destinație plaja care se afla in ”imediata vecinătate”, plaja Velika Plaza. Plaja pe care dorim sa ajungem se întinde la sud de Ulcinj, înspre Albania, pe aproximativ 12 kilometri, fiind o plaja cu nisip fin și cu o intrare foarte lina în mare, este o plaja care este recomandata familiștilor cu copii mici. Porțiuni din acesta plaja sunt concesionate, iar marea majoritate a administratorilor sunt ruși. In general prin Muntenegru am văzut foarte mulți ruși

Coborâm din ”împărăţia Ulcinj-ului”, din vila în care ne-am cazat, și ne îndreptam spre plajă, numai ca trebuia sa trecem peste un podeț, care nu prezenta nicio siguranță, iar chestia asta nu era specificata în prezentarea vilei. Așa că ne-am hotărât sa luăm mașina și să dam o tura până la celebra plaja Ada Bojana.

Insula Ada Bojana, situată la o distanță de numai 13 km de Ulcinj, este o insulă artificială a râului Bojana. Insula s-a creat în urma scufundării unui vas la gura de vărsare a râului în Marea Adriatica. Cu timpul, în urma sedimentării aluviunilor, a rezultat aceasta insula. Ada Bojana, dispune de o plaja întinsa cu nisip fin, fiind una dintre cele mai cunoscute plaje de nudiști din Europa, dar și pe locul 24 in topul celor de la New York Times pentru anul 2010.

www.nytimes.com

Nu neapărat plaja de pe insula Ada Bojana ne-a atras, ci restaurantele pescărești din apropierea acestei insule. Insula oricum are un farmec aparte, o combinație intre Gura Portiței si Vama Veche (dar Vama Veche de odinioară). Am ales un restaurant la întâmplare, dar am făcut o alegere mai mult decât inspirată, aici pot sa spun ca am mâncat cea mai bună ciorbă – cremă de peşte. Felul în care a fost servită, într-un ceaun micuț, precum şi gustul desăvârșit, a fost tot ce ne-am putut dori de la o masă. Dacă trebuia sa o prezinte Radu Anton Roman această ciorbă, vă povestea o jumătate de ora și tot nu termina. Tot aici am mâncat şi pește proaspăt servit cu o garnitură specifică celor din Muntenegru, respectiv un amestec de cartofi natur cu spanac. Aici chelnerii defilau printre mese cu o tavă în care aveau toate sortimentele de pește, pentru a-ți alege peștele dorit, iar apoi ți-l preparau în bucătărie. Dacă doreai, puteai să asiști în timp ce bucătarul îți pregătea peștele. Referitor la prețuri, pot sa va zic ca sunt mai mult decât acceptabile. Din ce îmi mai aduc aminte era 3 euro o porție de ciorbă.

Dacă doriți sa rămâneți mai mult în zona Ada Bojana se pot găsi și foarte multe posibilități de cazare, cât şi de petrecere a timpului liber. Se pot face excursii pe râu în amonte, până în rezervația lacului Skadar, excursii pe mare, pescuit pe râu sau chiar pe mare, echitație pe plaja, etc.

Dacă sunteți în zona Ulcinj – Ada Bojana şi doriți să vă organizați o excursie în Albania vă recomand să urmați sfaturile Georgianei de la Vacanță Reușită

În dimineața următoare, după ce am luat micul dejun, pe nepregătite ne-am hotărât sa plecam din Ulcinj, spre marea surprindere a proprietarului. Oricum a înțeles ideea că un lucru a spus pe net si altceva am găsit în realitate.

Așa ca ne-am pornit la drum spre nord, pe riviera muntenegreană, spre renumitele stațiuni Budva si Sv Stefani, dar restul detaliilor în posturile viitoare.

Pentru cazare in zona Ulcinj, vă recomand Booking.com

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/

Impresii de vacanta, Italia

Alpin driving experience – partea 1

2012/04/10 Flori Naghiu 1 Comment

De data asta totul a pornit de la pasiunea pentru condus, și experientele anterioare pe drumurile montane din România. Pentru senzații extreme urcasem pe Transfăgărășan, cu Dacia 1310 cu încă 3 prieteni de-ai mei. Superb! Am zis că de data aceasta, cu o mașină nouă, ce abia a atins 1000 de km la bord trebuie să experimentez ceva nou, ceva deosebit. Si pentru ca la început a fost doar idea, a urmat la scurt timp și planul pentru Alpin driving.

Din păcate prea multe șosele la altitudine mai mărișoară, și cu asfalt în stare bună nu prea sunt pe la noi. Urmărisem Top Gear, înainte să fie detronat de către Transfăgărășan, cel mai bun drum din lume a fost declarat ca fiind Stelvio-Davos. Zis și făcut, am adunat cât mai multe informații se putea legat de acest drum, dar şi de cele mai bune drumuri din lume. Spre surprinderea mea, într-un top subiectiv, cum sunt de fapt toate topurile, majoritatea sunt drumuri din Europa. Am să las linkul care m-a inspirat cel mai mult http://www.inautonews.com/19-greatest-driving-roads-on-earth .

Am să revin să vă povestesc într-un post viitor, cum am ajuns ]n Italia, ce rută am ales şi ce am descoperit până acolo, entuziasmul de a scrie despre Stelvio e mult prea mare. Așadar, 8 august, am pornit spre Passo delo Stelvio (http://en.wikipedia.org/wiki/Stelvio_Pass). Vreau să spun că şi la vremea respectiva nerăbdarea era la fel de mare de ajunge acolo ‘acolo’ încât nu am analizat toate opțiunile. In pasul Stelvio se poate ajunge din cel puțin 2 direcții. Prima din ele e dinspre Brescia, pe lângă Lago d’Iseo, trecând prin Bormio http://g.co/maps/3crp7 iar cea de-a doua variantă este dinspre Bolzano http://g.co/maps/yfnve . Printr-o întâmplare fericită am ales prima variantă. Nu e cea din Top Gear, dar experienta în sine a fost excepțională.

Drumul din Brescia, se poate împărți în câteva sectoare, ca să nu le spun clișee. De acolo am ales doar drumuri naționale, si comunale, am evitat autostrăzile, atât in Italia cat si in Elveția. Nu de alta dar italienii te taxează pe sectorul de drum, ce mai contează că te limitează apoi la 80km/h si mai stau cu radarul, tu doar ai plătit taxa. În Elveția e altă poveste: taxa de autostrada e pe un an de zile (mai multe detalii aici: http://www.autobahnen.ch/index.php?lg=001&page=014 ). Prima parte șerpuiește de-a lungul lacului Iseo. Cu lacul în stânga, şi continuând prin o mulțime de tuneluri , GPS-ul ne-a adus într-un punct ce l-am considerat multă vreme o experienţă de ne-egalat: urcarea spre pasul Mortirollo. Pentru cei împătimiți de ciclism, cu siguranță sună foarte cunoscut. Înainte de ajunge sus în vârf, 10 ‘tornante’, ‘spaghetti road’, şi un drum forestier era în faţă, gata de a fi explorat. Curbe de tip “ac de par”, peisaje de vis prin pășuni cu izvoare sau păduri de brad, totul pe un drum de o singură bandă, cu circulație în ambele sensuri şi bineînțeles fără parapeţi. Cu puține emoții date de mașinile de teren ce coborau în viteză şi păreau a fi mirate de un ‘baby car’ scapăt printre cicliștii ce își făceau antrenamentul, am ajuns în vârf.

De acolo am ajuns în Bormio, punctul final de civilizație înainte de pasul Stelvio. Îți recomand cu căldură să faci plinul, nu de alta dar nu se știe ce zi norocoasă poți să ai, şi să ajungi în Elveția să plătești cu 20% mai mult per litru tocmai din cauza ratei de conversie euro-franc. De acolo a început urcarea, spre cota 2757m. Si țin sa precizez că fiecare kilometru din drum a fost doar pură plăcere de a conduce. Am să las pozele să vă povestească în locul meu.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că au autobuse. Da! Şi că urcă la această atitudine, şi au curse regulate, la fel şi în Elveţia. Preturile nu sunt chiar modice, depind mult de ruta aleasă, dar pentru cei care nu doresc să-și uzeze mașina personală (drumurile descrise în acest post si următoarele vor reuși să antreneze caii putere ai motorului) pot să opteze pentru această variantă.

La fel ca şi în orice zonă de munte, vremea poate să îţi rezerve surprize. Chiar dacă în Bormio e cald şi frumos, sus te pot aștepta maxim 4-5grade şi ‘freezing rain’ chiar în plină vară. Poţi să te răsfeţi la restaurantele şi punctele de popas din Italia, care sunt cu mult mai ieftine decât cele din Elveţia. De acolo poţi urca spre punctele de belvedere. Fiindcă prinsesem tocmai un freezing rain şi un vânt tăios am renunțat să mai urcam pe jos spre vârf, i-am dat doar motorului un răgaz să se răcească şi am pornit mai departe spre Alpii elveţieni. Ce am descoperit acolo. Ei bine, va urma …

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep-2-ruschein/

Despre drumurile alpine am mai scris şi :

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep3-cele-trei-trecatorioberalp-furka-si-pasul-grimsel/

http://www.bucketlist.ro/luzern-pasul-nufenen-si-intoarcerea-in-italia/

Muntenegru Ep 2 – Drumul

2012/04/09 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Pentru a ajunge în zona Ulcinj am ales ruta Stamora Moravita – Belgrad – Cacak – Uzice – Prijepolje – Bijelo Polje – Podgorica – Tunel Sozina – Ulcinj. Dacă vă gândiți să vizitați Muntenegru trebuie să știți că fără mașină nu are niciun farmec.

Am ajuns să selectez această rută din mai multe motive:

1. E recomandată de ViaMichelin , dar se poate verifica și pe OpenStretMap

2. Include Canionul Moraca. Peisajul de pe acest drum este absolut spectaculos, iar ca şi dificultate depășește drumul ”Valea Oltului”, dar nu ajunge la nivelul ”Transfăgarașanului”.

3. Este cea mai scurtă variantă pentru a ajunge în zona Ulcinj, din România.

4. Am evitat drumul prin Croația . Taxele de autostrada pentru Croația sunt destul de mari pentru a tranzita toată țara (227 de kuna = echivalent a 32 de euro / sens), cu toate că pe autostradă este un drum mai puțin obositor.

O să împart traseul în mai multe bucăți, după cum l-am perceput eu, o să vă prezint niște mențiuni legate de drum pentru fiecare bucată în parte, pentru a fi mai ușor de urmărit traseul.

Partea întâi: Intrarea în Serbia.

Drumul de la granița Stamora Moravita până la Belgrad l-am parcurs dimineața, la prima oră (am trecut vama spre Serbia undeva în jurul orei 5, numai bine să nu prindem schimbul de tură în vamă) şi a fost extrem de lejer (deși a fost cu mult înainte de binecunoscutul mega control din vamă, când vameșii se așteptau să ciupească pentru orice).

In localitatea Pancevo am avut un scurt ”popas” pentru o verificare din partea poliţiei locale. Mare atenție la extensia de carte verde şi la dotările mașinii (becuri de rezerva, triunghi reflectorizant, trusa medicala, stingător, vesta) pentru că poliția sârbă se leagă de orice.

Trecerea prin Belgrad a fost extrem de lejeră deoarece am ajuns în jurul orei 7 dimineața, dacă ajungeam puțin mai târziu cu siguranță pierdeam foarte mult timp datorită traficului.

Partea a doua: Belgrad la Bijelo Polje (vama cu Muntenegru), pe lângă Cacak, Uzice.

Drumul e destul de bun, cu multe sectoare de drum în line dreaptă, unde se poate recupera din timp, dar trece prin mai multe localități, iar restricțiile de viteză sunt destul de mari (uneori chiar la 30 de km / h, în special în zonele cu şcoli sau grădinițe pentru copii). Spre zona vamei cu Muntenegru drumul devine mai virajat, cu o singură bandă pe sensul de circulație, dar se găsesc destule porțiuni de drum în care se pot face depășiri.

Prin Serbia am mers cam 9 ore, fără a avea probleme cu poliția, care e prezentă, dar mai puțin decât prin Bulgaria, de exemplu. Au radare de tip pistol, dar în general primești flashuri de la cei ce vin din sensul opus, cu mult înainte să ajungi în dreptul echipajelor cu radar.

Punctul de control din vama Serbia Muntenegru e destul de ciudat.

În primul rand, distanța dintre cele două vămi e destul de mare (aprox 2 – 3 km) , iar la intrarea în Muntenegru trebuie plătită o taxă de ecologizare de 10 euro. Am avut noroc că am citit pe forumuri despre această taxă deoarece, în timp ce se făcea controlul actelor, au apărut niște băieți cu timbre în mână. Mă așteptam să fie ceva tonetă unde se poate plăti , nu aşa ambulant.

Update: ecotaxa a fost scoasa la 1 ianuarie 2012

Partea finală – Muntenegru.

Aici am avut parte de cea mai spectaculoasă priveliște deoarece drumul merge în paralel cu canionul Moraca (de la Bijelo Polje până în orașul Podgorica). Drumul e fabulos, plin de peisaje spectaculoase, dar şi extrem de virajat. În plus, pe acest sector de drum veți întâlni o serie de tunele, care din păcate nu sunt luminate în interior, iar trecerea de la lumină în întuneric e destul de bruscă.

Ca şi grad de dificultate a traseului pot să spun că această porțiune de drum depășește traseul ”Valea Oltului” întrucât prezintă multe sectoare de drum cu serpentine și pante abrupte.

Când am făcut aceasta deplasare erau în reparație mai multe porțiuni de drum, dar circulația era destul de bine fluidizată.

La intrare în tunelul Sozina se plătește o taxa de 2,5 euro

Tot drumul a durat aprox. 12 ore, de la ieșirea din România pana în Ulcinj. Am făcut mai multe pauze, unele mai scurte ( de max 10 min), dar şi o pauză mai mare de circa 30 de min, la mănăstirea Moraca .

În partea finală a drumului cu siguranță o să faceți mai multe opriri, deoarece peisajul este absolut demențial. Erau locuri în care ne opream din kilometru în kilometru.

Referitor la politie, aveți mare grijă pentru că se stă în general cu radarul (radar tip pistol ), dar am văzut și multe echipaje de politie care stau la pândă, mai ales în sectoarele cu linie continuă.

În ceea ce privește prețul benzinei se poate consulta : http://www.lukoil.co.me/

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/

alte bloguri și forumuri din RO:
http://www.dreamdestinations.ro/parcul-national-lovcen-muntenegru-984/
http://amfostacolo.ro/muntenegru-pareri,12/ada-bojana,71,621/velika-plaza-ada-bojana,3224/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__4045.htm
http://metropotravel.ro/Oras/2009/07/art9720252169-Ada-Bojana/
http://metropotravel.ro/Oras/2009/07/art9360388863-Sveti-Stefan-mica-perla-de-pe-riviera-muntenegreana/
http://metropotravel.ro/Tara/2009/07/art8625836089-Muntenegru

Muntenegru ep 1 Plan de călătorie

2012/04/03 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Plan de călătorie în Muntenegru

Având în vedere că o să treceți printr-un canion care se merită să îl vedeți cu ”mintea odihnită” aşa că vă recomand să vă cazați în zona Zlatibor.

Pentru cazare pe drum în regiunea Zlatibor vă recomand Booking.com

www.booking.com

Dacă doriți să vă faceți o impresie despre Muntenegru:
http://www.muntenegru.hartaeuropa.com/
Forumuri din România în care se discuta despre vacanță în Muntenegru:
http://forum.softpedia.com/topic/136398-muntenegru/page__st__2844

http://www.andreicrivat.ro/2009/08/03/jurnal-de-muntenegru-episodul-1/
http://www.andreicrivat.ro/2009/08/07/jurnal-de-muntenegru-episodul-2/
http://ruben.kislaki.net/lets-go-crazy-in-montenegro

pentru rafting pe canionul Tara :
http://www.raftingtara.com/ponudaENG.html

ce se mai poate vizita în drum spre Muntenegru:
Satul lui Kusturica:

http://www.mecavnik.info/wsw/index.php?p=197

Lacul Skadar, despre care va recomand articolul de pe Vacanță Reușită:

http://vacantareusita.ro/lacul-skadar-cel-mai-mare-lac-din-balcani/

tren Mokra Gora:
http://www.zlatibor.rs/voz/english/–%208%20–.htm
http://homepage.mac.com/melissaenderle/Serbia/mokragora.htm

pt orar si bilete
http://www.zeleznicesrbije.com/active/en/home/glavna_navigacija/prezentacije/sarganska_osmica/red_voznje_sarganske_osmice.html

Recomand şi următorul videoclip (drum Belgrad – Budva)
http://www.rts.rs/page/tv/ci/story/17/%D0%A0%D0%A2%D0%A1+1/73166/%D0%A1%D0%90%D0%A2.html
“UPOZORAVAMO!” – va atenționăm…
“PREPORUCUJEMO” – vă recomandăm…
“BENZINSKA STANICA” – benzinărie…
“PETLJA” – intersecție (de drumuri importante)…
“AUTO GAS TNG” – GPL…
“AMSS” – “ACR”-ul sârbesc…

și râul Tara:
http://www.thecircumference.org/experiences/tara-river/

cazare în Ulcinj:
Apartament Bazar (pe care o şi recomand)
Firenze Apartments
http://www.vilaanastasija.com/english/default.php
http://www.la-rosa-negra.de/index.htm

Pentru cazare în Ulcinj dar, la un buget mai mare, recomand:
Hotel Haus Freiburg

dacă vreți sa aflați mai multe despre Muntenegru puteți consulta broșurile oficiale :
http://www.montenegro.travel/xxl/en/Brochures_and_Maps/_skip/0/index.html
și aici
http://www.montenegro.travel/xxl/en/Brochures_and_Maps/_skip/6/index.html
plajele din Muntenegru:
http://www.montenegro.travel/scms/media.php/12848/Montenegro%20Map%20of%20Beaches.pdf

Restaurante celebre din Muntenegru :
http://www.starimlin.com/index1.html (dar foarte scump asa ca nu îl recomand)

Având în vedere ca ei nu sunt în UE, (prețul f mare / min aproximativ 2,5 euro pe min) recomand sa cumpărați un număr de telefon de la :
http://www.promonte.com/eng/prepaid/prepaid_price_lists/new_tourist_pack
Puteți să sunați în România undeva pe la 0,7 euro/ min

Sau varianta care consider ca e cea mai bună e să vă faceți cont pe www.alonia.ro. (telefonie VOIP) se poate suna atât de pe laptop, cât și de pe telefonul mobil numai ca trebuie configurat SIP-ul.

Ne găsiți și pe Facebook:

Despre Muntenegru am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/