În acest weekend se desfășoară Serbările Cetăţii Oradea. Conform programului vor avea loc concerte de rock, concerte folclorice, spectacole de teatru, activități interactive cu meșteșugari, toate acestea într-o atmosferă medievală.
În una din zile, în timp ce stăteam la o terasă pe malul mării în Omis, intrând în vorbă cu o chelneriță de la acea terasă, aceasta ne-a sugerat ce să mai vizităm prin apropiere . Tipa a venit cu o recomandare care, sincer chiar a meritat….. să vizitam stațiunea Brela.
De ce Brela?… A fost și întrebarea mea.
Din spusele tipei , zicea că o să fim șocați de claritatea apei, de peisajul absolut demențial dat de muntele Biokovo şi, nu în ultimul rând, de plajele din această zonă.
Astfel că, seara, după ce ne-am întâlnit şi cu restul persoanelor din grup, am început să discutăm dacă se merită să vizităm această stațiune.
După o scurtă documentare pe internet şi după ce am văzut câteva poze cu peisajele din Brela, cu toții am căzut de acord că vom merge, așa că dimineața am pornit la drum.
Stațiunea Brela este situată la numai 25 de km de Omis, iar drumul este absolut spectaculos prin peisajul pe care îl oferă.
Acest lucru se poate vedea şi în următoarele imagini:
În cele din urmă am ajuns în Brela, după mai multe peripeții cu sistemul GPS, care deși a avut hărțile actualizate la zi, ne-a ghidat să ajungem în garaj la un localnic :)) Norocul nostru a fost că am reținut că trebuie sa ajungem la Kamen Brela. Așa că am început să întrebăm lumea cum putem ajunge la acest obiectiv.
Acest simbol, Kamen Brela , este de fapt o mica insuliță de piatră situată chiar în fața plajei principale din Brela, plaja Punta Rata .
Stațiunea Brela este renumită pentru plajele sale, unele fiind premiate cu Blue Flag (plaja Punta Rata si plaja Berulija), ca un simbol de puritate şi de calitate.
O plaja devine catalogată Blue Flag dacă îndeplinește 26 de criterii specifice pentru plajele, printre care: calitatea apei, siguranța, servicii, precum şi nivelul de informație furnizat.
http://www.croatia-beaches.com/best/brela_beach.htm
În anul 2003, Revista americană Forbes a postat plaja Punta Rata pe lista celor mai frumoase 10 plaje din lume, fiind clasată pe locul 6 în lume şi prima în Europa.
Faleza dintre Hotelul Blue Soline şi plaja Punta Rata este cea mai frumoasă faleză pe care am păşit vreodată. Aceasta trece printr-o pădure de pin, care, pe alocuri, ajunge până aproape de mare.
Plaja este presărată cu pietricele mărunte, iar marea este un verde – turcoaz, de o claritate impresionantă, astfel că poţi zări adâncurile apei, chiar şi la o adâncime de peste 10 metri. Pădurea de pini care ajunge până aproape de plajă este perfectă pentru a te retrage la umbră când soarele arde prea puternic.
După o scurtă baie în zona plajei Punta Rata, cu paşi repezi ne-am pornit spre obiectivul principal, Kamen Brela. Mica insuliță, situată foarte aproape de faleză, era asaltată de oameni dornici de snorkeling, precum si de tineri mai aventuroși, care plonjau de pe ea în mare. Printre ultimii ne-am numărat și noi, deși am fost mai reticenți la început și am testat doar stâncile mai mici din apropierea ei.
Pentru a servi masa, stațiunea abundă într-o multitudine de localuri, atât clasice reprezentate de restaurante, cât si tradiționale denumite ”Konoba”
Pentru cazare se poate alege atât varianta de cazare privată – la localnici, care trebuie văzută şi selectată la faţa locului, dar se poate merge si pe varianta de cazare rezervată dinainte, dar aici recomandăm să studiați review-urile de pe forumuri. Mare atenție la faptul că terenul este foarte abrupt şi dacă cazarea se găsește la o mare distanță de plajă, urcatul treptelor poate sa fie o problemă.
Pe următorul link aveți o selecție a hotelurilor din aceasta zonă:
Per ansamblu, stațiunea Brela, este o stațiune foarte liniștită, care se potrivește ca o mânușă persoanelor care caută doar relaxare, pentru cei care preferă liniștea, pentru cei care doresc sa admire peisajele frumoase.
Căutând pe internet un topul a celor mai bune plaje din Croația, ne-am hotărât să încercam câteva dintre ele, Zlatni Rat fiind una dintre ele.
Cum eram în zona Makarska , am zis ca putem să ne alocam 3 zile din concediu pentru a vizita și o stațiune de pe o insulă. Având în vedere că infrastructura din Croația este destul de buna si sunt bine organizați, am intrat pe site-ul firmei Jadrolinija (principalul operator de ferry din Croația ) si ne-am plănuit o excursie pe insula Brac.
Dacă sunteți în concediu într-o stațiune de pe coasta Dalmată puteți sa alegeți si varianta de excursie de o zi, dar în general totul se realizează în fugă. Noi chiar doream să savurăm atmosfera de pe insulă si nu doream sa ne facă altcineva program… cât să stăm să facem baie, ce să vizităm, unde să mâncăm…, cum se întâmplă de obicei în excursiile organizate. Așa că, pe net am găsit orarul linei 638, linie care leagă orașul Makarska de Sumartin (localitate situata pe insula Brac).
In prețul afișat, precum vedeți şi în tabelul anterior, va trebui să plătiți atât pentru mașină (166 de Kn – aprox. 23 de euro), cât şi pentru fiecare dintre persoanele din mașină (33 de kn – aproximativ 4,5 euro). Preturile afișate sunt pe segment. Călătoria durează aproximativ o ora.
De ce am ales această insulă?
Păi… în primul rând pentru celebra plajă Zlatni rat (Cornul de aur). Plaja este considerată monument al naturii. Forma acestei plaje se modică în funcție de curenții de apă și de direcția vântului dominant. În partea sudică a plajei este un curent de apa caldă, iar în partea nordică un curent de apa mai rece. Dacă prindeți un loc pe ‘’vârful’’ acestei plaje, cu o simplă mișcare veți avea atât apă caldă, cât și apă rece. Este un lucru foarte interesant pe care l-am încercat și noi într-o dimineața, iar senzația este extrem de interesantă.
Plaja este alcătuita din pietricele foarte mărunte (nu este o plaja de nisip), pe care poți sta foarte confortabil, fără a avea nevoie de şezlong, iar apa mării este albastru turcoaz, de o claritate demențială.
Şi video:
Pe plajă sunt terase și există posibilitatea de a închiria diverse echipamente (pt. Kitesurfing, pt scuba diving, snorkeling etc etc)
Deși distanța față de localitatea Bol este de aproximativ 2 km, plimbarea pe pietonala care leagă stațiunea de plajă este o adevărata plăcere. Pietonala este mărginita de o plantație de pin și de Aloe Vera. Dacă doriți sa ajungeți mai repede, sau nu aveți chef de o plimbare pe jos, veți găsi un trenuleț care face legătura intre stațiune și plaja (prețul aproximativ 2 euro/ pers).
Seara, vă recomand să faceți o ieșire la terasele din stațiunea Bol. Stațiunea este foarte animată, nu o să vă plictisiți deloc și, cu siguranță o să vă întoarceți înapoi în camere, la ore foarte târzii.
După scurta excursie pe insula Brac, la întoarcere am ales o alta variantă de drum, mai exact am plecat din Bol spre Supertar, iar din Supertar am luat linia 631 la ferry spre Split.
Prețul e același ca și varianta prezentată anterior, iar orarul îl găsiți aici:
Povestea mea începe cu mult timp în urmă, mai exact în anul 1998, când am făcut o excursie prin Bosnia, pentru a ajunge în localitatea Medjugorie. Întrucât pe vremea aceea prin Bosnia se circula doar însoțit de trupele SFOR (cel puțin în cazul nostru așa a fost), peste tot fiind ruine lăsate de război, organizatorul acelei excursii a preferat, pentru întoarcerea în țară, să folosească o rută ocolitoare, dar mai sigură, prin Croația și Ungaria. Când am trecut prin această zonă am rămas profund impresionat de combinația munte / mare din Croația. Cum acele imagini mi-au rămas în minte, am ținut neapărat să revin aici.
După mai mulți ani, am ajuns iarăși în Croația, mai exact în zona orașului Split, urmând să ne alegem la întâmplare o stațiune de pe Coasta Dalmata pentru a ne petrece o parte din concediu. Prima stațiune care ne-a plăcut foarte mult a fost Omis-ul. Ceea ce ne-a atras cel mai mult aici a fost amplasarea geografică a stațiunii, mai exact faptul că stațiunea era situată la poalele munților. Este ceva extraordinar să te relaxezi în valurile mării, iar când privești în zare să poți admira stâncile munților. Aici ai impresia că marea reiese de sub munte.
Cu toate ca majoritatea plajelor din Croația sunt cu pietricele, plaja din Omis este renumită pentru nisipul ei fin.
Ajunși în această stațiune, fără a avea nimic rezervat dinainte, în maxim 30- 40 de minute am găsit cazare. A durat atât deoarece eram trei familii si vroiam să stăm în aceeași pensiune. Cam tot la a doua casă se găsesc pe poartă anunțuri de genul: zimmer frei, apartmani sau sobe (în croată). Singurul inconvenient pe care l-am întâlnit la doamna de la care am luat cazarea a fost faptul ca nu știa nicio limba de circulație internațională. Până la urmă, prin limbajul semnelor, am negociat cu doamna respectivă un apartament, la casă, cu 3 dormitoare, absolut superb. Prețul a fost mai mult decât rezonabil 22 de euro/ noapte camera dublă.
Apartamentul avea toate dotările şi, în plus, era situat într-o zonă foarte frumoasă. În spatele vilei se ridica versantul muntelui Omiska Dinara , oferind unpeisaj absolut spectaculos.
De asemenea, în curtea vilei proprietara avea o terasă acoperită de kiwi, iar lateral era înconjurată de lămâi, numai bună pentru a te adăposti de razele arzătoare ale soarelui, savurand o bere rece.
Apartamentul era situat chiar pe bulevardul principal – Jadranska magistrala în croată. Astfel, în apropiere erau: orașul vechi, plaja, restaurante, terase, magazine.
Partea cea mai frumoasă a stațiunii Omis, după părerea mea, o găsiți în orașul vechi. Omis-ul are o adevărată istorie în urmă. Până în anul 1444 aici era doar o așezare de pirați. Renumiții pirați de Almissa (Omiški gusari ) foloseau bărci foarte rapide (numite săgeți), iar datorită poziției strategice a râului Cetina hărțuiau comerțul maritim din aceasta zonă. Totodată au construit diverse fortificații pe care le foloseau pentru apărare, astfel fiind fortăreața Mirabella, cunoscută si sub denumirea de Peovica, precum si fortăreața Starigrad Fortica.
Fortăreața Peovica se găsește in imediata apropiere a orașului vechi, iar de aici se poate admira toata stațiunea. Noi am ales sa o vizitam seara târziu, iar peisajul a fost absolut spectaculos. În orizont se zărea insula Brac, iar de jur împrejurul acesteia navigau diverse ambarcațiuni.
Omis-ul este o stațiune liniștită, numai bună pentru relaxare. Cu toate acestea, stațiunea nu este deloc plictisitoare. După o zi însorită petrecută la plajă, seara te poți plimba pe străzile micuțe și aglomerate de terase, precum și de diverse talciocuri cu produse tradiționale. De asemenea, se poate servi cina pe un vaporaș din port.
Ce se mai poate face în stațiunea Omis? Păi…. dacă sunteți dornici de adrenalină puteți să încercați să faceți rafting pe râul Cetina. In orașul vechi o sa găsiți multe firme care organizează, dacă nu puteți sa folosiți următoarele linkuri:
Totodată, dacă doriți să savurați vinurile locale puteți să faceți o scurtă ieșire în satele Podaspilje si Kucice, unde veți găsi mulți localnici producători de vin. Pe aceștia o să îi întâlniți şi în diversele crame din orașul vechi, unde puteți să savurați licoarea lui Bachus. Tot aici puteți să găsiți si vinuri din zone viticole renumite ale Croației, cum ar fi vinurile de Proložac si Imotski.
Din portul Omis puteți sa alegeți o excursie de o zi pe insula Brac sau chiar pe insula Hvar
Fără doar si poate, cetatea veche a Dubrovnik-ului, pentru mine rămâne o amintire foarte plăcută, un loc pe care nu îl voi uita niciodată şi în care cu siguranță vreau să mai ajung. Deși mi-am propus să nu vizitez de două ori același loc, când o să mai prind ocazia , Dubrovnik-ul nu îl voi refuza.
Un tur de jur-împrejurul zidurilor, o plimbare pe străzile din interiorul cetății, o bere rece pe stâncile din afara cetății, într-un cuvânt, toată cetatea Dubrovnik-ului îţi oferă o amintire de neuitat. Peisajele sunt absolut superbe, în orice parte te-ai uita nu mai știi încotro sa pozezi, tragi cadrul după cadru mai ceva ca şi un soldat în război.
De unde sa încep?
Pai,… în primul rând de la cazare. La recomandarea unor prieteni care au vizitat orașul înaintea noastră am primit un sfat foarte util, ’’ nu căutați cazare în Dubrovnik, este destul de scump si o să aveți probleme cu parcarea’’. Noroc ca le-am ascultat sfaturile.
Dacă vreți sa combinați vizita în Dubrovnik cu un sejur la mare puteți să alegeți o variantă foarte bună în stațiunea Mlini, situată la doar 6 km de Dubrovnik, o stațiune foarte cochetă în care o să găsiți tot ce vă doriți pentru a avea un sejur excelent.
Am ales ca şi variantă de cazare o pensiune pentru care am doar cuvinte de laudă, Pensiunea Galic.
Această pensiune este situată la doar 300 de m de plaja de nisip din Mlini, iar in apropierea ei găsiți aproape tot ce va doriți, restaurante, cafenele, brutărie magazine etc. Pensiunea dispune atât de apartamentele duble, cât şi de camere triple. Toate camerele sunt dotate cu aer condiţionat, TV prin satelit, Wi-fi, toaletă şi aveți acces la o mini-bucătărie.
De asemenea, această pensiune este situată pe un vârf de deal, astfel că oferă un peisaj mirific. Dimineaţa, în timp ce îţi savurezi cafeaua, de pe terasa camerei poţi admira marea, situată la doar câţiva paşi, în vale.
Este o parcare subterană, construită de autoritățile locale, dispusă pe 5 nivele, în care cu siguranță o să găsiți loc de parcare.
Ne-am îndreptat spre zidurile cetății Dubrovnik, ziduri care au ajutat la protejarea independenţei oraşului-stat, timp de secole, şi s-au dovedit o barieră impenetrabilă pentru piraţi şi cuceritori, până când cheile porţilor, în cele din urmă au fost predate lui Napoleon Bonaparte, pe data de 31 ianuarie 1808, moment in care Republica Ragusa a ajuns la capăt.
Odată ajunși în faţa zidurilor impresionante, am trecut prin Poarta Pile, poartă care este ”păzită” de Sf. Blaise, patronul orașului Dubrovnik, şi care face legătura cu Stradun, principala arteră a orașului vechi.
Fort Bokar si Poarta PilePoarta Pile
De pe celebra Stradun puteți sa vizitați următoarele obiective:
• Fântâna lui Onofrio situată la intrarea în oraşul vechi dinspre Porta Pile
• Columna lui Roland
• Turnul Clopotului, faimos pentru “Zelenci” (se traduce in ”cei verzi” ) – sunt niște mici statuete de bronz care lovesc clopotul gigantic la fiecare oră
• Sponza Palace, palatul renascentist gotic, una dintre puţinele clădiri menţinute în forma de dinaintea cutremurului catastrofal din anul 1667
• Portul Vechi, situat în partea de est a oraşului vechi, locul în care pasagerii vaselor de croazieră sunt debarcaţi.
Fantana lui OnofrioPort vechi DubrovnikZelenci
Poate cel mai plăcut lucru pe care îl puteți face in Dubrovnik e sa vă plimbați pe zidurile din jurul oraşului vechi. Este recomandată această plimbare în primele ore ale dimineții sau orele de după-amiază târziu, întrucât temperatura este destul de ridicată în timpul zilei.
Zidurile Dubrovnik-uluizidul cetatii Dubrovnik
Zidurile oraşului Dubrovnik sunt considerate atracţia principală a orașului şi constituie unul dintre cele mai complexe sisteme de fortificaţie din Europa. Pereţii cu o lungime de 1940 metri cuprind cinci forturi, precum si şaisprezece turnuri şi bastioane. Intrarea pe aceste ziduri se poate face prin unul dintre cele trei zone:
pe lângă Biserica Sf. Lukes în partea de est,
pe lângă Biserica Sf. Saviours la intrarea Pile de Oraşul Vechi
pe lângă Muzeul Maritim situat la Fort St Johns.
Din cele cinci forturi , trei sunt construite în interiorul zidurilor, iar doua sunt construite în afara acestora. Forturile construite in interiorul zidurilor sunt: Bokar, Minčeta şi Sf. Ioan. In afara cetăţii sunt construite, Lovrjenac în partea de vest şi fortul Revelin în partea de est a cetăţii.
Situat la cel mai înalt punct al oraşului, fortul Minčeta protejează cetatea Dubrovnik din partea de nord. Fortăreața Minceta este una dintre cele mai frumoase atracții din Dubrovnik şi a fost construită de Nicifor Ranjina. Numele turnului provine de la numele de familie : Menčetić , familie care a deţinut terenul pe care turnul a fost construit. În timpul verii, puteţi vedea arborat pe turn, steagul Libertas.
Fortul Mincetavedere de pe fortareata Minceta
O alta fortăreața care mi-a plăcut foarte mult a fost fortăreața St John. Cu siguranța nu o veți rata deoarece la parterul său puteţi vizita Acvariul, şi la primul şi al doilea etaj se poate vizita Muzeul Maritim.
Un alt loc pe care îl recomand se găsește lângă fortul St. Johns. Este vorba de un dig imens, cu un far cunoscut sub numele de Porporela. Acesta este locul de întâlnire al iubiților, loc de promenadă şi loc de scăldat pentru locuitorii din oraşului vechi.
Pentru a vizita zidurile cetăţii trebuie să plătiți 70 kN pentru adulţi si 30 kN pentru copii. Programul de vizită este intre orele 8AM-19.
Daca doriți sa va relaxați, cel mai bine e să o faceți pe stâncile din afara cetății unde veți găsi niște terase absolut superbe. Cu toate că preţurile practicate aici nu sunt modice, priveliștea de care vă veţi bucura merită toți banii. De la aceste terase veţi putea admira multe vase trecând, vase care duc turiștii la insula din faţa Dubrovnik-ului, insula Lokrun, iar daca va veți opri în orele de amiază localnicii vă vor încânta cu săriturile lor în mare, de pe stâncile din apropiere.
Când vine vorba de mâncare, orașul abundă de terase, care o sa vă îmbie cu o sumedenie de specialităţi locale, sau dacă dispuneţi de un buget mai redus puteți să căutați diversele restaurante care vă pot oferi meniul zile la preţuri modice. Având în vedere că orașul este situat lângă mare, majoritatea meniurilor sunt axate pe specialităţi locale din fructe de mare :
salata OD hobotnica (salata de caracatiță),
dagnje na buzaru (midii în sos),
skampi na zaru (creveți la grătar),
przene lignje (calamari prăjit)
şi girice, care cred ca e hamsia lor :))
Una dintre cele mai populare deserturi din Dubrovnik este ”dubrovacka rozata” care, de fapt, este celebra crema de zahar ars de la noi.
Despre Dubrovnik sunt multe de povestit, iar noi in perioada scurta în care l-am vizitat nu am atins multe din obiectivele orașului. Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, vă las să-l descoperiți şi din poze.
Un alt obiectiv din planul de călătorie pentru Muntenegru, a fost Parcul Naţional Lovcen. Întrucât nu am dispus de timp suficient pentru a admira in totalitate parcul, am ales să vizitez doar mausoleul din parc.
Mausoleul lui Njegos Petar Petrovic este construit in vârful muntelui Lovcen. Această construcție a fost realizată ca o ultimă dorință a lui Petar Petrovic Njegos, considerat cel mai mare conducător al muntenegrenilor. Petar Petrovic Njegos a fost şi episcop şi poet în același timp.
Zis şi făcut , am plecat din Kotor cu direcția Lovcen. Am ajuns pe acest drum pe care îl consider cel mai dificil drum pe care am urcat vreodată. La momentul respectiv drumul avea pe mai multe sectoare parapeţii lipsă . In plus, când am ajuns în partea finala a drumului, am prins un sector de drum, unde pe partea umbrită a muntelui, chiar pe margine era zăpadă de 3 m (cu toate că la baza muntelui erau temperaturi caniculare).
Drumul din Kotor până sus pe Lovcen este absolut senzațional. Un drum în care se urcă peste 1500 de m. Se pornește de la nivelul mării din Kotor (cota 0 m) şi se ajunge până la baza crestei Jezerski Vrh., într-o parcare auto sub formă rotunjită (la cota 1574 m alt.). Pentru a ajunge aici trebuie să plătiți o taxă de intrare în parc de 2 euro /persoană
După ce vă lăsați mașina în parcare trebuie să urcați 461 de trepte pentru a ajunge până la mausoleu. Aceste trepte trec printr-un tunel de 125 de metri lungime, iar tunelul trece pe sub vârful muntelui. Practic se urcă o diferență de nivel de 60 de metri până la mausoleu.
Am ajuns în parcarea din faţa mausoleului destul de târziu, după ce s-a închis mausoleul, fără a mai fi program de vizită. Deşi nu mai aveam nicio speranţă să ajungem până sus să vizităm mausoleul, am văzut lateral de intrare în tunel o cabană. Am urcat până în dreptul cabanei de unde apare un tip care, cu puțin umor în glas, ne spune că s-a terminat programul de vizitare.
Bineînțeles că nu mai puteam da înapoi, după ce am urcat atâta drum, cu toate că mi-ar fi plăcut să mai repet același traseu, dar aveam și alte obiective de vizitat. I-am spus tipului că nu am știut de programul de vizitat și că îi dăm cu mult mai mult decât preţul biletelor doar să ne lase să vizităm.
Tipul era foarte corect și nici nu dorea să audă de aşa ceva. Din discuție în discuție ne-a întrebat cum de am ajuns la parc. I-am spus ce ştiam din România despre parc, de Njegos, despre mausoleul care are cea mai frumoasă priveliște si vedeam cum îi creștea inima. Omul chiar punea suflet în munca pe care o făcea. Ne-a spus să îl așteptam 15 min, apoi ne-a făcut un tur de onoare.
Intra-adevăr, după 15 min., apare tipul cu cheile în mână si am început să urcăm cele 461 de trepte. Pentru el avem un nou nume ‘’rumunska’’. Din loc în loc ne opream şi ne explica câte ceva despre acest mausoleu, despre istoria lor.
După ce parcurgeți aceste trepte se ajunge direct în faţa mausoleului. Ghidul ne-a dat detaliile despre mausoleu, spunându-ne că acesta are 37 de metri lungime, 15 m lățime si 11 metri înălțime.
In faţa mausoleului este construit un atrium din 5 coloane pentru fiecare parte. Fiecare coloană cântărește aproximativ 10 tone. In mijlocul atriumului este construită o fântâna, în care se adună apele provenite din ploaie .
La intrarea în capelă sunt amplasate doua cariatide construite din granit de Jablanca, care reprezintă doua femei din Muntenegru, mamă si fiică, în costume populare.
In spatele celor doua cariatide se găsește capela. Aceasta are 10 metri lungime şi e făcută din marmură albă, adusă din Boka Kotorska si din insula Brac (Croaţia). Tot aici există o sculptură din marmura neagră, reprezentându-l pe Njegos, cu un vultur deasupra capului său. Njegos este îmbrăcat în costum popular din Muntenegru. Din cele spuse de ghid am aflat că această statuie a fost sculptată de maestru Mestrovic.
În partea din spate a capelei există o cameră mică, cu un sarcofag, unde sunt depuse, resturile de oseminte a lui Njegos. Acest sarcofag este modelat sub forma unui mormânt vechi din Muntenegru, şi decorat cu crucea muntenegreana, stema şi un semn: “Njegos 1813-1851”.
După ce am terminat cu prezentarea întregului mausoleu, ghidul ne-a dus in spatele mausoleului unde există o platforma din care se poate vedea Boka Kotorska, iar în zilele senine din acest punct , se poate zări chiar şi Italia.
Priveliştea de aici e absolut fantastică, astfel că a meritat tot efortul făcut la urcare. Ai impresia că te afli deasupra norilor, cu toate că nu călătoreşti cu avionul, ci eşti cu picioarele pe pământ.
Noi am avut norocul de a prinde un apus de soare în vârful muntelui, iar ceea ce am văzut nu poate fi descris în cuvinte.
Aici, pe lângă frumusețea locului, se găsesc şi o multitudine de obiective ce merită vizitate. Printre acestea ar fi: Cetatea Kotor, fortificațiile din Kotor, insulele din fața Perastului, Perastul propriu-zis, precum şi restul localitățile din acest golf. Toate aceste obiective fac parte din patrimoniul UNESCO începând cu anul 1979.
Când m-am documentat pe internet pentru această ieșire, am aflat că Boka Kotorska este considerat cel mai sudic fiord din Europa, dar realitatea nu e așa, întrucât din punct de vedere geologic nu este un fiord, ci o formaţiune geologică care poartă numele de RIA (http://en.wikipedia.org/wiki/Ria). RIA este de fapt, un țărm marin, format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale râurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmului.
Revenind la drum, pentru a ajunge în Kotor am plecat la prima oră din Budva, parcurgând cei 25 de kilometri prin tunelul Vrmac, care leagă orașul Tivat de Kotor, drumul fiind foarte bun şi puţin aglomerat. Se poate alege şi drumul Budva – Tivat – Lepetame – Prcanj – Kotor un drum mai lung, dar mai spectaculos .
Primul obiectiv pe care l-am vizitat din Golful Boka Kotorska a fost oraşul Perast.
– De ce am ales sa vizităm Perastul?
Pentru că e foarte bogat în arhitectură şi include în patrimoniul său şaisprezece palate în stil baroc, şaptesprezece biserici catolice, dar şi două biserici ortodoxe, precum şi alte construcții făcute pe parcursul anilor pentru apărarea acestei localităţi, toate executate din piatră şi aparent neatinse de modern.
Un lucru interesant este faptul că în oraşul vechi Perast nu există niciun zid de apărare, apărarea realizându-se prin cele nouă turnuri, dintre care cel mai important este turnul Sfintei Cruci. Aceste turnuri au fost construite de către marina Republicii Veneţiene, între secolele XV-XVI.
Oraşul Perast a fost un loc foarte frecventat de ţarii ruşi, care de sute de ani s-au perindat prin Golful Kotor pentru a-şi perfecţiona abilităţile lor în navigaţie.
Un alt motiv pentru care am vizitat oraşul Perast, au fost cele două insuliţe din fata acestei localități, respectiv Gospa od Skrpjela şi St. George, două obiective turistice unice. Numele insulei Gospa od Skrpjela provine de la cuvântul vechi ‘’skrpjel’’ – însemnând pisc.
Aceste insule au fost construite în mod artificial de către marinari, prin depunerea de pietre. Aceștia aduceau pietrele de pe mal cu ajutorul vaselor şi le depuneau în zona insulelor, iar navele pe care nu doreau să le mai folosească în navigație le naufragiau în această zonă pentru a scădea adâncimea apei.
Portul Kotor era unul dintre cele mai bine dezvoltate porturi de pe Adriatică, având în perioada de glorie peste 100 de vase în port şi un număr de peste 1700 de navigatori . Insula Gospa od Skrpjela inițial a fost doar un pisc care ieșea din mare, apoi treptat a fost clădită şi mărită, iar în final a ajuns la o suprafața de 3030 m². Potrivit unei legende, se spune că doi marinari venețieni, ajunşi aici în anul 1452, au găsit o imagine a Fecioarei Maria.
Pe insula St. George, vecina cu insula Gospa od Skrpjela, se află o mănăstire care a fost ridicată de călugării benedictini în secolul IX-lea. Mănăstirea, pe parcursul timpului, a avut foarte mult de suferit, atât din cauza diverselor invazii din Boka Kotroska, cât şi datorită intemperiilor naturale. În anul 1667 o parte din mănăstire a fost dărâmată în urma unui cutremur de pământ, chiar în noapte de înviere.
După scurta vizită în zona Perastului am pornit spre Kotor. Odată ajunși aici, ne-am oprit cât mai aproape de cetatea Kotor, cunoscută sub numele de Stari Grad Kotor (orașul vechi Kotor). Stari Grad Kotor este considerat ca fiind unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale de pe Adriatica. Cetatea Kotor este amplasată în cel mai retras punct din Boka Kotorska.
După ce treceți de fortificația orașului veți descoperii, în adevăratul sens al cuvântului, un oraș tipic pentru perioada dintre secolul XII şi secolul al XIV-lea, cu străzile foarte înguste, asimetrice, pline de diverse cafenele, restaurante si taverne .
Sistemul de fortificație al orașului vechi Kotor este, de fapt, un zid impresionant de 4,5 km lungime, 20 m înălţime şi 15 m lăţime, care este foarte bine conservat, deși orașul a trecut prin numeroase cutremure în care multe clădiri şi biserici au avut de suferit, în special în urma cutremurelor din anul 1563 şi anul 1667, dar şi în urma celui din anul 1979. După cutremurul din anul 1667 catedrala Sf. Trifon a pierdut turnul din partea de vest, acesta fiind reconstruit ulterior.
Ce vă recomand să vizitați în orașul vechi?
Păi…, în primul rând Catedrala Sf. Trifon, în capela căreia sunt depuse osemintele Sf. Trifon. Aici intrarea costă 2 euro.
Tot în orașul vechi puteți să faceți o vizită la Muzeul Maritim, în care o să găsiți expuse pe cele trei etaje : fotografii, arme, uniforme, picturi. Aici intrarea este 4 euro, iar mai multe detalii le găsiți pe următorul link http://museummaritimum.com/eng/eng.htm.
De asemenea, merită vizitată Biserica Sf. Nicolae, care este cea mai mare biserică ortodoxă din Kotor.
Dacă aveți condiție fizică puteți să urcaţi cele 1350 de trepte până la cetatea Sf. Ioan. Peisajul din vârful bastionului merită tot efortul. Dacă doriți să urcați trebuie să aveți încălțăminte potrivită şi să vă duceți apă de băut, întrucât pe traseu nu o să găsiți nimic de a cumpăra. Intrarea pentru a vizita bastionul costă 2 euro .
În episodul trecut v-am prezentat stațiunea Ulcinj, stațiune renumită pentru plaja Velika Plaza și pentru Ada Bodjana. În episodul de astăzi vă voi prezenta Budva, considerată cea mai animată stațiune din Muntenegru, și asta… pe bună dreptate.
După un drum relativ scurt de aproximativ o oră, după ce am trecut pe lângă niște peisaje absolut demențiale, date de îmbinarea mare – munte, prin localități ca Bar, Petrovac, Sv Stefani, am ajuns în Budva.
Faptul că am trecut pe lângă Sv Stefani și am văzut frumusețea acestui loc, ne-a făcut să ne reîntoarcem peste câteva zile , așa doar… în vizită, mai bine spus am alocat o zi de plajă în Sv Stefani, dar să revenim la subiectul Budva.
Cazarea am găsit-o la fața locului, în aproximativ 40 de minute, după ce am vizionat mai multe pensiuni. Am găsit o variantă foarte bună, poziționată chiar pe bulevardul principal (Jadranski put ), la un preț mai mult decât bun, 20 de euro/ camera dublă. Dacă insistam cu căutările poate scoteam un preț mai mic, dar în final am ales această variantă datorită proprietarului acestei vile, un tip foarte haios, sociabil, care vorbea aproape la perfect limba engleză. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult deoarece am primit sfaturi utile… unde sa mâncăm, unde sa mergem la plajă , de unde să ne facem cumpărăturile, ce sa evităm etc. Condițiile din vilă nu erau extraordinare, vila nu era ultimul răgnet, dar era decent, curat, vila fiind situată într-o zonă liniștită și avea în apropiere cam tot ce aveam nevoie… magazine , brutărie, piața, restaurante etc.
Totuși, dacă doriți să aveți cazarea asigurată pe când ajungeți, vă recomand Booking.com:
Referitor la plajele din Budva, de precizat că din cele 35 de plaje din apropiere , 5 plaje sunt catalogate cu Blue Flag. Pe aceste plaje am văzut un lucru foarte interesant, care dacă se va aplica şi la noi pe litoral vom avea doar de câștigat. De fapt ce vorbesc, poate se și aplică, oricum nu am mai fost demult pe litoralul nostru și cu siguranță nu vreau să mai ajung în viitorul apropiat. Plajele din Budva, deși au o lățime destul de mică, sunt concesionate pe întreaga suprafață, iar firmele care iau în concesiune aceste plaje au dreptul sa pună șezlonguri și umbrele doar pe jumătate din suprafața plajei, restul trebuie să o lase liberă, dar e obligatoriu să o întrețină. Puteai să-ți așezi cearșaful unde vroiai nefiind nicio problemă. Dacă vroiai șezlong și umbrelă prețurile erau mai mult decât modice, iar pe unele plaje, dacă consumai de la barul lor, primeai șezlongul si umbrela gratuit.
Seara puteți să vă faceți program atât la unul dintre multele restaurante de pe faleză, cât și să ‘’ vă ascundeți’’ printr-o tavernă din Old Town Budva. Orașul vechi este situat pe o peninsulă și dispune de un sistem de fortificație începând din secolul al XV-lea. Intrarea in orașul vechi se poate realiza prin cele 5 porți al orașului, iar în interior puteți să admirați Biserica Sf. Treimi, Biserica Sf. Sava, Biserica Sf. Ivan cu celebra icoană “Madonna în Punta”.
În spatele orașului vechi, pe o potecă care desparte orașul vechi de plaja Mogren, se poate admira o statuie care poartă numele “Dansatoarea” . Această statuie este creația sculptorului Gradimir Alexits, care a găsit ca inspiraţie o legenda locală veche despre o fată care fost logodită un marinar. Se spune că marinarul a plecat pe mare şi în fiecare dimineaţă fata îl aștepta pe stâncă. Au trecut mai mulți ani în care fata şi-a aşteptat logodnicul să se întoarcă acasă, dar acesta nu s-a mai întors. Într-un final fata s-a sinucis, aruncându-se în mare.
Dacă doriți să mergeți la plaja Mogren ( vă recomand să mergeți la această plajă), cu siguranță vă veți opri să admirați statueta.
Un alt punct de atracție al orașului este portul, unde se pot admira o serie de yachturi si se poate cumpăra pește si fructe de mare proaspete, direct de la pescari.
În ceea ce privește mâncarea, noi întotdeauna căutam ceva tradițional, așa că vă recomand să încercați ceva specific locului pentru că merită. Prin oraș o sa găsiți brutării (Pekara – in limba lor) la care vă sugerez să încercați plăcinta cu spanac (burek).
Prin fast-food-urile lor veți găsi așa numita ’’Pita’’, care este un fel de hamburger cu pastilă de carne mare şi aromată, pe lângă care se pun, în funcție de preferințele d-voastră, tot felul de condimente şi salate.
Dacă doriți să serviți masa la restaurant vă recomand restaurantele Porto, Jadran si Kangaroo, situate pe Jadranski Put.
Ok, am ajuns și în renumita stațiune Ulcinj. O stațiune care am găsit-o foarte bine prezentată pe net, dar numai pe net :)). Cazarea am găsit-o tot prin intermediul net-ului și am fost foarte încântat de preț, priveliște şi condiții. Rezervarea am făcut-o telefonic, iar proprietarul pensiunii nu a solicitat transfer de bani pentru garanție. Pe net pensiunea se recomanda ca fiind cu 4 stele, poate în MNE stelele sunt în alt mod acordate. Sa zicem totuși ca era ok din punct de vedere condiții/preț. Drumul întortocheat de a ajunge până în fața vilei ne-a cam tăiat elanul concediului din Muntenegru, deși eram foarte incantați de ce am văzut pe drum. Pe net am găsit vila prezentată ca fiind foarte aproape de plaja (300 m). Nu știu cum se măsoară în MNE distanțele. Vorba cuiva, de pe un alt blog pe care îl citesc, nici ”dacă luam planorul” nu găseam cei 300 de metri până la plajă, darămite să nu mai punem în discuție diferența de nivel. In fine, după drumul lung pe care l-am făcut eram foarte încântați de faptul ca aveam unde sa facem un duș si să ne întindem într-un pat. Ajunsesem la vila in jurul orei 17, nu se mai punea in discuție să căutăm altceva, dar numai bine puteam sa dam o tură prin stațiune să vedem cum stau lucrurile.
Am ales ca si primă destinație plaja care se afla in ”imediata vecinătate”, plaja Velika Plaza. Plaja pe care dorim sa ajungem se întinde la sud de Ulcinj, înspre Albania, pe aproximativ 12 kilometri, fiind o plaja cu nisip fin și cu o intrare foarte lina în mare, este o plaja care este recomandata familiștilor cu copii mici. Porțiuni din acesta plaja sunt concesionate, iar marea majoritate a administratorilor sunt ruși. In general prin Muntenegru am văzut foarte mulți ruși
Coborâm din ”împărăţia Ulcinj-ului”, din vila în care ne-am cazat, și ne îndreptam spre plajă, numai ca trebuia sa trecem peste un podeț, care nu prezenta nicio siguranță, iar chestia asta nu era specificata în prezentarea vilei. Așa că ne-am hotărât sa luăm mașina și să dam o tura până la celebra plaja Ada Bojana.
Insula Ada Bojana, situată la o distanță de numai 13 km de Ulcinj, este o insulă artificială a râului Bojana. Insula s-a creat în urma scufundării unui vas la gura de vărsare a râului în Marea Adriatica. Cu timpul, în urma sedimentării aluviunilor, a rezultat aceasta insula. Ada Bojana, dispune de o plaja întinsa cu nisip fin, fiind una dintre cele mai cunoscute plaje de nudiști din Europa, dar și pe locul 24 in topul celor de la New York Times pentru anul 2010.
Nu neapărat plaja de pe insula Ada Bojana ne-a atras, ci restaurantele pescărești din apropierea acestei insule. Insula oricum are un farmec aparte, o combinație intre Gura Portiței si Vama Veche (dar Vama Veche de odinioară). Am ales un restaurant la întâmplare, dar am făcut o alegere mai mult decât inspirată, aici pot sa spun ca am mâncat cea mai bună ciorbă – cremă de peşte. Felul în care a fost servită, într-un ceaun micuț, precum şi gustul desăvârșit, a fost tot ce ne-am putut dori de la o masă. Dacă trebuia sa o prezinte Radu Anton Roman această ciorbă, vă povestea o jumătate de ora și tot nu termina. Tot aici am mâncat şi pește proaspăt servit cu o garnitură specifică celor din Muntenegru, respectiv un amestec de cartofi natur cu spanac. Aici chelnerii defilau printre mese cu o tavă în care aveau toate sortimentele de pește, pentru a-ți alege peștele dorit, iar apoi ți-l preparau în bucătărie. Dacă doreai, puteai să asiști în timp ce bucătarul îți pregătea peștele. Referitor la prețuri, pot sa va zic ca sunt mai mult decât acceptabile. Din ce îmi mai aduc aminte era 3 euro o porție de ciorbă.
Dacă doriți sa rămâneți mai mult în zona Ada Bojana se pot găsi și foarte multe posibilități de cazare, cât şi de petrecere a timpului liber. Se pot face excursii pe râu în amonte, până în rezervația lacului Skadar, excursii pe mare, pescuit pe râu sau chiar pe mare, echitație pe plaja, etc.
În dimineața următoare, după ce am luat micul dejun, pe nepregătite ne-am hotărât sa plecam din Ulcinj, spre marea surprindere a proprietarului. Oricum a înțeles ideea că un lucru a spus pe net si altceva am găsit în realitate.
Așa ca ne-am pornit la drum spre nord, pe riviera muntenegreană, spre renumitele stațiuni Budva si Sv Stefani, dar restul detaliilor în posturile viitoare.
Pentru cazare in zona Ulcinj, vă recomand Booking.com
Unul din obiectivele din Bucketlist-ul meu este să vizitez Japonia, în special să ajung la Festivalul Florilor de Cireș și să mănânc sushi pregătit acasă la mama lui.
Hanami este obiceiul tradițional japonez de a privi florile cireșului japonez. Poate însemna simplul privit al florilor sau un picnic sub cireșii înfloriți.
Acest festival începe de la sfârșitul lunii martie și ține până la începutul lunii mai, fiind în fiecare regiune cam o săptămână-două.
Perioada potrivita de vizitat pentru anul 2012:
Tokyo – 6 Aprilie până în 15 Aprilie
Kyoto – 9 Aprilie până în 18 Aprilie
Kagoshima 2 Aprilie până în 10 Aprilie
Kumamoto 1 Aprilie până în 8 Aprilie
Fukuoka 2 Aprilie până în 10 Aprilie
Hiroshima 9 Aprilie până în 17 Aprilie
Osaka 8 Aprilie până în 16 Aprilie
Nara 9 Aprilie până în 17 Aprilie
Yoshino 9 Aprilie 14 Aprilie până în 26 Aprilie
Nagoya Aprilie 6 Aprilie până în 14 Aprilie
Yokohama 8 Aprilie până în 15 Aprilie
Kanazawa 15 Aprilie până în 22 Aprilie
Matsumoto 18 Aprilie până în 25 Aprilie
Sendai Aprilie 20 până în 27 Aprilie
Kakunodate 1 Mai până în 8 Mai
Hirosaki 2 Mai până în 10 Mai
Hakodate 7 Mai până în 14 Mai
Sapporo 8 Mai până în 15 Mai
Atracţia festivalului este un parc din Tokyo, unde se află 1.200 de cireşi.
Pentru a ajunge în zona Ulcinj am ales ruta Stamora Moravita – Belgrad – Cacak – Uzice – Prijepolje – Bijelo Polje – Podgorica – Tunel Sozina – Ulcinj. Dacă vă gândiți să vizitați Muntenegru trebuie să știți că fără mașină nu are niciun farmec.
Am ajuns să selectez această rută din mai multe motive:
2. Include Canionul Moraca. Peisajul de pe acest drum este absolut spectaculos, iar ca şi dificultate depășește drumul ”Valea Oltului”, dar nu ajunge la nivelul ”Transfăgarașanului”.
3. Este cea mai scurtă variantă pentru a ajunge în zona Ulcinj, din România.
4. Am evitat drumul prin Croația . Taxele de autostrada pentru Croația sunt destul de mari pentru a tranzita toată țara (227 de kuna = echivalent a 32 de euro / sens), cu toate că pe autostradă este un drum mai puțin obositor.
O să împart traseul în mai multe bucăți, după cum l-am perceput eu, o să vă prezint niște mențiuni legate de drum pentru fiecare bucată în parte, pentru a fi mai ușor de urmărit traseul.
Partea întâi: Intrarea în Serbia.
Drumul de la granița Stamora Moravita până la Belgrad l-am parcurs dimineața, la prima oră (am trecut vama spre Serbia undeva în jurul orei 5, numai bine să nu prindem schimbul de tură în vamă) şi a fost extrem de lejer (deși a fost cu mult înainte de binecunoscutul mega control din vamă, când vameșii se așteptau să ciupească pentru orice).
In localitatea Pancevo am avut un scurt ”popas” pentru o verificare din partea poliţiei locale. Mare atenție la extensia de carte verde şi la dotările mașinii (becuri de rezerva, triunghi reflectorizant, trusa medicala, stingător, vesta) pentru că poliția sârbă se leagă de orice.
Trecerea prin Belgrad a fost extrem de lejeră deoarece am ajuns în jurul orei 7 dimineața, dacă ajungeam puțin mai târziu cu siguranță pierdeam foarte mult timp datorită traficului.
Partea a doua: Belgrad la Bijelo Polje (vama cu Muntenegru), pe lângă Cacak, Uzice.
Drumul e destul de bun, cu multe sectoare de drum în line dreaptă, unde se poate recupera din timp, dar trece prin mai multe localități, iar restricțiile de viteză sunt destul de mari (uneori chiar la 30 de km / h, în special în zonele cu şcoli sau grădinițe pentru copii). Spre zona vamei cu Muntenegru drumul devine mai virajat, cu o singură bandă pe sensul de circulație, dar se găsesc destule porțiuni de drum în care se pot face depășiri.
Prin Serbia am mers cam 9 ore, fără a avea probleme cu poliția, care e prezentă, dar mai puțin decât prin Bulgaria, de exemplu. Au radare de tip pistol, dar în general primești flashuri de la cei ce vin din sensul opus, cu mult înainte să ajungi în dreptul echipajelor cu radar.
Punctul de control din vama Serbia Muntenegru e destul de ciudat.
În primul rand, distanța dintre cele două vămi e destul de mare (aprox 2 – 3 km) , iar la intrarea în Muntenegru trebuie plătită o taxă de ecologizare de 10 euro. Am avut noroc că am citit pe forumuri despre această taxă deoarece, în timp ce se făcea controlul actelor, au apărut niște băieți cu timbre în mână. Mă așteptam să fie ceva tonetă unde se poate plăti , nu aşa ambulant.
Update: ecotaxa a fost scoasa la 1 ianuarie 2012
Partea finală – Muntenegru.
Aici am avut parte de cea mai spectaculoasă priveliște deoarece drumul merge în paralel cu canionul Moraca (de la Bijelo Polje până în orașul Podgorica). Drumul e fabulos, plin de peisaje spectaculoase, dar şi extrem de virajat. În plus, pe acest sector de drum veți întâlni o serie de tunele, care din păcate nu sunt luminate în interior, iar trecerea de la lumină în întuneric e destul de bruscă.
Ca şi grad de dificultate a traseului pot să spun că această porțiune de drum depășește traseul ”Valea Oltului” întrucât prezintă multe sectoare de drum cu serpentine și pante abrupte.
Când am făcut aceasta deplasare erau în reparație mai multe porțiuni de drum, dar circulația era destul de bine fluidizată.
La intrare în tunelul Sozina se plătește o taxa de 2,5 euro
Tot drumul a durat aprox. 12 ore, de la ieșirea din România pana în Ulcinj. Am făcut mai multe pauze, unele mai scurte ( de max 10 min), dar şi o pauză mai mare de circa 30 de min, la mănăstirea Moraca .
În partea finală a drumului cu siguranță o să faceți mai multe opriri, deoarece peisajul este absolut demențial. Erau locuri în care ne opream din kilometru în kilometru.
Referitor la politie, aveți mare grijă pentru că se stă în general cu radarul (radar tip pistol ), dar am văzut și multe echipaje de politie care stau la pândă, mai ales în sectoarele cu linie continuă.
Orașul Belfast, este un alt obiectiv pe care l-am trecut în Bucketlist-ul meu.
Peste câteva zile se comemorează 100 de ani de la naufragiul Titanicului. Cu acestă ocazie în Irlanda de Nord a fost inaugurat, la Belfast, oraşul în care a fost construit pachebotul, un muzeu dedicat vasului.
Clădirea impunătoare care adăpostește muzeul are forma şi înăţimea Titanicului. Informații despre acest muzeu le gasiti aici :
Tot cu aceasta ocazie regizorul James Cameron a petrecut 60 de săptămâni și a cheltuit 18 milioane de dolari pentru a realiza o varianta 3D a Titanicului din 1997, cu Leonardo DiCaprio și Kate Winslet.
Cei de la The Hollywood Reporter informează ca o compania sud-coreeana, CJ 4DPlex Co, a implementat Tehnologia 4DX, care permite experimentarea mult mai multor senzații.
Cu acesta tehnologie poți simți aerul sărat in nări, ciocnirea vasului cu aisbergul, dar și vântul aprig din Atlantic. http://www.hollywoodreporter.com/news/titanic-3d-4dx-hunger-games-james-cameron-308391
Pachebotul Titanic făcea parte din trio-ul de „super-nave”, alături de HMHS Britannic si RMS Olympic, concepute pentru a face fiecare cate o cursa săptămânala intre Southampton si New York.
Titanic a fost cel mai mare vas din lume pana la momentul scufundării sale.
In timpul călătoriei inaugurale s-a ciocnit cu un iceberg, în zona tribord, provocând o tăietură în carenă, pe o lungime de 90 m, din cei 300 m ai navei. După 2 ore și 40 minute de la accident, pe data 15 Aprilie 1912, Titanicul s-a rupt în 2 părți, apoi s-a scufundat în largul apelor insulei Terranova. Naufragiul a făcut peste 1.500 de victime dintre cei 2.200 de pasageri aflați la bord
Sau varianta care consider ca e cea mai bună e să vă faceți cont pe www.alonia.ro. (telefonie VOIP) se poate suna atât de pe laptop, cât și de pe telefonul mobil numai ca trebuie configurat SIP-ul.
