Dacă tot v-a prezentat Raluca în articolul anterior un lac de toată frumusețea, ei bine în articolul de astăzi vreau să vă prezint o suită de 16 lacuri, toate unite prin cascade. Da, este vorba de lacurile din Parcul Național Plitvice din Croația.
Faptul că suntem fascinați de lacuri, cascade, dar și de stațiunile din apropierea acestora se poate vedea și din articolele publicate până acum pe blog. De câte ori am avut prilejul să vizităm ceva care să includă şi un lac, o cascadă, nu am ratat ocazia.
Astfel, am prezentat până acum: lacul Koningsee, lacul Zell, lacul Hallstatter See, lacurile de acumulare de la Kaprun, lacul Melissani, cascada Krimm, cascadele de la Slunj, precum și multe altele.
Așa că, nu puteam să ratez Parcul Național Lacurile Plitvice, pe care l-am vizitat nu o dată, ci de două ori până acum și, probabil, o să fie și a treia oară cândva (sper).
Precum vă spuneam şi în articolul acesta , în anul 2008, am mai ajuns în Croația la parcul Plitvice. În momentul respectiv nu m-am gândit să aloc mai mult timp pentru acest parc şi astfel am reușit să vizitez doar lacurile de jos. Întrucât am rămas plăcut impresionat de acest loc, anul acesta m-am hotărât să revin din nou pe aici și să vizitez lacurile superioare.
Lacurile din Parcul Național Lacurile Plitvice sunt împărțite în două categorii: lacurile superioare, într-un număr de 12 și lacurile inferioare, într-un număr de 4.
Probabil, cam toți ați auzit că Parcul Național Lacurile Plitvice a apărut și în filmele pe care le-am îndrăgit destul de mult în perioada comunistă. Este vorba despre filmul: Winnetou – “The Treasure of Silver Lake”, un film în care s-a folosit ca decor lacul Kaluderovac din acest parc. Scenele din film au fost filmate în parcul Plitvice, între anii 1962 – 1968.
Deși din cele mai vechi timpuri acest loc a fascinat lumea, doar din 1861 au apărut primele semne de turism organizat. Astfel, în acel an a fost ridicată Velika Poljana, o primă clădire care oferea servicii de cazare şi care, ulterior a primit denumirea de Casa Împăratului. Tot în acea perioadă au mai apărut diverse forme de cazare, dar și primul hotel în anul 1890, hotel Devčićevac. Acest hotel, din păcate și-a pus cel mai mult amprenta asupra peisajului din zonă deoarece a distrus o barieră de travertin din lacul Prošćansko jezero doar pentru simplu fapt că se dorea să se alimenteze cu apă o moară care aparținea hotelului.
Importanța parcului Plitvice a fost pe deplin recunoscută doar după ce a fost adăugat, în anul 1979, în lista UNESCO ca fiind parte a Patrimoniului Mondial. Inițial, în data de 8 aprilie 1949, a fost declarat ca fiind parc național ( Jurnalul oficial – Narodne novine numărul 29) .
Omul, prin acțiunea lui distructivă și-a mai pus amprenta asupra acestui parc și în Războiul Croat de Independență , când pe teritoriul parcului au fost amplasate mine antipersonal. Tot în perioada acestui război, marea majoritate a clădirilor au fost devastate şi distruse. În momentul când am citit despre aceste mine mi-am pus și eu întrebarea dacă nu au mai rămas prin parc și dacă nu cumva mai există pericolul să le “întâlnești” pe traseu. Ei bine, astăzi parcul este considerat ca fiind “curat” și nu mai există pericolul acestor mine.
Faptul că parcul național Plitvice a devenit un punct de atracție turistic major pentru Croația nu mai încape în discuție. Conform Biroului de statistică croat şi a Ministerului de Turism din Croația , peste un milion de turiști vizitează acest parc, anual. Mai bine spus, în anul 2012, au vizitat parcul un număr de 1.157.019, iar în anul 2013 au vizitat parcul 1.188.798 persoane. Sursa
Dacă doriți să vizitaţi acest parc ar trebui să știți următoarele:
Pentru a ajunge aici trebuie să vă îndreptați spre una din cele două intrări principale din parc, care sunt situate pe drumul național D1, drum care leagă localitatea Zagreb de Split. Mai există și o a treia intrare în parc, dinspre localitatea Plitvica Selo. Despre această intrare am aflat doar anul acesta, când căutam cazare. Trebuie să mai luați în considerare și faptul că, pentru a parca mașina, trebuie să scoateți din buzunar circa 7 kuna/ora (1 euro/oră). In funcție de traseul ales trebuie să vă îndreptați ori spre parcarea Medvedak, de la intrarea 1 (ulaz I) ori spre parcarea Velika Poljana, de la intrarea cu numărul 2 (ulaz II). Aceste trasee recomandate pot fi studiate online aici .
O altă variantă de a ajunge în acest parc este să folosiți mijloacele de transport în comun. Puteți să aflați mai multe detalii pe site-ul www.autobusni-kolodvor.com . In primul câmp trebuie introdusă localitatea de unde doriți să plecați (localitate din Croația), iar în câmpul următor să introduceți Plitvička Jezera.
Pentru un bilet de acces în Parcul Național Lacurile Plitvice anul acesta (anul 2014) am plătit 110 kuna/ persoană adultă, dar am fost în afara sezonului de vârf. În sezonul de vârf prețul biletului urcă la 180 de kn. Lista de prețuri pentru biletele de la Parcul Național Lacurile Plitvice le găsiți aici . Paritatea în momentul când am vizitat parcul a fost de 7,62 kuna pentru 1 euro. Mare atenţie la comisioanele de schimb. Euro se poate schimba cam în oricare magazin din Croaţia, dar se va percepe un anumit comision. La fel şi la intrarea în parc, se poate schimba euro, dar și în acest loc (există un ghișeu cu schimb valutar) comisionul este destul de mare. Eu recomand să plătiţi cu un card bancar sau să aveţi schimbate kuna înainte de ajunge la această intrare. Oricum ar fi foarte bine să aveţi schimbate kuna pentru a putea plăti şi parcarea în momentul când doriți să plecați din acest loc. Biletele de intrare le puteţi cumpăra de la ghişeele din imediata apropiere a parcărilor.
Revenind la excursia noastră de anul acesta, am pornit din parcare și ne-am îndreptat spre intrarea din parc. Fiindcă a fost în reparație podețul peste drumul național a trebuit să traversăm drumul național pe jos. În mod normal se face acest lucru pe un podeț de lemn şi astfel nu există niciun pericol.
Chiar lângă drumul principal este ridicat un monument în memoria lui Josip Jović, un tânăr croat care a fost ucis pe data de 31 martie 1991 de gruparea paramilitară “SAO Krajina”, în incidentul armat de la Plitvice, incident denumit “Plitvice Bloody Easter”. Josip Jović a fost prima victimă din Războiul Croat de Independenţă, ulterior zona parcului național Plitvice a fost martoră a mai multor confruntări din acest război.
Într-un final, am ajuns la intrarea cu numărul 2 din Parcul Național Lacurile Plitvice, unde pe panoul informativ puteam să ne alegem un traseu. Aici sunt prezentate șapte trasee recomandate. Pentru a vă putea organiza mai ușor ar fi bine să vă cumpărați o hartă cu aceste trasee, de la chioșcurile din parcare. Pentru cei 20 de kuna cât costă o hartă aveți posibilitatea de a planifica sau modifica traseul. Nu e necesar să păstrați recomandările privind traseul ales. Puteți să modificați traseul după cum doriți, numai să țineți cont că, pe baza biletului, aveți inclusă doar o singură traversare a lacului Kozjak cu barca electrică, precum și un singur tur cu “trenul panoramic”.
Traseele recomandate de Parcul Național Lacurile Plitvice sunt numerotate cu litere și sunt grupate în funcție de parcarea de unde se face pornirea:
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 1 sunt recomandate traseele cu litera A, B C si K
Pentru plecarea din parcarea cu numărul 2 sunt recomandate traseele cu litera K, E, F si H
Pentru vizita din acest an am ales să facem traseul cu litera H, pe care l-am modificat deoarece lacurile de jos le-am vizitat în anul 2008.
În postul următor voi continua să vă prezint traseul nostru pe la lacurile superioare din Parcul Național Lacurile Plitvice
4 Responses to Parcul Național Lacurile Plitvice din Croatia