Category Archives: Impresii de vacanta

Spre vârful Kitzsteinhorn de lângă staţiunea Kaprun

2014/03/04 Naghiu Ovidiu 5 Comments

Următoarea atracție din Kaprun pe care vreau să o prezint este vârful Kitzsteinhorn. De fapt, nu chiar vârful, ci platforma din imediata apropiere a acestui vârf. Se poate ajunge chiar şi până pe acest vârf, dar trebuie să fii însoţit de o persoană autorizată care să organizeze o asemenea excursie şi să ai echipamentul necesar (pentru “via ferrata”).
Ei bine, nu aveam nici echipamentul necesar şi nici chef să mai scot vreo 76 de euro (cred că de persoană) pentru ceilalţi 200 de metri câţi mai sunt necesari pentru a ajunge chiar pe vârful Kitzsteinhorn (3203 m), de pe platforma de la 3029 metri. În plus, nu știam cum voi reacționa la o altitudine de peste 3000 de metri, era pentru prima dată când am trecut de acest prag. Şi da, mă îngrijora acest lucru deoarece un prieten a avut probleme de sănătate la această altitudine şi, la fel ca şi noi, nu a depus niciun efort pentru a ajunge, ci doar s-a urcat într-o telecabină care l-a dus până la această altitudine.
Dar să încep cum am ajuns până la această altitudine.
Pentru a organiza o ieșire spre vârful Kitzsteinhorn, din stațiunea Kaprun sau din Zell am See se poate ajunge, până în stația din vale, cu autobuzul cu numărul 660, iar dacă sunteți cu mașina, puteți ajunge dacă vă introduceți următoarele coordonate: Kesselfallstraße nr 60 , 5710 Kaprun sau coordonatele GPS: N47° 13′ 754 E 12° 43′ 598
După ce am ajuns în parcarea stației din vale, a primei telecabine pe care trebuia să o luăm şi ne-am echipat corespunzător, ne-am îndreptat spre case de bilete. Încă înainte de a ajunge la casa de bilete am observat şi vechiul funicular, care în data de 11.11.2000 a produs dezastrul din Kaprun. În urma acestui incident au murit un număr de 155 de persoane. Acest dezastru a fost provocat de un incendiu care a afectat cabina funicularului în timp ce era în interiorul tunelului. Totuşi, din numărul total de persoane care au fost în acel funicular au scăpat un număr de 12 persoane. Motivul pentru care au scăpat a fost pentru faptul că, au coborât prin tunelul cu pricina şi astfel nu au mai fost afectaţi de fum şi de incendiu (efectul coş de fum).

La staţia de taxare am aflat că pentru a ajungem la platforma de la 3029 metri trebuie să schimbăm trei telecabine. Deşi nu eram hotărâţi să pornim spre această platformă datorită faptului că am văzut cerul foarte înnourat, ne-a liniștit doamna de la casa de bilete spunându-ne să mergem liniştiţi pentru că sus e cerul senin. Dacă aveţi conexiune la internet puteţi să verificaţi şi voi înainte de a urca, intrând pe pagina în care se pot descărca pozele de photopoint-ul de pe platforma de la 3029 metri sau pe pagina despre vreme
Prețul unui bilet dus întors, care include toate cele trei telecabine a fost de 29,5 euro, iar începând din anul 2014 prețul a fost ridicat la 35 de euro de persoană.
www.kitzsteinhorn.at/en/skiing-resort/tickets-prices/spring-summer-autumn/up-downhill-tickets
Prima telecabină pe care am luat-o ne-a dus de la altitudinea de 929 metri (staţia din vale), până la cota de 1978 metri. Lungimea traseului este de 2548 de metri, dar este parcurs în doar şapte minute jumătate.

Ajungem la capătul primului traseu în staţia numită Langwied, iar după un scurt popas făcut pentru a admira măgăruşii din apropiere, ne îndreptăm spre telecabina Gletscherjet 2, o telecabină care ne va duce de la altitudinea de 1979 de metri până la cota de 2453 de metri. Traseul acestei telecabine are o lungime 1460 metri, cu o diferență de nivel de 474 metri. Durata traseului este de aproximativ patru minute.

Ajungem la ultima telecabină pe care trebuia să o luăm să ajungem la punctul terminus al traseului, dar nu înainte de a trece puţin şi prin Alpin Center, de la cota de 2450 de metri.
Ultimul segment l-am parcurs cu Gipfelbahn, care ne-a dus de la cota de 2452 metri la cota de 3029 metri. Lungimea traseului a fost de 2200 de metri, cu o diferență de nivel de 577 metri. Ei bine, lucru cel mai interesant de la această telecabină este faptul că are cel mai înalt pilon din lume, cu o înălţime de 113,6 metri . Şi capacitatea cabinei este impresionantă, astfel asigură transportul unui număr de 60 de persoane la un singur transport, iar capacitate de transport a telecabinei este de 680 persoane pe oră.

Şi iată-mă ajuns la peste 3000 de metri viu şi nevătămat 🙂 Cum stăteam şi admiram peisajul de vis de la această altitudine îmi îndrept privirea spre versantul sudic al acestui munte şi observ mai multe persoane care se plimbau pe marginea prăpastiei. Ei bine… vroiam şi noi să vedem ce senzaţie poţi să ai când stai pe marginea prăpastiei… la propriu . Dar despre toate aceste în articolul următor

Ice Arena :

Platforma Top of Salzburg :

Si prăpastia de pe versantul sudic:

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Barajele de la Kaprun – Alpine Reservoirs in Kaprun

2014/02/25 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Pentru acest articol m-am gândit să vă prezint barajele de la Kaprun, numite şi rezervoarele alpine Kaprun. Acest post va face parte dintr-o serie de articole despre obiectivele principale care pot fi vizitate în frumoasa staţiune Kaprun.
Primul obiectiv ales pentru vizita noastră în această staţiune au fost lacurile de acumulare din Kaprun. Această excursie nu a fost una întâmplătoare şi nu am ales acest obiectiv doar să fie “marcat” ca fiind vizitat. Barajele în general, pentru mine, sunt un subiect care mă interesează şi eram foarte curios de ceea ce aveam să văd în această excursie.
Pentru a porni spre aceste lacuri trebuie să vă îndreptați spre hotelul Alpenhaus Kesselfall, situat la sfârșitul străzii Kesselfallstraße (numărul 98). În imediata apropiere al acestui hotel (pensiune) am găsit o parcare pe mai multe nivele, gratuită. Ca şi un sfat, încercați să vă găsiţi un loc liber la ultimul nivel, în acest fel o să pierdeţi cât mai puţin timp pentru a ajunge de la maşină la casa de bilete şi vice versa.

Parcare Kesselfallstraße:

După ce am parcat maşina ne-am îndreptat spre casa de bilete din faţa hotelului Alpenhaus Kesselfall. Preţul unui bilet care include transportul până la aceste baraje a fost de 19 euro de persoană, dar începând de anul acesta (2014) prețul va fi de 19,5 euro. Prețul e puțin exagerat, dar are inclus pe lângă transportul cu autobuzul până la lacul Mooseboden şi o urcare cu celebrul lift înclinat Larchwand. Acest lift este considerat ca fiind cel mai mare lift deschis, înclinat din Europa, iar cu ajutorul lui pornești de la cota de 1209 m şi ajungi la cota de 1640 m, pe o diferenţă de nivel de 431 metri. Lungimea parcursă de acest lift este de 820 metri, cu o panta medie de 63 %, iar panta maximă este de 81 %. Conform datelor oficiale, se precizează că liftul are o capacitate maximă de 185 de persoane. Inițial a avut o capacitate de 141 de persoane, dar datorită lucrărilor de modernizare capacitatea de transport a fost mărită . Ei … bine noi nu am avut noroc de acest lift deoarece a fost închis pentru verificare şi modernizare. Dar începând din anul acesta (2014) o sa fie disponibil pentru acest traseu. Maybe … next time 🙂

Hotel Alpenhaus Kesselfall Kaprun

Într-un final pornim din parcarea hotelului Alpenhaus Kesselfall şi după scurt timp ajungem la intrarea în tunelul “Schranbachtunnel“. Un tunel cu lungimea de 5,17 kilometri şi cu lățimea cât autobuzul nostru, dar cu oglinzile rabatate. A fost autobuzul în care ne-am simțit ca şi în cel mai înfricoșător carusel din lume. Ştiu… o să vă gândiţi la faptul că am urcat într-un bus în care şoferul era unul super profi şi care același lucru-l face toată ziua şi-şi cunoştea drumul pe de rost . Da… aşa a şi fost şi tot ce e posibil să fi fost cel mai profi şofer pe care l-am întâlnit vreodată. Eu mă gândeam doar la faptul că cea mai mică greşeală a şoferului ne făcea să rămânem blocaţi undeva în subteran. Primul lucru la care m-am uitat în momentul în care am intrat în acel tunel, dacă acel autobuz avea montate la vedere ciocanele de spart geamurile în caz de accident 🙂 . Deja mă uitam cât am de parcurs până la geamul din spatele autobuzului. Şi…. să nu vă gândiți cumva că sufăr de claustrofobie 🙂

A trecut ceva vreme până m-am dezmeticit puţin şi m-am gândit să scot şi eu telefonul să filmez ceea ce se întâmplă.
Iată si filmarea:

Şi drumul spre baraj:

Tot drumul (Mooserboden Straße) până la lacul de acumulare Mooseboden a fost unul plin de palpitaţii. Cum ieșeam dintr-un tunel, cum vedeam în stânga noastră lacul de acumulare Wasserfallboden, iar drumul din faţa noastră era unul cu minime măsuri de siguranţă (parapeţi, balustrade etc)

Într-un final ajungem şi la “capăt de linie” şi cu inima cât un purice, în momentul în care m-am dat jos din autobuz, vroiam să pup pământul de sub picioare şi să mă bucur de el mai ceva ca şi un naufragiat care a stat o perioadă lungă pe mare.
Istoria acestor baraje începe prin anul 1939, când Hermann Goering a propus proiectul realizării acestei investiții. Datorită celui de al doilea război mondial finalizarea barajelor s-a produs în anul 1955.
Punctul cel mai interesant din această excursie se găsește între cele două baraje care formează lacul de acumulare Mooseboden, situat la cota de 2036 metri. Acest lac de acumulare este format cu ajutorul a două baraje din beton care sunt total diferite unul faţă de celălalt, din punct de vedere al construcției . Astfel, barajul Moosersperre este un baraj de greutate la care rezistenţa la răsturnare se bazează pe propria greutate, pe când barajul Drossen este un baraj de tip “arc de cerc”, iar rezistenţa la răsturnare este realizată de acţiunea arcului de cerc în cele două maluri (încastrarea în cele două maluri).

Tot aici se poate vizita gratuit expoziția “Erlebniswelt Strom und Eis” (World of Power & Ice), o expoziție dedicată producerii de energie electrică prin captarea apei provenită din ghețari. Programul de vizitare este de la începutul lunii iunie până la jumătatea lunii octombrie, cu program între 8:00 şi 18:00
Barajul Moosersperre are o înălţime de 107 m şi o lungime a coroanei de 494 m. Lăţimea în partea superioară a barajului este de 7 metri, iar baza este lată de 70 de metri. Pentru construcția acestui baraj s-au folosit 670.000 m ³. De obicei aceste date se notează pe o plăcuţă indicatoare care se afişează pe corpul barajelor. Şi în România se procedează în acest fel, cel puțin aşa este în cazul barajelor de corectarea torenţilor.
Barajul Drossen are o înălţime de 112 m şi o lungime a coroanei de 357 m. Lăţimea coroanei este tot de 7 metri, dar baza are doar 25 de metri. Volumul de beton folosit pentru acest baraj este de 340000 m³
Tot în imediata apropiere a barajului de acumulare Mooseboden este construit şi un monument în memoria celor 161 de morţi care şi-au pierdut viaţa pentru ridicarea acestui proiect. Acest monument este creaţia sculptorului Josef Magnus şi reprezintă mantia protectoare a Sf. Barbara. Pe această mantie este gravată expresia „ Aus Arbeit und Opfer ein Werk “. Se spune că cine trece prin orificiul creat în acest monument “picură” păcatele şi bolile sale. Nu cred în astfel de lucruri, dar la recomandarea persoanei care ne-a spus povestea am făcut şi eu acest lucru. Am mai luat în calcul şi faptul că trebuia să cobor de la aceste baraje tot cu un autobuz şi aveam de parcurs acelaşi drum care mi-a dat palpitaţii la urcare. Nu de alta, dar în caz de ceva rău trebuia să am şi eu sufletul curat 🙂

Barajul Moosersperre:

Barajul Drossen :

Tot de la aceeași persoană am mai aflat şi de existenţa unui tunel de aducțiune, care permite trecerea apelor provenite din ghețarul Pasterze până în lacul de acumulare Wasserfallboden. Este vorba de tunelul Möllüberleitungsstollen, un tunel cu o lungime de 11.6 kilometri, care permite trecerea apelor din barajul Margaritze, baraj despre care v-am povestit în articolul privind drumul din Fuscher Törl până la Die Kaiser Franz Josefs Höhe.
Înainte de a porni din acest loc am mai primit o recomandare, şi anume să ajung aproape de vârful Kitzsteinhorn.
Uitați-vă ce bine arată acest vârf văzut de pe barajul Moosersperre:

Pe drumul de întoarcere de la lacul Mooseboden am aflat câteva detalii şi despre lacul Wasserfallboden. Astfel, acest lac este situat la o altitudine de 1672 m şi este susținut de barajul Limbergsperre, baraj cu înălțimea de 120 de m si 357 metri lungime . Barajul Limbergsperre a fost dat în folosință la data de 22 septembrie 1952 şi permite stocarea a unei cantități de aproape 85 milioane metri cubi de apă.
În articolul viitor, bineînțeles că ne vom îndrepta spre vârful Kitzsteinhorn

Câteva poze şi de la coborâre:

Barajul Limbergsperre :

Schranbachtunnel:

Şi clipurile video cu coborârea de la lacul de acumulare Mooseboden spre lacul de acumulare Wasserfallboden

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Cascada Krimm – cea mai frumoasă cascadă din Austria

2014/02/15 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Când am ajuns în stațiunea Kaprun, la punctul de informare turistică din zonă am primit şi recomandarea să vizităm cascada Krimm (Krimmler Wasserfälle) . De asemenea, pe pagina oficială de internet a acestui punct turistic cascada este lăudată ca fiind una dintre cele mai mari din Europa. Eiii!… asta e chiar culmea. Doar în Norvegia sunt peste 50 de cascade care au înălţimi mai mari decât a celei sus menţionate. Dacă căutaţi pe World Waterfall Database, o să vedeţi că nici în Austria nu e considerată ca fiind cea mai mare. Această cascadă e întrecută, la înălţime, de alte două cascade, precum Walcherfall, pe care am văzut-o în drumul nostru spre Grossglokner şi de cascada Seebachfall. Dar asta e, trebuie să se folosească de o promovare turistică cât mai puternică. Doar aşa reuşesc să adune aproximativ 400.000 de turişti anual pentru acest obiectiv turistic.
Într-adevăr, cascada Krimm o consider ca fiind una dintre cele mai frumoase cascade pe care am văzut-o până acum prin Austria. Pe motivul că Austria încă mai are să ne ofere foarte multe locuri frumoase de vizitat, ne dorim să străbatem această ţară în lung şi-n lat şi sperăm să mai descoperim locuri la fel de frumoase.
Dar, să mă întorc la cascada Krimm despre care vroiam să vă povestesc. Datorită numeroaselor fotografii pe care le-am văzut cu această cascadă, ne-am hotărât ca în circuitul pe care l-am făcut când am parcurs drumul alpin Grossglockner, la întoarcere, să ne oprim şi în staţiunea Krimm.
Așadar am pornit din zona Heiliengeblut, despre care v-am povestit în postul trecut, şi ne-am îndreptat spre Mittersill, parcurgând drumul Felbertauern (Felbertauern Straße ), un drum foarte frumos, cu o lungime de 36,3 kilometri, celebrul prin tunelul de 5,3 kilometri, care trece pe sub vârful Hochgasser 2922 m. Taxa de trecere prin acest tunel a fost de 10 euro pe sens. Pe site-ul oficial al acestui drum, la secțiunea de “travel advice”, este prezentat faptul că dacă doreşti să faci un circuit care să includă şi drumul Grossglockner, se poate obţine o variantă redusă, un bilet combi. Tot aici mai e prezentat faptul că dacă deja ai biletul de pe drumul Grossglockner şi-l prezinţi la staţia de taxare vei primi o reducere pentru acest tunel. Nu ştiu exact dacă funcționează acest lucru pentru că am aflat despre asta doar recent şi nu am încercat. Mai multe informații despre acest drum puteți sa aflaţi de aici:
www.felbertauernstrasse.at/en/

Stickere primite pentru drumul Grossglockner şi pentru drumul Felbertauern.

Am ajuns în stațiunea Krimml din apropierea acestei cascade si primul lucru pe care a trebuie să-l facem a fost să ne găsim un loc de parcare. Da, … acest lucru a fost pentru noi o problemă datorită numărului foarte mare de vizitatori din ziua respectivă. După ce am încercat să găsim, fără succes, un loc liber de parcare în cele patru parcări amenajate (trei parcări amenajate pentru cascadă şi una pentru parcul tematic acvatic, Wasser Wunder Welten Krimml am reuşit să găsim într-o parcare privată care presupun că servea ca şi un loc de campare. Pentru “doar 5 euro” am parcat maşina pe o păşune din apropierea drumului şi în 20 de minute de plimbare, pe marginea drumului, am ajuns la drumul care ducea spre această cascadă

Precum am făcut şi noi, vă recomandăm să vizitaţi această cascadă la o oră cât mai târzie. De ce?… Pentru că, această cascadă are ca şi sursă apa provenită din topirea ghețarilor şi, astfel, datorită temperaturilor ridicate de peste zi, se obţine debitul maxim seara. Dacă prindeți o zi caniculară atunci debitul devine şi mai mare. În mod normal debitul acestei cascade este de 5 – 6 m/ s, dar iarna debitul acestei cascade scade spre 0,14 m/s. Debitul maxim pe care l-a atins această cascada a fost, la data de 25 August 1987, când s-a atins valoarea de 166.7 m³ / s, provocând inundații și un adevărat haos pe valea Salzach

Traseul nostru a început, în primă fază, cu zona de inhalare a aerosolilor. Este zona din imediata apropiere a bazei cascadei, în care nivelul de aerosoli este foarte mare. Pentru a ajunge la acest punct trebuie să urmaţi indicatorul spre Kursingerplatz. Partea interesanta a început aici. Când am dorit să realizăm niște fotografii am observat că nu putem să le facem datorită cantităţii mari de vapori de apă din atmosferă. În momentul în care luam capacul de pe obiectiv în maxim 10 secunde, obiectivul era complet acoperit cu picături de apă şi nu puteam să focalizam mai deloc. Mă uitam în stânga şi dreapta şi niciun turist nu realiza fotografii în acest loc. Nici nu se încumetau să scoată aparatele de fotografiat. Adevărul e că era destul de riscant să-ţi expui aparatul de fotografiat la asemenea condiţii. Mă tot gândeam cum aş putea să fac poze la această cascadă din acel punct, iar la un moment dat mi-a venit o idee care se pare că a fost cea mai bună soluţie pentru acest tip de fotografie. Spre norocul meu, în rucsacul pe care-l aveam cu mine, aveam şi o soluție AntiFog (Anti ceaţă). Am luat această soluţie şi am tratat un filtru UV pe care îl aveam suplimentar în trusa foto. Folosesc acest tip de filtru în mod permanent pe obiective pentru a le proteja împotriva zgârierii lentilei. Mai bine să pierd câţiva zeci de RON decât preţul unui obiectiv nou. Aşa se face că am tratat acest filtru şi, mai apoi, l-am înfiletat pe obiectiv. Rezultatul a fost unul spectaculos, pentru mine. Nu aderau particulele de apă aşa de uşor pe acest filtru şi-mi permitea timp mai mare pentru focalizare şi expunere. Ulterior, mi-am comandat mai multe variante din acest tip de soluție (diferiți producători) pe care le port în permanenţă în trusa foto. Oricum acel filtru tratat îl folosesc în continuare doar pentru așa ceva. Nu am încercat pe alt gen de filtre ( polarizat, neutral etc,), dar bănuiesc că nu le afectează tratamentele aplicate pe acest gen de filtre.

Soluție Anti-fog si șervețel Anti-fog. Cum functioneaza aceasta solutie Anti-fog va recomand următorul clip http://youtu.be/VUyCdrDq5kA

Traseul spre cascadă:

Apoi traseul nostru s-a continuat spre cele 10 platforme de observaţie care sunt construite pentru a avea o priveliște cât mai frumoasă asupra acestei cascade. Lungimea traseului este de aproximativ 4,2 kilometri şi are o diferență de nivel de 431 m. Timpul necesar pentru a face acest traseu este de aproximativ două ore. Taxa de intrare a fost de 2,5 euro/persoană. Punctele principale de pe acest traseu au fost denumite după persoane care au susținut sau au realizat acest traseu. Astfel, pe acest traseu avem următoarele puncte evidențiate cu plăcuţe precum cea din fotografia următoare:

Denumirea platformelor de observație:

Kursingerplatz, situat la cota 1070 m – nume dat după Ignaz von Kürsinger, conservator din Mittersill si primul constructor al traseului inițial datat în anul 1835
Riemann Kanzel, situat la cota 1110 m – nume dat după Rudolf (Ehrenfried) Riemann – Presedintele Asociatiei de alpinism de Pinzgau,
Regen Kanzel, situat la cota 1150 m
Sendtner Kanzel, situat la cota 1170 m – după numele lui Theodor Sendtner din Munchen, președintele Asociației Alpine austriece, a fost persoana care a aprobat finanțarea realizării acestui traseu
Jung Kanzel, situat la cota 1210 m – după numele lui Ernst Jung din Kirchen an der Sieg, președintele Asociației Alpine austriece şi un susținător al finanțării acestui proiect
Jaga Sprung, situat la cota 1220 m
Bergersteig, situat la cota 1245 m – după Friedrich Ernst Berger, primul președinte al Secției Warnsdorf al Asociației Alpine (1887-1943)
Schonangerl, situat la cota 1306 m – hanul Schönangerl (Gasthof Schönangerl)
Staubige Reib, situat la cota 1330 m
Bergerblick, situat la cota 1390 m – după Friedrich Ernst Berger, primul președinte al Secției Warnsdorf al Asociației Alpine (1887-1943)
Schettkanzel, situat la cota 1460 m – după numele lui Albert Schettu din Neukirchen am Grossvenediger, inginerul care a proiectat acest traseu în anul 1879

Dacă doriți să rămâneţi peste noapte în staţiunea Krimml vă recomand să vă uitați peste ofertele de pe booking.com:

www.booking.com/city/at/krimml.html

În continuare câteva poze cu cascada:

Următoarea fotografie e făcută fără filtru tratat cu AntiFog

Si cu filtru tratat cu Anti Fog:

Despre Austria am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/austria/

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

Drumul alpin Grossglockner:

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Gheţarul Pasterze şi întoarcerea de pe drumul alpin Grossglockner prin Heiligenblut

2014/02/12 Naghiu Ovidiu 7 Comments

În ultima parte a povestirilor mele despre drumul alpin Grossglockner vreau să vă prezint câteva fotografii cu ghețarul Pasterze, precum şi drumul de întoarcere prin Heiligenblut.
Am ales să studiem (să nu spun, privit) ghețarul Pasterze doar de la distanţă, deşi aveam posibilitatea să coborâm până pe el. Nu am făcut acest lucru deoarece, cu doar o zi înainte de a ajunge pe drumul alpin Grossglockner, am urcat până aproape de vârful Kitzsteinhorn ( mai exact până la platforma de la 3020 m). Cu această ocazie am ajuns şi pe ghețarul Magnetköpfl din apropierea vârfului Kitzsteinhorn.
Pentru a ajunge pe ghețarul Pasterze se poate folosi funicularul care, pentru 10 euro de adult, te coboară din parcarea Nationalpark – Platz până aproape de ghețar. Programul de funcționare al acestui funicular este din 15 iunie până în 21 septembrie, zilnic între orele 10:00 si 16:00.
Ghetarul Pasterze a fost afectat foarte mult, în ultima vreme, de încălzirea globală. Astfel, începând din anul 1856, de când se fac monitorizări asupra acestui gheţar, lungimea lui a scăzut la jumătate, ajungând la aproximativ 8 kilometri lungime. Cel mai înalt punct al gheţarului este situat la 3453 metri, iar baza la 2100 metri altitudine.

ghețarul Pasterze:

Grossglockner Gletscherbahn :

Din Nationalpark – Platz am pornit spre Kaiser Frany Josefs Hohe, pentru a vedea statuia care i-a fost ridicată împăratului Franz Josef şi, de ce nu, câteva capre negre. Da… am sperat să vedem şi câteva capre negre în apropiere deoarece locul acesta este renumit pentru asta, dar din păcate nu am avut acest noroc. Am găsit însă câteva marmote care se plimbau relaxate prin prejma acestei statui. Noi încercam pe cât posibil să păstrăm o distanţă faţă de ele şi să nu le deranjam. Doar acum când m-am pregătit să scriu acest post am găsit pe internet, pe blogul d-nei Șerb, un post în care marmotele le mâncau din mână . Ei…bine am văzut-o şi pe asta. Am revăzut clipul cu pricina de vreo câteva ori şi tot mă gândeam la ce am ratat când am fost şi eu prin zonă şi nu m-am apropiat de ele, gândindu-mă să nu le deranjez. Sincer nu ştiam că sunt așa de prietenoase 🙂

Şi Wilhelm Swarovski Beobachtungswarte:

Panoramaweg Kaiserstein spre Kaiser Frany Josefs Hohe :

Kaiser Frany Josefs :

Şi vârful Grossglockner:

Parcarea Nationalpark – Platz de pe drumul alpin Grossglockner:

Pornim într-un final din parcarea Nationalpark – Platz cu direcția Heiligenblut. Vroiam să ajungem şi la cascada Jungfernsprung, din apropierea localității Heiligenblut. Cum nu știam exact unde trebuia să ajungem ne-am oprit pe drum la o terasă să întrebăm acest lucru. Într-un final, ne-a lămurit un client (turist) de la terasa respectivă cum să ajungem şi tot acesta ne-a explicat că în drumul nostru spre Heiligenblut putem să ne oprim într-un sat tematic, în care putem să devenim căutători de aur prin râul care trece. Bine,… tipul avea şi glume în program şi ne spunea că cei din acest sat se tot laudă cu sloganul : ” Come poor – leave rich!”. Dacă sunteți prin zonă şi sunteți interesați să deveniți bogați ( 😀 ) trebuie doar să căutați Almgasthof Alter Pocher. Mai multe informații le găsiți aici: www.alterpocher.at

Heiligenblut:

spre Almgasthof Alter Pocher:

O informație de mare folos, pe care am primit-o de la acest turist, a fost faptul că pe drumul alpin Grossglockner se poate intra şi gratuit. Chiar nu știam acest lucru când ne-am organizat această excursie. Puteți să intraţi gratuit, fără să plătiţi taxa de drum pe care v-am prezentat-o în primul articol despre drumul alpin Grossglockner, dacă vă cazaţi pentru minim două nopţi în Heiligenblut, în unitățile de cazare care sunt incluse în programul cardului “Nationalpark Kärnten Card” .
O altă modalitate de a putea să intrați în mod gratuit pe acest drum e să vă căutați cazarea pe booking.com, iar dacă vă uitați atenți la descrierea unităţii de cazare o să observați că unele unităţi oferă carduri gratuite pentru un anumit număr de nopți de cazare sau vă decontează prețul biletului pentru drumul alpin Grossglockner. Un număr foarte mare de unităţi de cazare din Heiligenblut oferă cardul Kärnten.
De curiozitate m-am uitat pe booking şi într-adevăr tipul avea dreptate, la câteva din cazările din Heiligenblut se stipula că pentru un minim de două nopţi de cazare se primeşte cardul sau se decontează intrarea pe drumul alpin Grossglockner
V-am făcut o selecție, dar înainte de a rezerva să verificați dacă nu a fost modificat acest lucru:

După ce am ajuns în stațiunea Heiligenblut, unde am şi făcut o scurtă oprire, ne-am îndreptat spre cascada Jungefernsprung. Am fi vrut să stăm mai mult prin Heiligenblut, dar eram în criză de timp pentru că mai aveam drum lung de făcut şi era destul de târziu. Heiligenblut e o stațiune care chiar mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, deși am avut ocazia să mă bucur de ea doar preț de o jumătate de oră. Am făcut doar o pauză în care ne-am plimbat puţin prin staţiune şi am savurat o cafea la o terasă din centrul acestei staţiuni, iar mai apoi am pornit spre cascada Jungefernsprung.

Cascada Jungefernsprung se află la doar câţiva kilometri de stațiunea Heiligenblut, pe drumul spre Grosskirchheim. Este o cascadă de aproximativ 130 de metri înălţime de pe cursul râului Zoppenitzenbach. Despre această cascadă există şi o legendă. Se spune că în această zonă ar fi existat o fată foarte frumoasă care nu cădea în mrejele nici unui tânăr. La un moment dat, însuși diavolul transformat într-un tânăr chipeş ar fi urmări-o pe fată, iar aceasta, ca să scape de diavol, s-ar fi aruncat de pe o stancă, şi astfel a luat naştere cascada. Se putea să nu-i născocească o poveste acestei cascade prin care să o facă cât mai celebră!?

Dacă tot suntem la capitolul cascade, în articolul următor, o să vă prezint cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o în Austria, este vorba de Krimmler Wasserfälle

Despre Austria am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/austria/

Despre Grossglockner High Alpine Road am mai scris și în următoarele articole:

www.bucketlist.ro/drumul-alpin-grossglockner-portiunea-de-drum-fuscher-torl-die-kaiser-franz-josefs-hohe/
www.bucketlist.ro/grossglockner-high-alpine-road-cel-mai-frumos-drum-alpin-din-austria/
www.bucketlist.ro/edelweisspitze-varful-edelweiss-de-pe-drumul-alpin-grossglockner/

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Austria, Impresii de vacanta

Drumul alpin Grossglockner, porţiunea de drum Fuscher Törl – Die Kaiser Franz Josefs Höhe

2014/02/04 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Ultima parte a traseului pe drumul alpin Grossglockner ne duce spre Die Kaiser Franz Josefs Höhe.
Pornim din intersecția de lângă Fuscher Törl şi ne îndreptăm spre Heiligenblut. Imediat după ce coborâm din acest pas trecem pe lângă lacul “Fuscher Lacke”, de la cota de 2262 metri. În clădirea de lângă acest lac se adăpostește expoziția “Building of the Road”. Noi nu ne-am oprit aici şi ne-am continuat drumul, trecând tunelul Mittertörl şi, mai apoi, prin celebru tunel Hochtor. Tunelul Hochtor este celebru pentru faptul că la mijlocul lui este, de fapt, granița între cele două landuri ale Austriei care sunt legate de acest drum. Tunelul Hochtor este construit la o altitudine de 2504 metri şi are o lungime de 311 metri. Trecem de acest tunel şi imediat ajungem în zona domeniului schiabil care aparţine de staţiunea Heiligenblut .

In fotografia următoare se poate vedea un drum auxiliar la drumul alpin Grossglockner, drum care duce la vârful Schareck (2604m )

Continuam drumul pe un tronson cu o declivitate de 12 %, loc în care am început să simțim mirosul de ferodou ars de la unele mașini participante în trafic. Era o porțiune de drum care, pentru cei începători ce nu folosesc frâna de motor, poate să aducă probleme. Noroc cu bikeri care treceau pe lângă cei cu probleme şi le făceau semn să tragă pe dreapta. În multe cazuri, datorită supraîncălzirii acestor ferodouri (dacă e vorba de ferodoul din saboţii de frână) poți rămâne fără frână.

Trecem de sensul giratoriu din care se poate ajunge în stațiunea Heiligenblut şi ne îndreptăm apoi pe drumul care duce direct la Die Kaiser-Franz-Josefs-Höhe şi la ghețarul Pasterze. Pe acest drum mai facem câteva opriri pentru a admira cascadele care sunt chiar în apropierea drumului principal. Cea mai frumoasă cascadă de pe traseu o consider “Fensterbach – wasseerfall“.

Apoi trecem şi pe lângă “Der Stausee Margaritze”, un lac de acumulare format din două baraje, barajul Möllsperre de 93 de metri înălţime şi barajul Margaritzensperre de 39 metri înălţime, menite să capteze apele provenite din gheţarul Pasterze, şi ne oprim să vedem Glocknerhaus . Acest han de munte este una dintre cele mai vechi clădiri de pe drumul Grossglockner, istoria acestui han începe undeva din anul 1876. A primit numele de Glocknerhaus după o vizită a Împăratului Franz Joseph şi împărăteasei Elisabeta (Sissi) în anul 1856.

Şi lacul de acumulare Margaritze:

Glocknerhaus:

Ei bine, într-un final, ajungem foarte aproape de Kaiser Frany Josefs Hohe şi oprim maşina în parcarea din faţa restaurantului Panorama. Eu, nerăbdător din fire, iau aparatul de fotografiat şi mă îndrept spre marginea parcării spre a face câteva fotografii spre ghețar. Nu-mi venea să-mi cred ochilor că la câteva zeci de metri de mine, vedeam în areal natural, celebrele marmote. Erau o colonie de marmote care aveau vizuinile foarte aproape de parcare. Mă întorc către soție şi-i fac semn să vină, şi-i spun că poate să vadă marmote. In momentul acela lângă mine era o familie din Italia la care doamna a început să se uite în sus. În prima faza nu înţelegeam de ce se uita în sus. Se apropie soţia de mine şi-i repet să se uite că sunt marmote pe păşunea de lângă parcare. Italianca se tot uita pe sus, dar la un moment dat se uită către mine şi mă întreabă: “Dove? ” Mă uit la tipă şi nu înțeleg ce vroia să mă întrebe. La care se uită din nou în sus şi mă întreabă de…. marmote :)) .
Eiii…. mari norocoşi suntem noi românii că am văzut celebra reclamă cu marmota care împacheta ciocolata. Noi știam cum arată o marmotă. Probabil, femeia era derutată de faptul că țineam aparatul de fotografiat cu obiectivul în sus, lucru pe care îl fac din reflex când am montat obiectivul 55-200 mm pe aparat, şi săraca căuta marmotele prin văzduhul cerului :))

Pornim mai departe, cu zâmbetul pe buze, ne urcăm din nou în maşină şi ne îndreptăm spre parcarea multietajată de lângă Nationalpark – Platz şi astfel ajungem la cota 2365 m. Despre ce am găsit de văzut în acest loc, în postul următor.
În continuare niște poze cu marmotele din zonă:

Despre Austria am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/austria/

Despre Grossglockner High Alpine Road am mai scris și în următoarele articole:

www.bucketlist.ro/grossglockner-high-alpine-road-cel-mai-frumos-drum-alpin-din-austria/
www.bucketlist.ro/ghetarul-pasterze-si-intoarcerea-de-pe-drumul-alpin-grossglockner-prin-heiligenblut/
www.bucketlist.ro/edelweisspitze-varful-edelweiss-de-pe-drumul-alpin-grossglockner/

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Austria, Impresii de vacanta

Edelweißspitze – vârful Edelweiss de pe drumul alpin Grossglockner

2014/01/28 Naghiu Ovidiu 3 Comments

În acest post vreau să vă prezint Edelweißspitze (vârful Edelweiss), un obiectiv aflat la cea mai mare cotă de pe drumul alpin Grossglockner.
Precum vă povesteam în postul trecut, am ajuns lângă monumentul de lângă Fuscher Törl. Eram opriţi pentru a face câteva poze cu acest drum şi pentru a ne cumpăra ceva suveniruri de la o cabană din apropiere. Când am intrat în acea cabană i-am auzit pe nişte motocicliști povestind de Edelweißspitze şi de faptul că şi-au dat întâlnire în parcarea din vârful Edelweiss. Uitându-mă pe harta din pliantul pe care l-am primit la intrare am observat că se poate ajunge cu maşina.

drumul spre Edelweißspitze din Fuscher Törl - vârful Edelweiss de pe Grossglockner — drumul spre Edelweißspitze

Edelweißspitze - vârful Edelweiss Grossglockner — Edelweißspitze – vârful Edelweiss

Drumul, de aproximativ de doi kilometri, care va duce până la cota de 2571 metri, este un drum din piatră cubică cu o pantă care ajunge la 14 % şi cu un număr de şapte curbe ac de păr. Pornim pe acest drum şi ajungem în parcarea din vârful Edelweißspitze. În acest loc se poate urca într-un observator care oferă o panoramă de 360 de grade cu această zonă şi din care puteți să admiraţi peste 30 de vârfuri muntoase care au peste 3000 de metri înălţime.
În imediata vecinătate al vârfului Edelweißspitze am găsit o cabană (Edelweißhütte) în care am putut să ne servim masa, restaurant pe care îl şi recomand dacă sunteți pe acest drum. Această cabană este o afacere de familie şi a fost construită odată cu acest drum. Mai multe informații puteți să găsiți pe site-ul cabanei (www.edelweissspitze.at) Cabana oferă şi camere pentru cazare. Prețul pentru camera standard începea de la 36 de euro, iar pentru “komfortzimmer” prețul era de 52 de euro/ noapte. Faza care m-a distrat cel mai tare era că, la restaurantul acestei cabane, aveam posibilitatea de a savura lapte proaspăt de vacă, care costa 2,2 euro /jumătatea de litru. Chiar la masa de lângă noi erau câteva doamne care şi-au comandat şi erau foarte încântate de faptul că au posibilitatea de a bea lapte proaspăt. Bine… se trecem peste faptul că în permanență tot exclamau una către cealaltă “frishmilk… frishmilk” şi la un moment dat chiar au devenit enervante.
Ce vă recomand de la acest restaurant este Apfelstrudel-ul casei (ștrudel cu mere), servit cu cremă de vanilie. Tot aici exista posibilitatea de a comanda şi Topfenstrudel (ștrudel cu brânză dulce). Prețul de 3,20 euro/porție era un preț decent şi se aliniază cu preţurile pe care le-am găsit în mod normal în zonele turistice din Austria. În Romania este total diferit, dacă ajungi într-o zonă turistică mai retrasă, în care există posibilitatea de a consuma ceva doar într-un singur loc, atunci în locul respectiv se practică niște preturi care te dau pe spate.
În continuare câteva poze iar în postul următor continuam drumul spre “Die Kaiser-Franz-Josefs-Höhe”

observator Edelweißspitze - vârful Edelweiss de pe drumul alpin Grossglockner — Biker’s Nest Edelweißspitze

Despre Austria am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/austria/

Despre Grossglockner High Alpine Road am mai scris și în următoarele articole:

www.bucketlist.ro/grossglockner-high-alpine-road-cel-mai-frumos-drum-alpin-din-austria/
www.bucketlist.ro/ghetarul-pasterze-si-intoarcerea-de-pe-drumul-alpin-grossglockner-prin-heiligenblut/
www.bucketlist.ro/drumul-alpin-grossglockner-portiunea-de-drum-fuscher-torl-die-kaiser-franz-josefs-hohe/

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Austria, Impresii de vacanta

Grossglockner High Alpine Road – Cel mai frumos drum alpin din Austria

2014/01/26 Naghiu Ovidiu 12 Comments

Grossglockner High Alpine Road sau, în limba germană, Die Großglockner Hochalpenstraße a fost motivul principal pentru care am dorit să ajungem în zona Zell am See – Kaprun. Era locul perfect de unde puteam să ne organizăm o excursie de o zi pentru acest drum. Ei bine,… locul aproape perfect, dacă luam în considerare şi faptul că, dacă ne alegeam cazarea în altă parte, puteam să obținem intrarea gratuită pe acest drum, dar despre acest lucru (cum să intrați gratis pe drumul Grossglockner) o să vă spun mai multe la sfârșitul acestei povestiri.
Ce este de fapt acest drum? … Este un drum care face legătura între landul Salzburg şi landul Carinthia din Austria şi este amintit încă din cele mai vechi timpuri. Se spune că acest drum ar fi fost folosit încă de acum aproape 4000 de ani, dar a devenit cunoscut începând din anul 1856, când Împăratul Franz Josef și împărăteasa Elisabeta (Sissi) au devenit drumeţi al acestui drum. Partea de sud al acestui drum (drumul din landul Carinthia) a şi fost deschis pe tronsonul Heilingeblut – Glocknerhaus încă din 16 iulie 1905 şi purta denumirea de “strada împărătesei Elisabeta”.
Proiectul drumului Großglockner-Hochalpenstraße a luat naștere prin anii 1920, când au fost luate în calcul mai multe soluţii pentru a deschide Alpii pentru traficul turistic. A fost elaborat un proiect inițial care a fost dezbătut în Oficiul de Turism din vremea respectivă, dar din lipsa fondurilor acest proiect a fost pus în așteptare. Totuși, proiectul a fost pus în aplicare puțin mai târziu de către guvernatorul landului de Salzburg, Franz Rehrl, cunoscut ca fiind un șofer pasionat, care şi-a dorit realizarea acestui drum mai mult pentru a-și satisface propriile ambiții. La data de 30 August 1930 a demarat construcția acestui drum din localitatea Ferleiten, iar în data de 3 august 1935 drumul a fost deschis în mod oficial, după aproape 5 ani de construcție.
Ca şi date tehnice ale acestui drum pot să vă spun că are o lungime totală de 47,8 km şi 36 curbe “ac de păr”. Cel mai înalt punct de pe drumul principal Grossglockner este la 2504 metri, în zona tunelului Hochtor, tunel care face legătura între cele două landuri ale Austriei. Totuși, din pasul Fuschertörl se mai poate merge pe un drum auxiliar, pentru a ajunge la vârful Edelweiss şi astfel se poate ajunge cu maşina până la cota de 2541 m.
Profilul drumului principal este caracterizat astfel: pe partea de nord a acestui drum avem o panta medie de 5,7 % şi o pantă maximă de 12 %, iar în partea de sud acest drum este caracterizat de o pantă medie de 7,9 % şi o pantă maximă tot de 12 %. Partea de nord a acestui drum are o lungime de 33 de kilometri şi o diferența de nivel de 1894 m, iar pe partea de sud avem o lungime de 15,8 km şi o diferență de nivel de 1218 metri.
Dacă doriți să vă organizaţi o excursie pe acest drum ar trebui să luați în considerare şi orarul acestui drum:

începutul lunii mai – 15 iunie: 06:00 – 20:00
16 iunie – 15 septembrie: 05:00 – 21:30
16 septembrie – sfârșitul lunii octombrie: 06:00 – 19: 30

ultima trecere: cu 45 minute înainte de închidere
Dacă perioada în care doriți să vizitați acest drum este la începutul perioadei de deschidere (mai- iunie) sau spre sfârșitul perioadei (octombrie) sau condițiile meteo sunt neprielnice, ar fi bine să vă interesaţi dacă drumul este deschis. Puteți să faceți acest lucru sunând la numerele de telefon :

Staţia de taxare din Ferleiten: +43(0)6546/650
Staţia de taxare din Heiligenblut: +43(0)4824/2212

Noi am pornit sa parcurgem acest drum din stațiunea Kaprun, loc în care ne-am cazat şi despre care o să va povestesc în articolele următoare.

Drumul Grossglockner High Alpine Road începe din localitatea Bruck (cota 755), iar după ce am parcurs aproximativ 10 kilometri pe un drum public ne-am apropiat de stația de taxare din Ferleiten. Odată ce treceți de localitatea Fucs şi înainte de a ajunge la stația de taxare din Ferleiten, puteți să vizitați si parcul tematic Wild & Freizeitpark Ferleiten. Pentru cei 7 euro, cât veți plăti ca şi o persoană adultă, aveți ocazia să vedeți diverse animale, majoritatea animalelor fiind regăsite şi în parcul Naţional Hohe Tauern. Mai multe informații despre acest parc puteți să găsiți pe acest link (http://www.wildpark-ferleiten.at/en/ferleiten.html). Sincer, pe mine m-au încântat cel mai mult bizonii din acest parc. Iată şi câteva poze pe care le-am făcut:

Dacă sunteți pentru mai multe zile în această zonă puteți să vizitați şi cascada Walcherfall, dar şi păşunile alpine Walche. Mai multe informații puteți să găsiți pe următorul link

Într-un final am ajuns la stația de taxare, deși ispitele au fost multe până acolo. Pentru a putea intra pe drumul alpin Grossglockner a trebuit să plătim o taxă de intrare de 32 de euro, taxă care se aplică doar pentru mașină şi nu se mai aplică suplimentar nicio altă taxă pentru numărul de pasageri din interiorul mașinii. Pentru anul 2014 prețul pentru drumul alpin Grossglockner a fost prezentat pe site-ul oficial ca fiind 34 de euro/ mașină. Dacă doriți să aflați restul tarifelor puteți să accesați următorul link (www.grossglockner.at/en/preise/)

statia de taxare Ferleiten de pe drumul Grossglockner High Alpine Road - Großglockner Hochalpenstraße, — Stația de taxare Ferleiten de pe drumul Großglockner Hochalpenstraße,

După ce am trecut de stația de taxare şi au început serpentinele, ne opream aproape în fiecare parcare pe care o găseam. Fiecare parcare de pe traseu este dotată cu panouri informative cu ceea ce poți să vezi în faţa ta, după cum se poate observa şi în următoarele fotografii:

Prima oprire pentru o perioadă mai lungă de timp am făcut-o în parcare din apropierea Fuscher Törl (cota 2428). Fuscher Törl este un memorial pentru cei care au murit în construirea acestui drum. Este un loc foarte bun pentru a prinde câteva fotografii cu acest drum şi de a va cumpăra câteva suveniruri. Odată ce am ajuns în acest loc am aflat că se mai poate ajunge pe un drum auxiliar până la vârful Edelweiß-Spitze (cota 2571m), dar despre care o să vă povestesc în postul următor.
În continuare câteva poze făcute din zona Fuscher Törl în care am prins şi Alpine Nature Show Museum de la cota 2260m.

Alpine Nature Show Museum de pe Grossglockner High Alpine Road — Alpine Nature Show Museum – Großglockner Hochalpenstraße;

Alpine Nature Show Museum de pe Großglockner Hochalpenstraße — Alpine Nature Show Museum – Großglockner Hochalpenstraße;

Edelweißspitze - vârful Edelweiss; vazut de pe Großglockner — Edelweißspitze – vârful Edelweiss

Fuscher Törl pe Grossglockner High Alpine Road — Fuscher Törl

Großglockner Hochalpenstraße vazut din Fuscher Törl — Großglockner Hochalpenstraße

parcare Fuscher Törl - Großglockner Hochalpenstraße — parcare Fuscher Törl

priveliste din Fuscher Törlpriveliste din Fuscher Törl

Despre Austria am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/austria/

Despre Grossglockner High Alpine Road am mai scris și în următoarele articole:

www.bucketlist.ro/edelweisspitze-varful-edelweiss-de-pe-drumul-alpin-grossglockner/
www.bucketlist.ro/ghetarul-pasterze-si-intoarcerea-de-pe-drumul-alpin-grossglockner-prin-heiligenblut/
www.bucketlist.ro/drumul-alpin-grossglockner-portiunea-de-drum-fuscher-torl-die-kaiser-franz-josefs-hohe/

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Germania, Impresii de vacanta

Lacul Konigssee şi mănăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholomä)

2014/01/14 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Articolul de astăzi este o continuare la prezentarea stațiunii Schoenau am Konigssee şi a lacului Konigssee care am început-o în articolul trecut. Aici vreau să vă prezint excursia propriu-zisă pe lac, precum şi ce se mai poate vizita pe peninsula Hirschau.
După ce am cumpărat biletele pentru această excursie, la puțin timp, a sosit şi barca care ne-a dus spre mănăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholomä). Așadar, ne-am îndreptat spre debarcaderul Seelände din “Schönau am Königssee”. În momentul când ne-am urcat pe barcă ne-a fost prezentat echipajul, dar şi barca respectivă. Cu această ocazie am aflat că pe lacul Konigssee nu au voie alte ambarcațiuni decât cele omologate pentru a efectua transport de persoane pe acest lac. Toate cele 17 bărci, care efectuau acest traseu, erau echipate cu motoare electrice pentru a reduce cât mai mult poluarea asupra acestui lac. Cu toate acestea, pe lac se pot închiria bărci cu vâsle şi canoe, dar nimic motorizat.
Totodată am aflat că lacul are o suprafață de peste 5,2 km2 , cu o lungime de aproape 7,2 km şi o lăţime de peste 1,2 km. Lacul are o adâncime maximă de 190 de metri ceea ce îl face ca fiind cel mai adânc lac din Bavaria şi al treilea ca şi adâncime din Germania, iar despre claritatea apei pot să vă spun că am rămas fără cuvinte.

Pârtia de bob din Schoenau am Koenigssee :

Villa Beust din Schönau am Königssee:

Lacul Konigssee și adăposturile pentru bărci din Schönau am Königssee:

Seerestaurant Echostüberl din Schönau am Königssee (www.echostueberl.de) :

Stațiunea Schönau am Königssee:

Pornim de la Schönau am Königssee şi, la puțin timp de la plecare, trecem pe lângă o insuliţă mică pe care zărim construit un mic monument cu o statuie. Este vorba de insula Christlieger, o insuliță de 60 metri lungime, conform celor spuse de ghidul bărcii, pe care este ridicată statuia Sfântului Johannes von Nepomuk (protectorul pericolelor pe apă). Se spune că a fost ridicată această statuie ca şi recunoştinţă, datorită faptului că în aproprierea acestei insuliţe s-a răsturnat o barcă şi patru din aceşti ocupanţi au fost salvaţi în ultimul moment.

Ne continuăm din nou traseul şi la scurt timp ghidul ne prezintă un loc în care, în anul 1688, pe data de 23 august, şi-au pierdut viața aproximativ 70 de pelerini. E bine de știut că, Sfântul Bartolomeu, se comemorează pe data de 24 august, iar acești pelerini se îndreptau spre mănăstirea de pe acest lac, mănăstire care-i poartă hramul acestui sfânt.

Ghidul ne-a prezentat şi cascada de pe malul estic al lacului, denumită “Königsbach wasserfall”, moment în care barca s-a oprit. Noi credeam că se va face o scurtă oprire pentru a putea admira această cascadă, dar de fapt, era o oprire în care căpitanul vasului, ne-a arătat ecoul de pe acest lac. Din păcate pe filmulețul pe care l-am realizat nu se aude acest ecou (din cauză că am filmat cu telefonul), dar în realitate acest ecou se auzea destul bine. Bine…. nu se auzea precum spuneau ei, de până la șapte ori, dar de câteva ori am reușit să-l auzim. Am mai avut şi ghinionul cu un căţel foarte drăguţ de lângă noi, care a fost deranjat de cântecul trompetei şi a început să-l acompanieze pe căpitan 🙂 . Chiar nu puteam să mă supăr pe acest căţel, mai ales că l-am admirat aproape pe tot parcursul acestei călătorii. Am reuşit să-i şi fac o poză după acest recital, … ia uitați-vă la el ce mândru e:

Şi filmulețul:

Ne-am apropiat într-un final de mănăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholomä) şi de debarcaderul acesteia, pregătindu-ne de debarcare, dar nu înainte de a mai prinde câteva cadre ale acestui loc în adevărata lui splendoare.

Culmile munților Watzmann şi Simetsberg, care străjuiesc aceste locuri, erau acoperite de ceaţă şi dădeau locului un farmec aparte, acoperit de mister. Am părăsit barca, care trebuia să plece mai departe spre punctul cel mai îndepărtat al acestui lac, spre debarcaderul Salet. Noi ne-am hotărât să rămânem în acest loc şi să vizităm mănăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholomä).

Pe această peninsulă poți să serveşti masa în unul din cele două restaurante existente. Primul restaurant este, de fapt, o pescărie (www.fischervomkoenigssee.de), iar al doilea restaurant se poate găsi într-o fostă cabană de vânătoare care în momentul de faţă a fost transformată într-un han. Cabana de vânătoare a fost fondată de prinţul Provosts de Berchtesgaden, în anul 1134, iar după anul 1810, când Berchtesgaden a devenit parte din Bavaria, a fost folosită tot pe post de cabană de vânătoare de regii bavarezi (în special regii Casei de Wittelsbach).

După ce am luat masa la hanul de vânătoare, am vizitat biserica şi, mai apoi, am pornit în plimbare pe malul lacului. Vroiam să pornim la drum să ajungem până la Eiskapelle, un tunel natural care a fost săpat printr-un gheţar de la baza muntelui Watzmann. Era la doar o oră distanţă de mănăstirea Sf. Bartolomeu (St. Bartholomä), dar la sugestia personalului de la restaurant am renunţat la idee. Pentru a vizita Eiskapelle e recomandat să fie vreme bună deoarece nu găsiţi nici un refugiu pe acest traseu.

După o scurtă plimbare pe malul lacului ne-am reîntors la debarcader de unde am luat barca spre Seelände din “Schoenau am Konigssee”.
În continuare câte poze:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Germania, Impresii de vacanta

Lacul Konigssee şi stațiunea Schoenau am Koenigssee din Berchtesgaden

2014/01/08 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Lacul Konigssee e cel mai curat lac pe care l-am văzut vreodată. Lucrul acesta îmi vine pentru prima dată în minte când mă întreabă cineva de lacul Konigssee şi, pe bună dreptate, deoarece este unu dintre lacurile cel mai puțin poluate din Germania. Când am auzit pentru prima oară acest cuvânt şi am aflat că este denumirea unui lac din Germania primul lucru la care m-a dus numele era la ceva legat de “rege”, deoarece cuvântul ” König” în limba germană reprezintă rege. Ei bine, numele nu are nicio legătură cu vreun rege, iar ulterior am aflat că Konigssee, provine, de fapt, din Kunigssee (Kchunigsee) , nume pe care l-a purtat lacul mai demult.

Deoarece pentru acest articol am pregătit cu mult mai multe poze decât în mod normal, m-am hotărât să împart acest articol în două articole mai mici. Primul articol în care să vă prezint în câteva poze staţiunea Schoenau am Koenigssee şi cum să vă organizaţi excursia pe lac, iar în postul al doilea să vă prezint excursia propriu-zisă pe lacul Konigssee, spre mănăstirea “St. Bartholomä am Königssee” (Sf Bartolomeu) şi pauza pe care am făcut-o pe peninsula Hirschau de pe acest lac.
Cum eram în zonă pentru a vizita “Cuibul de vulturi a lui Hitler” despre care v-am povestit în articolul trecut ne-am hotărât să vizităm şi acest obiectiv, mai ales după ce văzusem câteva pliante care prezentau aceste locuri (zona Berchtesgaden). În plus mai auzisem şi câteva poveşti foarte interesante despre aceste locuri de la alți turişti (germani) cu care ne-am întâlnit în excursia spre Eagle Nest. Povestea unul dintre aceștia cum că, pe lacul Konigsee, iarna când este foarte frig, lacul îngheaţă complet şi se poate merge cu mașina. Totodată spunea că, în anul 1964, un tip a intrat pe lac cu un Volkswagen Beetle, fără a primi permisiunea şi la întoarcerea de la mănăstirea Sf. Bartolomeu gheaţa de pe lac a cedat, iar mașina sa a ajuns în adâncuri. Doar acum, mai recent, a fost descoperită cu ajutorul unui mini-submarin, dar nu a fost adusă la suprafaţă.
În primă fază nu am dat crezare acestor poveşti şi mă gândeam în sinea mea că sunt poveşti născocite pentru a creşte potenţialul turistic al zonei şi chiar mi-am adus aminte de excursia din Grecia, din peştera Drogarati de pe insula Kefalonia despre care v-am povestit aici.
După ce am terminat vizita la Eagle’s Nest şi am revenit în Schoenau am Koenigssee , am făcut câteva căutări pe Google şi, într-adevăr, cele povestite se adevereau. Am şi văzut un clip pe Youtube în care, în iarna din 2006, o maşină a parcurs acest traseu. Este vorba de clipul următor, în care patronul de la pescăria de pe peninsula Hirschau parcurge acest traseu 🙂

În scurta documentare de pe internet despre acest lac am mai aflat că aici se poate auzi ecoul de până la şapte ori, iar căpitanul vasului se oprește într-un anumit loc de pe lac şi, cu ajutorul unei trompete, cântă o melodie şi astfel se poate auzi acest ecou.
După ce ne-am hotărât să facem această excursie am mers până la micuţul port de unde se poate lua barca şi am cumpărat bilete.
Dacă doriţi informaţii despre preţul biletelor, dar şi despre traseul de pe acest lac, puteţi afla de aici
În timp ce ne plimbam spre acest port am făcut câteva poze cu această staţiune pe care vreau să vi le prezint:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Germania, Impresii de vacanta

Kehlsteinhaus – Cuibul de vulturi a lui Hitler

2014/01/07 Naghiu Ovidiu 6 Comments

După ce am terminat de vizitat oraşul Salzburg ne-am îndreptat spre Landul Berchtesgadener din Bavaria. La recomandarea unui bun prieten, același prieten care ne-a făcut şi recomandarea cu Abația de la Melk, ne-am dorit să vizităm şi “cuibul de vulturi” a lui Hitler, de pe vârful Kehlstein de pe muntele Hoher Göll. Cuibul de vulturi (Eagle’s Nest) a lui Hitler, cu denumirea oficială de Kehlsteinhaus, se poate vizita dacă ajungeți până în Obersalzberg. Pentru ca să vă fie mai ușor să găsiți această locație, trebuie să vă setaţi pe GPS ca destinație Hintereck ab Obersalzberg din Berchtesgaden.
Când ne-am plănuit această excursie am luat în calcul să ne cazăm în apropierea acestui loc ca să putem vizita Eagle’s Nest-ul la prima oră din zi. Am căutat cazare pe booking cât mai aproape de acest loc însă rezultatul a fost unul destul de dezamăgitor. Doar un singur hotel şi acela de cinci stele care, sincer, era la un preț exagerat de mare. Știam faptul că în această zonă preţurile sunt destul de mari la cazare, dar nu ne doream să lăsăm o sumă de câteva sute de euro pentru o singură noapte de cazare, cum era în cazul acestui hotel de cinci stele. Așa că am căutat puțin mai departe de acest loc şi anume, în Schönau am Königssee şi în Berchtesgaden, şi bine am şi făcut. Ce am găsit în Schönau am Königssee şi pe lacul Königssee o să vă povestesc într-un articol ulterior.

Bun… să revenim la Kehlsteinhaus.
Am ajuns în parcarea de unde puteam să luăm autobuzul care duce spre Kehlsteinhaus. După ce am lăsat maşina în parcarea special amenajată contra unei sume de 3 euro/zi, ne-am îndreptat spre Kehlstein Busabfahrt, locul de unde trebuia să luăm autobuzul. Dacă sunteţi cazaţi în Berchtesgaden sau în Schönau am Königssee, puteți să ajungeţi în acest loc şi cu sistemul public de transport. Astfel, se poate lua autobuzul cu numărul 838 şi cu doar 3 euro de persoană/ segment puteţi să ajungeţi în parcarea Kehlstein Busabfahrt.

Din parcarea Kehlstein Busabfahrt, pentru a ajunge la cabana Kehlsteinhaus, trebuiesc parcurse următoarele etape:
– un drum de 6,5 km care urcă din Kehlstein Busabfahrt până în Kehlsteinparkplatz
– din Kehlsteinparkplatz se intră într-un tunel de 124 de metri lungime şi se ajunge la liftul care urca spre cabană
– ultimul segment, cu ajutorul liftului se urcă alţi 124 de metri şi se ajunge direct în această cabană.

Drumul de 6,5 km din Obersalzberg până în Kehlsteinparkplatz nu se poate parcurge cu mașina personală întrucât drumul are doar 4 metri lăţime. Astfel, din anul 1952 acesta a fost închis transportului public fiind posibil să ajungi până în parcarea Kehlsteinparkplatz ( parcarea din faţa tunelului) doar cu sistemul de transport RVO (Regionalverkehr Oberbayern GmbH).
Programul de vizită este strict legat de programul de transport al RVO. Astfel, se poate urca de la ora 7,40 din (Kehlstein Busabfahrt) până la ora 16:00, aceasta fiind ora la care urcă ultimul autobuz spre parcarea Kehlsteinparkplatz . Ultimul autobuz care coboară din parcarea Kehlsteinparkplatz este la ora 16,50, după această oră singura posibilitate de coborâre din acest loc este doar pe jos.
Potrivit informațiilor primite de la ghidul nostru, peste 280.000 de persoane vizitează anual acest obiectiv. Drumul până la obiectiv este unul senzaţional. Se urcă pe o distanţă de 6,5 kilometri peste 700 metri diferenţă de nivel. Drumul este presărat cu un număr de cinci tunele, care însumate au o lungime de 277 m. Drumul a fost construit în anul 1939, iar construcţia lui a durat 13 luni.
În cele 15 minute, cât durează cursa cu autobuzul din parcarea din Hintereck ab Obersalzberg (Kehlstein Busabfahrt) până în parcarea din faţa intrării în tunelul spre Kehlsteinhaus, poţi să spui ca ai avut parte de cea mai spectaculoasă cursă, asemănătoare unei curse cu un carusel.
Prețul biletului de autobuz de la Obersalzberg până la Kehlsteinparkplatz este de 16,10 euro de persoană. Dacă sunteţi posesorul unui card turistic Berchtesgaden atunci preţul este de 14,60 euro / persoană. Frecvenţa cu care circulă acest autobuz este de 25 de minute.
Puteți să vizitaţi cabana Kehlsteinhaus şi gratis, dacă urcați pe jos din Ofneralm până la Kehlsteinhaus. Preţul de 16,10 euro, de care aminteam mai devreme este, de fapt, prețul transportului cu autobusul şi transportul cu liftul până în cabană. Accesul în cabana Kehlsteinhaus este gratuit.
Pe parcursul anului Kehlsteinhaus se poate vizita doar din mijlocul lunii mai şi până la sfârșitul lunii octombrie. Această perioadă depinde foarte mult de starea vremii.

După ce am ajuns în parcarea Kehlsteinparkplatz ne-am îndreptat direct spre casa de bilete a firme RVO pentru a ne programa cursa spre coborâre. Acest lucru vi-l recomand şi vouă pentru a nu pierde mult timp când terminați vizita la această cabană. Vă recomand să vă luaţi un interval de aproximativ două ore care sunt suficiente pentru această vizită.
După ce am rezolvat problema cu programarea cursei de coborâre am intrat în celebrul tunel care duce spre lift. Astfel, cu ajutorul liftului se mai urcă încă 124 de metri şi se ajunge la cota 1834m, loc unde este construită această cabană.

Lift spre Kehlsteinhaus – Cuibul de vulturi a lui Hitler

Cabana Kehlsteinhaus a fost construită sub directa îndrumare a lui Bormann şi sa dorit să fie un cadou pentru a cincizecea aniversare a lui Hitler. Cabana şi drumul de acces până la cabana au fost terminate până în vara anului 1938 şi a fost inaugurată de ziua lui Hitler, pe data de 20 aprilie 1939.

Spre ghinionul, nostru tot drumul şi când am ajuns sus la cabană a fost ceaţă, dar cum nu ne grăbeam, am intrat în cabană şi am vizitat o expoziţie despre construcţia acestui loc, un lucru foarte folositor pentru a înţelege ce s-a petrecut acolo. Din păcate era totul în limba germană, dar cu câteva întrebări la ceilalți vizitatori ne-am cam lămurit cu cele prezentate.
Am vizitat şi sala mare, unde am avut ocazia să vedem celebru șemineu primit ca şi cadou de Bormann pentru Hitler din partea lui Benito Mussolini.

Norocul până la urmă ne-a surâs şi pentru un scurt timp am avut posibilitatea să vedem vârful muntelui fără ceaţă şi cu această ocazie am făcut şi nişte poze.

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Austria, Impresii de vacanta

Castelul Hohensalzburg – Salzburg

2014/01/03 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă am prins şi eu puțin timp liber şi mă gândeam să continui seria povestirilor mele despre Austria.
În ultimul episod despre Austria v-am povestit despre Abația Sfântul Petru din Salzburg şi cimitirul Petersfriedhof . În episodul de astăzi vreau să vă prezint castelul Hohensalzburg, poate cel mai important obiectiv turistic din Salzburg. Pe lângă faptul că e considerat ca fiind unul dintre cele mai bine conservate castele medievale din Europa este şi un foarte bun loc pentru “bird eye view” asupra orașului Salzburg . La capitolul mărime ocupă un loc fruntaș, cu cei 250 metri lungime şi 150 metri lăţime. Ca să înţelegeţi importanţa turistică a acestui castel pot să vă spun că este vizitat anual de peste 900.000 de turişti (996.000 turişti în anul 2012), în luna august atingându-se un număr de peste 7000 de vizitatori per zi.

Ceea ce e cel mai interesant la acest castel, deşi nu se promovează mai deloc, este faptul că spre acesta mai circulă cel mai vechi funicular din lume. Funicularul vechi, spre cetatea Hohensalzburg, poartă numele de Reißzug, şi este situat pe partea de est al acestei cetăţi. Mare atenţie, să nu se confunde cu funicularul public, cel folosit de turişti.
Funicular vechi nu este în circuit turistic, iar din cate am înţeles, în momentul de faţă este proprietate privată, iar accesul la acesta este interzis. Ca şi vechime, se estimează ca fiind construit în anul 1504 . Linia funicularului pornește din interiorul abației Nunnberg şi trece prin cele cinci ziduri ale castelului. La fiecare trecere este construită câte o poartă. Ca şi date tehnice ale acestui funicular vechi pot să vă spun că are 190 metri lungime, o diferenţă de nivel de 80 de metri, iar panta maximă este de 67 %.
Am pornit în vizită spre Hohensalzburg din piaţa Kapitelplatz, după ce am ieşit din Domul din Salzburg, despre care v-am povestit într-un articol anterior. Deşi eram în mare grabă să ajungem cât mai repede în Hohensalzburg, în Kapitelplatz am dat de o tarabă datorită căreia am pierdut mai bine de o jumătate de oră până ne-am făcut toate poftele. După cum o să vedeţi şi în următoarele poze am dat de o tarabă în care se vindeau covrigi tradiţionali. Eu unul sunt înnebunit după aceşti covrigi după ce am avut ocazia de ai degusta de câte ori am fost prin Munchen. Ţin minte, când am ajuns pentru prima oară în Munchen (în anul 2004) aceşti covrigi (Brezel) mi-au rămas întipăriţi în minte. Se putea să nu-mi fac din nou poftele?

Într-un final am pornit spre Hohensalzburg, cu ajutorul funicularului public, având luate bilete care includ atât transportul, cât şi accesul în castel şi în cele trei muzee amenajate (Muzeul Marionetelor, Muzeul regimentului Reiner şi Muzeul Fortăreţei). Preţul unui bilet a fost de 11 euro / persoană, iar de anul viitor creşte la 11,30 euro/persoană/. Se poate alege şi varianta de a urca pe jos până la castel şi atunci puteţi să plătiţi doar 7,8 euro, taxă de intrare. Noi am ales varianta cu funicularul, mai mult din comoditate. Ne gândeam la faptul că după un drum destul de anevoios până sus, în cetate, nu o să mai avem chef şi de a vizita restul obiectivelor. Pentru mai multe informații legate de transportul cu funicularul public, dar şi pentru a vedea restul planurilor tarifare puteţi să accesaţi următorul link.

Despre castelul Hohensalzburg se pot spune multe, mai ales că a adunat o istorie destul de bogată în cei peste 900 de ani de existenţă. Încă de la construcţia primei fortăreţe din anul 1077 au fost iscate diverse controverse între arhiepiscopii de Salzburg şi restul persoanelor marcante din perioada respectivă. Se poate aminti conflictul dintre arhiepiscopul Gebhard von Helfenstein şi împăratul Henric al IV-lea, în care arhiepiscopul a luat partea Papei Grigore al VII -lea.
Ca şi off-topic, conflictul dintre Papa Grigore al VII-lea şi împăratul Henric al IV-lea este destul de cunoscut şi se baza pe faptul că, pentru papă, regele trebuia să fie un supus. Povestea acestui conflict se desfășoară astfel: Împăratul Henric al IV a moștenit tronul la o vârstă fragedă şi lipsa de experiență a făcut ca într-o primă fază să ceară ajutorul papei pentru a stăpânii o revoltă care a izbucnit în regat. Ulterior, când papa excomunică cinci episcopi germani, împăratul Henric al IV-lea intervine şi numește el câțiva dintre aceștia. Papa nu mai suportă amestecul regelui şi îl amenință cu excomunicarea. Regele ignoră această amenințare şi îi trimite o scrisoare papei în care îi declară că nu-l mai recunoaşte ca şi papă. Din acest punct a început gruparea în tabere, o tabără care apară interesele papei şi o altă tabără care apăra interesele împăratului.
Oricum o parte din detaliile legate de activitatea arhiepiscopiilor de Salzburg o să le auziți şi în turul prin castel, care se face şi cu ajutorul audio ghide-ului pe care o să-l primiţi la intrare.
Turul prin castel cuprinde mai multe săli şi expoziţii, dar şi posibilitatea de a ajunge în câteva din turnurile acestui castel. La sfârșitul acestui tur prin castel bineînțeles că am făcut şi o pauză la terasa castelului, unde am putut să ne savuram berea cu o frumoasă privelişte asupra oraşului Salzburg.
În continuare vă las să admirați pozele pe care le-am făcut în turul prin castel :

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Germania, Impresii de vacanta

Dortmund: cel mai înalt brad de Crăciun din lume in 2013

2013/12/26 Flori Naghiu Leave a comment

Atunci când au organizat târgul de Crăciun din Dortmund, nemții cred că au avut în minte un singur cuvânt ‘grosserer’. Bradul de Crăciun din Hansaplatz a fost cel mai înalt brad de Crăciun din lume, pentru anul 2013. El măsoară 45 de m înălțime şi este alcătuit din alți brăduți mai mici, iar din vârf este vegheat de îngerul vestitor al Crăciunului. Oficial, se spune că pentru bradul de anul acesta de la târgul de Crăciun din Dortmund au fost folosiți 1700 de brăduleți şi 48000 de becuri. Doar pentru îngerul de patru metri din vârful bradului sunt folosite peste 1000 de becuri.

De asemenea, căsuțele unde se vând tradiționalele produse de Crăciun depășesc un număr de 300. Acestea sunt împărțite în nouă zone din oraş:

– Hansaplatz, acolo unde se gaseşte şi pomul de Crăciun;

– Alter Markt, unde copiii se pot delecta ascultând povești la boxele din ‘Maerchenhause’

– ReinoldiKirchplatz: unde sunt organizate teatre şi activități pentru cei mici
– Kleppingstrasse, Willy-Brandt-Platz, Reinoldi-Nordseite, Platz von Leeds, Platz von Netanya, Petri-Kirchplatz.
Aici poate fi savurat un vin fiert, îmbunătățit sau nu cu tărie după preferințe, asta după ce v-ați potolit foamea cu un cârnaț sau o șuncă de Westfalia la grătar, specialități de brânză şi cartofi sau migdale prăjite.

Noi am ajuns să ne bucurăm doar de o cană de vin fiert, deoarece am ajuns după ora 21 în centru oraşului. Târgul este deschis în zilele de 19.11 si 23.12, între orele 10,00 şi 21,00. Cazarea pe care am ales-o a fost la mai puţin de 300 de m de celebru pom de Crăciun. A fost pentru prima dată după mulţi ani, când am ales să stăm la un hostel (DJH Jugendgästehaus Adolph Kolping) , iar acest lucru ne-a amintit de vremurile studenţiei. Criteriul pentru care am ales aceasta locație a fost distanţa faţă de piaţă şi faptul că vroiam să lăsăm maşina şi să ajungem cât mai repede în centru. Nu a fost chiar ieftin, având în vedere că a costat puţin sub 90 de euro o cameră triplă, iar baia a fost comună. De asemenea, nu e deloc ‘kinder friendly’, dar având în vedere că era doar o oprire scurtă, iar a doua zi plecam cu noaptea în cap spre aeroport, a fost suficient de convenabil pentru planurile noastre. Totodată am avut noroc să nu mai plătim nici parcarea. Cei de la recepția hostelului primesc şi puncte pozitive: pentru că am plecat înainte să putem lua micul dejun, ne-au pregătit pachețel cu sandvișuri, suc şi fructe.

Nu am apucat să cumpărăm decorațiuni de Crăciun, dar am apucat să ne delectăm cu un vin fiert, iar cănile personalizate pentru acest târg de Crăciun au rămas ca suvenir.

Ne-am plimbat mult pe străzi admirând decorațiunile şi am rămas plăcut impresionată de faptul că era curat. Din păcate, pozele din aceea seară nu au fost făcute cu aparatul foto, acesta având acumulatorul complet descărcat, dar am reușit să surprind atmosfera cu ajutorul smartphone-ului.

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Belgia, Impresii de vacanta

Piata de Craciun din Bruges

2013/12/25 Flori Naghiu 1 Comment

În ultimii ani a devenit oarecum o tradiție personală să vizitez câte un târg de Crăciun. Prima dată a fost, să spunem, din întâmplare. Vă povestisem mai de mult impresia ce mi-a lăsat-o targul de Craciun din Nuremberg. Anul trecut, împreună cu Ovidiu, am avut parte de aventura din Belgia.

Pentru anul acesta am ales ca destinație tot acea regiune din Europa. Ne-am rezervat zborul din Timișoara spre Dortmund și, mai apoi, o mașină închiriată din aeroport spre ceea ce avea să fie weekend-ul nostru prelungit de Moş Nicolae (sau Sinterklaas, că tot am stat mai mult prin Olanda). Inițial am ales o mașină de la Hertz, întocmai aşa cum vă povestisem într-un post anterior. Ulterior, am analizat mai bine şi am concluzionat: cei 600 de km incluși în oferta de rezervare nu vor fi de ajuns. Bogdan a găsit soluția optimă, care se potrivea ca o mănușă pe gusturile mele: BMW seria 3, cu cod de reducere de la Avis. (Soluţia găsită de el http://forum.softpedia.com/forum/279-turism-auto/ şi codurile de reducere încercate: E153702 sau E400000 .) Păcat însă, că planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. Pentru trei zile, rezervarea noastră estima un cost de 62 euro. În aeroport surpriză: doar un “Merţan” C class, benzinar, cu o cutie automată şi un Ford Mondeo Combi, diesel. În final, pentru cele trei zile am ales varianta diesel, care a costat 92 euro, dar şi-a meritat toţi banii. Maşina, atunci când am închiriat-o, avea 2800 de km la bord şi încă mirosea a nou.

Bruges a fost opţiunea pentru a doua zi, în prima seară am vizitat Rotterdam-ul. A fost un plan stabilit efectiv pe drum, eu personal dorind să văd Antwerp. Dar nu regret deloc că drumurile m-au dus în acea direcţie. A fost deosebit.
În primul rând pentru că mie îmi era dor şi poftă de fricandele şi de cartofi prăjiți cu sos samurai. Ei bine, da știu, acesta nu e chiar un motiv ;).

În al doilea rând, pentru că Bruges musteşte a istorie. Oraşul păstrează un iz cochet medieval şi îşi merită pe deplin numele de Veneţia Nordului. Am ales să ne ‘rătăcim’ pe străzi, prin cele două locuri unde erau pieţele de Crăciun şi să colindăm prin magazine. În fiecare loc am găsit câte ceva care ne-a impresionat plăcut.

Am degustat cârnați, brânzeturi şi încă îmi pare rău că nu am încercat și pate de gâscă. Fiind cu mașina, nu am putut să mă delectez cu un vin fiert şi nici o alta băutură tradițională, la faţa locului.

În magazinele din centru am putut găsi şi decorațiuni de Crăciun, făcute cu deosebit bun gust, din broderie din ață albă sau aşa numita ‘broderie anglais’.

În piaţa mare am găsit decorațiuni de Crăciun şi cadouri tradiționale la căsuțe. Am zăbovit puţin admirând şi patinatorii.

Mi-ar fi plăcut să fi avut timp de a analiza locul şi mai în detaliu de atât, centrul istoric al orașului fiind inclus în patrimoniu UNESCO.

Desigur că am savurat şi delicioasa ciocolată belgiană.

De ce mi-am propus să mă întorc în Bruges? Ei bine pentru 3 lucruri: un tur al centrului vechi, cu ghid şi o plimbare cu caleașca, un tur cu barca pe canale şi pentru a hoinari toamna pe străzi.

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Impresii de vacanta, Romania

Unde poți să găsești cele mai frumoase globuri pentru pomul de Crăciun

2013/12/22 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Unde pot să găsesc cele mai frumoase globuri de Crăciun?
Aceasta a fost întrebarea care m-a frământat de când am început să umblu pe la târgurile de Crăciun. Îmi doream să găsesc nişte globuri pictate manual care să dea un aer aparte bradului de Crăciun din casa noastră. Anul trecut când am vizitat târgul de Crăciun de la Bruxelles am căutat cam pe la toate căsuţele să-mi cumpăr aşa ceva, dar cam tot ce am găsit erau nişte kitsch-uri, ce nu meritau nici 10 bani. A urmat târgul meșterilor populari din Oradea, de astă-vară în care la fel am sperat să găsesc un meșter care să lucreze în sticlă şi care, pentru perioada sărbătorilor de iarnă, se va orienta pentru a produce globuri de iarnă, dar nu a fost aşa. Am zis că totuşi să încerc şi la mini târgul de Crăciun din Debrecen, dar nici aici nu am avut noroc. Sincer îmi cam pierdusem orice speranţă să găsesc ceva care să mă impresioneze.
Cum ne programasem să plecam la târgul de Crăciun din Sibiu, din vorba în vorbă cu prietenii de pe Facebook, am aflat ca în cadrul târgului o să găsesc o căsuţă în care se vor vinde globuri de Crăciun şi mai exista şi posibilitatea de a le personaliza. Chiar doream acest lucru deoarece vroiam să-i facem şi fetiţei noastre un glob personalizat pentru primul ei Crăciun. Ok…. eram super încântat de acest lucru şi aşteptam cu nerăbdare să ajung la Sibiu.
Înainte cu o seară de a pleca spre Sibiu, îi las un mesaj unei prietene din Sibiu să văd dacă nu o găsim prin oraş să ieşim la o cafea,… la o poveste. Este vorba de o prietenă cu care am avut ocazia să facem două excursii împreună, o excursie în Paris şi un concediu în Zakynthos. Din păcate era plecată din oraş şi nu puteam să ne întâlnim, dar la fel, din vorbă în vorbă, ajung să o întreb dacă nu a vizitat târgul şi dacă a văzut căsuţa cu globurile personalizate. Auzind cam ce-mi doresc să fac îmi spune că dacă vreau să-mi cumpăr ceva mai aparte să caut firma Colartis din Sibiu şi-mi şi dă adresa, deoarece ea a fost anul trecut pentru o comandă la această firmă. Ba, mai mult îmi şi trimite câteva poze cu globurile pe care le-a comandat. Eram super încântat…. era exact ce-mi doream să cumpăr 🙂
Şi iată-ne ajunşi în faţa atelierului, o căsuţă mică, pe o stradă neasfaltată si plină de gheaţă de pe care, sincer, nu mai speram să putem ieşi vreodată. Intru în atelier şi dau exact de patronul firmei care lucra de zor. Sufla în sticla încinsă şi făcea globurile din sticlă. Îi spun cam ce doresc şi mă pofteşte în atelierul în care se realiza pictura. Ceea ce a urmat, numai portofelul meu mai ştie, ne-am cheltuit toţi banii care-i aveam la noi pe aceste globuri. Norocul nostru a fost că la acest atelier nu au avut şi POS că altfel cred că apelam şi la carduri. Cel mai bine vă las să le admiraţi în fotografiile următoare.
PS. Ruxi, pe această cale îţi mulţumesc foarte mult pentru recomandare.

Şi… globurile cumpărate de noi de la Colartis Sibiu:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Impresii de vacanta, Romania

Tunelul de lumini din centrul Sibiului

2013/12/20 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Ei bine, motivul principal pentru care am ținut neapărat să ajungem în weekend-ul care tocmai a trecut prin Sibiu a fost montarea, în premieră pentru România, a unui tunel luminos, construit din becuri de tip LED, de către Primăria Municipiului Sibiu împreună cu firma italiană De Cagna. Bineînțeles, cu această ocazie, am pușcat doi iepuri dintr-un foc, am participat la acest eveniment şi am vizitat târgul de Crăciun din Sibiu.
Deşi, în primă fază, am dorit să facem doar o simplă oprire prin Sibiu şi să plecăm mai departe, am avut o plăcută surpriză pe booking.com, să găsim o cameră la un hotel la un super preț, care era exact ce ne doream, adică foarte aproape de Târgul de Crăciun şi cât mai “child friendly” deoarece, spre acest eveniment, am pornit cu fetiţa noastră.
Într-adevăr, hotelul era conform descrierilor de pe Booking şi de pe Tripadvisor. Când am făcut rezervarea am specificat că dorim un pat matrimonial, dar am uitat să menționăm că o să ajungem şi cu o fetiţă de aproape cinci luni. Spre bucuria mea, la recepție m-au liniștit prin faptul că nu era nicio problemă din partea lor, ba chiar mai mult ne-a întrebat dacă nu dorim şi un pătuţ pentru fetiță. Bineînţeles că am luat această facilitate şi imediat după ce a făcut formalităţile pentru check-in recepţionera a pornit să ne prezinte camera şi să ne aducă acel pătuţ pentru bebeluși. Când am intrat în cameră am avut plăcuta surpriză să găsim cel mai lat pat în care am dormit vreodată. Am primit camera cu numărul 11 – Luxembourg şi era exact cum ne doream. După ce am văzut ce pat imens avem în cameră nu ne-am mai dorit să o punem pe fetiţă în acel pătuţ, ci să doarmă în pat cu noi.

Singurul inconvenient al acestui hotel este referitor la locul de parcare. În faţa hotelului, în Piaţa Mică este organizată o parcare din partea Consiliului Local Sibiu, unde preţul pe oră de parcare este de 2 Ron. Pentru a parca pentru o perioadă mai lungă e recomandat să scoţi maşina din această parcare şi să cauți un loc de parcare pe străzile lăturalnice. Oricum, din partea hotelului primeşti la recepţie, în mod gratuit, tichete de parcare pentru acele străzi.

Pentru masă am ales tot un restaurant din acea clădire în care, sincer, ne-am simțit ca la o creșă, în sensul bun al cuvântului. Aproape la fiecare masă era câte o familie cu un copil micuț. In interiorul acelui restaurant era organizat un mic spațiu de joacă pentru cei mici. O idee super, laşi copilul în acel spaţiu de joacă, iar tu ca şi părinte poţi să stai liniştit la masă şi să-ţi vezi de ale tale.
Bun, dar să revin şi la tunelul de lumini , principalul motivul pentru care am ales să vizitam Sibiul în acest weekend.
Tunelul luminos a fost montat pe strada Nicolae Balcescu, cu ocazia evenimentului Sibiu Lights and More. A avut o înălțime de 24 de metri şi o lungime de 40 de metri, iar construcția a fost realizată din peste 55000 de leduri. Costul acestui eveniment s-a ridicat la peste 20.000 de euro, dar a meritat pe deplin acești bani.
In continuare câteva poze si un clip video de la acest eveniment, dar şi de la Târgul de Crăciun Sibiu:

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Impresii de vacanta, Ungaria

Mini târgul de Crăciun din Forum Debrecen

2013/12/08 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Exact acum un an vă prezentam într-un articol piața de Crăciun pe care am vizitat-o în Bruxelles . Anul acesta, deși aveam în plan să facem o ieșire la un târg de Crăciun cu fetița noastră, ne-am gândit că totuși ar fi prea mult pentru ea (oboseala, frig, lume multă etc). Așa se face că am renunțat la această idee, cu toate că eram foarte hotărați să ajungem ori la târgul de la Viena, ori la cel din Budapesta sau de ce nu, la cel din Sibiu. Pentru noi, cum locuim în Oradea, cea mai buna variantă era să alegem un târg din Ungaria sau pe cel din Viena. Cu mașina, în maxim 5 -6 ore puteam să ajungem în Viena sau în aproximativ 2 -3 ore la cel din Budapesta. Pentru târgul din Sibiu nici nu am mai făcut calcule deoarece la ce drumuri avem prin ţară e foarte greu să aproximezi un timp de călătorie. Totuşi, doream să facem o ieşire cu fetiţa noastră în afara ţării, mai mult pentru cumpărăturile uzuale de sărbători.

Urmând sfatul Adrianei de la Minicălătorii în trei, am parcurs toţi paşii pe care i-a prezentat în articol şi într-un final am obţinut paşaportul. La fel ca şi Adriana, am ales varianta de pașaport electronic (cel care e valabil trei ani), pe considerentul să avem cât mai puțin de lucru cu statul, deși lucrurile au luat o direcție destul de bună în ultima vreme. Nu mai găsești atâta birocrație şi ce e cel mai îmbucurător este faptul că se respectă întocmai cele prezentate pe site-urile oficiale. Bonus, … am găsit o doamnă foarte răbdătoare, care şi-a dat tot interesul pentru a o determina pe fetiţa noastră să iese cât mai bine în poza pe care o va prezenta polițistului de frontieră în următorii trei ani.

Cum au trecut cele 10 zile de la depunerea actelor am mers pentru ridicarea pașaportului şi, dacă tot aveam pașaportul în mână, ne-am hotărât să facem o ieşire de o zi în Ungaria.

Locul ales a fost orașul Debrecen, un oraș la 80 de km de Oradea şi un loc unde ne facem o parte din cumpărături. Ca de obicei, unul din punctele de pe traseul nostru era şi mall-ul din centrul oraşului, Forum Debren

Partea frumoasă a lucrurilor a fost că am dat de un mini târg de Crăciun şi de nişte aranjamente care aduc foarte mult a sărbători de iarnă. Niște decoruri foarte bine realizate în care se descria atmosfera sărbătorilor de iarnă, cu multe animale şi pasări naturalizate, mulți arbori încărcați cu zăpadă şi cea mai frumoasă căsuţă de turtă dulce pe care am văzut-o până acum. O căsuţă de turtă dulce care mi-a adus aminte de un loc foarte drag pe care l-am vizitat şi l-am prezentat, Parc Guell din Barcelona. La intrare în parcul Guell se găsește o căsuţă care se aseamănă foarte mult cu o căsuță din turtă dulce.

Dar revenind la acest mini – târgul de Crăciun pot să vă spun că aveți ocazia să vă cumpărați foarte multe decorațiuni pentru sărbători, multe produse care nu ar trebui să vă lipsească din casă şi de pe masa de Crăciun.

Cel mai bine las pozele să vorbească: