Abaţia din Melk, un loc perfect pentru un popas în drum spre Salzburg

În articolul de astăzi m-am gândit să vă prezint o locație foarte frumoasă, ideală pentru un scurt popas când tranzitați Austria prin partea de nord.

Noi eram în drumul spre Salzburg şi, trecând de Viena, mi-am adus aminte de recomandarea unui bun prieten care, ori de câte ori are drum pe această rută, face un scurt popas la abaţia din Melk. Am urmat recomandare lui şi am fost foarte încântaţi de ceea ce am găsit.

De ce merită să vă opriți în acest loc?

Abaţia din Melk face parte din patrimoniul UNESCO,  fiind una din cele mai vechi abaţii care a funcționat continuu de la înființarea ei (anul 1089) şi aparține ordinului benedictin. Această abație a devenit renumită începând cu secolul XII-lea datorită colecției impresionante de manuscrise din biblioteca mănăstirii, astfel mănăstirea a devenit un centru cultural important.

Clădirea abației pe care o putem admira în zilele noastre a fost construită între anii 1702 -1736, sub îndrumarea arhitectului Jakob Prandtauer. Tot atunci au mai participat diferiți artiști celebrii printre care putem să amintim de pictorul Antonio Maria Nicolao Beduzzi, care a realizat picturile şi frescele interioare din clădirea principală, iar în interiorul bisericii picturile au fost realizate de pictorul austriac Johann Michael Rottmayar. În anul 2007, domul central al bisericii din Melk, interior pictat de Johann Michael Rottmayar, a fost ales ca motiv principal pentru moneda de colecție de 10 euro.

In abație au mai lucrat următorii artiști:

Paul Troger – pictura din altar

Giuseppe Galli-Bibiena – design-ul altarului

Lorenzo Mattielli design-ul sculpturilor

Peter Widerin sculpturile

Abația din Melk mai apare şi în  romanul  “Numele trandafirului” a lui Umberto Eco care s-a documentat în această abație, iar în semn de mulțumire a dat numele unui personaj principal – “Adso von Melk” . Adso von Melk este un tânărul ucenic, discipol al călugărului franciscan William de Baskerville, însărcinat cu investigarea morţii misterioase a unor călugări. Romanul ”Numele trandafirului” a luat premiul pentru cea mai bună carte a anului (anul 1980) și premiul Strega în 1981

Pe baza romanului Numele trandafirului, s-a realizat si un film, în anul 1986, regizat de Jean-Jacques Annaud  avându-i în rolurile principale pe Sean Connery, ca William de Baskerville și pe Christian Slater ca Adso.

Am ajuns în faţa abației după o scurtă plimbare pe străduţele liniştite ale orăşelului Melk. Am preferat să lăsăm maşina la o parcare din apropierea abaţiei doar pentru a putea admira şi oraşul printr-o scurtă plimbare. Știam că în apropiere de abaţie se găseşte o parcare mare, special amenajată pentru turişti, dar am preferat varianta aleasă de noi. Chiar se merită să luaţi la pas şi oraşul, nu numai abaţia şi parcul acesteia.

După un scurt urcuş pe dealul pe care este construită abaţia, am ajuns în faţa porţii principale, poartă mărginită de Sf. Koloman în dreapta şi Sf. Leopold în stânga. Intrăm în prima curte interioară, loc unde se poate găsi şi biroul de informații turistice şi ghișeul pentru bilete.

Preţurile pentru anul 2013 sunt:

• Tur cu ghid: € 11,50
• Tur fără ghid: € 9,50
• Exista şi varianta de bilet pentru familie: € 23,00 :

Pentru a vizita parcul şi bastionul biletul vă costă:

• Adult: 4,00€
• Studenți: 3,00€
• Copii: 1,00  €

Program de vizită: mai până în octombrie. (9 a.m. –  6 p.m.)

Tot din interiorul acestei curţi interioare se mai poate vizita şi bastionul de nord, loc foarte bun pentru a avea o privelişte panoramică a parcului abaţiei.

Pornim mai departe prin curtea prelaților spre biserica abaţiei, intram în biserică, iar ceea ce am găsit în interiorul acestei biserici este cam greu să descriu în cuvinte. Până acum o consider ca fiind cea mai frumoasă dintre bisericile pe care le-am vizitat.

Cu mare greu ne-am hotărât să plecăm din interiorul bisericii şi să ne îndreptăm spre parcul din imediata apropiere. La ieşirea din abaţie, când ne îndreptam spre intrarea din parc, a început să plouă, motiv pentru care ne-am hotărât să nu mai intram în parc, ci doar să mai facem câteva poze din apropiere, urmând să revenim pentru această vizită altădată când mai trecem prin zonă.

Doar după ce am făcut această vizită l-am înţeles pe prietenul meu de ce de fiecare dată când ajunge pe acest drum se opreşte aici, un loc pe care vi-l recomand şi eu cu mare drag.

Ne găsiți și pe  Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro