All posts by Naghiu Ovidiu

Impresii de călătorie de la un pasionat de călătorie.

Spania – Barcelona, Bulevardul Las Ramblas

2012/11/03 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Trebuie să recunosc că, de când am început să călătoresc, Barcelona a fost unul dintre cele mai râvnite orașe în care am vrut să ajung. Este al doilea oraș ca şi mărime din Spania, un oraș care va ajunge cât de curând la 2 milioane de oameni, un oraș absolut spectaculos prin tot ce găsești în el: arhitectura, istorie, tradiție, gastronomie, etc.
Dar uite că până la urmă mi s-a îndeplinit şi acest vis. Doream sa ne petrecem sejurul la mare în Spania, așa că, cu un drum ”am împușcat doi iepuri” : un city break în Barcelona şi un sejur la mare. Biletele de avion le-am luat prin wizzair.com, care aveau la momentul respectiv preţuri destul de acceptabile din Târgul Mureş.
Cu biletele de avion rezolvasem relativ rapid problema transportului, dar a apărut problema cazării în Barcelona. În primă fază am rezervat un hotel prins la promoție pe Booking.com, un hotel situat chiar lângă Sagrada Familia. Apoi cu câteva zile înainte de a pleca, soția mea, căutând pe booking.com, a găsit un hotel de patru stele absolut spectaculos la un preț care nu credeam că poate fi adevărat. Era redus la mai mult de jumătate, aşa că n-am mai stăm pe gânduri, am anulat cealaltă cazare şi am rezervat la acest hotel.
Şi…, în sfârşit, a venit şi ziua în care am ajuns în Barcelona. Totul a decurs normal, check-in, avion, aeroport, ajungem într-un final şi la destinaţie. Cât despre hotel, ce să vă spun, era cu mult peste așteptările noastre (Hotel Porta Fira). Un design atrăgător şi interesant, realizat de un arhitect foarte renumit, Toyo Ito . Hotelul îşi merită pe deplin cele patru stele pe care le are datorită şi personalului foarte bine pregătit şi serviabil, iar condițiile oferite erau impecabile. Localizat în apropierea unei mari stații de metrou (stația EUROPA FIRA) şi în apropierea unui mare complex comercial, ușor de ajuns din toate punctele principale ale Barcelonei, ce să vă mai zic…. era locația perfectă şi hotelul perfect pentru noi 🙂 Dacă nu mă credeți pe cuvânt….:) ,….puteți să aruncați o privire si peste review-urile pe care le are pe TripAdvisor: (http://www.tripadvisor.co.uk/Hotel_Review-g665810-d1533317-Reviews-Porta_Fira_Hotel-L_Hospitalet_de_Llobregat_Catalonia.html)

Eram super încântat de faptul că am ajuns în Barcelona, deși din discuțiile pe care le-am avut înainte m-a cam dezamăgit acest oraș. În ce sens?….. Singura avertizare pe care vreau să o fac încă de la început e să aveți grijă de portofel. Se fură în draci:). … Niște prieteni au fost cu o săptămâna înaintea noastră în Barcelona şi au fost lăsați fără unul din portofele ( Când m-am întâlnit cu ei, primul lucru pe care mi l-a spus : ”ai de grija de portofel!!!”).
Intr-adevăr cam așa e … Corida spaniolă s-a cam modificat, hoții sunt toreadori şi noi, bieții turiști suntem tăurași. Trebuie să fii într-o permanentă vigilenţă asupra bunurilor pe care le duci cu tine. Nici nu mai încape în discuție să iți lași portofelul în buzunarul din spate. Totul trebuie să fie în faţa ta, inclusiv rucsacul să îl porți cât mai mult în văzul tău. Să nu vă mirați când mai dați nas în nas cu dragii noștri concetățeni plecați pe meleaguri străine să își mai rotunjească veniturile în mod ilicit 🙂 Se vedeau de la o poştă, norocul nostru 🙂
Ajunşi în Barcelona, a doua zi am dorit să mergem neapărat pe bulevardul Las Ramblas, cel mai celebru bulevard din Barcelona. O plimbare pe Las Ramblas nu poate decât să vă încânte ochiul şi …. să vă umple cardul aparatului de fotografiat.

Bulevardul ”Las Ramblas” prin cei 1,2 kilometri pe care îi are, leagă Plaça de Catalunya de Port Vell şi vă oferă cam orice e legat de distracţie: statui umane, florării, cafenele, cofetării, terase biserici şi teatre.
Însă, pentru mine cel mai interesant loc de pe Las Ramblas rămâne celebra piața La Bocheria (Mercat de Sant Josep de la Boqueria) – piața în care te atrage prezentarea produselor, dar bineînțeles şi gustul lor. Despre aceasta piață o să revin într-un post viitor, sunt prea multe poze de prezentat :))
Tot lângă Las Ramblas o să găsiţi o piaţă foarte frumoasă, Plaça Reial, care este încadrată de niște arcade frumoase. Vă recomand să admirați felinarele care sunt puțin mai neobișnuite. Fiecare felinar are șase lămpi și în partea superioară a felinarului se găseşte casca cu aripi a lui Mercur, mesagerul zeilor. Felinarele sunt construite în formă de caduceu, exact ca şi sceptrul lui Hermes. Sceptrul lui Hermes este reprezentat printr-un baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi șerpi care, în antichitate, simboliza pacea și comerțul. Aceste felinare sunt primele lucrări ale lui Gaudi, ca si arhitect în Barcelona.

Tot în această piață, dacă o vizitați într-o zi de duminică, veţi găsi colecționari împătimiţi, care vin să realizeze schimburi de timbre, capace de bere şi diverse alte chestii.
Dacă veți continua plimbarea pe Rambla, înainte de a ajunge în Port Vell veți da de celebra Mirador de Colón. Statuia care îl reprezintă pe Cristofor Columb are o înălțime de 47 de metri şi este cea mai înaltă statuie ridicată în cinstea lui. Mai multe informații despre această statuie găsiţi aici (http://www.vanderkrogt.net/statues/object.php?webpage=CO&record=escy002 ). Oricum, în cinstea lui Cristofor Columb, la nivel mondial se mai găsesc ridicate circa 590 de monumente 🙂 (http://www.vanderkrogt.net/columbus/index.php). Faza care m-a distrat cel mai tare e că mă așteptam să arate cu mâna spre America, dacă o să urmăriți mâna lui o să vedeți că arată undeva spre Africa :)) , şi nu în ultimul rând stă cu spatele la Spania :))

În apropierea acestei statui se găseşte muzeul Maritim, construit pe vechiul șantier naval Drassanes Reials de Barcelona. Începând cu anul 1929, a apărut expoziția permanentă de la Muzeul Maritim, care prezintă istoria maritimă din Catalonia, muzeul fiind mutat în clădirea gotică începând din anul 1936. Clădirile au fost restaurate în mai multe etape, iar acum au o suprafață expozițională de peste 10.000 de metri pătrați. La intrarea în muzeu o sa găsiți celebra replică după submarinul Ictineo I, submarin construit de Narcís Monturiol i Estarriol.

Tot în apropiere, mai exact în Port Vell o să găsiţi si velierul Santa Eulalia. Velierul a fost construit în anul 1918 şi după ce a schimbat mai mulți proprietari şi a parcurs drumul până în Cuba de două ori, a ajuns în patrimoniu muzeului Maritim în anul 1997 . În timpul celor doua călătorii pe care le-a făcut a primit porecla “El Chulo” (obraznic), din cauza vitezei mari pe care o atingea.
(http://www.mmb.cat/visita.php?idm=1&pagina=3&codi_subseccio=51&codi_plana=404&estic=2)

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Totuși, dacă doriți să aveți cazarea asigurată pentru Barcelona, vă recomand Booking.com:

www.booking.com

Despre Barcelona am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/casa-muzeul-gaudi-parcul-guell/
http://www.bucketlist.ro/parc-guell-barcelona/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-casa-batllo/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-fantanile-magice-de-la-montjuic/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-tibidabo/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-piata-sant-jaume-si-sarbatoarea-sf-cristofor/
http://www.bucketlist.ro/barcelona-la-boqueria/

Despre Spania am mai scris si aici:
http://www.bucketlist.ro/peniscola-gibraltarul-valenciei/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 14 Pyrgos Santorini

2012/10/15 Naghiu Ovidiu Leave a comment

După ce am vizitat cele mai celebre zone de pe insula Santorini, ne-am hotărât să ieșim puțin din tipar si să vizităm altceva, şi anume localitatea Pyrgos.

Localitatea Pyrgos Kallistis sau pe scurtPyrgos (turn), o recomand pentru priveliștile panoramice pe care le oferă asupra insulei. În plus, aici se găseşte unul dintre cele cinci castele venețiene (celelalte castele se găsesc in Akrotiri, Skaros, Oia și Emporio)

Cum se face că am ales acest loc?

Păi, cu ceva timp înainte de a pleca spre Santorini, stând la o discuție cu un prieten care a fost în Santorini cu câţiva ani în urmă, mi-a recomandat să merg în Pyrgos. Având o mașina închiriată, ne-am hotărât să dăm o tura şi pe aici.

Odată ajunși în centru localităţii, am pornit spre castelul venețian de pe vârful dealului. Intrând în labirintul de alei care te duc până în fostul castel, poți admira cele peste 33 de biserici ce se găsesc în această aşezare. M-am şi mirat cum de sunt atât de multe biserici la o localitate așa de mică. Ca să aveți termeni de comparație, localitatea Pyrgos nu are mai mult de 500 de localnici . Aleile foarte sinuoase dau impresia că te afli într-o localitate mare, dar de fapt, în maxim jumătate de oră poți realiza un tur complet al localității.

În interiorul orășelului se găsesc foarte multe magazine cu produse tradiționale, precum şi cu suveniruri. Din loc în loc, te vei opri lăsând să treacă câte un localnic ce urcă pe un măgar sau mai tresari când vezi câte o șopârliță care stă tolănită la soare. Odată ajunși în vârful dealului, lucrurile se schimbă, de îndată ce poţi zări panoramele spre Kamari, Fira şi restul obiectivelor din nordul insulei.

La întoarcerea de la castel, recomand o oprire în centrul stațiunii, la taverna Kallisti, unde se pot servi o mulţime de mâncăruri tradiţionale greceşti, foarte gustoase. Taverna, este simplă prin design, dar bogată prin varietăţile culinare :)) (sau poate se datora faptului ca ne era foame). Să nu mai spunem de preturi, sunt mai multe decât rezonabile dacă facem comparație cu preţurile din Fira, Oia sau Imerovigli.

După cum se zice, o poză face cât o mie de cuvinte…, mai bine vă las să le savuraţi: 🙂

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-10-insula-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 13 Imerovigli si Skaros

2012/10/13 Naghiu Ovidiu 2 Comments

Când am început să mă informez despre Santorini, cu ce avem de vizitat şi ce nu trebuie ratat, am aflat că una dintre stațiunile cele mai exclusiviste din Santorini este Imerovigli. Această stațiune este situată chiar pe ”buza” calderei şi oferă niște peisaje demențiale, nu degeaba este denumită şi “balcony to the Aegean”. Cei peste 300 de metri pe verticală care despart staţiunea de nivelul marii, oferă niște peisaje pe care, sincer, nu credeam că o să le întâlnesc undeva.
Într-adevăr, peisajul e de nedescris, dar când am auzit la ce preț poate să ajungă o cameră , sincer mi s-au înmuiat picioarele. :)) Bine, această destinație nu e sortită pentru noi, muritori de rând. Cu siguranță sunt mulți bogătaşi, care îşi permit această locație. Noi doar am intrat, am făcut câteva poze, iar apoi am plecat mai departe. Am ajuns aici doar din curiozitate, însă, într-adevăr e cu totul altceva.

De fapt, noi am vizitat Imerovigli datorită unui obiectiv care se găsește în faţa stațiunii. Este vorba de stânca Skaros, care pe vremuri era o cetate importantă de pe insula Santorini, aceasta fiind considerată una din principalele repere ale insulei.
Fosta cetate de pe stânca Skaros a fost construită prin anul 1200 pentru Jaccopo Barozzi , care a folosit-o pe post de cartier general în misiunea lui de a cuceri insulele Greciei. Cetatea Skaros avea două părți , Epano Kastro (Roka), cetatea fortificată din partea de sus a stânci şi Kato Kastro, un castel mai micuț în zona de legătura cu restul insulei. Pe vremuri, legătura între această stâncă şi restul insulei, se făcea cu ajutorul unui pod din lemn. Era o locație ideală pentru a supraviețui atacurilor piraților din acea vreme. Cu timpul, datorită şi faptului că atacurile de pe mare (pirateria) nu mai era o formă de amenințare, cetatea a fost părăsită şi populația s-a mutat în actuala Fira (Thira). Aceasta mutare a început din prima parte a secolului 17-lea şi a fost realizată integral până la sfârșitul secolului 18-lea.

Cetatea Skaros nu a fost cucerită niciodată în cei 600 de ani de existenţă. În momentul de faţă se poate vizita această stâncă dacă urmați traseul care începe de lângă biserica Agios Georgios. Din informațiile primite, traseul o să vă ia cam două ore dacă doriţi să ajungeţi până la biserica Theoskepasti, biserică situată pe partea cu caldera a stâncii.
Noi am admirat această stânca din faţa bisericii Agios Georgios de unde am savurat şi apusul de soare.
Cetatea Skaros (http://www.travel-to-santorini.com/photo.php?photo_id=447)

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Pozele din acest articol sunt postate si pe Facebook:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.210129975785937.54780.107162309416038&type=3

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-10-insula-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-14-pyrgos-santorini/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 12 Oia Santorini

2012/10/07 Naghiu Ovidiu Leave a comment

Precum v-am povestit şi în episoadele trecute, motivul principal pentru care am ales Santorini se datorează peisajelor din Oia , Thira si Imerovigli. Eram pentru a doua zi pe insulă şi eram hotărați să ajungem neapărat pe marginea calderei pentru a vedea celebrele peisaje. Era chiar de ziua mea, iar ca şi cadou, am hotărât să primesc aceste peisaje 🙂 .
Până în Oia am ales să mergem cu bus-ul, doar era ziua mea şi știam sigur că o se ne mai oprim la un pahar de vin (2..3… ). În plus, transportul local este foarte bine dezvoltat pe insulă, din acest motiv nu am ales să închiriem din prima zi o mașină sau sa apelăm la serviciile unei firme de taxi. Ulterior, am închiriat mașina doar pentru a putea vizita locurile mai retrase de pe insulă.
Din Kamari până în Oia nu este autobuz direct, trebuie să-l schimbați în Thira, dar nu o să pierdeți mult timp pentru că au intervale scurte de timp între plecări.
Odată ajunși în autobuz am avut norocul să prindem loc în faţă şi am putut să admirăm întreg peisajul până în Oia. Ceea ce a fost foarte interesant de văzut pe drum au fost tufurile vulcanice dintre Imerovigli si Finikia. Pe marginea drumului erau puse niște pietricele albe cu inițialele îndrăgostiților. Cum în alte destinații am tot văzut, în deosebi pe poduri, legate ’’ Lăcatele iubirii’’, mi s-a părut o idee foarte frumoasă chestia cu pietricele puse pe tuful vulcanic.

Când am ajuns în Oia, am pornit pe străduțele mici, plimbându-ne în lung şi în lat pentru a descoperi cât mai mult din frumusețea locului. Pentru a vedea celebrul apus de soare din Oia, am ales punctul denumit ’’Kastro’’. Bineînțeles că acest punct l-am ales la recomandarea unor prieteni, dar am primit aceeași confirmare şi de la șoferul bus-ului.
’’ Kastro” este, de fapt, un castel vechi, o rămășită a perioadei venețiene, datat din anul 1480, cu numele real de Kasteli Agios Nikolaos . De pe zidurile lui se poate admira apusul de soare, precum si o panoramă foarte bună asupra portului Ammoudi . Până să ajungem în acest loc am parcurs numeroase străduțe, care mai de care mai frumoase, atât prin peisajul oferit, casele tradiționale, bisericile, terasele, cafenelele, cât prin sumedenia de magazine cu suveniruri, bijuterii și obiecte de artizanat. Am rămas fascinat de casele din Oia, toate rămase în stilul vechi şi tradițional. Aceste case sunt împărțite în două tipuri, casele mari, denumite kapetanea (GR: “καπετανέα”), care aparțineau celor nobili şi yposkafa (GR: “υπόσκαφα”), niște mici locuințe încastrate în tuful vulcanic sub forma unor mici peșteri, unde trăiau oameni obișnuiți.

De asemenea, ceea ce ne-a fascinat în Oia, sunt cele peste 60 de biserici, marea majoritate dedicate marinarilor. Indiferent în ce parte te uiţi, peisajul este spectaculos.

Da,… știu…. Poate unii dintre voi care au fost şi au vizitat Oia o să veniți cu replica de genul: – Nu ai văzut câte case abandonate erau?… Nu ai văzut cate terase închise erau?…
Ba da, am văzut şi într-adevăr acest lucru m-a șocat. Nu îmi venea să cred că pe lângă un hotel la care prețul /cameră sărea de câteva sute de euro pe noapte (uneori chiar şi 400 – 500 euro) poate să stea o casă abandonată. Lângă o terasă de super fiţe, la care o simplă carafă de vin (vinul casei ) prețul sărea de câţiva zeci de euro, să vezi un teren cu rămășite de construcție. Am înțeles că aceste case, care aproape că au ajuns o ruină, au niște preturi cu multe zerouri (în euro). În fine, Oia, poate tocmai datorită acestor contraste, este așa de frumoasă.

După cele câteva ore de plimbare pe străzile din Oia se apropia şi momentul apusului. Se spune că apusul de soare din Oia e cel mai spectaculos din Santorini. Într-adevăr, cu cât se apropia acest moment, toată lumea îşi orienta pasul spre coasta vestică a orășelului. Alții urcau cele 238 de trepte din portul Ammoudi pe jos ori în spinarea vreunui măgăruș. Cu toții ne îndreptam spre Kastro, loc în care, la momentul apusului, nu mai puteai să arunci un ac. Mulți așteptau de câteva ore bune si erau deja pregătiți cu aparate de fotografiat, care mai de care mai sofisticate, pe care, sincer, încă nu le-am văzut nici pe site-ul celor de la f64.ro. Practic puteai să te consideri că vizitezi o expoziție de aparatură foto. Cel mai interesant era un tip care realiza un ‘’time leapse’’ cu apusul de soare . Avea setat aparatul să facă câte o poză tot la 3 secunde şi era pe ’’poziție’’ de circa două ore.

Tot în zonă, cu siguranță, o să dați şi de foarte mulţi tineri artişti care o să vă încânte cu reprezentaţiile lor.

Când a apus soarele toată lumea a început să aplaude, mai se auzea pe ici pe acolo câte un clinchet de pahare , …. Deaaahh…. doar suntem în ce mai romantică zona din Santorini.
Odată cu lăsarea nopții se lăsa liniștea si Oia se transformă într-un alt peisaj feeric dat de luminile teraselor, piscinelor si bisericilor iluminate, precum si a vaselor de croazieră si yachturilor din interiorul calderei. Pur şi simplu nu te mai poți dezlipi de acest peisaj si cu siguranță poți pierde multe ore doar să stai să admiri vasele sau freamătul persoanelor de pe la terase.

În prima seară petrecută în Oia am rămas mai mult timp pe zidurile cetății ”Kastro” şi la o terasă din apropiere de unde am admirat un hotel foarte renumit din Oia. Este vorba de hotelul Fanari:
(www.booking.com/hotel/gr/fanari-villas.ro.html), hotel care apare în multe PowerPoint-uri care circula pe mail.

Morile de vânt cicladice care străjuiesc pe marginea stâncilor sunt absolut fermecătoare. Unele dintre ele sunt folosite acum ca şi locuințele particulare sau în scop turistic, cu posibilitatea de cazare, iar altele sunt folosite pe post de restaurante.

Tot de aici am descoperit şi casa care apare în filmul ”The Sisterhood of the Traveling Pants (2005)”, am recunoscut-o după sigla cu Helios.

Apropos… Ca si subiect de bârfă… știați ca Angelina Jolie în urma filmărilor din ”Lara Croft -Tomb Raider: Cradle of Life” si-a cumpărat o casă în Oia?
http://www.balkantravellers.com/en/read/article/2105

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Pozele din acest articol sunt postate si pe Facebook:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.207255306073404.53800.107162309416038&type=1

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-10-insula-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-14-pyrgos-santorini/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 11 Kamari – Santorini

2012/10/02 Naghiu Ovidiu 3 Comments

Stațiunea Kamari este situată pe partea estică a insulei, în apropierea muntelui Mesa Vouno şi a muntelui Profitis Ilias, precum şi a drumului care duce la Ancient Thira, este cea mai recomandată stațiune pentru un sejur pe insula Santorini. Într–adevăr Oia, Thira si Imerovigli sunt stațiunile cele mai celebre de pe această insulă, dar sunt şi cele mai scumpe. Stațiunea Kamari o recomand în primul rând pentru preţurile mai mult decât accesibile. O masă pentru două persoane la o tavernă din această stațiune începe de pe la 15- 20 de euro, în această stațiune găsiți cam pe la toate tavernele oferte de platouri pentru două persoane.

În prima zi când am ajuns am făcut un tur pe întreaga faleză din Kamari şi am rămas surprins de numărul de taverne şi restaurante, care mai de care mai îmbietoare, atât din punct de vedere al ofertelor, cât şi din punct de vedere estetic. Multe hotele cu vedere spre mare aveau niște piscine absolut demențiale, frumos iluminate, cu muzică foarte bună şi baruri care mai de care mai atractive.

Singurul lucru care ne-a deranjat a fost insistenţa unor chelneri în promovarea localului în care lucrau, în deosebi pe la tavernele pe la care nu vedeai nici un client la masă. Deveneau chiar deranjanți prin metoda lor. Când treceai prin faţa tavernei așteptau să vadă în ce limba vorbești, iar apoi începeau să-ţi rupă câteva cuvinte şi ei, genul: – Bună seara. – Ce faci? Mai băgau şi ceva legat de Dracula , .. mai de Hagi 🙂 , ce aveau şi ei memorat, repetau ca niște papagali, lucru care l-a început nu l-am băgat în seamă, dar care la un moment deja a devenit sâcâitor. Pe la câteva taverne , chelnerii deja deveneau chiar enervanți, ieșeau cu meniul în mână, te opreau din drum şi tot încercau să îşi promoveze produsele, degeaba încercai să le explici că nu te interesează, că deja ai servit masa sau că doar ai ieșit la o plimbare pe faleză.

În schimb, găsești şi foarte multe taverne în care nu e nevoie de chelner să te atragă în interiorul tavernei, ba mai mult chiar aștepți în faţa tavernei pentru a prinde o masă liberă.

Pe faleză am pus ochii pe o terasă care ne-a plăcut foarte mult, poate acest lucru se datora şi personalului, marea majoritate din Romania, dar şi faptului că atmosfera era foarte prietenoasă şi mâncarea foarte bună. Este vorba de barul Hook, pe care îl găsiţi pe faleză în apropiere de muntele Mesa Vouno . Acest bar, cu siguranţă, nu îl veţi rata deoarece din acest loc se poate lua Taxi Boat spre staţiunea Perissa.

În prima seară pe când ne plimbam pe faleză, am ajuns şi în dreptul acestui bar – tavernă, la care atmosfera era foarte ‘’încinsă’’. Patronul barului era pus pe distracţie aşa că a adus nişte muzicanți şi a organizat o seară grecească în care mulţi dintre turiști, indiferent ca erau clienţii tavernei sau nu au intrat în ‘’hora’’. A fost o atmosferă foarte plăcută şi unde ne-am simţit foarte bine.

În zilele următoare, mergeam la plaja doar la acest bar, preţul era foarte bun, mâncarea foarte bună, muzica la fel, iar cele trei fete din România chiar au fost foarte drăguţe cu noi şi ne-au dat nişte recomandări foarte bune. Pe terasa servea Simina din Iași şi Corina din Galaţi, iar pe plajă Lili din Iaşi. Lili, fata care servea pe plajă, ne-a fost de mare ajutor, în special cu sfaturile legate de insulă, iar pe aceasta cale îi mulțumesc din nou.

Patronul terasei, un tip foarte haios, pescar înrăit, îşi mai făcea apariţia din când în când pe la terasă, pe motocicletă, cu un căţeluş care era la fel de haios. Acest lucru se poate vedea şi din următoarea poză 🙂

Prețul unei umbrele plus două şezlonguri era doar patru euro, în plus mai aveai şi wireless gratuit :)). Pentru masă aveau diferite oferte care erau mai mult decât atrăgătoare Mix Fish la 17 euro (platou pentru două persoane), Mix Grill – 19 euro (tot pentru două persoane) File de porc cu sos de ciuperci şi cartofi la 16 euro (tot pentru doua persoane) etc. De berea la draft eram cel mai încântat, deși prețul nu era mic, dar servirea face toți banii, halba fiind înghețată.

La recomandarea primită pe un forum din Romania am încercat şi taverna Alexander, tavernă la care servea un băiat din Romania, Ciprian. Am servit un mix grill de peşte tot la recomandarea unui forum din Romania. Platou, în care apărea un biban de mare şi o doradă, iar în rest ceva peștișori, puțin mai mari decât hamsiile noastre, şi care nu prea prezentau importanţă. În plus, pentru ca a văzut ca suntem din România a venit şi cu un bonus din partea casei. Sincer, bonusul a fost absolut demențial, câte un pahar de iaurt servit cu miere de albine şi boabe de struguri. A fost demențial, şi m-a impresionat mai mult decât platoul de peşte.

Într-o seară, în timp ce ne plimbam prin Kamari ajungem în dreptul unei tavernei, lângă meniu, era pus semnul TripAdvisor. Îi propun soției să încercăm această tavernă, dar când să mergem spre masă am observat că, de fapt, se aștepta la rând şi că patrona tavernei (care era şi chelneriţă) te invita la masă când era pregătită masa. Am așteptat cam o jumătate de oră să prindem o masă liberă şi ce m-a impresionat mai mult era faptul că așteptau la rând nu numai turiștii străini, dar şi localnicii. Am comandat vinul casei, servit în carafa de lut, foarte bun. Mâncarea ne-a făcut să revenim în fiecare seară doar în acest loc. Pur şi simplu eram nerăbdători să se facă din nou seară să ajungem la această tavernă. Taverna era deschisă doar de la ora 18 şi se servea ultima comandă până la 22. 30.

În prima seară, când am mâncat la această tavernă, soția şi-a comandat mousaka, iar ea a rămas fidelă acestei mâncări :), comandându-şi în fiecare seară (ii plăcea la nebunie), iar eu încercam în fiecare seară altceva. Am servit astfel Kleftiko, Stifado si Papoutsaki, iar pentru desert de fiecare dată luam baclava. Toata mâncarea era făcută în tavernă, nimic nu se aducea din afară, doar pâinea :). În ultima seară am rămas până târziu, iar patroana tavernei a trecut pe la masa noastră să schimbe câteva vorbe cu noi, şi așa am ajuns să îi aflăm povestea. A deschis această tavernă ca şi o afacere de familie în 1991, tot personalul tavernei era din familie. Cel mai mult m-am distrat când am adus vorba de TripAdvisor, la care îmi spune femeia ca nu prea știe despre ce e vorba, nu se prea are cu calculatorul şi cu internetul. Era si evident pentru că toate meniurile erau scrise de mână. Mi-a spus numai că i-a sosit prin poştă o scrisoare de la Tripadvisor cu stickul respectiv şi i-a explicat o cunoștință că ”e de bine” :). Așa a ajuns Taverna Sellada cu stickul de Tripadvisor pus la intrare.

În timp ce stăteam la plajă ne-am împrietenit cu niște turiști suedezi, care de obicei se așezau la o umbrela lângă a noastră. Mai discutam despre ce e de văzut şi ce nu trebuie ratat pe insulă etc., apoi ajungem şi la taverne. Noi le-am recomandat taverna Sellada, şi apoi am vrut să le mai spunem câteva taverne pe care le-am încercat, la care tipa, zâmbind se uită la noi, şi ne spune : – Forget the rest! … Cunoșteau taverna şi într-adevăr aveau dreptate …. restul nu mai contau. 🙂

Ce mai găsiți interesant în Kamari este un centru de scuba-diving, (Navys Waterworld Dive Center) http://www.navyswaterworld.gr/ Prețul e de 80 de euro/pers pentru două scufundări .

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.207149122750689.53758.107162309416038&type=3

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-10-insula-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-14-pyrgos-santorini/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia ep 10 – Insula Santorini

2012/10/01 Naghiu Ovidiu Leave a comment

În urmă cu câţiva ani, mai precis prin anul 2006, am văzut un film foarte frumos, în care o parte din acțiune se petrecea prin Oia, Santorini. Este vorba de filmul ‘’The Sisterhood of the Traveling Pants’’, film apărut prin anul 2005. Imaginile de pe această insulă ne-au rămas în minte, așa că ne-am hotărât să ne petrecem concediul în Santorini. Oricum, această locație ne-a rămas ”restanţă” de când am făcut turul Greciei, care la momentul respectiv, deși ne era în plan, din lipsă de timp, bani şi ”logistică” (nu aveam făcută nicio rezervare atât la feribot cat şi la cazare), am amânat-o.

Când am început să ne facem planul pentru a vizita această insulă, problema principală era cum să ajungem până aici.

Varianta 1 – Cu mașina:

Poate cea mai obositoare variantă şi cred că, şi cea mai costisitoare. In primul rând, ne aștepta un drum de aproximativ 1500 de km (din Oradea) până în portul Pireu, care costa cel puțin 400 de euro dus – întors (benzina plus taxele de drum), cel puțin așa arată pe viamichelin.com .

Apoi, feribotul din Pireu până în Ormos Athinios (portul din Santorini), biletul care te mai costă aproximativ 70 de euro/ persoană/ dus-întors (varianta economică). Mașina nici nu mai încape în discuție să o duci în Santorini. E cu mult mai rentabil să închiriezi o mașină pe insulă decât să plătești feribotul.

Pentru feribot : http://paleologos.forth-crs.gr/english/npgres.exe?PM=BB

Varianta 2 – Avion low cost.

Spre Santorini cea mai ieftină variantă pe care am găsit-o la momentul respectiv era din Milano, cu EasyJet (http://www.easyjet.com), iar din Romania până în Milano cu wizzair.com. Un bilet dus-întors ajungea la aproape 300 de euro /persoană.

Varianta 3. Excursie organizată.

Varianta pe care am şi ales-o, deși nu sunt adeptul lor. Am considerat că e cea mai bună variantă deoarece includea transportul cu un avion charter, cazare la un hotel, precum şi restul serviciilor (transfer, asistenţă turistică etc.), iar prețul era destul de acceptabil. Singurul inconvenient a fost faptul că, plecarea era din București, iar pentru noi mai apărea drumul Oradea – București.

Stațiunea aleasă a fost Kamari, o stațiune pe care o recomand la toată lumea. Consider că e cea mai bună alegere dacă doriți să vizitați insula Santorini.

Faza cea mai nostimă, cel puțin acum îmi aduc cu plăcere aminte, dar la momentul respectiv nu prea era așa – am ajuns în București seara, iar dimineața următoare la prima oră aveam zborul spre Santorini şi ne-am gândit să dăm o fugă până în Băneasa pentru câteva cumpărături. Cum soţia era prinsă cu cumpărăturile, m-am oprit la o terasă din mall şi am mai aruncat o geană peste Facebook. Când colo ce să vezi, pe pagina de Facebook a unui blog pe care îl urmăresc a apărut un link spre un articol despre Santorini în care se prezenta faptul că în ultima perioadă vulcanul, care a făcut celebră insula, ar prezenta semne că ar vrea să îşi reînceapă activitatea :). Mai dau un search şi pe Google şi ce să vezi, în ziua respectivă vuia internetul cu articole despre activitatea vulcanului din Santorini . Îi arat şi soției articolele respective, la care apare şi întrebarea care ne frământa pe amândoi: Mai mergem?

Pai… cum să lăsam noi așa minunăţie de loc, așa că nu am luat în considerare niciun articol şi am plecat, fără nicio teamă și fără niciun regret…. dacă e să mori, cel puțin să mori în paradis 🙂

Până una alta câteva poze făcute din avion pe când ne pregăteam de aterizare şi în care se poate vedea insula:

Bun, iată-ne că am ajuns pe insulă. În câteva minute dăm şi de ghidul nostru care ne preia şi ne îndrumă spre autocare pentru a se realiza transferul spre hotel. Odată ajunși la hotel, lăsăm rapid bagajele şi dăm o tură prin stațiune, dar mai ales pe plajă.

Stațiunea Kamari, cred că a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o facem pe aceasta insulă. Chiar am luat la purecat cam toate stațiunile de pe insulă, nu de alta, dar insula are doar 73 de km². În această stațiune găsești tot ce ai nevoie pentru un sejur perfect: foarte multe taverne, magazine, terase, etc., dar şi o superbă plajă. Apropo, plaja din Kamari, celebră pentru pietricele ei negre, este catalogată cu Blue Flag

Un lucru pe care nu îl suport la greci e faptul că sunt foarte ”leneși” cu trezirea. Nu o să găsiţi dimineața la prima oră cam nicio terasă deschisă. Programul lor începe de obicei după ora 10 am. Apoi, ceea ce m-a dezamăgit în Santorini indiferent că am bătut insula în lung şi în lat, nu am găsit un loc unde să pot să savurez o cafea adevărată. Peste tot am fost dezamăgit de gustul cafelei, indiferent ce brand de cafea apărea pe reclamele teraselor. Poate se datorează apei folosite. E bine de știut că pe insula Santorini nu există nicio sursă naturală de apă.

În schimb, dacă ajungeţi pe insulă, vă recomand vinul local. Se şi spune că pe insulă e mai mult vin decât apă, şi pe bună dreptate. Insula Santorini este cunoscută şi pentru viţa de vie Asyrtiko, perfect adaptată pentru arșița de pe insulă. Din această viţă de vie se obține vinul Vinsanto, un vin dulce, care are un procedeu de fabricație foarte interesant . Strugurii, după ce au fost recoltați, se lasă la soare pentru 10 -12 zile, apoi sunt prelucrați, iar vinul obținut se păstrează în butoaie de lemn pentru cel puțin 2 ani.

O altă recomandare pentru această insulă este referitoare la transport. Cea mai bună variantă e să folosiţi transportul local. Pe următorul link puteți să aflați tot ce doriți despre transportul local: tarife, program, traseu etc.

http://www.ktel-santorini.gr/

Dacă doriți să vă închiriați o mașină vă recomand: http://www.ancient-thira.gr.

De ce vă recomand această firmă? Pai… faţă de noi au fost foarte serioși si corecți. Cu o seară înainte de a închiria mașina am intrat la ei in firmă să rezervăm o mașină. Am ales o variantă de mașină mică, mai ieftină, ceva la 30 de euro – zi. Eram doar noi doi, şi oricum nu aveam ce să facem cu o mașină mare. Am discutat cu tipul de la birou (Alex) şi i-am spus că trecem dimineața, în jurul orei 9 a.m., să ridicăm mașina. Dimineața următoare ajungem puțin mai târziu, în jurul orei 9,30 în firma lor şi îl găsim tot pe Alex, care ne spune că nu are maşina respectivă (a fost prelungită închirierea), dar tot la prețul la care am discutat ne dă o mașină cu mult mai scumpă (era vreo 60 de euro/zi). Şi culmea, în firmă mai era o persoană (turist) care aştepta aceeași maşină şi care ar fi plătit cei 60 de euro/zi pentru acea mașină.

În articolele care vor urma vă voi prezenta fiecare locație în parte.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre Santorini am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-14-pyrgos-santorini/

Impresii de vacanta, Romania

Transalpina, cel mai spectaculos drum din Romania

2012/08/25 Naghiu Ovidiu 3 Comments

În urmă cu câțiva ani am făcut traseul Transfăgărășan şi multă vreme îl consideram cel mai spectaculos drum pe care am fost vreodată prin Romania, lucru confirmat nu numai de mine, cât şi de cei de la emisiunea TOP GEAR. Din momentul respectiv am prins ‘’gustul’’ pentru drumurile de munte, pentru drumurile spectaculoase, drumuri care dau un adevărat test de anduranţă, atât pentru maşină, cât şi pentru șofer.

Într-adevăr, Transfăgărășanul are un farmec aparte, poate dat și de Lacul Bâlea şi de tunelul (cel mai lung tunel auto din România) care face legătura între ce doi versanți, dar era primul drum mai dificil pe care l-am făcut şi din acest motiv mi-a rămas pentru mult timp în minte.

Odată întors de pe acest traseu, povestindu-i unui bun prieten împătimit al curselor off-road, îmi propune să merg intr-o excursie pe Transalpina. Pe vremea respectivă, acest drum nu era practicabil decât cu mașini 4*4, cu gardă mare la sol şi am zis că totuși o să aștept să fie asfaltat. Deși la cum merg lucrurile in Romania nu credeam că o să am vreodată ocazia să vad aceste locuri, să prind vreodată drumul acesta asfaltat, dar iată că m-am înșelat. Astfel, m-am hotărât să dau o tură şi să vizitez acest drum.

Traseul ales a fost Oradea – Deva – Călan – Hațeg – Petroșani – Târgu Jiu – Novaci – Rânca – Obârșia Lotrului – Lacul Oașa – Lacul Tău – Șugag – Sebeș – Deva – Oradea. Am ales sa traversăm Munții Parâng din direcția S-N.

http://goo.gl/maps/Hr5hm

Vizualizare hartă mărită

In acest articol o sa mă rezum doar la traseul Transalpina, urmând sa revin in posturi ulterioare cu restul obiectivelor vizitate pe acest traseul.

De ce am ales acest drum?

Drumul Transalpina are rădăcini foarte vechi, se povestește că pe vremuri era folosit de pastorii din Mărginimea Sibiului pentru a duce oile în Ţara Românească şi acest drum purta denumirea de ‘’Poteca Dracului’’. Ulterior, începând din anul 1934 drumul a fost reabilitat sub îndrumarea regelui Carol al II-lea, schimbându-și numele în :’’Drumul Regelui’’. La vremea respectivă, realizarea unei căi de acces prin aceea zonă era considerată o mare realizare tehnică, dar şi cu un însemnat rol economic şi militar (In cel de-al doilea război mondial )

Deși în momentul când am făcut acest traseul (19.08.2012) drumul, oficial, nu era deschis, singurul inconvenient se datora faptului că nu avea parapeții montați, lucru foarte important pentru siguranța celor care-l vizitează. Covorul asfaltic era turnat pe o distanță de 99 % din traseul drumului, rămânând să se mai toarne doar în zona câtorva podețe, care erau în curs de reabilitare.

Dacă doriți să faceți acest traseu, vă recomand să poposiți o noapte în stațiunea Rânca, stațiune situată la baza vârfului Păpușa, dar sa încercați să vă faceți rezervare din timp deoarece, deși stațiunea abundă de locuri de cazare , cererea este foarte mare.

Căutând cazare în Rânca a trebuit să sun la peste 40 de pensiuni pentru a prinde o cameră liberă. Nu credeam că stațiunea poate sa fie așa de aglomerată.

Iată si numerele de contact pentru o parte din aceste pensiuni:

Cabana Parang *** 0726 741 114, 0762 679 360, 0762 665 130 ( Coiculescu Dan )

Pensiunea Rubin *** 0723 440 126

Hotel Mina din Rânca *** 0253 235 031

Vila Dor de Munte *** 0735 161 610

Pensiunea Gabriel *** 0723 279 803

Cabana Luca din Rânca *** 760699166

Cabana Alex & Andreea *** 0746 226 464

Pensiunea Paradis *** 0752 671 859 ;

Pensiunea Belvedere *** 0757 396 242

Pensiunea Chesa Montana*** 0728 283 891

Pensiunea Edelweiss *** 0744 835 356

Pensiunea Karla *** 0743 335 198

Casa Grysly 0744 921 077

Pensiunea Valea Mariei *** 074262 7434

Pensiunea Kallisto 0723519360

Casa Montana *** 0723.376.363

Vila Armonia 0763554154

Cabana Selena *** 0755 114 531

Hotel Onix *** 0744.618.897

Pensiunea Ina *** 0722.372.781

Pensiunea Tara *** 0744693976

Complexul Panoramic *** 0722 281 990

Pensiunea Carmen 0786 217 895

Vila PUSU 0721 377 865

Cabana Terra 0722 319 946

Vila Ioana 0722 245 019

Cabana Vanatorului 0768882857

Cabana Viclei 0722 431 689 sau 0751124 134

Vila La felinare *** 0722 245 019 sau 0723 366 519

Vila Radu 0766441560

Pension Valea Mariei 0 74 557 4423

Vila Diana 0744 634 568

Casa Evelyn 0756 104 652

Cabana Codruța 0727 756 412

Hotel N T **** 0744 318 382

Pensiunea Craiul Munților *** 0723 157 210 sau 0766284388

Din aceste pensiuni vă recomand Cabana Parâng, (a nu se confunda cu Cabana munții Parâng)

Pensiunea respectivă este situată în Rânca, în zona Corneşului Mare, la poalele vârfului Păpușa, în imediata apropiere a pârtiei de schi, iar accesul la pensiune este foarte simplu, din drumul principal. Personalul din pensiune este prietenos, ambientul interior de foarte bun gust, din punctul meu de vedere, iar serviciile ireproșabile. Dacă ai nevoie sa te rupi de realitate, aceasta este cea mai bună locație pentru relaxare. O recomand cu căldură.

Primul segment al Transalpinei (drumul din Novaci-Ranca) se face relativ ușor. Am pornit de la o cota de 480 de metri din centru comunei Novaci, parcurgând cei aproximativ 15 km pentru a ajunge în stațiunea Rânca. Drumul are o diferență de nivel de aproximativ 1000 de metri, ajungând la intrare în Rânca la o cota 1550.

In următorul grafic aveți profilul vertical al Transalpinei:

În continuare o să vă prezint traseul cu poze din fiecare loc mai important de pe acest traseu:

Pe drum am făcut un scurt popas în zona Priporul Măgurii şi încă un scurt popas în parcarea pasului ”Florile Albe”

Câteva poze si din Priporul Măgurii

Şi din pasul Florile Albe. Din pasul Florile Albe se poate ajunge si la releul TV

Înainte de intrarea în Rânca se mai urca Corneşul Mic şi stațiunea Rânca, practic, începe din zona ”şaua Cornesului”

A doua zi, am pornit la drum pentru a face Transalpina.

Am urcat spre vârful Păpușa unde am făcut un mic popas şi am vizitat bordeiul

Drumul se continua pe lângă Coasta Crucii şi Șaua Dengheru (2035 m)

Pasul Urdele la cota 2141 m si vârful Urdele 2228

Căldarea Urdele şi valea Latoriței

Urcarea spre Muntele Muntinului (Muntinul Mic – 2062m si Muntinul Mare – 2113m )

Pasul Muntinului 2010 m

Popas pe platoul muntelui Cărbunele de lângă Iezerul Muntinului

Se coboară spre Șaua Ştefanul, unde am dat de o turma de măgăruși care blocau drumul

Barajul Oaşa si barajul Tău

Mai multe poze găsiți și pe pagina noastră de Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia ep 9 Meteora – Lumea îngerilor

2012/08/05 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Când am făcut turul prin Grecia ne-am oprit pentru două nopți şi în Nei Pori, o stațiune foarte frumoasă şi liniștită, cu o plaja superbă şi cu un flux mare de turiști, în special din zona Germaniei.

La plecarea din aceasta stațiune ne-am hotărât sa ne abatem puțin de la drum şi să vizităm complexul de mănăstiri Meteora de lângă Kalambaka. După un drum de aproape doua ore – 130 de km, am ajuns în oraşul Kalambaka .

Am ales să facem un tur prin partea de est al Meteorei, urcând prin zona Mănăstirii Agios Stefanos (Sf Stefan) spre Marea Meteora. Când am ajuns în dreptul primelor stânci, am rămas pur şi simplu uimiţi de peisaj, un peisaj selenar care îți tăia răsuflarea, stânci care se ridicau pe verticală la înălțimi amețitoare. Pe aceste stânci s-a dezvoltat un lanț de 24 de mănăstiri. Astăzi, se pot vizita doar șase mănăstiri, întreținute foarte bine, din donații sau din fondurile UNESCO (sunt protejate de UNESCO începând din anul 1988), din cele șase mănăstiri, cinci sunt de călugări şi una de maici.

Si traseul nostru de la Nei Pori pana la Meteora:

Şi câteva filmulețe:

Dacă doriți să faceți o vizită la mănăstiri trebuie să luaţi în calcul şi programul de vizită al acestora.

Când am ajuns în dreptul mănăstirii Varlaam, din păcate, am găsit-o închisă, nu știam de programul de vizită, l-am aflat doar când am ajuns la Marea Meteora.

Oricum, pentru a ajunge la fiecare mănăstire în parte ai nevoie de destul de mult timp, si de condiție fizică :)) . Totuși, de când aceste mănăstiri au intrat în circuitul turistic lucrurile s-au schimbat radical. În trecut accesul la mănăstiri se făcea doar pe coșuri trase de frânghii pe scripeți, pe scări din frânghii, însă acum la marea majoritate sunt construite căi de acces stabile şi făcute pentru un trafic ridicat de persoane.

Program de vizită:

Iunie 2012:

Marea Meteora 9.00-17.00, închisă marți.

Varlaam 9.00 – 16.00, închisă joi.

Agia Triada Sf. Treime 9.00 – 17.00, închisă joi.

Sf. Stefan 9.00-13.00, 15.30-17.30, închisă luni.

Roussanaou 9.00 – 18.00, închisă miercuri.

St.Nikolas Anapafsas 9.00-15.30, închisă vineri.

Cum am ratat vizita la mănăstirea Varlaam, ne-am îndreptat către Marea Meteora, locul cel mai important din acest complex, cu un istoric de mai mult de 600 de ani.

Mănăstirea Marea Meteora este construită pe cea mai impunătoare stâncă, fiind cea mai veche construcție din complex, dar şi cea mai importantă dintre mănăstirile de la Meteora, care se păstrează şi astăzi putând fi vizitată. Această mănăstire este formată, de fapt, din trei mănăstiri.

Prima mănăstire a fost fondată în jurul anului 1340, de către un călugăr plecat de pe Muntele Athos, Sf Meteoritii Athanasios.

O persoană importantă, de asemenea, a fost succesorul lui şi fondator al celei de-a doua mănăstiri, călugărul Iosaf. Acesta a fost inițial împărat bizantin (Ioan Vresis Paleologul) şi a fost fiul regelui greco-sârb de Tesalia şi în Epir (cu sediul în Trikala) Simeon Vresis Paleologul, dar cu toate acestea, el a negat puterea, averea şi luxul regal şi a devenit un călugăr sărac. El s-a stabilit în mănăstire de la începutul anilor 1373 şi a devenit călugăr sub numele de Iosaph.

În sfârşit, ajunşi în faţa mănăstirii, am coborât din parcare spre zona de acces spre mănăstire, întrebând în stânga şi în dreapta dacă mai e deschisă mănăstirea. In cele din urmă, primim de la o vânzătoare de icoane un răspuns nu tocmai fericit: ” hurry up, there are just one hour for your visit” .

Așa că mărim pasul pentru a ajunge cât mai repede si începem escaladarea treptelor până la intrarea în mănăstire. Traseul este greu, dar nu imposibil, chiar dacă nu aveți condiție fizică.

După câteva minute ajungem în dreptul intrării de la mănăstire, unde ne-a întâmpinat un călugăr care ne-a avertizat că nu mai avem mult timp pentru vizită. Ne-a întrebat de unde suntem, iar după ce i-am spus că venim din România, ne-a zâmbit, apoi s-a uitat spre soția mea şi a spus că e îmbrăcată corespunzător, dar eu nu. Se uita la mine, si tot râzând, mi-a spus că e cam greu sa-mi găsească o pereche de șalvari.

Deah, se vedea de la o poştă că nu sunt genul de persoană care să ţină post şi să urmeze regulile bisericești. In fine, caută călugărul ce caută şi vine la mine cu o pereche de șalvari cu gumă, îi trag rapid peste pantalonii scurți, apoi plătim taxa de intrare de doi euro si intrăm să vizităm mănăstirea.

Descoperim un mic ”orășel”, care pe lângă cele sfinte (biserici, capele, osuare) are chiar şi o piață publică cu fântână arteziană. Din interiorul mănăstirii, datorită punctelor de belvedere (de fapt sunt niște balcoane ) se pot admira toate mănăstirile din această zonă, precum şi satul Kastraki aflat la poalele Meteorei.

Mi-am tot pus întrebarea: de unde au apă pentru fântână tocmai în vârful muntelui?

In continuare câteva poze din interiorul mănăstirii :

Mănăstirea păstrează moaştele mai multor sfinţi din Biserica Ortodoxă. Raclele de argint datează din diferite perioade, din secolul XVI până în secolul al XIX – lea. Aici se găsesc: racla cu craniul Sfântului Ioan de caritate (1614), racla cu craniul Sfântului Ioan din Klimakos (1760) şi racla cu mâna lui Vasile cel Mare.

La coborâre de la mănăstire am făcut mai multe opriri pentru photo-shooting, peisajul era absolut incredibil.

Pentru noi această excursie a fost făcută în grabă, dacă doriţi să o vizitaţi, eu vă recomand să vă alocați minim două zile.

Cazare puteți să găsiți la poalele Meteorei, în satul Kastraki sau in localitatea Kalampáka, pe următorul link v-am făcut o selecţie :

http://www.booking.com/city/gr/kalampaka.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia ep 8 – Tavernele din Zakynthos

2012/08/01 Naghiu Ovidiu 1 Comment

În primul articol despre Zakynthos vă povesteam despre faptul că în Grecia (mai puțin în zona Paralia Katerini) am avut în permanenţă un festin culinar. Mai puțin Paralia Katerini, deoarece am dormit şi în acesta zonă o noapte (nu am rezistat mai mult), şi ceea ce am văzut pe la terase m-a făcut să renunț la ideea de a rămânea aici. La terasele din zona Paralia, în afară de faptul că meniul consta în mâncăruri ”tradițional romanești” mai aveai şi ”plăcerea” să asculți manele, în loc sa asculți Laïka tradițională grecească. Să fim serioși, nu am bătut atâta drum să mănânc ciorbă de perișoare (nu că nu îmi place) şi să îl ascult pe Salam (pe ăsta chiar nu il suport 🙂 )

Pe insula Zakynthos am avut foarte mare noroc cu prietenul nostru grec care ne-a recomandat cele mai bune terase de pe insulă. Chiar pot să vă fac un clasament al acestora, care poate să vă fie de folos în cazul în care veţi merge pe insulă.

Fără doar şi poate, taverna care ne-a plăcut cel mai mult şi unde am avut parte de cel mai frumos apus de soare, a fost o tavernă situată deasupra portului Vromi. La taverna AERAS am mâncat cele mai bune mâncăruri de pe insulă, iar ambianţa creată de patronul tavernei a fost una de excepție. Patronul tavernei (un preot !!! :)) ), a fost sarea si piperul în seara respectivă, un tip foarte haios şi glumeț, care știa să facă atmosfera plăcută. La recomandarea acestuia am încercat coaste prăjite cu spaghete şi fructe de mare gătite la cuptor cu brânza Feta. Mâncarea foarte bună, muzica asemenea, peisajul de vis şi cel mai frumos apus de soare pe care l-am văzut vreodată, a făcut din acea seară una de neuitat.

Grecul, foarte atent cu clienții lui, sper că a fost şi cu restul, cu noi cel puțin a fost foarte atent. Când am ajuns la el la terasă si ne-am așezat la masă, rapid a venit cu niște platouri cu pâine proaspăt scoasă din cuptor, peste care a pus puțin ulei de măsline şi ceva pastă de roşii în combinație cu vinete. Oricum foarte gustoase.

Vinul casei, servit la carafă, un demi-sec de excepție, a făcut ca să încălzească şi mai bine atmosfera, care oricum era încinsă de soarele din Zakynthos. Apropo, că tot veni vorba de alcool, la această terasă am servit si câte un păhărel de Tsipouro. Aceasta este o băutură tradițional grecească, asemănătoare cu Ouzo, tot cu aroma de anason, dar cu mult mai tare din punct de vedere al alcoolului. Din spusele grecului, călugării de pe muntele Athos au inventat rețeta şi metoda de fabricare pentru Tsipouro. Doamne, ce ţii şi cu călugării ăștia!!

Momentul culminat al serii a fost apusul de soare, pe care sincer, dacă nu îl vedeam în realitate și vedeam direct pozele, ziceam că pozele, cu siguranță, sunt editate în Photoshop. Nu sunt editate în Photoshop şi nici în alt program şi nu sunt făcute cu ceva aparat super profi. Sunt făcute cu un simplu aparat compact pe care îl aveam la momentul respectiv.

La un moment dat, cerul a devenit de un roșu așa de aprins încât am avut impresia că pur şi simplu marea a luat foc. Să lăsăm pozele să vorbească:

În seara respectivă am rămas la terasă până noaptea târziu, atmosfera era prea frumoasă să plecăm mai devreme. Am mai recomandat terasa şi altor prieteni, care au fost apoi acolo şi au fost foarte încântați şi mulțumiți de serviciile oferite.

Următoarea tavernă pe care o recomand este situată în Kambi

A fost prima tavernă în vârf de munte vizitată pe insulă, la recomandarea soției patronului meu, care a fost cu câţiva ani înainte în acest loc. Într-adevăr, când am ajuns pe insulă, i-am spus la Spiros că vreau să merg la acea tavernă pentru a vedea apusul de soare de aici, la care râzând s-a uitat la mine, și mi-a spus să stau liniştit că deja era inclusă în listă :).

Când am ajuns sus la tavernă am rămas uimiţi de peisajul din jur. Terasa tavernei este construită pe marginea falezei cu marea, doar că este despărțită de mare de un perete aproape vertical, de câteva sute de metri. Ca și punct de reper puteți să întrebați de ”taverna Cross”. În apropiere de tavernă veți vedea o cruce cu o înălțime de douăzeci de metri, din beton, cruce ridicată în memoria victimelor celui de-al doilea război mondial.

Ospitalitatea a fost la ea acasă şi la această tavernă, cum te așezai la masă erai servit cu pâine caldă alături de un pacheţel de unt Lurpack, din partea casei. A prins foarte bine, mai ales după ce am dat pe gât câteva păhărele de Ouzo :)) . Spiros a comandat ceva platouri tradiţionale, ca și aperitive, care au fost absolut fantastice. Printre aperitive, pe platou se regăseau un soi de măsline, cu mult mai mici decât cele cu care eram obișnuit în Romania, foarte aromate, servite în combinație cu niște chiftele făcute din legume și cornulețe umplute cu feta.

Totodată, vă recomand să serviţi la această terasă o porție de Stifado.

Stifado este o tocăniță grecească bazată pe carne foarte consistentă și aromată, cu un sos picant și în care ceapa rămâne întreagă. Stifado puteți să îl găsiți în mai multe variante în funcție de carnea aleasă. Rețeta originală se bazează pe carne de vită, dar se poate folosi și carne de porc, pui sau chiar fructe de mare. Oricum sper să ajungeţi în primul rând în Zakynthos 🙂

Bineînțeles că şi această terasă oferă un apus de soare senzaţional.

Locul trei pentru mine a fost seara grecească de la restaurantul Sarakina.

Pe insula Zakynthos am încercat două variante de seară grecească, una în restaurantul Pandassia din Kalamaki și una in restaurantul (taverna ) Sarakina de lângă Laganas. Eu vă recomand varianta oferită de restaurantul Sarakina, variantă în care într-adevăr simți că trăiești o seară grecească autentică. Lume foarte multă, terasa ocupată aproape integral, lucru care poate se datorează și faptului că patronii terasei ofereau transportul gratuit cu microbuze proprii din Laganas.

Odată ajunși pe terasa tavernei a și început distracţia. Programul începe cu o mică poveste despre numele Sarkina, nume care provine de la o casă de pe insula Zakynhtos care a rezistat marelui cutremur din 1953. Muzica foarte bună, în combinație cu dansatorii care știau să facă ”atmosfera”, a făcut ca în maxim jumătate de ora să nu mai rămână aproape nicio persoană pe la mese. În momentul în care a început să se danseze Sirtaki (aka Zorba the Greek )aproape ca nu mai aveai loc de dans prin tavernă.

Și la această tavernă am încercat specialități tradiționale, foarte gustoase și bine pregătite, după cum se poate observa și din următoarele poze. Deși preturile sunt puțin mai piperate decât la alte taverne, merită să vă alocați o seară pentru acest restaurant, atmosfera face toți banii.

O altă recomandare e să încercați cofetăriile de pe pietonală din Zante, unde puteți să savurați deserturile grecești, baclava și kataifi. Am fost foarte încântat de Kataifi (kadaifi), care are la origine Kanafeh (Palestina) și este un desert făcut dintr-un aluat tăiat foarte subţire, sub formă de tăiţei, în combinație cu fistic şi cu migdale și stropit cu miere de albine.

Intr-o după-masă, în timp ce ne plimbam pe centru, la una din cofetării chiar am asistat la procesul de producție a unei porții de kataifi. Se fac destul de ușor numai ca necesitată ustensile speciale, mai ales pentru producerea tăițeilor (foarte subţiri). Tăițeii sunt stropiţi cu unt topit, se combină cu umplutura, se pun la cuptor pană se rumenesc, apoi la sfârşit se stropesc din abundență cu un sirop de miere. Veţi găsi foarte multe cofetarii in zona pe care v-am marcat-o pe hartă.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.184026365062965.44630.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia ep 7 Pestera Drogarati si lacul Melissani

2012/07/26 Naghiu Ovidiu Leave a comment

De la mănăstire am plecat mai departe cu direcția Sami, pentru a ajunge la peştera Drogarati. Această peşteră ne-a fost prezentată de către ghidă, ca fiind un loc unde armata Germaniei, în cel de-al doilea război mondial, se adăpostea. Marea majoritate a stalactitelor şi stalagmitelor sunt rupte, iar explicaţia lor a fost că aceasta se datorează faptului că armata germană trăgea în ele pentru antrenament.

Am intrat să vizităm peştera, iar după o coborâre mai mult decât spectaculoasă (practic se coboară pe nişte scări foarte abrupte), am ajuns la o diferenţă de nivel de circa 60 de metri. Am observat în peşteră un ecou foarte puternic. Era foarte ciudat ca cineva care intra aici să tragă un foc de armă, sincer chiar avea probleme. M-am apropiat de ghida peşterii si am întrebat de ce sunt rupte stalactitele si stalagmitele. Tipa vine cu aceeaşi explicaţie ca şi ghida noastră, respectiv că se antrena armata Germaniei, bla bla bla…, dar când îi explic de chestia cu ecoul şi îi spun că practic e imposibil pentru cineva să tragă un foc de arma în aceasta peşteră, a început să râdă şi îmi zice că până prin anii ’70 peştera nu era închisă şi se putea intra liber, iar localnicii intrau şi furau stalactitele si stalagmitele. Mi-a spus, totodată, că au ales această explicaţie cu armata Germaniei si cu al doilea război mondial pentru a face din peşteră un obiectiv turistic.

Peştera se remarcă prin Sala de Apoteoza (Hall of Apotheosis), o sală mare în care se organizează concerte. Auzeam pe cineva care vizita această peşteră că a concertat aici Maria Callas si Mikes Theodorakis. Informaţia am găsit-o ulterior într-un ghid de la Frommer’s, dar si aici:

www.travel-to-kefalonia.com/page.php?page_id=26

Intrarea în peşteră costă 3.50 euro.

Cel mai frumos loc de pe insula Kefalonia este lacul Melissani. Iniţial acest lac a fost o peşteră, care a fost descoperită în urma unui cutremur de pământ, în anul 1953, când partea superioară a peşterii s-a prăbușit şi astfel a ieşit la lumină fermecătorul lac.

Lacul Melissani este numit după o nimfă, Melissanthe care, în conformitate cu mitologia greacă, a locuit în peşteră şi s-a sinucis, aruncându-se în lacul din peşteră când zeul Pan a respins avansurile ei romantice. Zeul Pan din mitologia greacă veche era fiul lui Hermes și al Dryopei si era socotit drept protector al turmelor și al păstorilor.

Intrarea în peşteră se face printr-un tunel, vizitatorul ajunge la un debarcader, de unde este preluat de bărci de mici dimensiuni. Se recomandă lăsarea unui bacşiş gondolierului, eu recomand sa îl daţi la începutul turului :)) . In mod normal, un tur durează aproximativ 15 minute, dar în funcţie de gondolier poate sa fie mai scurt sau mai lung. Turul nostru a fost puţin mai lung, iar gondolierul a fost foarte amabil si ne-a ajutat atât cu pozele, cât şi cu explicații despre peşteră şi lac.

Peştera (lacul) are următorul orar:

Din 01 noiembrie până în 03 aprilie : Joi, Sâmbăta, Duminica de la ora 10 pana la ora 16.

Din 01 mai până în 30 octombrie, zilnic între orele 9 -19.

Preţul biletului la momentul respectiv era de 7 euro pentru adulţi şi 3,5 euro pentru copii.

După ce vă urcaţi în barcă veţi face un tur prin cele două camere ale peşterii. Prima cameră este cea în care a picat plafonul şi care a devenit un lac.

Lacul este absolut spectaculos, apa are culoarea albastru indigo şi este de o claritate care a dat impresia, în prima fază, că are o adâncime de doar câţiva metri, dar gondolierul ne-a precizat că sub noi era, de fapt, o adâncime de peste 30 de metri. Deschiderea în partea superioară este în formă ovală, de 50 de metri lungime si 30 de metri lăţime.

Pentru intrarea în cea de-a doua cameră se foloseşte un mic canal, iar în final se ajunge la un alt lac. Intre cele doua camere se găsește o mică insuliţă.

A doua sală este o peşteră mare, cu un plafon arcuit, pe care sunt prezente nişte stalactite mari, de culoare verde, datorită algelor şi muşchilor.

Apa lacului este, de fapt, o apă salmastră, un amestec de apă de mare şi apă dulce. Peştera este situată la aproximativ 500 m faţă de mare, iar nivelul apei este mai ridicat cu un metru peste nivelul mării.

În această peşteră este prezent un fenomen care se bazează pe principiul vaselor comunicante şi care face legătura cu Katavothres . Acest lucru a fost descoperit şi demonstrat prin experimente de colorare a apei, în anul 1959. Pentru o explicaţie detaliată a acestei structuri geologice unice şi mai multe informaţii le găsiţi pe următorul link:

http://www.showcaves.com/english/gr/karst/KatavothresExplain.html,

iar despre Katavothres le găsiţi aici:

http://www.greeka.com/ionian/kefalonia/kefalonia-excursions/kefalonia-katavothres.htm

Perioada optimă de a vizita acest lac este între orele 10:30 şi 13, în general în lunile iulie şi august, atunci când soarele se poate reflecta în apa din peşteră. Odată cu proiecția luminii în lac, apa îşi schimbă culoarea, de la cenuşiu la diferite nuanţe de albastru, care apoi sunt reflectate pe pereţii peşterii.

http://all-that-is-interesting.com/worlds-six-most-beautiful-lakes/2

http://www.showcaves.com/english/gr/showcaves/Melissani.html

Dacă doriți să rămâneți mai mult pe insulă vă recomand să vă cazaţi prin Booking.com:

http://www.booking.com/region/gr/kefalonia.html

După ce am terminat de vizitat aceste obiective ne-am îndreptat spre Agia Efimia, unde am şi făcut un scurt popas pentru a lua masa.

În portul din Agia Efimia veţi găsi o multitudine de terase unde se servesc specialităţi tradiţionale. Vă recomand să încercaţi plăcinta cu carne kefaloniană, foarte gustoasă.

Dacă poposiţi mai mult în Agia Efimia puteţi să închiriaţi o barcă cu care sa exploraţi această zonă. În Port veţi găsi o mulţime de firme care se ocupă cu închirieri de ambarcaţiuni.

Din Agia Efimia am pornit spre plaja Myrtos, unde conform programului excursiei trebuia să ne oprim sa facem o baie. Când am ajuns în apropierea plajei, ghida ne-a spus că nu mai facem baie, ci doar o scurtă pauză pentru poze deoarece o sa pierdem feribotul de Zakynthos. Noi tot ii spuneam ca nu e nicio problema oricum o sa ne aştepte în port ‘’ private boat’’- ul care era promis pe pliantul excursiei :)) .

Astfel, ajunşi pe drumul care trece prin apropierea plajei, am făcut doar o scurtă pauză de maxim 5 minute. Nici dacă aveam cel mai tare obiectiv nu cred că reuşeam să prind cumva plaja, celebră pentru pietricele foarte albe, fiind la o distanţă de vreo 500 de metri de plajă .

Am plecat apoi spre Argostoli unde, bineînţeles, ghida noastră avea din nou recomandări pentru o terasă cu înghețată si prăjiturele. Toata excursia era programată ca și o emisiune TV. Iţi explica anumite lucruri , iar apoi ’’pauză de publicitate’’ , pauză în care ghida îţi explica că ştie ea o terasă unde se mănâncă bine :)) .

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.181605801971688.43635.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 6 Insula Kefalonia şi Mănăstirea Agios Gerasimos

2012/07/25 Naghiu Ovidiu 1 Comment

În una din zile, în timp ce ne plimbam prin staţiunea Laganas, am fost abordați de un agent turistic care vindea excursii. Din curiozitate am intrat în discuție cu el, apoi din vorbă în vorbă, acesta ne-a sugerat să vizităm insula Kefalonia. În cele din urmă tipul ne-a convins să luăm excursia de la el, iar cum timpul rămas din vacanță în Grecia era destul de puţin, ne-am programat această excursie pentru a doua zi.

Dimineaţa la prima oră ne-am îmbarcat în autocar din Laganas cu direcția Agios Nikolaus (Volimes). După mai mult probleme legate de organizarea lor (tot au schimbat pe autocare) pornim la drum. Încă de la începutul excursiei am observat că aşa zisa excursie organizată va fi o mare ţeapă. Şi asta nu din cauza obiectivului ales, ci datorită firmei care organiza excursia. Organizatorii se tot scuzau că a apărut ceva neprevăzut şi din acest motiv s-au ivit câteva probleme legate de plecare, cu schimbul autocarelor ş.a..

Poze:

Plaja Makris Gialos din Zakynthos:

Când am cumpărat excursia, agentul ne spunea că transferul spre Kefalonia se va face cu o barcă proprie, însă până la urmă transferul a fost realizat cu linia de feribot ce leagă insula Zakynthos de insula Kefalonia. Am ajuns în final pe insula Kefalonia, în portul Pesada, după o călătorie care a durat puțin peste o oră şi ne-am îmbarcat din nou în autocar.

Dacă doriți să vă organizați singuri călătoria, aici aveți programul feribotului, precum şi numărul de telefon pentru rezervare:

http://www.zanteweb.gr/kefalonia.html

Skinari spre Pesada:

Company Name: Taxiarchis Consortium (H.Q.)
Location: LIXOURI, KEFALLONIA, GREECE
Tel: +30 26710 91280
Mobile: +30 6974-460014
Fax: +30 26710 91286

Poze şi cu ”Privat Boat” :)) :

Ghida noastră, Emilia, tot ne îmbrobodea că o sa ne prezinte cele mai bune oferte pentru această excursie şi să îi ascultăm sfaturile. Ghida se comporta de parcă am fi fost un grup de elevi de clasa întâi…să nu mâncați acolo, să nu beți acolo, să mâncați doar acolo şi să beți doar acolo, practic îşi urmarea doar interesul. Aşa zisele opriri sau locurile unde se putea mânca au fost nişte spelunci ordinare, dar cu preţuri de localuri de fiţe. Se vedea clar că avea înțelegere cu ei…, ce nu face omul pentru o cafea şi o plăcintă gratis :)) . Avea textele pregătite, iar dacă doreai sa îi adresezi o întrebare legată de subiect, la care nu ştia răspunsul, se făcea că nu aude întrebarea. Din acest motiv vă recomand să vă faceţi singuri traseul şi să nu depindeți de niciun grup. Oricum mi-a prins foarte bine această excursie, cred că a fost ultima excursie organizată pe care am cumpărat-o. Prefer sa îmi organizez personal excursiile şi să nu depind de alţii care să îmi facă programul.

Totuşi să revenim la excursia în sine. Primul obiectiv de pe insulă a fost Mănăstirea Agios Gerasimos, unde sunt depuse moaştele sfântului Gerasimos, protectorul insulei.

Sfântul Gherasim era, de fapt, un călugăr venit de pe Muntele Athos si stabilit iniţial într-o peşteră de lângă Argostoli. Aici a stat o perioada de 5 ani, iar ulterior a înfiinţat această mănăstire care a devenit centru de caritate pentru persoanele sărace. După moartea călugărului, acesta a fost îngropat în apropierea mănăstirii, iar datorită faptului că trupul său nu s-a descompus, biserica l-a declarat ca fiind sfânt şi i-a expus moaştele în mănăstire, într-o raclă. Este sărbătorit pe 16 august şi este considerat protectorul insulei Kefalonia. Pentru a vizita mănăstirea trebuia să fii îmbrăcat adecvat, iar dacă nu primeşti la intrare îmbrăcăminte pentru a putea intra.

În apropierea mănăstirii se găseşte producătorul celebrului vin de Robola (Vin de Kefalonia), de unde se poate cumpăra vin la preţ de producător.

http://www.robola.gr/sitemap/Winery.html

În episodul viitor vă prezint restul obiectivelor de pe aceasta insulă.

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și :

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.181244845341117.43491.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 5 – Navagio panorama

2012/07/23 Naghiu Ovidiu 3 Comments

În episodul trecut vă povesteam despre excursia la Peșterile Albastre.

Revenind din excursia pe mare, ajunși în portul Agios Nikolaos, ne-am urcat în mașină şi ne-am îndreptat spre Capul Skinari pentru a vedea farul. Farul este construit în 1897, are o rază de acțiune de 20 de mile maritime și o oscilație a razei de 5 secunde. Datorită unor măsuri de securitate nu te poți apropia foarte mult de el, dar se poate admira de la câțiva zeci de metri.

Dacă doriți să faceți un popas vă recomand să vă opriți la taverna de la morile de vânt. Peisajul este fascinant. Terasa este situată chiar pe marginea prăpastiei, deasupra Peșterilor Albastre și vă oferă un peisaj absolut incredibil, un peisaj care iți va tăia respiraţia. În permanenţă veți vedea bărcile pline cu turiști circulând prin preajma peșterilor, iar datorită faptului că apa este foarte curată şi transparentă, veți vedea proiecția bărcilor pe fundul mării .

Un farmec aparte al tavernei este dat de morile de vânt, care sunt absolut superbe, cu un aer retro, ce te îmbie la relaxare, într-un cadru foarte romantic. Ce poate fi mai frumos decât să vă treziți dimineața şi să admirați răsăritul soarelui dintr-o moară de vânt?

Dacă nu depindeți de cazare (nu aveți nimic rezervat) chiar vă recomand să închiriați o moara de vânt. Câteva dintre ele au fost renovate și introduse în circuitul turistic.

Mai multe informații le găsiți aici:

http://www.potamitisbros.gr/en_accommodation.php

După ce am plecat de la taverna morilor de vânt, ne-am hotărât să facem o mică excursie pe insulă, care să includă:

locul de unde se poate face poza panoramică cu Navagio,
Porto Vromi
Exo chora.

Traseul îl găsiţi aici:

Vizualizare hartă mărită

Am pornit la drum pentru a ajunge la platforma de pe care se pot face pozele panoramice cu plaja Navagio. Pentru a ajunge în acest loc trebuie doar să urmăriți indicatoarele cu direcția mănăstirii Agios Gergio Kremnao. Platforma este situată pe versantul de nord al golfului şi se află la circa 180 de metrii faţă de nivelul mării. Pentru a avea acces la această punte nu trebuie să plătiți nimic. Părerea mea e să includeți neapărat și privirea panoramică cu plaja Navagio. Peisajul e absolut demențial, un loc rupt de realitate, în care o sa fiți stăpâni peste albastrul electric al mării, combinat cu auriul plajei, chiar dacă numai pentru câteva minute. Oricum locul acesta nu îl recomand persoanelor care suferă de acrofobie.

În continuare câteva poze şi filmulețe cu plaja Navagio vazută de sus:

Pe drumul de întoarcere către Laganas am făcut şi două opriri: una în Porto Vromi şi una în Exo Chora .

Porto Vromi este un mic port cu o apă foarte curată, unde veți putea admira amatorii de snorkeling, care se simt mai mult decât în largul lor. Tot din acest loc puteți să vă închiriați o barcă pentru a vizita plaja Navagio.

Din Porto Vromi am plecat spre Exo Chora pentru a admira cel mai vechi măslin de pe insulă. Se zice ca ar avea peste 2000 de ani.

http://www.monumentaltrees.com/en/grc/ionianislands/zakynthos/2793_dorpsplein/

Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.180298742102394.43126.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 4 Blue Caves – Zakynthos

2012/07/22 Naghiu Ovidiu 1 Comment

În episodul trecut v-am povestit despre excursia spre plaja Navagio din Zakynthos. Tot în această excursie am avut în plan să vizităm și Blue Caves (Peșterile Albastre). Cum erau luate la ‘’pachet’’, la întoarcerea de pe plajă Navagio, urma să ne oprim aici.

Pe plaja Navagio am poposit mai bine de o oră, iar când ne-am întors pe barcă eram foarte însetați, aşa că am scos din geanta frigorifică câte o bere rece românească. La vremea respectivă eram ‘’fan’’ Ursus, așa că mi-am făcut provizii serioase din Romania. 🙂 Cum era și grecul ‚ Dimitri – ’’căpitanul’’ bărcii lângă noi, l-am servit și pe el, spunându-i că e cea mai bună bere românească. La setea pe care o avea, rapid a topit berea, și se vedea pe ochii lui că ar mai bea încă una. Bineînțeles că am mai scos încă una din geantă, la fel de rece și l-am servit, deși în primă faza m-a refuzat politicos, după puține insistențe a acceptat-o . Așa că, la o bere rece românească am început să povestim vrute și nevrute, legate de Grecia, de Romania, de insulă etc etc .

În cele din urmă am pornit la drum spre Peșterile Albastre. Ajunşi aici, Dimitri a intrat cu barca în una dintre peșteri, noi mirându-ne de dexteritatea cu care manevra barca respectivă. Acest lucru îl puteți vedea și în videoclipurile următoare:

După ce a terminat de prezentat peșterile, s-a întors înspre noi și ne-a întrebat dacă suntem dornici de o baie. Bineînțeles că nu puteam să refuz așa ceva. A pornit apoi barca și s-a îndreptat spre un mic golfuleț, întrebându-ne dacă dorim să vizităm o peșteră înot.

În primă fază am ezitat, știu să înot, dar nu prea îmi place să mă risc aiurea. I-am explicat că n-am mai înotat vreodată în peșteră și că am o reticență privind înotul în peșteră, nu știu cum sunt curenții sau dacă nu apar și alte pericole. La care, zâmbind, mi-a explicat că e ‘’Safe’’ și se poate înota, iar în peșteră sunt diverse locuri unde ne putem opri. Aşa că.., fără a mai sta pe gânduri, i-am zis că sunt de acord…, dacă el garantează pentru siguranță.

Dimitri a pornit iarăşi barca şi a acostat-o în apropierea unei mici intrări din peşteră, după care am sărit în apă urmându-l spre peșteră. După ce am înotat circa 50 – 60 de metri de la intrarea în peșteră, în interiorul peșterii a devenit tot mai întuneric, astfel că ne ghidam doar după glasul lui. Am ajuns apoi pe o mică stâncă şi ne-am urcat pe aceasta. Când ne-am întors cu fața spre intrarea din peșteră, lumina albastră inunda toată apa, având posibilitatea de a vedea toate viețuitoarele din apă. Era un peisaj absolut feeric, un acvariu în realitate, din care făceam parte și noi. Singurul regret a fost că nu aveam un aparat de fotografiat subacvatic. Era un peisaj care nu-l pot descrie în cuvinte. Cred că am reacționat ca și cei din reclama cu Heineken (Heineken – Walk in fridge) :))

Ghidul nostru se bucura de faptul că noi eram super încântați de ceea ce vedeam și de exclamațiile pe care le făceam, și în continuu ne zicea : ‘’I told you’’

Într-adevăr, pot să spun că a fost o chestie super interesantă și care, cu siguranță, nu prea o să mai am ocazia să o repet în curând.

Am ieșit apoi din peșteră, ne-am urcat în barcă și am pornit spre port, unde ne-am luat rămas bun de la tip, cu promisiunile de rigoare că, dacă vreodată mai vizităm insula, îl căutăm pentru încă o excursie spre Navagio.

În continuare câteva poze din această excursie:

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.179935702138698.42970.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 3 Plaja Navagio – paradisul din Zakynthos

2012/07/18 Naghiu Ovidiu 3 Comments

Una dintre cele mai reprezentative imagini pe care o promovează Grecia în turism este plaja Navagio. Imaginea realizată din apropierea mănăstirii Agios Gergio Kremnao reprezintă epava navei Panagiotis, nava eșuată în anul 1980 în urma unor transporturi ilegale cu țigări. Pentru a ajunge la plaja Navagio , se poate lua o excursie atât din portul Agios Nikolaos, cât şi din Porto Vromi.

Pe insulă găsiți mai multe firme care organizează excursii spre Navagio, dintre acestea cea mai reprezentativă este Cavo Grosso, cu sediul in Zakynthos, dar care are sucursale şi în Laganas, Argasi, Tsilivi, Alikes si Alikanas.

http://www.cavogrosso.gr/en/excursion_around_zakynthos.htm

La recomandarea prietenului nostru grec, am ales varianta de a vizita plaja cu barcă de mărime redusă, şi nu o excursie organizată cu vaporul (gen Cavo Grosso).

La primele ore ale dimineții am ajuns in portul Agios Nikolaos‎ (Volimes) pentru a găsi o barcă care sa facă excursii spre Navagio. Ajunşi aici, în maxim 20 de minute ne-am îmbarcat şi am plecat din port în direcția Navagio. Am găsit un tip foarte haios, un tânăr la 20 – 25 de ani, Dimitri, care mi-a lăsat o impresie foarte plăcută încă de la primele cuvinte schimbate cu el. Tipul avea o barcă pe care scria Theodosis Cruises.

Am trecut pe lângă Peșterile Albastre fără să oprim deoarece tipul recomanda să vizităm în primă fază Navagio. Dacă mergeți în orele amiezii plaja o să devină foarte aglomerată deoarece ajung vapoarele de la excursiile organizate de firmele mari.

Odată ajunși în zona plajei Navagio, apa devine de un albastru intens (albastru electric) culoare pe care nu am mai întâlnit-o pe nicio altă plajă, iar singurul cuvânt pe care poți să-l mai rostești este : WOOOWWWW!!!

Până să ajung pe această plajă nu cred că am mai avut sentimentul de a nu mai știi în ce direcție să privesc, poate că doar la Plitvice – Croaţia. Sincer, nu știam ce să mai admir, să fie plaja, să fie apa de un albastru turcoaz, să fie stâncile care înconjoară de jur împrejur plaja, să fie nisipul format din pietricele foarte mărunte, de culoarea fildeşului sau să fie vasul naufragiat. Indiferent în ce parte privești, când ești pe această plajă ai senzaţia că eşti într-o altă lume, o lume de basm, fiind rupt de realitate. Singura dezamăgire e faptul că nu poţi sta mai mult de o oră pe această plajă, cu toate că ţi-ai dori că timpul să se oprească în loc.

Am păşit pe plajă cu scopul de a vizita şi vasul naufragiat. Era pentru prima dată când aveam posibilitatea de a ajunge pe un vas naufragiat, dar grecul cu care am ajuns pe plajă, ne-a avertizat să evităm acest lucru deoarece pereții vasului sunt instabili si foarte tăioși şi ne pot provoca răni. Ne-am mulțumit să admirăm vasul de jur împrejur şi să ne distram de mesajele de iubire scrijelite de perechile care au mai fost pe această plajă.

Cum noi am ajuns printre primii în acea zi, am putut să admirăm întreaga frumusețe a plajei, dar într-o oră şi-au făcut apariția şi vaporașele cu excursii organizate şi plaja a devenit un furnicar. La care Dimitri se întoarce către noi şi cu un aer de om satisfăcut ne spune: ”v-am spus eu!!!”

Ce sfaturi pot să vă dau dacă doriți să vizitați această plajă:

– Să evitați să mergeți după ora 11 pe această plajă. Vasele mari aduc atât de mulți vizitatori încât plaja devine un adevărat furnicar. Eventual, dacă nu reușiți să mergeți în primele ore ale dimineții, mergeți după ora 16, când arșița se mai domolește şi numărul de vizitatori scade.

– Să evitați să mergeți cu firme mari. Durează foarte mult până cobori de pe vas şi foarte mult până te urci pe vas. Pe plajă nici gând să mai reușești sa-ţi faci poze cum vrei.

– Să evitați să vă apropiați de pereții versanţilor, se pot desprinde roci şi să vă pună viața în pericol.

– Să nu încercați să intrați în vasul naufragiat, vă poate pune viața în pericol sau să suferiți răni grave.

– Să vă luați cu voi , apa şi alte produse, deoarece pe plajă nu aveţi de unde să va cumpărați.

– Curenții de apă sunt foarte puternici aici aşa că nu vă aventurați prea mult în larg.

După ora petrecută pe această plajă a sosit momentul să plecăm, urmând să vizitam şi Peșterile Albastre (Blue Caves) . Despre Peșterile Albastre si Navagio văzut de la înălțime în următoarele episoade 🙂

În continuare vă las să savurați pozele si filmulețele făcute pe această plajă.

În drum spre Agios Nikolaos (Volimes):

Spre Navagio:

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.178289215636680.42284.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-2-laganas-locul-unde-distractia-nu-are-limite/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Ne găsiți și pe Facebook, Twitter, Youtube, Google +:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

http://twitter.com/bucketlistro

http://www.youtube.com/user/bucketlistro

google.com/+BucketlistRo

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 2 – Laganas, locul unde distracţia nu are limite…!

2012/07/16 Naghiu Ovidiu 5 Comments

În episodul trecut v-am povestit câte puțin despre cum am ajuns în Laganas – Zakynthos, deși inițial nu aveam în plan această destinație.

Azi vă voi vorbi puţin despre Laganas, staţiunea de pe insula Zakynthos unde ne-am cazat pentru 10 zile din concediu.

În prima zi, când am ajuns pe insulă, după ce am coborât de pe feribot, am dat o fugă până la prietenul nostru grec, să-l salutăm şi apoi împreună cu el urma să mergem la pensiunea unde aveam făcuta rezervarea. La grec acasă, din vorbă în vorbă, am mai aflat ce trebuie să mai vizităm, ce să evităm, ce să mâncam….., dar marea dezamăgire a grecului era că suntem cazați în Laganas. El tot o ținea sus şi tare că o să ne para rău, că în Laganas o să fie iadul pe pământ pentru noi. Noi o țineam pe a noastră… că ne place, că vrem distracție …, că doar suntem tineri :)) ). Chiar nu știam ce ne așteaptă! :)) )

Toate bune și frumoase, povestim cu grecul și cu familia lui vrute si nevrute, planuri peste planuri, dar vorba romanului: ” Omu’ vine, stă oleacă… …mai discută, mai şi pleacă. Plecăm de la grec de acasă cu direcția Laganas.

Pensiunea noastră era situată în Laganas, foarte aproape de plajă, precum și de bulevardul principal. Ziua stațiunea era foarte liniștită, iar noi ne gândeam ce a găsit Spiros nasol la această stațiune.

Ajunși la pensiune, după ce ne cazăm, facem un duș, stăm o ora – două în pat să ne mai revenim, apoi ieșim prin stațiune să vedem atmosfera.

Seara când ieșim pe bulevardul principal, într-adevăr…. iadul pe pământ :)) ). Stațiunea schimbată la 180 de grade, ziua liniște de mormânt prin toată stațiunea, noaptea dezmăţ:)

Grupurile de tineri englezi, costumați în tot ce poți sa îți imaginezi, puși pe distracție (pe băutură și nu numai) făceau ‘’atmosferă’’ prin stațiune. Într-adevăr găsești distracție în această stațiune, dar nu distracția pe care o căutam noi :)) ). Poate că vârsta, poate că și mentalitatea, poate faptul că eram perechi, făceau să nu ne placă distracția din Laganas, respectiv tineri drogați pe la toate colţurile, anesteziaţi de băutură, unii aproape leşinaţi… Apropo, începând de la miezul nopţii, boxele barurilor alternau alături de sirenele ambulanţelor care abia mai făceau faţă tinerilor răpuşi de alcool şi de stupefiante.

De-a lungul bulevardului principal barurile erau dispuse pe ambele părţi, toate fiind în partea dinspre stradă deschise şi despărţite de şosea doar de o tejghea cu balustrade (respectiv bări de striptease), care reprezenta, de fapt, ringul de dans al fetelor. Ceea ce ne-a şocat cel mai tare a fost faptul că, aceste baruri de stradă, dimineaţa erau spălate cu furtunul de mizeria petrecăreților.

Astfel, după o scurtă tură prin Laganas și un slalom printre barurile care serveau direct în stradă tinerii puși pe distracție, ne-am oprit la terasele de pe plajă. Aici am găsit putină liniște , și câteva mese libere..:)

Prima seară, primul festin culinar. Daca vreodată aș mai avea ocazia să merg pe Zakynthos cu siguranța pentru mâncare m-aș întoarce. Aproape la fiecare terasă, mielul sau iepurele intra în meniu. Deși nu eram un împătimit pentru carnea de miel sau pentru carnea de iepure, modul de preparare de pe insulă a făcut să ajung să ador acesta carne.

Kleftiko de miel:

Având în vedere ca eram destul de obosiți după cei 1500 de km făcuți din Romania, ne-am retras spre camere destul de rapid.

Prima seară, primul incident 🙂 Ajungem la camere, ce să vezi, lângă noi două camere de englezi, care erau puși pe distracție (ei așa o considera). Distracția lor era să asculte muzica la maxim. Bun totul e ok, nu îi băgăm în seama, nici nu aveai pe cine. Intrăm în camere, ne punem în pat, trec 10 minute, trec 20, trec 30 de minute, tot aceeași piesă. Am ajuns să urăsc piesa respectivă (Scooter – Maria (I like It Loud)), și nici nu erau steliști :)). După ce am ascultat piesa pentru a 30-cea oară am reușit cumva să adorm. Soția mea, la un moment dat, mă trezește şi îmi spune că cei de lângă noi își sparg camera. Într-adevăr așa era, aruncau cu mobila în pereți. Nu aveam ce să le facem. Pensiunea în care ne-am cazat era o afacere de familie, fără recepție şi nu aveam pe cine să anunțăm. Peste ei în camera nu aveai cum să intri, erau turbați :). Nu ii mai băgam în seama, şi cumva, cumva ațipesc la loc. Nu trece o oră, la care soția din nou mă trezește, că cineva e la noi pe balcon. A fost picătura care a umplut paharul. Sar din pat, ies pe balcon, ce să-mi vad ochilor, un tip gol pușcă. A sărit din balconul lui, la noi in balcon, iar apoi a sărit mai departe pe următorul balcon şi tot așa, şi striga în gura mare după o tipa pe stradă : ‘’Beiko! Beiko!’’. Până la urmă se făcu liniște şi am putut să ne savurăm somnul mult dorit.

Dimineața, ne trezim la primă oră să ajungem la plajă, că doar noah… trebuia să prindem ultravioletele. Când ajungem pe plajă, ce să vezi, nu era țipenie de om. Parcă toată stațiunea a intrat în pământ. Pe toată plaja eram doar noi şi câţiva rătăciți de pe la chefurile din noaptea respectivă.

Căutam o terasă deschisă, dar toate terasele erau închise. Se deschideau doar la ora 10. Așa că ne-am pus pe șezlongurile din faţa teraselor. La ora respectivă nu aveai ce să faci, nu aveai unde să mănânci, să bei o cafea.

Întâmplător am dat de o terasă foarte frumoasă, pe care o recomand tuturor celor care merg în Laganas, terasa Marabou:

http://www.marabouzante.gr/restaurant.htm

Patronul – un tip sociabil – mi-a făcut o impresie foarte bună încă din prima dimineață şi din acest motiv am revenit în fiecare zi la terasa lui. Berea o servea în halbe înghețate, avea nişte fresh-uri extraordinare, din toate tipurile de fructe, era foarte atent la cum se servea mâncarea, Wi-Fi gratuit pentru clienți fideli (şi noi intram în această categorie).

De asemenea, plaja din Laganas este întinsă, acoperită de nisip fin, iar apa mării foarte curată şi liniştită, crescând în adâncime treptat, astfel că poţi să-ţi laşi copiii să se joace pe mal. Dar ce vorbesc de copii, de fapt nu e cazul…! Exclus să-ţi duci copiii în staţiunea Laganas, va trebui să-i porţi în permanenţă legaţi la ochi!

După o ziua de plajă, ne întoarcem la pensiune, unde… ce să ne vedem ochilor, patronul pensiunii şi cu tipul care noaptea a fost gol pușcă pe balconul nostru erau într-o discuție. De fapt, era vorba de un calcul privind plata pentru pagubele din noaptea respectivă.

Merg la englez, îl iau deoparte şi îl întreb ce a căutat în noaptea trecută la noi pe balcon. La care tipul îmi răspunde foarte senin, că nu îşi mai aduce aminte nimic, că a fost trezit pe la 12 a.m. la piscina unui hotel din apropiere pe când îl spălau angajații cu furtunul cu apă rece. Ce să îi mai zic, m-a umflat râsul, şi am plecat mai departe.

Asta e viața din Laganas, iar grecul ne-a avertizat de la început :).

Însă, chiar dacă ai ajuns în Laganas nu e nimic pierdut. Pe insula Zakynthos se găsesc multe alte staţiuni, foarte aproape una de alta, astfel că nu eşti obligat să rămâi în Laganas dacă îţi dai seama că te depăşeşte distracţia.

Noi, de fapt, asta am făcut, în fiecare zi am ales o altă staţiune, iar în Laganas ne-am întors noapte târziu doar pentru a dormi (sau, mă rog…. a încerca să dormim).

Pentru cazare în Laganas:

http://www.booking.com/

Una peste alta am avut un concediu extraordinar, dar despre restul….în episodul viitor.

Ne găsiți și pe Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Sunt sigur că o să-ți mai placă și:

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.177808892351379.42097.107162309416038&type=3

Despre Zakynthos am mai scris și aici:

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-1-drumul-spre-insula-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-3-plaja-navagio-paradisul-din-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-4-blue-caves-zakynthos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-5-navagio-panorama/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-6-insula-kefalonia-si-manastirea-agios-gerasimos/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-7-pestera-drogarati-si-lacul-melissani/

http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-8-tavernele-din-zakynthos/

Grecia, Impresii de vacanta

Grecia Ep 1 Drumul spre insula Zakynthos

2012/07/15 Naghiu Ovidiu 6 Comments

În una din zile, în timp ce eram la muncă a trecut un prieten pe la mine şi din vorbă în vorbă ajunge şi la întrebarea: Unde mergi în concediu în vara asta?

Cum deja aveam în spate două luni de căutări pe net despre Grecia, îi spun că vreau să fac un tur prin Grecia, care să includă insula Thassos, Salonic, Meteora şi Nei Pori. Când aude de Grecia, brusc se schimbă la faţă și îmi zice că vrea să meargă şi el, dar că are un prieten bun, un grec, iar tipul locuiește pe insula Zakynthos.

Având citite cam toate forumurile despre Grecia, știam de insula Zakynthos că este o destinație de vis, şi îi spun prietenului meu că locaţia este foarte frumoasă, dar destul de scumpă.

Nici una, nici alta scoate telefonul și-l sună pe grec (Spiros), îi spune că ar vrea să meargă în Grecia şi să îi facă ceva recomandări, la care Spiros insistă să mergem în Zakynthos. Termină discuția telefonică cu Spiros şi începe să ducă o muncă de convingere cu mine, să renunț la insula Thassos şi să ne organizăm pentru Zakynthos.

Brusc din planul de a merge doar eu cu soția în concediu prin Grecia, până la urmă ne-am adunat șase persoane și a rămas ca variantă finală insula Zakynthos. Așa că ne-am apucat din nou de căutări pe internet despre Zakynnthos. Citeam pe toate forumurile că atmosfera cea mai animată o găsim în Laganas. Astfel, căutăm cazare pentru Laganas şi prindem ceva ofertă foarte bună, după câteva negocieri.

Apoi prietenul meu îl sună pe Spiros şi îi spune ca mergem în Zakynthos în stațiunea Laganas. Spiros a început să ne zică că o sa ne rugăm moartea în Laganas, că acolo nu e de stat, că tot ce e mai rău în lume e adunat în Laganas. Noi sus şi tare că ne place, că vrem distracție, nu știam noi ce ne așteaptă…)))

Bun ……. ajunge și ziua plecării. Eram la servici până la ora 15, bagajele erau pregătite cu o zi înainte, așa că… o intrare scurtă pe acasă pentru restul bagajelor, apoi plecăm spre Arad de unde trebuia să ne întâlnim şi cu ’’restul echipei’’.

După un scurt popas în Arad, unde am mai pus puțin ‘’țara la cale’’ pornim la drum spre Grecia prin Serbia, Macedonia .

Seara, în jurul orei 19, eram în vama Stamora Moravița, iar peste încă o oră eram deja intrați pe autostradă, în zona Smederevo. Am ales să trecem podul din Kovin spre Smederevo pentru a ocoli orașul Belgrad, care la ora respectivă cu siguranță ne lua foarte mult timp pentru a-l traversa. Ruta aleasă, pentru a scurta drumul, a fost Vrsac- Pancevo- Kovin – Smederevo.

Pe autostrada din Serbia se plătesc următoarele taxe de drum:

Smederevo – Nis: 550 dinari, (5,5 €)

Nis – Leskovac: 190 dinari (2 €)

Dacă doriți să treceți şi prin Belgrad la intrarea pe autostradă o să plătiți pentru porțiunea Beograd-Nis aproximativ 1130 RSD (11,2 €)

Drumul foarte bun, întrerupt din loc în loc doar de gheretele pentru plata taxei de drum. În primă fază am lăsat-o mai moale şi nu depășeam viteza legală (140 km/h), dar când vedeam cum trec mașinile cu numere de Germania pe lângă noi, am zis ce dracu… o să facem destul mult. Mai e şi chestia că iți pierzi răbdarea, mai ales când conduci pe autostradă. Așa că am ajuns să scoatem pe multe porțiuni de drum o medie de peste 160 de km/ h şi un consum mai ceva ca şi a lui ‘’Titi Aur’’ când participa la concursurile de raliu :))

După ce ieși de pe autostradă, din Leskovac, până la frontiera cu Macedonia, la Kumanovo, se merge pe un drum cu câte o singură bandă pe sens, îngust şi plin de curbe, unde nu prea poți să mergi cu mai mult de 80 km/h.

Totuşi, pentru a verifica condițiile de intrare în aceste ţări recomand să faceți o verificare pe site-ul Ministerului Afacerilor externe:

http://www.mae.ro/travel-conditions
La macedoneni, celebra autostradă montană este construită din două șosele, fiecare cu câte două benzi pe sens, separate de un masiv muntos, cu marcaje șterse sau chiar lipsă în porțiunile grele, așa că vă recomand mare atenție. Taxa de drum se plăteşte la fiecare din cele trei bariere, câte un euro sau, dacă aveţi, 50+60+50 dinari macedoneni.

Recomandări pentru drumul spre Grecia:

1. Să alimentaţi în Macedonia, preţul benzinei este cu mult mai mic decât în Grecia

Pentru alimentare recomand stațiile din rețeaua națională a Macedoniei:

http://www.makpetrol.com.mk/index_en.asp

Dacă doriţi să faceţi o comparaţie pentru preţul combustibilului în Europa vă recomand:

http://www.fuel-prices-europe.info/

Aproape de graniţa dintre Macedonia – Grecia găsiți o stație de benzină unde se poate să plătiți direct în euro (inclusiv prețul afișat este în euro)

2. Să aveți euro mărunt, pentru taxele de drum (cică nu au să iţi dea rest :))) )

În Grecia am intrat pe lângă localitatea Evzoni, apoi din Thessaloniki am intrat pe autostrada A1 mergând până lângă orașul Lamia. Pe aceasta porțiune de drum se plătește aproximativ 15 euro (Thessaloniki – Katerini 2.80 €, Katerini – Larisa 5.10 €, Larisa – Lamia 5.20 €)

Pe porţiunea Evzoni –Thessaloniki, din cate îmi amintesc, nu am plătit taxă deoarece nu este considerată ca fiind autostradă, deși are două benzi pe sensul de mers.

După câteva opriri pe drum, în general scurte, de 10 maxim 20 de minute, cât să mai bem cate o cafea şi se ne mai tragem sufletul, am ajuns la răsăritul soarelui în zona Platamonas.

La ieșirea de pe autostrada A1-Aegean de lângă orașul Lamia, am intrat pe un drum național (E65), un drum cu multe serpentine, care este lat şi foarte slab circulat.

În această zonă puteți să faceți un popas pentru a vizita și Delphi. Delphi este un oras în Grecia antica, casa a Oracolului delfic în mitologia greacă, dedicat zeului Apollo şi locuit de nimfa Cassotis, care era venerată în întreaga lume antică. Delphi era considerat in mitologia greacă ca fiind centrul universului.

Cazare în zona Delphi : http://www.booking.com/city/gr/delfoa.html

Pe următorul link puteți obține mai multe informații despre infrastructura Greciei:

http://www.greek-motorway.net/

precum şi preţurile pentru Tolls:

http://www.theaa.com/allaboutcars/overseas/european_tolls_results.jsp?country=Greece

Drumul l-am continuat din Itea urmând să trecem podul Patras (Rio – Antirio), unde se mai plătesc alți 12.9 € de mașina. Podul de la Rio –Antirio oficial podul ’’Charilaos Trikoupis’’ nume dat după numele unui prim-ministru grec care a avut ideea de a construi un pod peste golful Corinth. Acest pod a fost pentru mult timp unul dintre cele mai lungi poduri suspendate, loc preluat recent de podul Millau. Ca şi particularitate inginerească a acestui pod, stâlpii podului pot aluneca pe un pat de pietriș pentru a permite mișcarea tectonică din zona aceasta.

După ce am trecut podul de la Patras, în scurt timp am ajuns în Killini, de unde am luat feribotul spre Zante. Taxa de la feribot este de 8 € de persoană, iar mașina se taxează cu 36,10 €. Traversarea durează 1 ora si 15 minute.

Informația o găsiți aici:

http://www.zakynthos.net.gr/English/ferry_en.php

sau aici:

http://www.zanteisland.com/html/english/orari.htm

http://www.travelinfo.gr/zakinthos/getto.htm

http://www.kastrokyllinis.com/kastro-kyllini-port.html

Cazare în zona Killini:

http://www.booking.com/city/gr/kyllini.html

După ce pornești din Kilini, pe măsura ce înaintezi în marea Ionica, apa devine de o culoare albastru turcoaz tot mai pronunțat, iar când ajungi în portul Zante, practic iți fură ochii.

Acest lucru se poate vedea și în următoarele poze: