Pentru a ajunge în zona Ulcinj am ales ruta Stamora Moravita – Belgrad – Cacak – Uzice – Prijepolje – Bijelo Polje – Podgorica – Tunel Sozina – Ulcinj. Dacă vă gândiți să vizitați Muntenegru trebuie să știți că fără mașină nu are niciun farmec.
Am ajuns să selectez această rută din mai multe motive:
1. E recomandată de ViaMichelin , dar se poate verifica și pe OpenStretMap
2. Include Canionul Moraca. Peisajul de pe acest drum este absolut spectaculos, iar ca şi dificultate depășește drumul ”Valea Oltului”, dar nu ajunge la nivelul ”Transfăgarașanului”.
3. Este cea mai scurtă variantă pentru a ajunge în zona Ulcinj, din România.
4. Am evitat drumul prin Croația . Taxele de autostrada pentru Croația sunt destul de mari pentru a tranzita toată țara (227 de kuna = echivalent a 32 de euro / sens), cu toate că pe autostradă este un drum mai puțin obositor.
O să împart traseul în mai multe bucăți, după cum l-am perceput eu, o să vă prezint niște mențiuni legate de drum pentru fiecare bucată în parte, pentru a fi mai ușor de urmărit traseul.
Partea întâi: Intrarea în Serbia.
Drumul de la granița Stamora Moravita până la Belgrad l-am parcurs dimineața, la prima oră (am trecut vama spre Serbia undeva în jurul orei 5, numai bine să nu prindem schimbul de tură în vamă) şi a fost extrem de lejer (deși a fost cu mult înainte de binecunoscutul mega control din vamă, când vameșii se așteptau să ciupească pentru orice).
In localitatea Pancevo am avut un scurt ”popas” pentru o verificare din partea poliţiei locale. Mare atenție la extensia de carte verde şi la dotările mașinii (becuri de rezerva, triunghi reflectorizant, trusa medicala, stingător, vesta) pentru că poliția sârbă se leagă de orice.
Trecerea prin Belgrad a fost extrem de lejeră deoarece am ajuns în jurul orei 7 dimineața, dacă ajungeam puțin mai târziu cu siguranță pierdeam foarte mult timp datorită traficului.
Partea a doua: Belgrad la Bijelo Polje (vama cu Muntenegru), pe lângă Cacak, Uzice.
Drumul e destul de bun, cu multe sectoare de drum în line dreaptă, unde se poate recupera din timp, dar trece prin mai multe localități, iar restricțiile de viteză sunt destul de mari (uneori chiar la 30 de km / h, în special în zonele cu şcoli sau grădinițe pentru copii). Spre zona vamei cu Muntenegru drumul devine mai virajat, cu o singură bandă pe sensul de circulație, dar se găsesc destule porțiuni de drum în care se pot face depășiri.
Prin Serbia am mers cam 9 ore, fără a avea probleme cu poliția, care e prezentă, dar mai puțin decât prin Bulgaria, de exemplu. Au radare de tip pistol, dar în general primești flashuri de la cei ce vin din sensul opus, cu mult înainte să ajungi în dreptul echipajelor cu radar.
Punctul de control din vama Serbia Muntenegru e destul de ciudat.
În primul rand, distanța dintre cele două vămi e destul de mare (aprox 2 – 3 km) , iar la intrarea în Muntenegru trebuie plătită o taxă de ecologizare de 10 euro. Am avut noroc că am citit pe forumuri despre această taxă deoarece, în timp ce se făcea controlul actelor, au apărut niște băieți cu timbre în mână. Mă așteptam să fie ceva tonetă unde se poate plăti , nu aşa ambulant.
Update: ecotaxa a fost scoasa la 1 ianuarie 2012
Partea finală – Muntenegru.
Aici am avut parte de cea mai spectaculoasă priveliște deoarece drumul merge în paralel cu canionul Moraca (de la Bijelo Polje până în orașul Podgorica). Drumul e fabulos, plin de peisaje spectaculoase, dar şi extrem de virajat. În plus, pe acest sector de drum veți întâlni o serie de tunele, care din păcate nu sunt luminate în interior, iar trecerea de la lumină în întuneric e destul de bruscă.
Ca şi grad de dificultate a traseului pot să spun că această porțiune de drum depășește traseul ”Valea Oltului” întrucât prezintă multe sectoare de drum cu serpentine și pante abrupte.
Când am făcut aceasta deplasare erau în reparație mai multe porțiuni de drum, dar circulația era destul de bine fluidizată.
La intrare în tunelul Sozina se plătește o taxa de 2,5 euro
Tot drumul a durat aprox. 12 ore, de la ieșirea din România pana în Ulcinj. Am făcut mai multe pauze, unele mai scurte ( de max 10 min), dar şi o pauză mai mare de circa 30 de min, la mănăstirea Moraca .
În partea finală a drumului cu siguranță o să faceți mai multe opriri, deoarece peisajul este absolut demențial. Erau locuri în care ne opream din kilometru în kilometru.
Referitor la politie, aveți mare grijă pentru că se stă în general cu radarul (radar tip pistol ), dar am văzut și multe echipaje de politie care stau la pândă, mai ales în sectoarele cu linie continuă.
În ceea ce privește prețul benzinei se poate consulta : http://www.lukoil.co.me/
Ne găsiți și pe Facebook :
http://www.facebook.com/Bucketlistro
Despre Muntenegru am mai scris și aici:
http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-1-plan-de-calatorie/
http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-3-ulcinj-si-ada-bojana/
http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-4-budva/
http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-5-kotor-si-boka-kotorska/
http://www.bucketlist.ro/muntenegru-ep-6-lovcen-si-mausoleul-lui-njegos-petar-petrovic/
Pingback: Spre Muntenegru prin: Brus - Kopaonik - Raška - Mateševo - Podgorica | Bucketlist