Muntenegru Ep6 Lovcen si Mausoleul lui Njegos Petar Petrovic

Un alt obiectiv din planul de călătorie pentru Muntenegru, a fost Parcul Naţional Lovcen. Întrucât nu am dispus de timp suficient pentru a admira in totalitate parcul, am ales să vizitez doar mausoleul din parc.
Mausoleul lui Njegos Petar Petrovic este construit in vârful muntelui Lovcen. Această construcție a fost realizată ca o ultimă dorință a lui Petar Petrovic Njegos, considerat cel mai mare conducător al muntenegrenilor. Petar Petrovic Njegos a fost şi episcop şi poet în același timp.
Zis şi făcut , am plecat din Kotor cu direcția Lovcen. Am ajuns pe acest drum pe care îl consider cel mai dificil drum pe care am urcat vreodată. La momentul respectiv drumul avea pe mai multe sectoare parapeţii lipsă . In plus, când am ajuns în partea finala a drumului, am prins un sector de drum, unde pe partea umbrită a muntelui, chiar pe margine era zăpadă de 3 m (cu toate că la baza muntelui erau temperaturi caniculare).

Drumul din Kotor până sus pe Lovcen este absolut senzațional. Un drum în care se urcă peste 1500 de m. Se pornește de la nivelul mării din Kotor (cota 0 m) şi se ajunge până la baza crestei Jezerski Vrh., într-o parcare auto sub formă rotunjită (la cota 1574 m alt.). Pentru a ajunge aici trebuie să plătiți o taxă de intrare în parc de 2 euro /persoană

După ce vă lăsați mașina în parcare trebuie să urcați 461 de trepte pentru a ajunge până la mausoleu. Aceste trepte trec printr-un tunel de 125 de metri lungime, iar tunelul trece pe sub vârful muntelui. Practic se urcă o diferență de nivel de 60 de metri până la mausoleu.
Am ajuns în parcarea din faţa mausoleului destul de târziu, după ce s-a închis mausoleul, fără a mai fi program de vizită. Deşi nu mai aveam nicio speranţă să ajungem până sus să vizităm mausoleul, am văzut lateral de intrare în tunel o cabană. Am urcat până în dreptul cabanei de unde apare un tip care, cu puțin umor în glas, ne spune că s-a terminat programul de vizitare.
Bineînțeles că nu mai puteam da înapoi, după ce am urcat atâta drum, cu toate că mi-ar fi plăcut să mai repet același traseu, dar aveam și alte obiective de vizitat. I-am spus tipului că nu am știut de programul de vizitat și că îi dăm cu mult mai mult decât preţul biletelor doar să ne lase să vizităm.
Tipul era foarte corect și nici nu dorea să audă de aşa ceva. Din discuție în discuție ne-a întrebat cum de am ajuns la parc. I-am spus ce ştiam din România despre parc, de Njegos, despre mausoleul care are cea mai frumoasă priveliște si vedeam cum îi creștea inima. Omul chiar punea suflet în munca pe care o făcea. Ne-a spus să îl așteptam 15 min, apoi ne-a făcut un tur de onoare.
Intra-adevăr, după 15 min., apare tipul cu cheile în mână si am început să urcăm cele 461 de trepte. Pentru el avem un nou nume ‘’rumunska’’. Din loc în loc ne opream şi ne explica câte ceva despre acest mausoleu, despre istoria lor.
După ce parcurgeți aceste trepte se ajunge direct în faţa mausoleului. Ghidul ne-a dat detaliile despre mausoleu, spunându-ne că acesta are 37 de metri lungime, 15 m lățime si 11 metri înălțime.
In faţa mausoleului este construit un atrium din 5 coloane pentru fiecare parte. Fiecare coloană cântărește aproximativ 10 tone. In mijlocul atriumului este construită o fântâna, în care se adună apele provenite din ploaie .
La intrarea în capelă sunt amplasate doua cariatide construite din granit de Jablanca, care reprezintă doua femei din Muntenegru, mamă si fiică, în costume populare.

In spatele celor doua cariatide se găsește capela. Aceasta are 10 metri lungime şi e făcută din marmură albă, adusă din Boka Kotorska si din insula Brac (Croaţia). Tot aici există o sculptură din marmura neagră, reprezentându-l pe Njegos, cu un vultur deasupra capului său. Njegos este îmbrăcat în costum popular din Muntenegru. Din cele spuse de ghid am aflat că această statuie a fost sculptată de maestru Mestrovic.
În partea din spate a capelei există o cameră mică, cu un sarcofag, unde sunt depuse, resturile de oseminte a lui Njegos. Acest sarcofag este modelat sub forma unui mormânt vechi din Muntenegru, şi decorat cu crucea muntenegreana, stema şi un semn: “Njegos 1813-1851”.
După ce am terminat cu prezentarea întregului mausoleu, ghidul ne-a dus in spatele mausoleului unde există o platforma din care se poate vedea Boka Kotorska, iar în zilele senine din acest punct , se poate zări chiar şi Italia.
Priveliştea de aici e absolut fantastică, astfel că a meritat tot efortul făcut la urcare. Ai impresia că te afli deasupra norilor, cu toate că nu călătoreşti cu avionul, ci eşti cu picioarele pe pământ.
Noi am avut norocul de a prinde un apus de soare în vârful muntelui, iar ceea ce am văzut nu poate fi descris în cuvinte.