Slovin Unique Rastoke / Slunj

2014/07/18 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Când am ajuns pentru prima oară în Rastoke, priveam din parcarea de pe marginea drumului, peste râul Korana, o grădină (aşa o consideram în momentul respectiv) foarte frumos amenajată, prin care treceau câteva râuri ce se vărsau în râul Korana, prin nişte minunate cascade. Cum era o oră destul de matinală, nu era nici țipenie de om prin acea gradină, aşa că, în mintea mea, mă gândeam la ce loc frumos şi-au găsit acei proprietari şi, mai ales, ce frumos au reuşit să-l amenajeze, fiind norocoși să aibă un asemenea loc doar pentru ei. Ei bine, înainte de a pleca spre Croaţia, uitându-mă peste fotografiile realizate în acea vreme, mi-am adus aminte de acel minunat loc şi verificând pe Google Maps am descoperit că se pot vizita şi că, de fapt, este un domeniu privat, dar care este deschis pentru turişti. Este vorba de domeniul Slovin Unique din Rastoke şi este cea mai frumoasă investiţie privată realizată în localitatea Slunj.

Slovin Unique Rastoke în anul 2008

Slovin Unique Rastoke în anul 2014

Într-adevăr locaţia este frumoasă datorită în mare parte mamei naturi , dar nu trebuie să uităm şi de intervenţia omului care, de data aceasta, a pus în valoare acest loc. Profitând de cele oferite de natură, proprietarii acestui domeniu au investit şi au pus în evidenţă fiecare obiectiv prezent, fiecare cascadă, creând un peisaj de vis, un loc în care poți să te relaxezi preţ de câteva ore bune. Poate că fotografiile pe care le-am realizat nu reuşesc să pună în valoare adevăratul farmec al locului, dar dacă-l vizitezi pot să-ţi garantez că te vei îndrăgosti instantaneu de acest loc.
De îndată ce pătrunzi pe teritoriul acestui domeniu vei fi întâmpinat de o hartă în care sunt prezentate obiectivele pe care le poți admira. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că respectivul domeniu are forma unui fluture. Tot de pe acest panou informativ am aflat că putem vizita aici, pe lângă cascade, un totem, o peşteră, o colecţie etnografică, o vâltoare (ceva asemănător cu cele prezente la noi prin Maramureş), câteva bungalouri, o moară de apă, o tavernă, dar şi numeroase altele.

Pentru a avea acces la acest loc trebuie să plăteşti o taxă de intrare care este de 25 de kuna pentru o persoană adultă sau de 12 Kuna pentru studenţi şi pensionari. Copiii până la vârsta de 7 ani pot intra gratuit.
Primul loc pe care l-am vizitat a fost expoziţia etnografică.

Pornim mai departe prin Slovin Unique şi ajungem în mijlocul unei pajiști în care era înălţat un totem. Acest totem a apărut şi în filmul cu Winnetou, în “Comoara din lacul de argint” filmat în anul 1962. Da, cea mai mare parte a acestui film a fost filmat prin aceste locuri, a fost filmat prin parcul Plitvice, prin Slunj, prin canionul Paklenica. Iar “Butler Farm”, care apare în acest film, este situat aproape de Rijeka, pe valea Grobnik (în croată Grobničko Polje ).

Totem Winnetou din Slunj — Totem Winnetou – Slunj

Traseul nostru a fost apoi spre cascadele care se varsă în râul Korana: cascada Buk , cascada Hrvoje şi cascada Vilina kosa, admirându-le pe fiecare în parte de pe terasele special amenajate din apropierea fiecăreia.

Cascada Slap Hrvoje din Slovin Unique – Rastoke

Cascada Buk din Rastoke

Vroiam să vizităm şi peștera din Slovin Unique, dar cum eram cu fetiţa era mai greu să coborâm pe treptele din imagine.

Iar mai apoi, osteniți de atâta frumusețe, am poposit puțin la umbra copacilor din prejmă, admirând peisajul din jur şi ascultând susurul apelor, care treceau pe lângă noi şi care nu ne mai făceau plecaţi din acest loc.

Păstrăvăria de la Slovin Unique:

Într-un final pornim mai departe cu gândul să ne oprim să mâncăm într-un un loc despre care am citit atât pe internet, dar şi din spusele proprietarilor de la pensiunea unde am fost cazaţi, dar despre toate acestea în articolul viitor

Despre Slunj am mai scris și aici:

www.bucketlist.ro/tag/slunj/

Croatia, Impresii de vacanta

Slunj şi morile de apă de la Rastoke

2014/07/13 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Pentru concediul de vară din acest an am ales să mergem în Croaţia. Am ales această ţară din nou, mai mult pentru faptul că drumul până la litoralul croat se face în general doar pe autostradă, atât prin Ungaria, cât şi prin Croaţia. Cum locuim în Oradea putem foarte repede ajunge până în localitatea Debrecen (doar 70 de km), din Ungaria, iar de aici şi până pe litoralul croat este doar autostradă. Din păcate, dacă aş alege litoralul mării noastre, aş avea nevoie de vreo 16 ore de condus, cel puţin atât am făcut la ultimele drumuri spre această zonă. Un lucru destul de neplăcut dacă luăm în calcul faptul că avem în maşină şi un copil de 11 luni. Pentru mine a fost pentru a patra oară când am ajuns prin această ţară şi dacă tot mi-au plăcut foarte mult anumite locuri am ţinut neapărat să revizitez o parte din ele. Aşa se face că, primul loc în care am ţinut morțiș să ajung din nou, a fost în localitatea Slunj sau mai bine spus în partea istorică a acestei localităţi, în Rastoke. Locul acesta este renumit pentru morile de apă construite peste cascadele pe care le formează râul Slunjcica când se deversează în râul Korana.
Data trecută când am vizitat această localitate a fost din pură întâmplare. Eram după un drum de noapte cu maşina, de aproximativ 750 km şi doream să facem doar o scurtă pauză înainte de a ajunge la Parcul Naţional Plitvice. Eram şase persoane împărţite în două maşini şi eram hotărâţi ca după ce trecem de Karlovac să ne găsim o localitate din drumul nostru în care să facem un scurt popas şi să ne luăm micul dejun înainte de a ne începe vizita prin Parcul Național Plitvice.
Aşa se face că am ajuns în localitatea Slunj şi nu ne venea să credem ochilor peste ce minunăţie de locaţie am dat. Dacă nu doream să oprim, să luăm micul dejun, poate treceam pe lângă această localitate fără să o observăm. Si spun acest lucru deoarece drumul principal trece prin apropiere de Rastoke şi nu se observa foarte bine. Se poate vedea doar când se trece podul peste râul Korana. Prima impresie creată aici era că ne aflam într-o locaţie precum Veneţia, doar că de data aceasta totul se petrecea peste cascade. Eram fermecaţi de faptul că apa trecea prin casele oamenilor (case transformate din mori de apă vechi), de faptul că te aşezai la o terasă care era construită peste o cascadă şi, dacă comandam peşte la masă, ospătarul aducea minciogul din care-ţi scotea un peşte viu, iar mai apoi ţi-l ducea la bucătărie să ţi-l prepare precum vroiai tu. Da, pare un loc de basm, dar aşa şi este. Pe mine m-a fascinat de prima oară de cum l-am văzut. Oricum mi-am propus să mai vizitez acest loc şi iarna, după ce am văzut un album foto cu imagini realizate aici, când o mare parte din cascade erau îngheţate.
Aşa se face că, după prima noastră vizită în Slunj, am rămas fixat să mai ajung prin aceste locuri unde să-mi petrec câteva zile, având posibilitatea de a cunoaşte mai bine această zonă. Astfel, cu cele aflate la faţa locului, o să încerc să vă prezint câteva informații care sper să le puteți folosi vreodată: unde să vă căutați cazare în Slunj, ce să vizitaţi, unde să mâncaţi, precum şi multe alte ponturi.
Până atunci vreau să vă prezint câteva poze pe care le-am făcut acum câţiva ani când am ajuns pentru prima oară prin Slunj, dar şi poze recente făcute anul acesta.

Podul peste Korana din Slunj (fotografie realizata în anul 2008)

Localitatea Slunj :Partea istorică a localității Slunj, Rastoke:

Același loc, dar anul acesta (Rastoke – 2014) :

Morile de apă de la Rastoke și cascadele râului Slunjcica în anul 2008:

Același loc (Rastoke) dar în anul 2014:

Slovin Unique Rastoke despre care va voi povesti într-un articol

– în anul 2008 :

Slovin Unique Rastoke în anul 2014:
Despre Croatia am scris aici:

www.bucketlist.ro/category/croatia/

Austria, Impresii de vacanta

Unde poți să mănânci cel mai bun ştrudel cu mere din Austria

2014/07/08 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Precum vă spuneam şi în articolul trecut, în scurta noastră vizită prin Hallstatt am avut ghinionul să prindem o vreme foarte mohorâtă şi astfel am fost nevoiţi să petrecem o parte din această vizită prin cafenele, restaurante şi magazinele de suveniruri întâlnite în drumul nostru. Cum ploua tot în reprize eram nevoiţi din loc în loc, să ne oprim şi să ne adăpostim. Nu eram speriaţi de vreme rea, dar eram mai mult îngrijoraţi de aparatul foto să nu fie afectat de ploaie. Când am intrat pentru prima dată în Hallstatt, pe drumul care duce dinspre parcare spre centrul acestei staţiuni, eram îmbătat de mirosul de măr copt şi scorţişoară. Chiar nu ştiam de unde vine şi mai ales de la ce anume vine. Pe drumul de întoarcere spre parcare, din nou am fost prinşi de o rafală de ploaie şi eram nevoiţi să ne adăpostim oriunde ne ieşea în cale. Spre norocul nostru am intrat în cafeneaua Maislinger în care, doar după ce am intrat în interior, am descoperit că e şi patiserie. Chiar nu observasem că era afişat şi “Bäckerei” (Brutărie şi produse de panificaţie) aşa că, odată ce am intrat în această cafenea, am descoperit că acel miros de măr copt şi scorţişoară provenea de la cuptorul acelei patiserii în care lumea aştepta liniştită la mesele din interior pentru a savura câte o porţie de apfelstrudel (ștrudel cu măr), proaspăt scos din cuptor.

Deşi eram contra cronometru, am renunţat la tot ce mai aveam în plan şi ne-am hotărât să aşteptăm şi noi o porţie din acel ştrudel cu mere şi bine am şi făcut. Nu era acel ştrudel pe care-l găseam de obicei prin punctele turistice şi care probabil era obţinut dintr-un produs semipreparat, scos de la congelator şi care apoi era doar băgat la cuptor şi servit, dar fără prea mult gust. În cazul de faţă era un ştrudel făcut proaspăt fără a se apela la niciun produs semipreparat. Ba mai mult, dacă ajungeți prin această patiserie şi aveţi răbdare, puteţi să-l vedeţi cum se prepară şi să furați secretul, deoarece la intrarea în această cafenea era şi intrarea în bucătărie şi totul era la vedere, inclusiv malaxorul care funcţiona din plin pregătind aluatul pentru următoarele ture de apfelstrudel.
Şi, astfel, trecuse rafala de ploaie din cauza căruia am intrat în această cafenea, se făcuse vreme frumoasă şi noi tot în acel loc eram. După ce am comandat prima porţie şi am descoperit o aşa minunăţiei de ştrudel ne-am hotărât să mai aşteptăm încă o porţie pentru că rar ne-a fost dat să mâncăm aşa ceva.
Dacă sunteţi în vizită prin Hallstatt vă recomand să intraţi la “Bäckerei und Cafe Maislinger” de pe Seestrasse la numărul 156. Din câte am înţeles şi am verificat pe internet această firmă mai are puncte de lucru şi în: Steeg , Bad Goisern, Obertraun şi Altausse. Sursă info aici: www.keltenbrot.at

Nu pot să spun că e cel mai bun ştrudel pe care-l veţi găsi vreodată prin Austria, dar e unul din cele mai bune pe care noi le-am mâncat până acum. Precum v-am mai spus, când descoperim câte un loc unde se mănâncă foarte bine chiar ne dorim să promovăm acel loc. Aşa se face că am mai recomandat următoarele locuri până acum toate acestea le-am grupat în tag-ul “Unde să mănânci” :
– Taverna Pecicană,
– Terasa Hawelka din Cracovia,
– Brioșele din Eindhoven
– Restaurantul Figlmüller din Viena,
– Restaurantul Paprika Csarda din Ungaria,
– Tavernele din Zakynthos

Iar lista va mai continua…

Austria, Impresii de vacanta

Hallstatt – Perla Austriei

2014/07/05 Naghiu Ovidiu 9 Comments

Hallstatt a fost pentru mine cel mai râvnit loc din Austria în care mi-am dorit să ajung. Mi-am propus această excursie după ce am aflat că acest sat a fost copiat de chinezi, aceștia construind o replică în localitatea Huizhou, din provincia Guangdong (sudul Chinei). Da, cu toţii ştim că în China se copiază cam orice de pe acest pământ, dar să copiezi un întreg sat este chiar culmea. Când am auzit prima oară ştirea am crezut că e o farsă sau un pamflet, dar ulterior, când am văzut că se şi inaugurează această localitate din China şi că pe toate posturile TV se prezenta acest lucru, am ajuns la concluzia că a fost un proiect în care China s-a întrecut pe sine. Vă vine să credeţi sau nu, dar în data de 2 iulie 2012, în China a fost inaugurată o replică a acestui sat din Austria. O replică destul de costisitoare dacă ne gândim că au fost investiţi nu mai puţin de 940 milioane de dolari. Nu ştiu dacă vreodată voi avea ocazia să vizitez şi Hallstatt-ul în varianta “Made in China”, dar cu siguranţă îmi doresc acest lucru.

Mi-am făcut planuri de a vizita Hallstatt-ul de mai multe ori, dar din păcate de fiecare dată intervenea câte ceva şi amânam această vizită. Cum eram în zona Kaprun – Zell am See, m-am gândit să includ în traseu şi această staţiune. Am renunţat la câteva obiective turistice din Kaprun şi aşa am reușit să pornim cu mult mai devreme de cum ne-am plănuit.
Recunosc, pentru a vizita Hallstatt-ul şi împrejurimile e nevoie de mai mult decât o zi, dar noi, din păcate, ne-am alocat doar atât pentru prima noastră vizită în Hallstatt. Oricum, acest loc ne-a fascinat atât de mult încât un viitor concediu în Austria îl vom rezerva mai mult pentru această stațiune.
Deși nu cred în “dragoste la prima vedere”, mai ales când vine vorba de o destinație turistică, pot să spun că, în momentul în care am ajuns în acest loc, cam așa s-a întâmplat. Eram fermecat de claritatea apei din lacul Hallstat ( Hallstätter See ), de lebedele şi raţele care se plimbau graţioase pe suprafaţa lacului, de localnicii îmbrăcaţi tradiţional (femeile purtau Dirndl, iar bărbaţii purtau Lederhosen ), de pomii fructiferi crescuți pe zidurile caselor, de mireasma ștrudelului cu mere care se simțea când străbăteam străduțele acestei stațiuni şi de multe alte lucruri. Deși e o destinație scumpă, poate cea mai scumpă prin care am fost până acum prin Austria, o recomand cu cea mai mare căldură. Încă din momentul în care îţi cauţi cazare vei simţi acest lucru, dar se poate rezolva această problemă prin faptul că sunt o mulţime de alte staţiuni prin apropiere în care poţi să-ţi găseşti cazare la un preţ mai mult decât acceptabil. Dintre acestea pot să amintesc Obertraum , Gossau, Bag Goisern, Bad Aaussee etc.

In Hallstat am ajuns pornim din Kaprun pe următorul traseu:

Dacă vă organizați o excursie în Hallstatt ar fi bine să știți că sunt următoarele planuri tarifare pentru parcare:
Până în 15 minute gratis
de la 15 minute la o oră – 3 Euro
de la 1 oră la 2 ore – 5 Euro
de la 2 ore la 3 ore – 6,50 Euro
de la 3 ore la 12 ore – 7,50 Euro
de la 12 ore la 24 ore + 0,50 Euro / oră

Parcare pentru Hallstatt – in Lahn:

După ce am ajuns în stațiune trebuia să rezolvăm problema cu parcarea. Ca şi la în oricare obiectiv pe care l-am vizitat prin Austria, problema locurilor libere din parcare din nou ne-a dat bătaie de cap. În Hallstatt sunt trei parcări care, într-o zi aglomerată, nu fac faţă numărului de turişti. Ca şi fapt divers, în acest sat sunt aproximativ 1000 de locuitori, dar anual trec peste 1 milion de turişti. Ne-am tot plimbat între cele trei parcări amenajate până ce, pe panoul uneia am văzut că s-au eliberat nişte locuri. Mai era o variantă să mergem până în Obertraun, să parcăm acolo, iar apoi din acel loc să luăm barca până în Hallstatt Markt. Mai multe despre programul şi planul tarifar puteți găsi aici : (www.hallstattschifffahrt.at/english/prices/ ).
Ne făcusem planuri serioase cu ce să vizitam, trasee, obiective, dar nu am luat în considerare şi starea vremii. În plan mai aveam de văzut câteva obiective din apropiere ca 5 Fingers, Dachstein Ice Caves (peștera de gheaţă Dachstein), precum şi Mammoth Cave.
Informații despre planurile tarifare ale acestor obiective le găsiți aici:
www.dachstein-salzkammergut.com/en/dachstein/service/tickets-and-prices/
Informații despre programul de funcţionare le găsiți aici:
www.dachstein-salzkammergut.com/en/dachstein/service/opening-times/
www.hallstatt.net/assets/test-uploadproblem/2014-hallstatt-salzwelten-preise-oeffungszeiten.pdf
Cum vremea nu a ținut cu noi ne-am rezumat doar la o plimbare prin această stațiune. Așa că am luat-o agale pe Seestraße spre centrul acestei stațiuni oprindu-ne din loc în loc, pe malul lacului, pentru a admira şi fotografia clădirile din apropiere. Când am ajuns în centrul stațiunii, în Marktplatz , am observat că marea majoritate a clădirilor au în faţa lor plantat câte un pom fructifer care e crescut pe zidul casei. Da, coroana pomului fructifer este aranjată în așa fel încât aveam impresia că acel arbore făcea parte din casa respectivă. A fost pentru prima dată când am văzut așa ceva şi nici nu am mai auzit să se practice acest obicei.
Oricum, de câte ori începea câte o rafală de ploaie încercam să ne adăpostim în câte vreun magazin de suveniruri sau prin câte o cafenea sau restaurant. Si aşa din “poartă în poartă” am dat de un local unde am găsit cel mai bun ştrudel cu mere pe care l-am mâncat până acum prin Austria. Despre toate acestea în articolul viitor. Până atunci vă las să admirați fotografiile pe care le-am realizat prin această frumoasă staţiune.

Seestrasse Hallstatt (Seestraße Hallstatt) : Hallstätter See (Hallstatter See )

Uncategorized

Expoziţie de trenuri în miniatură la Oradea

2014/05/10 Naghiu Ovidiu 5 Comments

Expoziţia de trenuri în miniatură care se desfăşoară weekendul acesta (10 – 11 mai 2014) în Oradea a fost organizată de Clubul feroviar Crișana, cu sprijinul Colegiului Naţional Iosif Vulcan din Oradea. La această expoziție au mai participat şi alți expozanți, printre care: Clubul de Modelism Feroviar ‘Baross Gabor’ din Veszprem , Clubul Feroviar București, Baross Gábor Vasútmodellező és Vasútbarát Klubdar, dar şi alți modeliști feroviari din ţară (Arad şi București)

In cadrul expoziției din Oradea au fost expusă stația CFR Holod de pe linia Oradea Est – Vaşcău.
Cu acest prilej am aflat că această linie a fost deschisă la data de 14 noiembrie 1887, dar în momentul de faţă, din cauza alunecărilor de teren, linia a fost dezafectată. Se pare că statul român nu va lua nicio măsură pentru a sprijini refacerea acestei linii.

Clubul Feroviar Crişana a realizat o machetă a gării din Holod (scara 1:87), bazându-se pe fotografii de la începutul anilor ’80 şi astfel macheta gării Holod face parte din traseul dioramei modulare.
Gara Măgurele şi halta Măgurele Nord au fost expuse de Clubul Feroviar Bucureşti. Aceste machete au fost realizate după stațiile din nordul municipiului Ploiești. Gara Măgurele şi halta Măgurele Nord se găsesc la o distanţă de 25km faţă de Ploiești pe ruta Ploiești – Măneciu.
Gara Hajmáskér din Ungaria – macheta este realizată după stația de pe linia ce leagă orașele Székesfehérvár si Szombathely din Ungaria. Ca şi fapt divers, această machetă reprezintă retragerea trupelor sovietice din Ungaria.

Tot pe aceeași tema ( a miniaturilor) mai recomand şi articolul legat de vizita noastră la Mini Europe din Bruxelles.

In continuare vă las să admirați fotografiile pe care le-am făcut la această expoziție. Am folosit un Nikon D 5100, cu două obiective, 18 – 105 si 55 – 200:

Uncategorized

Poveşti din pat – Poltergeist

2014/04/29 Naghiu Ovidiu Leave a comment

Când i-am spus soției despre ce vreau să vă povestesc a zis că-s nebun. E o întâmplare care s-a petrecut în urmă cu câţiva ani şi care a implicat un prieten bun, faţă de care-mi cer scuze în momentul de faţă, deoarece doar acum poate să afle de ce am plecat după un timp aşa de scurt de la el. După faza petrecută, am preferat să scoatem banii din buzunar şi să ne luăm cazare în mod normal, într-o cameră de hotel şi să nu mai încercăm tot felul de variante de cazare.
Prietenul nostru e plecat de o bună perioadă de timp în Italia, la lucru. Ne cunoaștem de foarte mult timp, din perioada studenției şi am păstrat legătura. După terminarea facultăţii, cum nu a găsit de lucru în România, şi-a luat inima în dinţi şi a plecat în Italia. Lucrează ca şi asistent medical pentru a îngriji o băbuță provenită dintr-o familie foarte înstărită. Din plictiseală, ne suna de foarte multe ori, uneori cu apeluri de câte o jumătate de oră, bucurându-se că mai are cu cine vorbi să-şi mai spună păsul. De fiecare dată când ne suna ne invita la el în vizită, spunându-ne să mergem liniștiți că avem cazarea asigurată deoarece locuia la băbuță acasă, într-o vilă imensă.
În urmă cu câţiva ani pornim într-un tur prin Croaţia, cu nişte buni prieteni, despre care v-am povestit aici , aici și aici . Când eram aproape de finalul acestui tur mă trezesc cu un apel de la prietenul nostru din Italia, care din plictiseală avea chef de poveşti. Îi spun că sunt în tarif de roaming şi că o să ne auzim la telefon când ne întoarcem în ţară la care, aflând că suntem în Croaţia, încerca din răsputeri să ne convingă să mergem la el, în Italia. După o muncă de lămurire, în care mă costase roaming-ul la telefon mai mult decât benzina până în Italia, cedez şi-i promit că o să ajungem şi pe la el, dar numai eu şi cu soţia mea, ceilalţi din gaşcă dorind să se întoarcă în ţară.
Iată-ne porniţi la drum, spre oraşul Vicenza din Italia. Am cedat acestei propuneri mai mult pentru faptul ca soţia mea încă nu văzuse Veneţia şi îşi dorea foarte mult acest lucru. Eu o mai văzusem .
Ajungem în locaţia indicată de prietenul nostru şi, într-adevăr, găsim o vilă imensă, să nu-i spun palat. Ca să vă închipuiţi mărimea acelei vile pot să vă spun că la parterul acelei clădiri se găsea o fabrică de cămăşi a familiei respective ce avea un magazin exclusivist în Milano. Proprietarii acelei vile erau mutaţi în Milano, în vilă a mai rămas doar bunica lor, care era imobilizată la pat.
Ne-am întâlnit cu prietenul nostru şi cu mama lui, iar mai apoi am intrat în vilă, făcând un tur prin toată clădirea. Într-adevăr, se vedea că vila aparţine unei familii foarte bogate, atât prin arhitectură cât şi prin imensitate, dar cred că nu a mai fost renovată, probabil, de la nunta bunicuţei, doar noah ce să mai băgăm de vină. Arăta mai mult a muzeu de antichităţi, închis pentru renovare, decât a casă de locuit, dar vorba aceea, noi eram “şi săraci şi cu pretenţii”.
Lăsam bagajele în vilă şi pornim să vizităm Vicenza împreună cu prietenul nostru, întorcându-ne la o oră târzie. Ajunși în vilă, am stat pe terasă la o bere, înconjuraţi de şopârlele care mişunau în jurul nostru, terasa fiind plină de vegetaţie apoi, într-un târziu, ne-am retras în cameră întrucât dimineața la prima oră trebuia să pornim spre Veneția.

Eu cu soţia am primit o cameră imensă la capătul unui coridor lung, iar lângă camera noastră era şi o baie comună pentru acea vilă. Încă de la început, de când am intrat în cameră, aveam senzaţia că toate tablourile se uitau la noi şi ne studiau. Camera avea un mobilier foarte vechi din lemn masiv, două paturi imense, foarte înalte, că trebuia sa-ţi faci avânt să te poţi urca în pat, iar pereţii erau plini de tablouri. Nu ştiu, nu cred în paranormal, dar se petrecea ceva aiurea. La început am crezut că doar mie mi se întâmplă acel lucru, dar la care în momentul în care ne-am pus în pat se întoarce soţia spre mine şi mă întreabă dacă nu am o senzaţie ciudată. Eu, ca să o îmbărbătez, îi spun că nu şi că totul e normal, dar în sinea mea aveam inima cât un purice. Ce mai, mă aşteptam la un scenariu ca şi în filmul Poltergeist de Steven Spielberg. Nu mai trec vreo 30 de minute, la care auzim nişte paşi apăsaţi pe coridor, o uşă care se deschide, un întrerupător care se aprinde. Era de la baia alăturată. Faza cea mai interesantă era că, nu avea cine să meargă la acea baie. Prietenul nostru şi mama lui dormeau fiecare în camere ce aveau baie proprie şi nu aveau niciun motiv să meargă la baia de pe hol. Singura persoană care mai era în clădire era acea băbuţă, care nu se putea ridica din pat. Ei, aşa am stat noi cu ochii deschişi toată noaptea aşteptând cu nerăbdare să iasă cineva de la baie până se făcuse ziuă. La un moment dat, chiar vroiam să ne îmbrăcăm să coborâm şi să dormim în maşină, dar nu mai aveam curajul să ieşim pe acel coridor 🙂 Bineînţeles că uşa de la baie nu s-a mai auzit deschizându-se pentru a ieşi cineva..
Se face într-un final dimineaţă, auzim că s-a trezit şi prietenul nostru, aşa că sărim voioşi din pat şi ne îndreptăm spre bucătărie. Din curiozitate îl întrebăm dacă a fost în baia alăturată şi, bineînțeles că primim răspuns negativ atât din partea lui, cât şi din partea mamei lui.
Ne facem rapid bagajele şi pornim spre Veneţia spunându-i că a intervenit ceva în România şi că nu mai putem rămâne încă o noapte. Chiar nu vroiam să iau parte, din nou, la vreun scenariu din Poltergeist 🙂

Uncategorized

Critical Mass – Oradea 2014

2014/04/22 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Critical Mass a strâns astăzi un număr de aproximativ 1500 de persoane (număr prezentat pe pagina de Facebook a Asociației Pro Bikers), toate dornice să arate municipalității că numărul celor care folosesc acest mijloc de transport este în deplină creștere şi că toate demersurile pe care le-a făcut Primăria până acum, prin realizarea unor proiecte transfrontaliere, nu au fost de prisos. Ca şi punct de referinţă, anul trecut au participat aproximativ 1000 de persoane, să nu mai luam în calcul si faptul ca multe persoane nu au ieșit la această întrunire din cauza vremii, care a fost destul de instabilă cu câteva ore înainte de eveniment. Trebuie să recunoaştem că, în ultima perioadă, Primăria Oradea chiar s-a axat foarte mult pe realizarea unor proiecte care să susţină acest mijloc de transport / recreere. Putem să amintim şi unele proiecte care sunt în derulare în momentul de faţă (www.oradea.ro/stiri-oradea/coridorul-verde-peta-va-avea-o-pista-de-biciclete-de-5-km ).
Participanți la acest eveniment şi-au dorit să le aducă aminte celor din trafic că şi bicicliştii sunt participanţi în trafic. Sloganele care au fost scandate la acest eveniment au fost „Noi nu blocăm traficul; noi facem parte din trafic” şi ”Bicicletele nu poluează!
Evenimentul a fost organizat de Asociația ProBikers, cu sprijinul Poliției Rutiere Oradea, dar şi a Jandarmeriei.
Traseul stabilit de organizator a fost:
pornire din Parcul Magnoliei – B-dul Transilvaniei – B-dul. Dacia – Parcul Petőfi Sándor. – Str Republicii – B-dul Magheru– B-dul Dimitrie Cantemir – str. Lugojului – str. Sextil Pușcariu – P-cul 22 Decembrie – str. Horea – str. Sucevei – str. Avram Iancu – iar finişul în P-ţa Unirii, în faţa Primăriei din Oradea. Traseul s-a terminat cu binecunoscuta ridicare a bicicletelor în aer.
Sunt nespus de încântat să văd că populaţia înţelege că mersul pe bicicletă poate să fie o soluţie foarte bună atât ca transport, cât şi ca metodă de recreere. Sper ca tot mai multa lume să ia ca exemplu modul de viaţă a unor ţări precum Olanda, Suedia, Danemarca etc 🙂
Apropo, când am vizitat Olanda am rămas surprins de numărul mare de biciclişti ce erau pe străzile acestei ţări. Precum v-am spus şi în postul acesta (www.bucketlist.ro/amsterdam-plan-de-calatorie/), în Amsterdam se estimează că sunt peste 800.000 de biciclete la o populație de 800.000 (în oraș) şi de 2.280.000 dacă includem şi zona metropolitană :)) . Se estimează că zilnic 58% din populație foloseşte bicicleta. Iar ca să vedeți cât de importantă este bicicleta în această ţară, la sfârşitul acestui post: www.bucketlist.ro/canalele-din-amsterdam/ v-am prezentat o parcare multi-etajată construită doar pentru biciclete.
Să vă prezint şi câteva filmuleţe şi fotografii de la evenimentul din Oradea

Austria, Impresii de vacanta

Cazare in Kaprun sau cazare in Zell am See?

2014/04/11 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Unde să ne cazăm, în staţiunea Kaprun sau în stațiunea Zell am See? Aceasta a fost întrebarea care ne frământa când am început să ne documentăm despre cele două stațiuni şi, probabil, este şi întrebarea voastră când o să vă organizați o excursie în această zonă. În prima fază, ne doream să ne găsim cazare in Zell am See pentru că aveam lacul în apropiere şi vroiam să combinăm explorarea muntelui cu relaxarea pe lac. Apoi ne-am răzgândit şi am început să căutam cazare mai mult pe Kaprun pentru că erau mai multe puncte turistice care ne interesau pe noi.
Indiferent în care din cele două staţiuni vă alegeți cazarea, un lucru e cert, pentru a economisi cât mai mult ar fi bine să ne urmați pașii
Am început să trimitem mail-uri unităţilor de cazare, agențiilor de turism şi, implicit, să primim tot felul de oferte de cazare, dar care erau cu mult peste bugetul pe care-l aveam pentru această excursie. Apoi am revenit la ideea să ne căutam cazare in Kaprun şi pe booking.com şi mare noroc am avut.
Inițial am căutat oferte flash deals pe Austria, iar mai apoi am căutat ofertele de flash deals pentru provincia Salzburg. De multe ori căutarea prin ofertele de flash deal-uri de la Booking ne-a dus la economisirea unor sume importante de bani. Vezi şi postul legat de cazarea în Amsterdam.

Spre norocul nostru, am prins o ofertă de tip flash deals la hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun, un hotel de 4 stele, dar cu personalul de 5 stele. Pe oferta flash deals era redus la jumătate de preț şi avea inclus în preţ şi micul dejun. Nici nu am mai stat pe gânduri şi am făcut rezervarea.

După ce am început să studiem obiectivele pe care urma să le vizitam, pe nişte forumuri am observat că se menţiona despre cardul de vară pentru Zell am See – Kaprun ( Zell am See – Kaprun Sommer Karte). Verific rezervarea făcută pe booking.com şi spre mare mea bucurie era inclus acest card în preţul cazării. Cardul Zell am see Kaprun este un card care îţi oferă intrarea gratuită la un număr mare de obiective, iar la restul se oferă discounturi substanțiale. Acest card ( Zell am See – Kaprun Sommer Karte) poate fi obţinut în unităţile turistice partenere dacă alegeți perioada de cazare cuprinsă între 15 Mai şi 15 Octombrie. Dacă tot suntem în zona Zell am See – Kaprun vreau să vă aduc aminte că, dacă doriți să vizitaţi şi drumul alpin Grossglockner, puteţi să primiţi acces gratuit dacă vă faceţi rezervare în Heiligenblut am Grossglockner. Mai multe informaţii le-am prezentat în postul acesta
Şi iată-ne ajunși la hotelul Vier Jahreszeiten din Kaprun, facem check-in-ul la hotel, ne ducem bagajele în cameră şi ne pregătim să pornim puţin prin staţiune spre “Kaprun turist Information” (Kaprun Information – Salzburger Platz 6) , unde doream să aflăm cele necesare pentru sejurul nostru în această stațiune.

De obicei când dorim să vizităm un anumit loc, punctul de info-turist este primul loc unde mergem. Când dorim să ieşim pe uşa hotelului domnişoara de la recepţie ne roagă să rămânem preţ de câteva minute pentru a ne înmâna cardurile, precum şi restul pliantelor de care vom aveam nevoie cât suntem prin staţiune. Păi, la câte pliante şi ghiduri am primit chiar nu mai era cazul să mai trecem pe la punctul de informare turistic din staţiune. Dacă tot am primit cele necesare, mă întorc în cameră, las toate pliantele şi ieşim totuşi la o plimbare. Iată şi câteva poze din staţiunea Kaprun:

Când ajung înapoi în cameră mă pun pe studiat şi făcut pe planuri cu ce avem de vizitat, dar şi să profităm la maxim de acele carduri primite ( Cardul Zell am See Kaprun), fac şi o listă cu întrebările de rigoare. Cum nu era foarte târziu m-am gândit să cobor până la recepție să întreb câte ceva despre obiective turistice din şi de lângă, stațiune. Ajuns la recepție observ că nu mai era nimeni. Totuși la barul alăturat recepției erau trei domni care discutau cu tipa de la bar. Domnișoara de la bar se uită spre mine şi mă întreabă dacă poate să mă ajute cu ceva, moment în care scot hârtiile, pliantele şi lista cu întrebările. Foarte amabilă începe să-mi explice cele întrebate, dar la un moment dat unul din domnii care erau în discuție se întoarce către mine, adună toate pliantele, şi mă cheamă cu el spre o masă din apropiere. Deşi era așteptat de ceilalți doi să-şi termine discuțiile se ocupă de mine şi-mi explică toate cele necesare. Discuția a durat o jumate de oră bună, timp în care m-a lămurit la toate întrebările pe care le aveam pregătite. Spre sfârșitul discuției a început tipul să mă “interogheze” mai discret şi să mă întrebe despre ce am mai vizitat prin Austria, dacă mi-a lăsat o impresie bună stațiunea la prima vedere, dacă mi-a plăcut ce am mâncat în seara respectivă în staţiune. A început să bage niște apropouri despre condițiile de cazare din camera lui, iar mai apoi aștepta să vadă răspunsul meu, să-mi prezint şi eu punctul de vedere despre cameră şi despre hotel. La care, ca să-mi astâmpăr curiozitate, îl întreb direct dacă e turist sau dacă e localnic. Se uită la mine şi-mi spune că ….e proprietarul acelui hotel şi că vroia doar să vadă o părere sinceră despre hotelul lui.
Oricum era prea devreme pentru a ne forma o impresie despre hotelul lui. Aşa că am rămas înțeleși să-i dau un răspuns când vom face chech-out din hotel. La check -out însă, nu am avut ocazia să-i dau acel răspuns în mod direct, ci doar prin recepționera care a fost de servici, dar cu siguranță s-a bucurat de răspunsul meu, un răspuns fără “pupături de mânușițe “, un răspuns sincer. Singurule lucruri care m-a deranjat în acest hotel era faptul că se fuma în lobby şi că suprafaţa băii din cameră nu prea respectă dimensiunea pentru un hotel de patru stele (prea mică).
Oricum, recomand acest hotel mai mult pentru faptul că se oferă acel card de staţiune. Când eram în stațiune ne-am făcut un calcul şi a rezultat că dacă plăteam toate intrările la obiectivele la care am folosit cardul, depăşea preţul pe care l-am dat pe rezervare pentru întreaga perioadă.
Concluzia, neapărat să vă căutaţi un hotel care să includă acest card, şi nu ţin neapărat să vă recomand hotelul Vier Jahreszeiten , deși noi am fost foarte mulțumiți de acest hotel. Gusturile oricum nu se discută. Vă recomand să vă alegeți un hotel care are inclus cardul “Zell am See – Kaprun Sommer Karte” doar pentru a vă reduce foarte mult cheltuielile. Vă amortizaţi preţul cazării doar din acest card dacă nu, chiar o să ieşiţi în profit. Bine, acest lucru se întâmplă doar dacă sunteţi pasionaţii de călătorii şi doriţi să vizitaţii cât mai multe obiective. Apropo, cunosc o persoană din Oradea care a stat la un hotel la care a avut acest card inclus şi nu s-a folosit deloc de acest card, pe motivul ca a stat toată ziua la piscina hotelului, de parcă nu ar fi avut posibilitatea să meargă când era acasă la băile termale din Băile Felix.
Că să vă dau un exemplu la cât puteţi să economisiţii cu acest card, vă prezint cât am economisit în cazul nostru. Preţurile pe care le prezint sunt cele care sunt valabile pentru anul 2014. Am vizitat cu aceste carduri următoarele:

Barajele de la Kaprun. Preţul unui bilet este de 19.50 € de persoană.
Vârful Kitzsteinhorn din Kaprun cu platforma Top of Salzburg, gheţarul, National park Gallery dar şi Gipfelwelt 3000. Preţul de persoană este de 35.00 €
Vârful Schmittenhohe din Zell am See. Preţul de persoană este de 24.00 €
Plimbare cu vaporașul pe lacul Zell din Zell am See. Preţul de persoană este de 12.00 €
National Park worlds Hohe Tauern din Mittersill. Preţul de persoană este de 8,5 €
Cascada Krimll (Krimmler Wasserfälle) – Preţul de persoană este de 3.0 €

Dacă facem un total, am economisit cu acest card 102 euro de persoană, un total de 204 euro de familie. Am făcut un calcul şi dacă profitaţi la maxim de aceste carduri puteţi să economisiţi până la 500 de euro de familie.
Pentru a vă fi mai ușor să vă găsiţi cazare care să includă acest card, v-am făcut o selecţie cu hoteluri la care este inclusă această facilitate. Oricum, înainte de a vă face rezervarea, vă rog să vă mai verificaţi încă o dată hotelul ales dacă nu şi-au modificat oferta.

Pentru cazare in Kaprun la hotel de 4 stele:

Pentru cazare in Kaprun la hotel de 3 stele:

Pentru cazare in Zell am See la hotel de 4 stele:

Austria, Impresii de vacanta

Schmittenhohe si capela Elisabeta – Zell am See

2014/03/20 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Vârful Schmittenhohe (ger. Schmittenhöhe) este o altă recomandare, dacă sunteți prin stațiunea Zell am See, indiferent de anotimpul în care ajungeţi prin această staţiune.
De ce ne-am dorit să ajungem pe acest vârf? Ei bine, aici este ridicată o capelă în memoria împărătesei Elisabeta al Austriei (Sisi) întrucât se spune că, în data de 9 august 1885, împărăteasa ar fi vizitat acest vârf, iar mai târziu (1 iulie 1893) i-a urmat exemplul şi soțul ei, împăratul Franz Joseph. Drept urmare, la zece ani de la asasinatul împărătesei Sisi, de pe data de 10 septembrie 1898, a fost inaugurată această capelă.
Pentru a ajunge pe vârful Schmittenhohe am ales să urcăm cu telecabina Schmittenhöhebahn. E bine de ştiu că telecabina Schmittenhöhebahn a fost prima telecabină din zona Salzburg şi a cincea din Austria. Prima cursă a acestei telecabine a fost în data de 31 Decembrie 1927. Bine, … telecabina a fost modernizată de mai multe ori de-a lungul timpului şi astfel, în ziua de astăzi, este pusă la dispoziţie o telecabină ultra modernă, care are un design făcut de firma Porsche.
La telecabină ajungeţi dacă urmaţi Schimttenstrasse, stradă care începe din centrul stațiunii. Telecabina porneşte din staţia din vale, de la cota de 939 metri, parcurge o diferenţă de nivel de 1010 metri, ajungând până la cota de 1949 metri. Viteza de rulare a fost îmbunătăţită şi ea în decursul timpului, ajungând astfel la nu mai puţin de 8,5 metri pe secundă. Capacitatea de transport a unei cabine este de 56 de persoane, iar capacitatea de transport a telecabinei este de aproximativ 500 de persoane pe oră.

Când ajungem în staţia superioară a telecabinei peste tot erau anunţuri cu zboruri în tandem cu parapanta. Deşi, de multe ori mi-am dorit să încerc şi eu un asemenea lucru, nu am reuşit nici până astăzi. Dar, odată şi odată tot voi încerca 🙂 Dacă doriţi să vă rezervaţi un zbor sau dacă doriţi un curs, puteţi intra pe următoarele linkuri (linkuri pe care le-am luat de pe panouri informative)
www.airstar.at
www.leonardo-flights.com
www.adler-air.com

Înainte de a ajunge la capelă trecem şi prin faţa celebrului hotel Berghotel Schmittenhöhe, un hotel care are o istorie destul de îndelungată pentru această locaţie, având în vedere că telecabina care facilitează accesul la această locație, a fost deschisă doar la sfârșitul anului 1927. Hotelul a fost construit în anul 1874 sub forma unei cabane, dar ulterior a fost mărit şi transformat în hotel. Inclusiv împărăteasa Sissi, dar şi împăratul Franz Josef, au fost cazaţi în această locaţie. În decursul timpului hotelul a avut câteva incidente şi a suferit numeroase modificări şi renovări. Cel mai notabil incident a fost incendiul din data de 28.10 2008, în care, pentru a se opri acest foc, au fost implicați peste 250 de pompieri.

Ajungem într-un final şi la capela Elisabeta ( Elisabeth chapel ). Capela a fost construită între anii 1904 si 1905 şi, precum spuneam la începutul articolului, în data de 10 septembrie 1908 a fost inaugurată şi sfințită de către arhiepiscopul de Salzburg din perioada respectivă. La intrarea în capelă, chiar lângă scări, o să observaţi mormântul lui Franz Gramshammer, fost manager la Grand Hotel şi la Berghotel Schmittenhöhe. Franz Gramshammer a fost proprietar al acestei capele pentru o bună perioadă de timp.
Odată intrat în capelă am fost fascinat de cele cinci vitralii existente. Toate aceste vitralii reprezintă momente din viața Sfântei Elisabeta a Ungariei (1207-1231), au o dimensiune standard de 110 cm x 140 cm şi au fost donate de persoane importante din comunitatea Zell am See, persoane care sunt menționate în partea de jos a vitraliilor.

Şi altarul acestei capele:

Pornim mai departe într-o scurtă plimbare pe domeniul schiabil, care se laudă cu faptul că iarna ar avea pe cele 29 de pârtii o lungime schiabilă de 77 de km şi o suprafaţă de 115 hectare. Pârtiile sunt împărțite pentru toate categoriile, astfel sunt 25 de kilometri de pârtii albastre, 27 de kilometri de pârtii roşii şi 25 de kilometri de pârtii negre. Începând cu anul acesta, în Zell am See a fost deschis cel mai mare “Funslope” din lume. Este vorba de Schmittenhoehe XXL, o pârtie cu elemente distractive (melci, tuneluri etc)

Dacă doriţi să vedeţi starea pârtiilor, puteţi intra pe harta interactivă a pârtiilor din Zell am See
În plimbarea noastră am întâlnit şi câţiva instructori de zbor cu parapanta, dar din păcate nu i-am văzut în acţiune deoarece vremea nu le permitea să zboare
Cum se apropia ora pentru ultima coborâre cu telecabina (17:00) ne îndreptăm spre staţia din vârf, nu înainte să ne facem câteva fotografii în punctul de belvedere a staţiunii Zell am See. Vulturul din lemn, care apare în următoarea poză, am aflat că este doar unul dintre animalele care apar sculptate pe promenadă. Pentru a face mai interactivă plimbarea pentru copii, de-a lungul acestei promenade au fost amplasate diverse animale sculptate în lemn.
Dacă doriţi să vă planificaţi o drumeţie pe Schmittenhohe, vă recomand următoarea hartă . (Atentie, fişerul este de 9,06 MB)

Despre Zell am See am scris aici:

www.bucketlist.ro/plimbare-pe-lacul-zell-din-statiunea-zell-see/

Despre Kaprun am scris aici:

www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Plimbare pe lacul Zell din stațiunea Zell am See

2014/03/14 Naghiu Ovidiu 7 Comments

O plimbare pe lacul Zell ( Zeller See ), de lângă stațiunea Zell am See, consider că este cel mai relaxant lucru pe care-l poți face vara, dacă ești prin această staţiune.
Când eram pe drumul de întoarcere de pe Kitzsteinhorn, despre care v-am povestit în articolul anterior, discutam cu soția mea despre ce frumoasă a fost plimbarea pe lacul Konigsee despre care v-am povestit aici şi aici. Aşa că, m-am gândit să-i fac o surpriză soției şi am ales să ne petrecem câteva ore într-o plimbare pe lacul din faţa stațiunii Zell am See.
Zis şi făcut, ne urcăm în maşină şi pornim spre stațiunea Zell am See, iar când ajungem aici ne îndreptăm spre Grand Hotel, deoarece pe esplanada din apropierea acestui hotel se găsește si debarcaderul cu punctul de plecare al excursiei pe lac.
Lacul Zell are o suprafață de 4,7 kilometri pătrați, cu o lungime maximă de 4 kilometri şi o lăţime maximă de 1,3 kilometri. Adâncimea maximă al acestui lac este de aproximativ 69 de metri, iar cea medie de 48 de metri. Lacul are o particularitate, prin apariţia unor locuri în care apa nu îngheaţă iarna, deşi iarna pe suprafaţa lacului se formează o gheaţă de până la 50 de centimetri. Astfel, în anumite locuri apar aşa numitele Brunnlöcher (găuri Brunn) – sunt nişte găuri sub forma de lenticele, în care apa rămâne în stare lichidă. Fenomenul se bazează pe faptul că în aceste locuri se degajă cantităţi mari de gaz de mlaştină. Se estimează că, pe întreaga suprafaţă al acestui lac, ar exista cam 100 de asemenea locuri. Sunt curios cum arată lacul acesta şi iarna. 🙂
Ajunși la faţa locului, la debarcader, aveam două variante: să închiriem o bărcuţă şi să ne plimbăm pe lac, cât şi cum vroiam, sau să ne luăm o excursie organizată, dar la care să avem toate facilităţile. Mai mult din comoditate, am ales varianta a doua şi, sincer, nu-mi pare rău de acest lucru, cu toate că prima variantă era mai convenabilă mai mult din cauza timpului pe care-l puteam petrece pe acest lac. În excursia organizată, călătoria pe lacul Zell durează doar 45 minute, dar un timp numai bun pentru a savura o porție de Apfelstrudel sau o cafea, bucurându-te de peisajul care te înconjoară.
Plecarea vasului se face din oră în oră, începând cu ora 10:00 , iar ultima pornire se face la ora 17:00. Prețul unui tur este de 12 euro pentru persoana adultă, iar prețul pentru un copil este de 6 euro. Dacă ajungeți mai devreme de ora la care pornește vasul cu siguranță nu o să vă plictisiți deoarece pe marginea lacului e plin de lebede şi raţe care o să vă încânte privirea. La fel a fost şi în cazul nostru.
Într-un final a apărut şi vasul care ne va purta pe lacul Zell. Vasul se numește MS Schmittenhoehe şi aparține firmei Schmitten, este un vas de 35 metri lungime cu 7,6 metri lăţime şi are o capacitatea de aproximativ 250 de persoane.

Pornim din faţa hotelului şi ne îndreptam spre partea de sud a lacului Zell, spre cartierul Schüttdorf, o zona în care predomină mai mult stufărișul şi în care puteam să observăm fauna şi vegetaţia de pe acest lac.

Apfelstrudel pe vasul MS Schmittenhoehe :

Partea frumoasă a plimbării pe lac începe în momentul în care ajungem în faţa cartierului Thumersbach, unde avem posibilitatea de a admira nişte frumoase vile construite chiar pe malul lacului. Din cele auzite pe acest vas am înţeles că şi familia Porsche (celebrul constructor de maşini) ar avea o vilă construită aici.

Vasul trece mai apoi prin apropiere ștrandului şi prin faţa campingului staţiunii Zell am See ca, într-un final, să ajungă din nou în faţa frumosului Grand Hotel şi astfel, plimbarea noastră să se sfârşească.
După această plimbare pe lac mi-am propus două lucruri:
1. să ajung din nou în Zell am See, dar iarna,
2. să-mi rezerv o cameră la Grand Hotel, deşi poate doar pentru o noapte (din cauza preţurilor ). De curiozitate, uitați-vă la pozele postate de acest hotel pe pagina de la booking.com şi o să mă înţelegeţi de ce-mi doresc acest lucru 🙂

Ștrand pe lac:

Campingul stațiunii Zell am See ( www.seecamp.at )

Şi Grand Hotel

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Gipfelwelt 3000, un punct turistic care-ţi merge la inimă

2014/03/12 Naghiu Ovidiu 4 Comments

Platformele ” Gipfelwelt 3000 ” consider că sunt un “must visit” dacă sunteți pe Kitzsteinhorn. Noi le-am inclus în vizita noastră după ce am observat că traseul de pe marginea prăpastiei, despre care v-am povestit în articolul trecut, ne ducea exact spre cele două platforme de pe versantul sudic. Într-adevăr, pot să vă spun cu mâna pe inimă că, pe aceste platforme, e cel mai bun loc pentru a vedea peisajele absolut demențiale ale parcului național Hohe Tauern. Importanța acestui punct turistic se poate vedea şi din prețul realizării acestui proiect (Gipfelwelt 3000) care a fost unul destul de costisitor. Au fost investiți nu mai puțin de 6,5 milioane de euro pentru realizarea acestui proiect. În plus, e un obiectiv destul de recent realizat, deschiderea oficială a punctului turistic “Gifpfewelt 3000” a fost în data de 18 iunie 2011.
Când am ajuns pe Kitzsteinhorn eram super încântaţi de priveliştea pe care o oferea terasa Gipfelstation, dar priveliştea de pe cele două platforme de la Gipfelwelt 3000 a fost cireaşa de pe tort. Ce mai….nişte peisaje de-ţi sărea inima din piept, poate şi pentru faptul că stai pe un pod de metal şi ai sub picioarele tale un gol de câteva sute de metri, care se oprea tocmai în fundul prăpastiei, pe gheţar.

Ba mai mult, când eşti pe vârful platformei Glocknerkanzel, poţi să vezi chiar şi vârful Kitzsteinhorn, vârf pe care altfel nu ai cum să-l vezi decât dacă mergi în excursia despre care v-am povestit într-un articol anterior.

După ce stăm minute bune pe aceste platforme admirând peisajul şi încercând să identificăm vârfurile munţilor din faţa noastră, după pozele care erau afişate pe balustrada platformei, ne trezim cu un grup de tineri care parcă erau desprinși dint-un clip publicitar al celebrei băuturi energizante Red Bull. Ţopăiau nevoie mare, de parcă jucau şotron. Măi să fie…şi noi eram pe vârful uneia dintre platforme şi, cunoașteți cum e senzaţia când ai sub tine un gol de câteva sute de metri, … te gândești la ce e mai rău. În câteva momente îţi aduci aminte tot ce ai învăţat la fizică legat de balans, oscilaţie, amplitudine, rezonanţa oscilaţiei etc.

N-am mai stat pe gânduri şi am părăsit aceste platforme îndreptându-ne spre “Panorama tunnel”. Nu…, nu suntem slabi de inimă, dar chiar ne dădeau emoții la ce comportament aveau acei tineri. Intrăm în tunelul de 360 de metri lungime, care face legătura între staţia de telecabină şi aceste două platforme şi ne îndreptăm spre Gipfelstation.
Intrăm în acest tunel, iar din loc în loc suntem avertizați să încetinim ritmul deoarece suntem în regim alpin. Într-adevăr, simţeam cum ne afectează faptul că suntem la peste 3000 de metri şi am încercat să respectăm indicaţiile care erau postate. Oricum, plimbarea prin acest tunel e una mai mult decât plăcută. Din loc în loc sunt prezentate diferite expoziţii legate de parcul național Hohe Tauern, de proiectul Gipfelwelt 3000, dar şi de Permafrost (zona permanent îngheţată) .

În tunel am avut parte şi de o întâmplare mai haioasă, cel puţin acum mi-o aduc aminte cu zâmbetul pe buze. Tunelul e iluminat din loc in loc, iar pereții tunelului sunt direct stânca în care a fot săpat acest tunel. Luminozitatea acestui tunel e destul de scăzută. Pentru a realiza fotografiile în acest tunel am încercat tot felul de setări ale aparatului şi trebuia să improvizez tot felul de soluții deoarece nu aveam trepiedul la mine. Nici nu mă gândeam că o să am nevoie de aşa ceva în această excursie. Cum eram concentrat să setez aparatul să prind câteva cadre în interiorul tunelului, la un moment dat se postează doi musulmani în spatele meu (soţ şi soţie), care aşteptau să termin ceea ce aveam de lucru şi doreau să mă roage să le fac şi lor câteva poze. Ei bine, când m-am ridicat din poziţia din care am stat şi m-am întors, am dat faţă în faţă cu soţia tipului şi m-am speriat în ultimul hal. Era îmbrăcată într-o ţinută niqab. Şi credeți-mă că a fost pentru prima dată când mi-a stat inima în loc. Nu e prea plăcută senzaţia să ştii că nu ai pe nimeni în spatele tău, iar când te întorci să te trezeşti cu un “Ninja” care se uită la tine. Norocul meu a fost că am fost avertizat de la intrarea în tunel să păstrez un ritm mai lent prin tunel deoarece suntem în condiţii alpine că, de eram puțin mai înflăcărat, mă alegeam cu vreun infarct sau alte probleme de genul. Şi nu…., nu vreau să aduc nicio ofensă veștmântului sau religiei pe care o purta/avea tipa respectivă, dar e destul de nasol să dai faţă în faţă cu ceva închis la culoare (cam aceeași culoare cu ce era în jurul meu) şi să vezi doar doi ochi în faţa ta care clipesc. Ei săracii, m-au rugat şi pe platformă să le mai fac nişte poze şi se gândeau că dacă nu i-am refuzat atunci nu-i voi refuza nici în cazul de faţă. E drept că nu i-am refuzat, dar nici nu cred că a ieşit mare lucru din pozele respective la cum tremuram din sperietura respectivă.

Bun, şi iată-ne porniți la drum. Încă câteva cadre cu Gipfelstation şi cu platforma Top of Salzburg, dar şi cu celebru pilon despre care v-am povestit într-un post anterior. Ne mai oprim puţin prin Alpin Cente, dar eram mai mult cu gândul să ne luăm masa, aşa că nu zăbovim prea mult. Într-un final, ne îndreptăm spre Gletschemuhle, un restaurant pe care l-am remarcat la urcarea noastră spre Kitzsteinhorn, ce este situat în staţia de telecabine de la cota de 2450 m. Acest restaurant l-am ales doar pe motivul peisajului pe care îl aveam dacă stăteam pe terasă. Ajunşi aici, din nou avem probleme de inimă. Nu din cauza preţurilor, care sunt să spun destul de decente, ci pentru a ceea ce am primit în farfurie. Nu sunt un tip de genul tipei din reclama Covalact, dar bucătarul de la restaurantul respectiv avea ca şi timp de fierbere pentru paste un timp cu vreo 15 minute mai mult decât fierberea pastelor “al dente”. Norocul lor că au externalizat producţia pentru patiserie şi astfel aveau şi ei câteva produse care chiar mi-au lăsat o amintire plăcută. În rest pot să spun că e locul în care am mâncat cele mai prost gătite paste …. ever 🙂

Pornim mai departe, mai schimbăm două telecabine, ajungem într-un final la maşină şi ne îndreptăm spre alt punct turistic, dar despre care vă voi povesti în articolul următor

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Impresii de vacanta

Ghețarul Kitzsteinhorn şi plimbarea pe marginea prăpastiei

2014/03/10 Naghiu Ovidiu 9 Comments

Ghețarul Kitzsteinhorn a fost ținta noastră, după ce am ajuns pe platforma de la 3029 de metri. Precum v-am povestit şi în postul trecut, în timp ce admiram peisajul de pe versantul sudic am observat oameni care se plimbau pe marginea prăpastiei. Cum aveam bilete care ne permiteau accesul pe oricare mijloc de transport de pe Kitzsteinhorn, am zis să profităm de acest lucru şi să coborâm spre Ice Arena, iar mai apoi să ne îndreptăm spre marginea prăpastiei.
Primul pas a fost să luăm Gletscher Shuttle, o telecabină care ne-a permis să coborâm de la cota de 3029 de metri până la cota de 2928 de metri. Această telecabină rulează pe o şină de 257 de metri lungime şi parcurge această distanţă în aproximativ un minut.

Încă de cum am ajuns pe platforma de la 3029 de metri am rămas şocat de numărul foarte mare de musulmani care erau prezenţi în acolo. Apoi, când am ajuns pe gheţar, am crezut că suntem la o paradă de veşminte islamice. În afară de veşminte de tip Burka, am văzut cam oricare alt tip veştmânt islamic (Niqab, Chador, Al – Amira, Hijab etc). Ştiam că femeile musulmane nu e normal să poarte un contact vizual direct cu un bărbat şi nici nu acceptă să fie fotografiate, iar din acest motiv am ales să nu le fotografiez în mod direct. Am făcut doar câteva poze de ansamblu cu zona, dar în care o să remarcaţi numărul foarte mare de musulmani. Când ne-am întors în Romania, am mai discutat cu nişte prieteni care au mai vizitat această zonă (Kaprun – Zell am See) care ne-au împărtăşit aceeași părere. Şi în cazul lor, stațiunea şi obiectivele turistice din apropiere erau pline de turiști proveniți din ţările musulmane. Nu ştiu, e un “must visit” pentru cei din ţările musulmane? Același lucru l-am observat şi când am vizitat staţiunea Hallstatt, dar în care ponderea cea mai mare de turiști era din ţările asiatice.

Pornim mai departe de pe Ice Arena spre “Gletscher trail” şi ne îndreptăm spre muchia prăpastiei de unde am reușit să vedem foarte bine atât gheţarul din fundul prăpastiei ( gheţarul Maurerkees), cât şi marea majoritate a munţilor din Parcul Naţional Hohe Tauern. Uneori, când mai treceau nori, am reuşit să zărim chiar şi vârful Großglockner, vârf pe care l-am văzut mai aproape când am făcut drumul alpin Grossglockner şi despre care v-am povestit în postul acesta.
Partea cea mai frumoasă a acestei plimbări a fost când ne-am îndreptat spre cele două platforme de la Gipfelwelt 3000, de pe versantul sudic al vârfului Kitzsteinhorn. A fost un urcuş pe un traseu care mergea chiar pe creasta acelei prăpastii şi care ne-a dus la cele două platforme, la platformele Glocknerkanzel și Hocheiserblick

Fotografiile realizate de pe cele două platforme, precum şi din tunelul care leagă de platforma “Top of Salzburg” în articolul următor. Până atunci câteva fotografii realizate pe acest traseu:

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Impresii de vacanta

Spre vârful Kitzsteinhorn de lângă staţiunea Kaprun

2014/03/04 Naghiu Ovidiu 5 Comments

Următoarea atracție din Kaprun pe care vreau să o prezint este vârful Kitzsteinhorn. De fapt, nu chiar vârful, ci platforma din imediata apropiere a acestui vârf. Se poate ajunge chiar şi până pe acest vârf, dar trebuie să fii însoţit de o persoană autorizată care să organizeze o asemenea excursie şi să ai echipamentul necesar (pentru “via ferrata”).
Ei bine, nu aveam nici echipamentul necesar şi nici chef să mai scot vreo 76 de euro (cred că de persoană) pentru ceilalţi 200 de metri câţi mai sunt necesari pentru a ajunge chiar pe vârful Kitzsteinhorn (3203 m), de pe platforma de la 3029 metri. În plus, nu știam cum voi reacționa la o altitudine de peste 3000 de metri, era pentru prima dată când am trecut de acest prag. Şi da, mă îngrijora acest lucru deoarece un prieten a avut probleme de sănătate la această altitudine şi, la fel ca şi noi, nu a depus niciun efort pentru a ajunge, ci doar s-a urcat într-o telecabină care l-a dus până la această altitudine.
Dar să încep cum am ajuns până la această altitudine.
Pentru a organiza o ieșire spre vârful Kitzsteinhorn, din stațiunea Kaprun sau din Zell am See se poate ajunge, până în stația din vale, cu autobuzul cu numărul 660, iar dacă sunteți cu mașina, puteți ajunge dacă vă introduceți următoarele coordonate: Kesselfallstraße nr 60 , 5710 Kaprun sau coordonatele GPS: N47° 13′ 754 E 12° 43′ 598
După ce am ajuns în parcarea stației din vale, a primei telecabine pe care trebuia să o luăm şi ne-am echipat corespunzător, ne-am îndreptat spre case de bilete. Încă înainte de a ajunge la casa de bilete am observat şi vechiul funicular, care în data de 11.11.2000 a produs dezastrul din Kaprun. În urma acestui incident au murit un număr de 155 de persoane. Acest dezastru a fost provocat de un incendiu care a afectat cabina funicularului în timp ce era în interiorul tunelului. Totuşi, din numărul total de persoane care au fost în acel funicular au scăpat un număr de 12 persoane. Motivul pentru care au scăpat a fost pentru faptul că, au coborât prin tunelul cu pricina şi astfel nu au mai fost afectaţi de fum şi de incendiu (efectul coş de fum).

La staţia de taxare am aflat că pentru a ajungem la platforma de la 3029 metri trebuie să schimbăm trei telecabine. Deşi nu eram hotărâţi să pornim spre această platformă datorită faptului că am văzut cerul foarte înnourat, ne-a liniștit doamna de la casa de bilete spunându-ne să mergem liniştiţi pentru că sus e cerul senin. Dacă aveţi conexiune la internet puteţi să verificaţi şi voi înainte de a urca, intrând pe pagina în care se pot descărca pozele de photopoint-ul de pe platforma de la 3029 metri sau pe pagina despre vreme
Prețul unui bilet dus întors, care include toate cele trei telecabine a fost de 29,5 euro, iar începând din anul 2014 prețul a fost ridicat la 35 de euro de persoană.
www.kitzsteinhorn.at/en/skiing-resort/tickets-prices/spring-summer-autumn/up-downhill-tickets
Prima telecabină pe care am luat-o ne-a dus de la altitudinea de 929 metri (staţia din vale), până la cota de 1978 metri. Lungimea traseului este de 2548 de metri, dar este parcurs în doar şapte minute jumătate.

Ajungem la capătul primului traseu în staţia numită Langwied, iar după un scurt popas făcut pentru a admira măgăruşii din apropiere, ne îndreptăm spre telecabina Gletscherjet 2, o telecabină care ne va duce de la altitudinea de 1979 de metri până la cota de 2453 de metri. Traseul acestei telecabine are o lungime 1460 metri, cu o diferență de nivel de 474 metri. Durata traseului este de aproximativ patru minute.

Ajungem la ultima telecabină pe care trebuia să o luăm să ajungem la punctul terminus al traseului, dar nu înainte de a trece puţin şi prin Alpin Center, de la cota de 2450 de metri.
Ultimul segment l-am parcurs cu Gipfelbahn, care ne-a dus de la cota de 2452 metri la cota de 3029 metri. Lungimea traseului a fost de 2200 de metri, cu o diferență de nivel de 577 metri. Ei bine, lucru cel mai interesant de la această telecabină este faptul că are cel mai înalt pilon din lume, cu o înălţime de 113,6 metri . Şi capacitatea cabinei este impresionantă, astfel asigură transportul unui număr de 60 de persoane la un singur transport, iar capacitate de transport a telecabinei este de 680 persoane pe oră.

Şi iată-mă ajuns la peste 3000 de metri viu şi nevătămat 🙂 Cum stăteam şi admiram peisajul de vis de la această altitudine îmi îndrept privirea spre versantul sudic al acestui munte şi observ mai multe persoane care se plimbau pe marginea prăpastiei. Ei bine… vroiam şi noi să vedem ce senzaţie poţi să ai când stai pe marginea prăpastiei… la propriu . Dar despre toate aceste în articolul următor

Ice Arena :

Platforma Top of Salzburg :

Si prăpastia de pe versantul sudic:

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Zell am See mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Austria, Impresii de vacanta

Barajele de la Kaprun – Alpine Reservoirs in Kaprun

2014/02/25 Naghiu Ovidiu 1 Comment

Pentru acest articol m-am gândit să vă prezint barajele de la Kaprun, numite şi rezervoarele alpine Kaprun. Acest post va face parte dintr-o serie de articole despre obiectivele principale care pot fi vizitate în frumoasa staţiune Kaprun.
Primul obiectiv ales pentru vizita noastră în această staţiune au fost lacurile de acumulare din Kaprun. Această excursie nu a fost una întâmplătoare şi nu am ales acest obiectiv doar să fie “marcat” ca fiind vizitat. Barajele în general, pentru mine, sunt un subiect care mă interesează şi eram foarte curios de ceea ce aveam să văd în această excursie.
Pentru a porni spre aceste lacuri trebuie să vă îndreptați spre hotelul Alpenhaus Kesselfall, situat la sfârșitul străzii Kesselfallstraße (numărul 98). În imediata apropiere al acestui hotel (pensiune) am găsit o parcare pe mai multe nivele, gratuită. Ca şi un sfat, încercați să vă găsiţi un loc liber la ultimul nivel, în acest fel o să pierdeţi cât mai puţin timp pentru a ajunge de la maşină la casa de bilete şi vice versa.

Parcare Kesselfallstraße:

După ce am parcat maşina ne-am îndreptat spre casa de bilete din faţa hotelului Alpenhaus Kesselfall. Preţul unui bilet care include transportul până la aceste baraje a fost de 19 euro de persoană, dar începând de anul acesta (2014) prețul va fi de 19,5 euro. Prețul e puțin exagerat, dar are inclus pe lângă transportul cu autobuzul până la lacul Mooseboden şi o urcare cu celebrul lift înclinat Larchwand. Acest lift este considerat ca fiind cel mai mare lift deschis, înclinat din Europa, iar cu ajutorul lui pornești de la cota de 1209 m şi ajungi la cota de 1640 m, pe o diferenţă de nivel de 431 metri. Lungimea parcursă de acest lift este de 820 metri, cu o panta medie de 63 %, iar panta maximă este de 81 %. Conform datelor oficiale, se precizează că liftul are o capacitate maximă de 185 de persoane. Inițial a avut o capacitate de 141 de persoane, dar datorită lucrărilor de modernizare capacitatea de transport a fost mărită . Ei … bine noi nu am avut noroc de acest lift deoarece a fost închis pentru verificare şi modernizare. Dar începând din anul acesta (2014) o sa fie disponibil pentru acest traseu. Maybe … next time 🙂

Hotel Alpenhaus Kesselfall Kaprun

Într-un final pornim din parcarea hotelului Alpenhaus Kesselfall şi după scurt timp ajungem la intrarea în tunelul “Schranbachtunnel“. Un tunel cu lungimea de 5,17 kilometri şi cu lățimea cât autobuzul nostru, dar cu oglinzile rabatate. A fost autobuzul în care ne-am simțit ca şi în cel mai înfricoșător carusel din lume. Ştiu… o să vă gândiţi la faptul că am urcat într-un bus în care şoferul era unul super profi şi care același lucru-l face toată ziua şi-şi cunoştea drumul pe de rost . Da… aşa a şi fost şi tot ce e posibil să fi fost cel mai profi şofer pe care l-am întâlnit vreodată. Eu mă gândeam doar la faptul că cea mai mică greşeală a şoferului ne făcea să rămânem blocaţi undeva în subteran. Primul lucru la care m-am uitat în momentul în care am intrat în acel tunel, dacă acel autobuz avea montate la vedere ciocanele de spart geamurile în caz de accident 🙂 . Deja mă uitam cât am de parcurs până la geamul din spatele autobuzului. Şi…. să nu vă gândiți cumva că sufăr de claustrofobie 🙂

A trecut ceva vreme până m-am dezmeticit puţin şi m-am gândit să scot şi eu telefonul să filmez ceea ce se întâmplă.
Iată si filmarea:

Şi drumul spre baraj:

Tot drumul (Mooserboden Straße) până la lacul de acumulare Mooseboden a fost unul plin de palpitaţii. Cum ieșeam dintr-un tunel, cum vedeam în stânga noastră lacul de acumulare Wasserfallboden, iar drumul din faţa noastră era unul cu minime măsuri de siguranţă (parapeţi, balustrade etc)

Într-un final ajungem şi la “capăt de linie” şi cu inima cât un purice, în momentul în care m-am dat jos din autobuz, vroiam să pup pământul de sub picioare şi să mă bucur de el mai ceva ca şi un naufragiat care a stat o perioadă lungă pe mare.
Istoria acestor baraje începe prin anul 1939, când Hermann Goering a propus proiectul realizării acestei investiții. Datorită celui de al doilea război mondial finalizarea barajelor s-a produs în anul 1955.
Punctul cel mai interesant din această excursie se găsește între cele două baraje care formează lacul de acumulare Mooseboden, situat la cota de 2036 metri. Acest lac de acumulare este format cu ajutorul a două baraje din beton care sunt total diferite unul faţă de celălalt, din punct de vedere al construcției . Astfel, barajul Moosersperre este un baraj de greutate la care rezistenţa la răsturnare se bazează pe propria greutate, pe când barajul Drossen este un baraj de tip “arc de cerc”, iar rezistenţa la răsturnare este realizată de acţiunea arcului de cerc în cele două maluri (încastrarea în cele două maluri).

Tot aici se poate vizita gratuit expoziția “Erlebniswelt Strom und Eis” (World of Power & Ice), o expoziție dedicată producerii de energie electrică prin captarea apei provenită din ghețari. Programul de vizitare este de la începutul lunii iunie până la jumătatea lunii octombrie, cu program între 8:00 şi 18:00
Barajul Moosersperre are o înălţime de 107 m şi o lungime a coroanei de 494 m. Lăţimea în partea superioară a barajului este de 7 metri, iar baza este lată de 70 de metri. Pentru construcția acestui baraj s-au folosit 670.000 m ³. De obicei aceste date se notează pe o plăcuţă indicatoare care se afişează pe corpul barajelor. Şi în România se procedează în acest fel, cel puțin aşa este în cazul barajelor de corectarea torenţilor.
Barajul Drossen are o înălţime de 112 m şi o lungime a coroanei de 357 m. Lăţimea coroanei este tot de 7 metri, dar baza are doar 25 de metri. Volumul de beton folosit pentru acest baraj este de 340000 m³
Tot în imediata apropiere a barajului de acumulare Mooseboden este construit şi un monument în memoria celor 161 de morţi care şi-au pierdut viaţa pentru ridicarea acestui proiect. Acest monument este creaţia sculptorului Josef Magnus şi reprezintă mantia protectoare a Sf. Barbara. Pe această mantie este gravată expresia „ Aus Arbeit und Opfer ein Werk “. Se spune că cine trece prin orificiul creat în acest monument “picură” păcatele şi bolile sale. Nu cred în astfel de lucruri, dar la recomandarea persoanei care ne-a spus povestea am făcut şi eu acest lucru. Am mai luat în calcul şi faptul că trebuia să cobor de la aceste baraje tot cu un autobuz şi aveam de parcurs acelaşi drum care mi-a dat palpitaţii la urcare. Nu de alta, dar în caz de ceva rău trebuia să am şi eu sufletul curat 🙂

Barajul Moosersperre:

Barajul Drossen :

Tot de la aceeași persoană am mai aflat şi de existenţa unui tunel de aducțiune, care permite trecerea apelor provenite din ghețarul Pasterze până în lacul de acumulare Wasserfallboden. Este vorba de tunelul Möllüberleitungsstollen, un tunel cu o lungime de 11.6 kilometri, care permite trecerea apelor din barajul Margaritze, baraj despre care v-am povestit în articolul privind drumul din Fuscher Törl până la Die Kaiser Franz Josefs Höhe.
Înainte de a porni din acest loc am mai primit o recomandare, şi anume să ajung aproape de vârful Kitzsteinhorn.
Uitați-vă ce bine arată acest vârf văzut de pe barajul Moosersperre:

Pe drumul de întoarcere de la lacul Mooseboden am aflat câteva detalii şi despre lacul Wasserfallboden. Astfel, acest lac este situat la o altitudine de 1672 m şi este susținut de barajul Limbergsperre, baraj cu înălțimea de 120 de m si 357 metri lungime . Barajul Limbergsperre a fost dat în folosință la data de 22 septembrie 1952 şi permite stocarea a unei cantități de aproape 85 milioane metri cubi de apă.
În articolul viitor, bineînțeles că ne vom îndrepta spre vârful Kitzsteinhorn

Câteva poze şi de la coborâre:

Barajul Limbergsperre :

Schranbachtunnel:

Şi clipurile video cu coborârea de la lacul de acumulare Mooseboden spre lacul de acumulare Wasserfallboden

Despre Zell am See am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/zell-am-see/

Despre Kaprun am scris aici:
www.bucketlist.ro/tag/kaprun/

În apropiere de Kaprun mai puteți vizita si :

Cascada Krimmler

www.bucketlist.ro/cascada-krimmler-cea-mai-frumoasa-cascada-din-austria/

Drumul alpin Grossglockner

www.bucketlist.ro/tag/grossglockner/

Italia, O mie si unul de capace

16. Îndrăgostită de Carnavalul de la Veneţia

2014/02/21 Flori Naghiu Leave a comment

Îmi era dor de călătorit, si iată-mă cu gândul la bagajul care mă așteaptă să-l pregatesc. E drept că va lua puțin timp, și am să-l pregătesc repede, e doar pentru un weekend prelungit. Şi pot să declar oficial şi în scris: sunt îndrăgostită de carnavalul de la Veneţia . Am să ajung acolo pentru a treia oară la carnaval şi a patra oară în Veneţia şi probabil seria nu se va opri aici.

E un loc ce freamătă de culoare, de veselie, de energie pozitivă. Un loc ce te invită să fotografiezi . Vă mărturisesc că de această dată prefer să renunț la garderobă, dar să îmi iau cu mine toate ustensilele pentru fotografiat: obiective, filtre, acumulatori etc. Practic este unul din motivele principale pentru care vreau sa ajung din nou la carnaval. M-au fascinat din totdeauna măștile, tocmai pentru că iți poți ascunde cu ușurință emoțiile sub ele.

Iar în plus Veneția ascunde mult mister, fiecare străduță te îmbie să te rătăceşti spre un colţ necunoscut, să-i descoperi povestea. De curând am aflat că are şi o faţă ascunsă, demnă de filmul ‘Inception’ şi anume insula Poveglia. Mai multe despre ea puteti citi aici:

http://mentalfloss.com/article/24658/strange-geographies-happy-haunted-island-poveglia.

Despre experiențele anterioare puteți citi aici: http://www.bucketlist.ro/category/italia/

Ce-mi propun pentru această excursie e:
– să fac muuulte multe poze frumoase
– să mă deconectez de Timişoara şi să mă relaxez
– să mă las surprinsă

– să descopăr unde se mănâncă cea mai buna pizza şi lasagna şi se bea cel mai bun expresso

Si mai promit să revin cu poze ‘live’ de la carnaval.

Austria, Impresii de vacanta

Cascada Krimm – cea mai frumoasă cascadă din Austria

2014/02/15 Naghiu Ovidiu 6 Comments

Când am ajuns în stațiunea Kaprun, la punctul de informare turistică din zonă am primit şi recomandarea să vizităm cascada Krimm (Krimmler Wasserfälle) . De asemenea, pe pagina oficială de internet a acestui punct turistic cascada este lăudată ca fiind una dintre cele mai mari din Europa. Eiii!… asta e chiar culmea. Doar în Norvegia sunt peste 50 de cascade care au înălţimi mai mari decât a celei sus menţionate. Dacă căutaţi pe World Waterfall Database, o să vedeţi că nici în Austria nu e considerată ca fiind cea mai mare. Această cascadă e întrecută, la înălţime, de alte două cascade, precum Walcherfall, pe care am văzut-o în drumul nostru spre Grossglokner şi de cascada Seebachfall. Dar asta e, trebuie să se folosească de o promovare turistică cât mai puternică. Doar aşa reuşesc să adune aproximativ 400.000 de turişti anual pentru acest obiectiv turistic.
Într-adevăr, cascada Krimm o consider ca fiind una dintre cele mai frumoase cascade pe care am văzut-o până acum prin Austria. Pe motivul că Austria încă mai are să ne ofere foarte multe locuri frumoase de vizitat, ne dorim să străbatem această ţară în lung şi-n lat şi sperăm să mai descoperim locuri la fel de frumoase.
Dar, să mă întorc la cascada Krimm despre care vroiam să vă povestesc. Datorită numeroaselor fotografii pe care le-am văzut cu această cascadă, ne-am hotărât ca în circuitul pe care l-am făcut când am parcurs drumul alpin Grossglockner, la întoarcere, să ne oprim şi în staţiunea Krimm.
Așadar am pornit din zona Heiliengeblut, despre care v-am povestit în postul trecut, şi ne-am îndreptat spre Mittersill, parcurgând drumul Felbertauern (Felbertauern Straße ), un drum foarte frumos, cu o lungime de 36,3 kilometri, celebrul prin tunelul de 5,3 kilometri, care trece pe sub vârful Hochgasser 2922 m. Taxa de trecere prin acest tunel a fost de 10 euro pe sens. Pe site-ul oficial al acestui drum, la secțiunea de “travel advice”, este prezentat faptul că dacă doreşti să faci un circuit care să includă şi drumul Grossglockner, se poate obţine o variantă redusă, un bilet combi. Tot aici mai e prezentat faptul că dacă deja ai biletul de pe drumul Grossglockner şi-l prezinţi la staţia de taxare vei primi o reducere pentru acest tunel. Nu ştiu exact dacă funcționează acest lucru pentru că am aflat despre asta doar recent şi nu am încercat. Mai multe informații despre acest drum puteți sa aflaţi de aici:
www.felbertauernstrasse.at/en/

Stickere primite pentru drumul Grossglockner şi pentru drumul Felbertauern.

Am ajuns în stațiunea Krimml din apropierea acestei cascade si primul lucru pe care a trebuie să-l facem a fost să ne găsim un loc de parcare. Da, … acest lucru a fost pentru noi o problemă datorită numărului foarte mare de vizitatori din ziua respectivă. După ce am încercat să găsim, fără succes, un loc liber de parcare în cele patru parcări amenajate (trei parcări amenajate pentru cascadă şi una pentru parcul tematic acvatic, Wasser Wunder Welten Krimml am reuşit să găsim într-o parcare privată care presupun că servea ca şi un loc de campare. Pentru “doar 5 euro” am parcat maşina pe o păşune din apropierea drumului şi în 20 de minute de plimbare, pe marginea drumului, am ajuns la drumul care ducea spre această cascadă

Precum am făcut şi noi, vă recomandăm să vizitaţi această cascadă la o oră cât mai târzie. De ce?… Pentru că, această cascadă are ca şi sursă apa provenită din topirea ghețarilor şi, astfel, datorită temperaturilor ridicate de peste zi, se obţine debitul maxim seara. Dacă prindeți o zi caniculară atunci debitul devine şi mai mare. În mod normal debitul acestei cascade este de 5 – 6 m/ s, dar iarna debitul acestei cascade scade spre 0,14 m/s. Debitul maxim pe care l-a atins această cascada a fost, la data de 25 August 1987, când s-a atins valoarea de 166.7 m³ / s, provocând inundații și un adevărat haos pe valea Salzach

Traseul nostru a început, în primă fază, cu zona de inhalare a aerosolilor. Este zona din imediata apropiere a bazei cascadei, în care nivelul de aerosoli este foarte mare. Pentru a ajunge la acest punct trebuie să urmaţi indicatorul spre Kursingerplatz. Partea interesanta a început aici. Când am dorit să realizăm niște fotografii am observat că nu putem să le facem datorită cantităţii mari de vapori de apă din atmosferă. În momentul în care luam capacul de pe obiectiv în maxim 10 secunde, obiectivul era complet acoperit cu picături de apă şi nu puteam să focalizam mai deloc. Mă uitam în stânga şi dreapta şi niciun turist nu realiza fotografii în acest loc. Nici nu se încumetau să scoată aparatele de fotografiat. Adevărul e că era destul de riscant să-ţi expui aparatul de fotografiat la asemenea condiţii. Mă tot gândeam cum aş putea să fac poze la această cascadă din acel punct, iar la un moment dat mi-a venit o idee care se pare că a fost cea mai bună soluţie pentru acest tip de fotografie. Spre norocul meu, în rucsacul pe care-l aveam cu mine, aveam şi o soluție AntiFog (Anti ceaţă). Am luat această soluţie şi am tratat un filtru UV pe care îl aveam suplimentar în trusa foto. Folosesc acest tip de filtru în mod permanent pe obiective pentru a le proteja împotriva zgârierii lentilei. Mai bine să pierd câţiva zeci de RON decât preţul unui obiectiv nou. Aşa se face că am tratat acest filtru şi, mai apoi, l-am înfiletat pe obiectiv. Rezultatul a fost unul spectaculos, pentru mine. Nu aderau particulele de apă aşa de uşor pe acest filtru şi-mi permitea timp mai mare pentru focalizare şi expunere. Ulterior, mi-am comandat mai multe variante din acest tip de soluție (diferiți producători) pe care le port în permanenţă în trusa foto. Oricum acel filtru tratat îl folosesc în continuare doar pentru așa ceva. Nu am încercat pe alt gen de filtre ( polarizat, neutral etc,), dar bănuiesc că nu le afectează tratamentele aplicate pe acest gen de filtre.

Soluție Anti-fog si șervețel Anti-fog. Cum functioneaza aceasta solutie Anti-fog va recomand următorul clip http://youtu.be/VUyCdrDq5kA

Traseul spre cascadă:

Apoi traseul nostru s-a continuat spre cele 10 platforme de observaţie care sunt construite pentru a avea o priveliște cât mai frumoasă asupra acestei cascade. Lungimea traseului este de aproximativ 4,2 kilometri şi are o diferență de nivel de 431 m. Timpul necesar pentru a face acest traseu este de aproximativ două ore. Taxa de intrare a fost de 2,5 euro/persoană. Punctele principale de pe acest traseu au fost denumite după persoane care au susținut sau au realizat acest traseu. Astfel, pe acest traseu avem următoarele puncte evidențiate cu plăcuţe precum cea din fotografia următoare:

Denumirea platformelor de observație:

Kursingerplatz, situat la cota 1070 m – nume dat după Ignaz von Kürsinger, conservator din Mittersill si primul constructor al traseului inițial datat în anul 1835
Riemann Kanzel, situat la cota 1110 m – nume dat după Rudolf (Ehrenfried) Riemann – Presedintele Asociatiei de alpinism de Pinzgau,
Regen Kanzel, situat la cota 1150 m
Sendtner Kanzel, situat la cota 1170 m – după numele lui Theodor Sendtner din Munchen, președintele Asociației Alpine austriece, a fost persoana care a aprobat finanțarea realizării acestui traseu
Jung Kanzel, situat la cota 1210 m – după numele lui Ernst Jung din Kirchen an der Sieg, președintele Asociației Alpine austriece şi un susținător al finanțării acestui proiect
Jaga Sprung, situat la cota 1220 m
Bergersteig, situat la cota 1245 m – după Friedrich Ernst Berger, primul președinte al Secției Warnsdorf al Asociației Alpine (1887-1943)
Schonangerl, situat la cota 1306 m – hanul Schönangerl (Gasthof Schönangerl)
Staubige Reib, situat la cota 1330 m
Bergerblick, situat la cota 1390 m – după Friedrich Ernst Berger, primul președinte al Secției Warnsdorf al Asociației Alpine (1887-1943)
Schettkanzel, situat la cota 1460 m – după numele lui Albert Schettu din Neukirchen am Grossvenediger, inginerul care a proiectat acest traseu în anul 1879