Alpin driving experience – partea 1

De data asta totul a pornit de la pasiunea pentru condus, și experientele anterioare pe drumurile montane din România. Pentru senzații extreme urcasem pe Transfăgărășan, cu Dacia 1310 cu încă 3 prieteni de-ai mei. Superb! Am zis că de data aceasta, cu o mașină nouă, ce abia a atins 1000 de km la bord trebuie să experimentez ceva nou, ceva deosebit. Si pentru ca la început a fost doar idea, a urmat la scurt timp și planul pentru Alpin driving.

Din păcate prea multe șosele la altitudine mai mărișoară, și cu asfalt în stare bună nu prea sunt pe la noi. Urmărisem Top Gear, înainte să fie detronat de către Transfăgărășan, cel mai bun drum din lume a fost declarat ca fiind Stelvio-Davos. Zis și făcut, am adunat cât mai multe informații se putea legat de acest drum, dar şi de cele mai bune drumuri din lume.  Spre surprinderea mea, într-un top subiectiv, cum sunt de fapt toate topurile, majoritatea sunt drumuri din Europa. Am să las linkul care m-a inspirat cel mai mult http://www.inautonews.com/19-greatest-driving-roads-on-earth .

Am să revin să vă povestesc într-un post viitor, cum am ajuns ]n Italia, ce rută am ales şi ce am descoperit până acolo, entuziasmul de a scrie despre Stelvio e mult prea mare. Așadar, 8 august, am pornit  spre Passo delo Stelvio (http://en.wikipedia.org/wiki/Stelvio_Pass).  Vreau să spun că şi la vremea respectiva nerăbdarea era la fel de mare de ajunge acolo ‘acolo’ încât nu am analizat toate opțiunile. In pasul Stelvio se poate ajunge din cel puțin 2 direcții. Prima din ele e dinspre Brescia, pe lângă Lago d’Iseo, trecând prin Bormio http://g.co/maps/3crp7  iar cea de-a doua variantă este dinspre Bolzano http://g.co/maps/yfnve . Printr-o întâmplare fericită am ales prima variantă. Nu e cea din Top Gear, dar experienta în sine a fost excepțională.

Drumul din Brescia, se poate împărți în câteva sectoare, ca să nu le spun clișee. De acolo am ales doar drumuri naționale, si comunale, am evitat autostrăzile, atât in Italia cat si in Elveția. Nu de alta dar italienii te taxează pe sectorul de drum, ce mai contează că te limitează apoi la 80km/h si mai stau cu radarul, tu doar ai plătit taxa. În Elveția e altă poveste: taxa de autostrada e pe un an de zile (mai multe detalii aici: http://www.autobahnen.ch/index.php?lg=001&page=014 ). Prima parte șerpuiește de-a lungul lacului Iseo. Cu lacul în stânga, şi continuând prin o mulțime de tuneluri , GPS-ul ne-a adus într-un punct ce l-am considerat multă vreme o experienţă de ne-egalat: urcarea spre pasul Mortirollo. Pentru cei împătimiți de ciclism, cu siguranță sună foarte cunoscut. Înainte de ajunge sus în vârf, 10 ‘tornante’, ‘spaghetti road’, şi un drum forestier era în faţă, gata de a fi explorat. Curbe de tip “ac de par”, peisaje de vis prin pășuni cu izvoare sau păduri de brad, totul pe un drum de o singură bandă, cu circulație în ambele sensuri şi bineînțeles fără parapeţi. Cu puține emoții date de mașinile de teren ce coborau în viteză şi păreau a fi mirate de un ‘baby car’ scapăt printre cicliștii ce își făceau antrenamentul, am ajuns în vârf.

De acolo am ajuns în Bormio, punctul final de civilizație înainte de pasul Stelvio. Îți recomand cu căldură să faci plinul, nu de alta dar nu se știe ce zi norocoasă poți să ai, şi să ajungi în Elveția să plătești cu 20% mai mult per litru tocmai din cauza ratei de conversie euro-franc. De acolo a început urcarea, spre cota 2757m. Si țin sa precizez că fiecare kilometru din drum a fost doar pură plăcere de a conduce. Am să las pozele să vă povestească în locul meu.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că au autobuse. Da! Şi că urcă la această atitudine, şi au curse regulate, la fel şi în Elveţia.  Preturile nu sunt chiar modice, depind mult de ruta aleasă, dar pentru cei care nu doresc să-și uzeze mașina personală (drumurile descrise în acest post si următoarele vor reuși să antreneze caii putere ai motorului) pot să opteze pentru această variantă.

La fel ca şi în orice zonă de munte, vremea poate să îţi rezerve surprize. Chiar dacă în Bormio e cald şi frumos, sus te pot aștepta maxim 4-5grade şi  ‘freezing rain’ chiar în plină vară. Poţi să te răsfeţi la restaurantele şi punctele de popas din Italia, care sunt cu mult mai ieftine decât cele din Elveţia. De acolo poţi urca spre punctele de belvedere. Fiindcă prinsesem tocmai un freezing rain şi un vânt tăios am renunțat să mai urcam pe jos spre vârf, i-am dat doar motorului un răgaz să se răcească şi am pornit mai departe spre Alpii elveţieni. Ce am descoperit acolo. Ei bine, va urma …

 Ne găsiți și pe Facebook :

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Despre drumurile alpine am mai scris şi :

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep-2-ruschein/

http://www.bucketlist.ro/alpin-roads-ep3-cele-trei-trecatorioberalp-furka-si-pasul-grimsel/

http://www.bucketlist.ro/luzern-pasul-nufenen-si-intoarcerea-in-italia/