Category Archives: O mie si unul de capace

Italia, O mie si unul de capace

16. Îndrăgostită de Carnavalul de la Veneţia

Leave a comment

Venetia VeniceÎmi era dor de călătorit, si iată-mă cu gândul la bagajul care mă așteaptă să-l pregatesc. E drept că va lua puțin timp, și am să-l pregătesc repede, e doar pentru un weekend prelungit. Şi pot să declar oficial şi în scris: sunt îndrăgostită de carnavalul de la Veneţia . Am să ajung acolo pentru a treia oară la carnaval şi a patra oară în Veneţia şi probabil seria nu se va opri aici.

E un loc ce freamătă de culoare, de veselie, de energie pozitivă. Un loc ce te invită să fotografiezi . Vă mărturisesc că de această dată prefer să renunț la garderobă, dar să îmi iau cu mine toate ustensilele pentru fotografiat: obiective, filtre, acumulatori etc. Practic este unul din motivele principale pentru care vreau sa ajung din nou la carnaval. M-au fascinat din totdeauna măștile, tocmai pentru că iți poți ascunde cu ușurință emoțiile sub ele.

Iar în plus Veneția ascunde mult mister, fiecare străduță te îmbie să te rătăceşti spre un colţ necunoscut, să-i descoperi povestea. De curând am aflat că are şi o faţă ascunsă, demnă de filmul ‘Inception’ şi anume insula Poveglia. Mai multe despre ea puteti citi aici:

http://mentalfloss.com/article/24658/strange-geographies-happy-haunted-island-poveglia.

Despre experiențele anterioare puteți citi aici:  http://www.bucketlist.ro/category/italia/

Ce-mi propun pentru această excursie e:
– să fac muuulte multe poze frumoase
– să mă deconectez de Timişoara şi să mă relaxez
– să mă las surprinsă

– să descopăr unde se mănâncă cea mai buna pizza şi lasagna şi se bea cel mai bun expresso

Si mai promit să revin cu poze ‘live’ de la carnaval.

Belgia, Impresii de vacanta, O mie si unul de capace

16. Liege (Herstal) – It’s not about the destination, it’s the journey that matters

2 Comments

Liege herstalÎn postul trecut, vă povesteam despre cum am ajuns în Koln. Vă mai spusesem că am nimerit în perioada în care Lufthansa era în grevă așa că inițial zborul nostru de întoarcere din Munchen a fost anulat, iar în final în loc să aterizez în Timișoara, am ajuns în Sibiu.

Am să continuu să vă povestesc pe scurt despre o parte din peripețiile mele cu avioanele, din diverse excursii, și cum am ajuns la concluzia că eu şi avioanele suntem într-o relație,… și e complicat :).
De cele mai multe ori am preferat să zbor în locul unei călătorii cu autocarul sau chiar şi cu trenul, pentru a-mi păstra cât mai mult timp pentru vizitat. Pentru destinații până în 600-700km şi care să nu presupună constrângeri majore de timp, plăcerea de a conduce a fost cea care a câștigat. Acest lucru s-a amplificat în special din momentul în care a apărut Baby, mașinuța mea.

Înainte de Koln, ultimul zbor a fost spre Belgia, despre care Ovidiu v-a povestit într-un episod anterior. Am conștientizat atunci din nou, că în momentul în care pornești la drum, știi sigur doar când pleci, dar nu mai deții controlul absolut unde sau când anume ajungi, iar același lucru e valabil și pentru întoarcere.

Am să mărturisesc însa, că în acest caz, m-am bucurat de faptul că am aterizat în altă localitate. A fost o peripeție, care într-un fel m-a încântat. Am mers cu bus-ul ‘turistic’, am văzut și o altă zonă, am avut parte de aventura din tren, și probabil că starea de detașare fost datorită faptului că eram în vacanță şi nu aveam nici o grijă. Nu aveam nici o constrângere de timp, decât cea de a ajunge la hotelul unde aveam rezervare. În același avion cu noi mai era un grup de tineri ce urmau să aibă un concert. I-am auzit povestind peripețiile lor: din momentul în care au fost aproape de aeroportul din Budapesta şi erau să primească amendă pentru parcat în loc nepermis, la schimb accidental haina unui dintre ei cu un străin (haina în care era actele) şi culminând cu aterizarea în alt loc decât cel în care erau așteptați. La întoarcere, am călătorit cu același avion, de data aceasta fără alte aventuri.

Ne găsiți și pe  Facebook:

http://www.facebook.com/Bucketlistro

Germania, O mie si unul de capace

15. Koln – Nordrhein-Westfalen

4 Comments

Koln - Nordrhein-Westfalen

Am plăcerea să vă prezint ultimul şi cel mai ‘proaspăt’ capac: Koln. Cum putea să fie altfel
călătoria decât tot cu peripeții? În teorie, trebuia să ajung în Koln încă din februarie, dar practica a făcut posibil acest lucru doar în martie.
Am zburat în interes de serviciu, ca urmare nu am apucat să vizitez orașul. Hotelul destul de central, facilita plimbările în orașul vechi. Cum era de așteptat, zona centrală reprezintă un adevărat magnet pentru turiști. Nu am vizitat nimic,in puținul timp rămas după serviciu, doar am hoinărit  pe străzi, am văzut domul.. și cam atât. Dar mi-am format o prima impresie: un oraș mai murdar, mai latin decât cele din Bavaria. Un oraș în care gaseşti magazine deschise pana la ora 24 (da, 12 noaptea în Germania!), unde blonzii sunt exemplare rare și germana e la fel de bună ca şi a mea, unde berea (Kolsch) se bea din pahare ‘Berzelius’ de 0.2, cel mult de 0.3l, și unde într-o rază de un km am descoperit 6 magazine ‘roz’.
Îmi doresc să îl iau la picior si să îl descopăr, să șterg această impresie, sper să am această oportunitate. Şi sper ca data viitoare Nikky (aparatul meu de fotografiat) să nu fie uitat acasă. Şi nici Lufthansa să nu mai facă grevă şi să am zboruri anulate.

Italia, O mie si unul de capace

14. Milano – “less is more”

Leave a comment

Milano Italy

Milano e orașul prin care am trecut de 3 ori și pe care nu am apucat să-l văd așa cum ar trebui. Îmi amintesc de vremurile când mai butonam și eu televizor, si rămâneam câteva minute bune pe fashion TV admirând fete de pe catwalk, mi-am dorit dintotdeauna să pot să fiu şi eu prezentă la una din prezentările de toamnă – iarnă ale designerilor renumiți, de la Milano. L-am vazut întotdeauna ca o capitală a modei şi cumva îmi imaginam un oraș care să respire ‘fashion’, ştiind că acest lucru este obișnuit italienilor. Am rămas în schimb dezamăgită de ce am apucat să văd, cel puțin în materie de street fashion.

Dar să vă povestesc despre vizitele mele în Milano. De fapt doar una pot să o numesc vizită, restul intră la capitolul tranzit, rămânând acolo mai puțin de 2 ore. Am ajuns seara în Milano, revenind din Elvetia. Dezamăgirea a fost maximă, mă așteptam să găsesc hotelul lângă San Siro, și cu ocazia aceasta să văd şi stadionul. Era pe o stradă dosită în zona industrială, un hotel modern și cochet care și-a meritat banii. Pentru mine a fost relativ ușor de ajuns acolo, dar pentru prietenii mei care nu s-au încumetat cu mine în mașină pe drumurile alpine nu a fost deloc plăcut și ușor de găsit. Cu atât mai puțin să te plimbi cu bagajele prin zona industrială, fără trotuar și printre câini. Seara am plecat de la hotel, dar cu mașina sa găsim ceva de mâncare. Din ciclu turism cu GPS-ul, de fapt cu Garminul, am ales sa mâncam o pizza ca la mama ei acasă.

Am avut noroc sa întâlnim acolo o chelneriță din România, care ne-a recomandat cea mai bună pizza care am mâncat-o în Italia. A doua zi am pornit să vizităm orașul. Am ales să lăsăm mașina undeva la periferie, într-o parcare gratuită şi să luam metroul spre domul din Milano. De acolo nu am ramas cu multe amintiri frumoase. Primul mic incident a fost cu prietena mea. Doi bronzati s-au apropiat de ea, şi profitând de un mic moment de neatenție i-au legat o brățară de mână, dupa care i-au cerut insistent bani pentru copiii din Africa. Al doilea incident a fost în timp ce ne faceam cateva poze în faţa Domului, unde e plin de porumbei. Tot un bronzat a venit şi i-a pus grăunțe în mâna unui prieten, să poată să atragă porumbeii. Deși prietenul nostru s-a împotrivit politicos, bronzatul a început să facă un mic scandal și să ceară bani. Doar la castel am putut vizita în voie, dacă ignorăm cele 37 grade de afara şi lipsa umbrei din curte.

O mie si unul de capace

13. Timisoara – 50 ani

1 Comment
timisoara 50
timisoara 50

Încercând să sortez pozele de anul acesta pentru inițiativa mea de calendar cu răsăritul, am descoperit şi poza aceasta. E din Timisoara, treceam în fiecare zi pe lângă acest loc în drum spre birou, dar nu s-a prea nimerit să am la mine aparatul foto. În ianuarie s-a nimerit să fie zăpadă multă multă în oraș, încât mașina a rămas de multe ori la bloc. După câteva zile în care am prins niște răsărituri superbe, în drumul spre lucru, mi-a venit ideea că aş putea încerca să le surprind în cateva cadre. Tot de atunci e şi această poză.

Spre rușinea mea, nu știu ce însemnătate are, și ce vrea sa aniverseze. Am tot cautat pe Google, dar nu am găsit nimic relevant. Rog pe cine citește, dacă are vreo idee sau informație să o împartă și cu mine.

Mulțumesc!

O mie si unul de capace

12. Bruxelles – Le soleil .. brille?

1 Comment

Întrerup șirul de capace, pentru cel mai nou și mai proaspăt dintre toate: Bruxelles. E special, și mai ales pentru ca a reunit într-o excursie Buckelist-ul, după ceva mai bine de un an jumate. Ultima excursie cu Ovi, fusese iarna trecută la carnavalul de la Veneția; și cu toate că am încercat noi un ”1 mai” în familie, drumurile ne-au dus spre destinații diferite: pe mine prin Munții Apuseni, iar pe Ovi prin Cracovia.
De data aceasta ideea s-a născut în Oradea, iar Timișoara a aderat. A fost un weekend prelungit cu peripeții, cu degustări de bere, cu vânt și ploaie, și cu primii fulgişori de zăpadă din iarna aceasta. Abia acum, când scriu rândurile acestea am realizat că deși am fost la târgul de Craciun, şi am mâncat cartofii lor tradiționali, și cârnați, berea m-a cucerit şi am ignorat vinul fiert sau punch-ul.

Bruxelles Belgia

Ar fi multe de povestit despre Bruxelles, şi promit să detaliem în mai multe posturi: piața de Crăciun, cum am ajuns noi în Liege, deși nu era deloc pe listă, Atomium, Mini Europe, Parlamentarium, şi nu în ultimul rând despre bere și muzeul berii.

Impresii de vacanta, O mie si unul de capace

11. Frankfurt am Main – “Future comes as standard”

2 Comments

Frankfurt am Main

În Frankfurt am ajuns pentru ceva mai mult de 24 ore. Am ales un hotel aproape de Westbahnhof, la un preț scăzut și aproape de centru, tocmai în ideea de a încerca să-i surprind ceva din strălucire. Concret, am zburat din Timișoara spre Munchen cu Lufthansa si de acolo cu un Ford Focus, închiriat de la Hertz. În teorie toate bune si frumoase, doar cerul e limita pe  autobahn, dar in practica.. mai exista și stau-uri 😉 asa ca în final am ajuns pe seara aproape de hotel. Partea amuzantă a fost că în încercarea disperată de a găsi un loc de parcare sau o parcare cât mai aproape de hotel, 4 amețiți câți eram, cu mine șef la volan am ajuns în parcarea de Hertz.. la ”return the car”. Evident că nu o mai puteam scoate de acolo, că nu aveam nici un tichet de parcare plătit, nici un loc de a cumpăra bilete. Ne dam seama că exista un fel de videofon şi un buton să sunăm. Ce nu vă precizasem e că totul se întâmpla sâmbăta seara undeva pe la ora 8. Deci, zis și făcut,  apăsăm pe buton, începe un vals să se audă din ce în ce mai tare în parcare, se aprind si becurile pe lângă noi.. şi stam așa.. vreo 2-3 minute, care mie personal mi s-au părut vreo câteva ore. Ne răspunde cineva cum altfel decât în germana,  încercam noi să îi explicam în engleza ce s-a întâmplat, dar nu am reușit să ne înțelegem aproape deloc. Ne vine ideea genială de a merge la ghișeul de  returnat mașinile să vedem ce se poate rezolva. Acolo, nu mai era nimeni, programul se încheiase, iar duminica se deschidea abia de la 10. Ne-am întors la mașină să ne luam bagajele și ne-am dus la hotel.

Acolo alta surpriza: camerele înalte cu uși albe de lemn, exact cum erau în RFG.  Pentru moment am crezut ca sunt in ‘Das Leben der Anderen’. Măcar era cald, și aveam bere, apa, suc și alune, în mini bar, și in plus mai era și inclus în prețul camerei. Am hotărât sa ieșim totuși într-o plimbare, mai ales ca eram aproape de centru, doar jumate din noi. Clasic, cu un donner în mana, am început să  hoinărim pe stradă, prin Altstad. Fiind sâmbăta seara era nebunie mai ales ca pe corso era plin e localuri. Am descoperit că imaginea tipica a neamțului, de data asta însemna ‘ brunet, cu ochii negri și tenul măsliniu..’. Ne-am plimbat până aproape de ora 1, încercând să vedem cât mai multe..

A doua zi după micul dejun copios de la hotel (m-a șocat ca aveau somon, diverse sortimente de brânză, salamuri, oferta de fructe era si ea variata), am mers la Hertz sa vedem de mașină. Pe drum încercam să îmi formulez cât mai bine ideea, sau sa îmi caut frazele în germana în caz că era absolut necesar. Dialogul și explicațiile au durat mai puțin de 1 minut, am primit tichetul de parcare pe gratis, şi am reușit să ajungem la salonul auto, înainte de ora 11. IAA a fost cireașa de pe tort a vizitei respective în Germania. În mod cert o zi nu e suficientă pentru a-l vedea, dar la vremea respectivă, doar atât aveam la dispoziție.

O mie si unul de capace

10. Cracovia – Orasul de chihlimbar

1 Comment

Nu pot să spun că am văzut prea multe din acest oraș, prin Cracovia doar am trecut în drumul spre casă.  A fost o pauza de masă prelungită în centru vechi, dar orașul a reușit să impresioneze încă din primele minute. În topul lui Ovi e pe locul 7, pe bună dreptate. Printr-o conjunctura fericita am ajuns sa vizitez Polonia, deși nu era deloc in bucketlist-ul meu. Am descoperit în acea perioada Silesia zona ce are mai multe castele decât valea Loarei, zona despre care promit să revin cu un post să vă povestesc mai multe, în special despre Brunow si despre Grodziec. Vizita în Cracovia a fost de Sf. Petru si Pavel,  și deși era la prânz am reușit să găsim un loc de parcare cu plata în centru vechi. Sper sa-mi amintesc bine, sunt 4 ani de atunci, am  dat pentru 2 ore echivalentul a 3lei. Am pornit apoi entuziasmați spre centru, pentru un mic preview, la ce înseamnă Cracovia, nu înainte de a ne cumpăra un kebab. O data ajunși în centru vechi , în piața Rynek Glówny am descoperit un adevărat paradis pentru orice fata: multe căsuțe ale meșteșugarilor locali, unde se vindeau bijuterii de argint si chihlimbar. Comercianții asigura printr-un certificat autenticitatea pietrelor cât și a metalului (argint).  Preturile au fost mai mult decât acceptabile iar modelele, deosebite. Singurul mic inconvenient care l-am întâmpinat în oraș a fost înțelegerea în engleza cu localnicii, de aceea vă sfătuiesc să aveți o hârtie și un pix la îndemâna, sau să folosiți cu încredere limbajul non-verbal :). În mod sigur imi  doresc să revin acolo, pentru a vizita şi înțelege orașul la adevărata sa valoare.

Impresii de vacanta, O mie si unul de capace

9. Friedrichshafen – ZF & Zeppelin

Leave a comment
Friedrichshafen
Friedrichshafen

Ei bine, pentru mine Friedrichshafen a însemnat mai mult ZF decât zeppelin (pentru cei care lucrează în industria automotive cu siguranță vă spune ceva). Friedrichshafen a fost prima mea delegație: vizita cu echipa de proiect la client. Era în toiul verii, căderea Bastiliei am sărbătorit-o în Germania :), cred că sunt deja 3 ani de atunci. Fiind ceva festival nu am prins cazare în oras, nici macar in Lindau , decat la tara in zona Ravensburg. Konstanz, prin definitie e o destinație turistică, aglomerată în timpul verii.  Am stat la un hotel cu doar una din parţi renovate, dar cu piscină interioară, masa de ping-pong și saună. Cred că acestea, şi desigur colegii au compensat faptul că stăteam în aripa nerenovata, şi în plus aveam 60km până la lucru. Tot acolo am avut parte şi de prima experiență 0-100km/h în cateva secunde, cu un Porsche Boxter :D. Oraşul e pe malul lacului Constance (Bodensee), lac care face legătura între Austria, Elveția şi Germania. Peisajele din preajma lacului păstrează ceva din tipicul elvețian. Nu am apucat să vizitez prea multe, doar seara după programul de munca, am reușit însa să urc în turn să vad orașul şi lacul de sus. Poate candva, am sa revin şi am să pot să prind şi o tură cu zeppelinul şi de asemenea să-i vizitez muzeul.

O mie si unul de capace, Romania

8. Turda – Sarea in bucate

Leave a comment

Turda-Cluj stema

Turda Cluj capac

Pentru că ultima dată postasem în secţiunea de capace despre Cluj, m-am gândit cu un ‘drum’ să vă spun câteva cuvinte şi despre Turda. Că doar suntem în zonă. Am să fac şi o micuţă concesie, şi am să postez 2 poze, nu de alta dar capacul nu e atât de impresionant, şi am găsit stema oraşului în alta parte.  Despre semnificaţia lor puteți să citiţi aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turda#Stemele_ora.C8.99ului. În Turda am fost ultima dată acu-s mai bine de un an, la nunta unei verişoare. Tot atunci am apucat să revăd şi Salina Turda, renovată. Ne-am învârtit vreo 2-3 ore prin salină, mi-a placut ce am văzut: are un aer de Star Trek, iar plimbarea cu bărcuțele a fost mai mult decât relaxantă. In ziua în care am fost în Turda se serbau zilele oraşului, în centru târg şi concert. I-am ascultat pentru câteva minute bune pe cei de la Vunk. Mi-ar fi placut să văd şi mormântul lui Mihai Viteazu şi Cheile Turzii, dar cine stie.. poate data viitoare.

O mie si unul de capace, Romania

7. Cluj Napoca – Din inima Transilvaniei

1 Comment

Cluj Napoca

In Cluj am fost de atatea ori, inca am pierdut sirul :). Imi amintesc de prima vizita, pe vremea cand eram in gimnaziu, si de poza cu statuia lui Matei Corvin, din centru. A doua oara, tot in excursie, dar in liceu, am ramas cu mai multe:  imaginea panoramica de la cetatuie (recunosc ca aici revin aproape de fiecare data), Observatorul, lacul Chios, teatru si opera si desigur gradina botanica. Desi am fost de atatea ori, tot nu am invatat sa ma descurc prea bine prin oras, doar cateva zone fiindu-mi mai cunoscute. Insa ce apreciez cel mai mult in acest oras e calmul specific ardelenesc: oamenii sunt facuti cu vreme. Si semafoarele spre stanga sunt separate, spre deosebire de Timisoara :D.  Un alt loc ce l-am gasit interesant pentru panorama orasului seara e Tăietura Turcului.

Din fericiere i-am descoperit o parte din imprejurimi:Turda, Castelul Banffy de la Bonţida, aflat in renovare, si care is sarbatoreste zilele la sfarsit de august printr-un mic festival cu iz medieval, satul Icloz si biserica veche de lemn, ruinele castelului Teleky de la Luna de Jos, cetatea Dăbâca (aici nu am sa va mint, dezamagirea a fost cam mare), Somesu Rece, cetatea Bologa si barajul de la Tarniţa – Lăpuşteşti. Cel mai probabil mai sunt multe de descoperit.. si de povestit. Si de ce nu, de gasit un capac cu emblema orasului, asta daca exista. 😉

Impresii de vacanta, O mie si unul de capace, Romania

6. Satu Mare – fanfara de duminica

2 Comments

Satu Mare - capac

Povesteam intr-unul din episoadele trecute de prima dragoste, matematica. Din pacate a avut parte de cliseul clasic: sedusa si abandonata, la terminarea liceului, reaparuta sub forma unei fantome multi ani mai tarziu. Satu Mare, l-am vazut prima data cu ocazia concursului interjudetean Grigore Moisil. Vazut e mult spus, dupa masa de pranz a urmat o plimbare scurta pana pe malul Somesului si la magazinul central. Abia daca apucasem sa imi fac o parere vaga. Am retinut in schimb drumul ce mi se parea interminabil intre Oradea si Satu Mare, printr-o serie de transee si gropi.

Am revenit cativa ani mai tarziu, la nunta unor prieteni de facultate, organizata in Mediesul Aurit. Din nou, una din cele mai vii amintiri e legata de drum: de data aceasta eram cu Dacia, formula completa.  Era intr-o seara de mai, si abia ce trecusem de Marghita. Dadea semne de ploaie, inca de la iesirea din Oradea, dar nu imi imaginam ce va urma. O ploaie torentiala, de abia faceau fata stergatoarele, imediat dupa o tura de grindina. Optiunea de a trage pe dreapta nu era disponibila, drumul fiind marginit din copaci din care se rupeau crengi din cauza furtunii. Am continuat sa conduc cu max 20km/h, in Satu Mare ajungand tarziu in noapte… Din nou nu am apucat sa vad prea mult din oras.  Dar am ramas si cu o amintire placuta: dupa nunta am revenit la apartamentul prietenilor mei.  Putin dupa 9 dimineata, desi as mai fi dormit, m-am trezit din cauza zarvei de afara: trecea fanfara! Era ceva deosebit, doar acasa de 1 decembrie mai auzeam fanfara militara cantand in strada. Am iesit la balcon, si fiindca apartamentul era amplasat intr-o zona mai centrala am ramas sa urmaresc spectacolul.

O mie si unul de capace, Romania

5. Sibiu – pur si simplu ‘ausgezeichnet’

Leave a comment

Sibiu Romania

Oarecum din superstitie, am hotarat sa nu intrerup miniseria ad-hoc de capitale europe ale culturii, fara a treia. Si pentru ca avem si una autohtona, povestioarele de azi vor avea ca subiect Sibiul.  Am trecut de multe ori prin Sibiu, dar de fiecare data, am reusit sa imi fac cateva ore, sa-l respir. Prima data, cand l-am descoperit eram in excursie cu clasa, la liceu. Nici nu-mi mai amintesc exact ce clasa eram, parca a 10-a. Imi amintesc doar Piata Mare cu cladirile ce au acoperisuri cu sprancene, muzeul Brukenthal cu picturile lui Stefan Luchian, Tonitza si Grigorescu si podul mincinosilor, pe care incercam sa spun si eu cea mai gogonata minciuna sa vad daca ma scutura sau nu..

Nu l-am vazut cat timp a fost capitala europeana a culturii, dar am magnetul pe frigider din perioada respectiva de la prietenii mei care l-au vizitat intr-o zi geroasa de toamna tarzie. Intre prima intalnire si urmatoarele au trecut destui ani. Ne-am oprit acolo in drumul nostru spre Transfagarasan, am revenit dupa nunta unor prieteni sa vedem Muzeul Astra (pe care in doua vizite de cate o zi nu am apucat sa-l terminam de explorat), iar ultima data, acu-s putine zile am mers special sa-mi ascult trupa preferata in concert. De fiecare data l-am (re)gasit radiant, modern, o combinatie echilibrata intre rigurozitatea nemteasca si calmul transilvanean.

Semnificatia emblemei o gasiti aici:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Stema_sibiu_sibiu.png

Impresii de vacanta, O mie si unul de capace

4. Graz – probabilitati de primavara

2 Comments

Graz

In Graz am ajuns primăvara, cu ocazia unui curs de matematici speciale la TUG. A fost printre ultimele ‘beneficii’ ale doctoratului, si in acelasi timp o reintalnire cu prima dragoste, matematica. Nu de putine ori, m-am gandit dupa ce am participat la cursul acesta, cat de mult din teoria de la ‘Random Walks’ se aplica si in viata de zi cu zi.. Dar, sa lasam totusi stiinta si teoria deoparte :).

Am avut posibilitatea sa descopăr orașul mai pe îndelete în cele doua săptămâni cat le-am petrecut acolo. Mai mult la prânz, si după-masa, după cursuri. Din Timisoara, aveam câteva posibilități să ajung: fie cu autocarul, ceea ce implica o noapte pe drum, fie cu trenul via Viena, sau o combinație intre avion (Austrian Airlines) pana in Viena si tren. La vremea respectiva, Baby era doar pe lista de asteptare ;).  Spre mulțumirea mea s-a întâmplat sa prind săptămânile de dinainte de Floriile sărbătorite de catolici. Astfel, am putut sa vad si eu ornamentele de Paste sub forma de oua agățate in copaci, să prind înverzirea si înflorirea propiu-zisa a orașului. De asemenea, am avut bucuria sa ma întâlnesc cu o prietena și fosta colega de grupa din facultate, ce se afla într-o delegație mai lunga in Graz. Ea a fost cea care m-a inițiat atât în descoperirea orașului, cat si a zonelor Alpine ale Grazului. Mulțumesc, Ramo & Raul! 🙂

Fiind al doilea oras al Austriei, si aproape de Alpi, Graz are multe de oferit turiștilor sai. In afara traseelor montane, ce m-a impresionat cel mai mult au fost: Schlossberg, cu al lui ceas cu turn, trenulet si lift, Murinsel (insula artificiala de pe raul Mur), Alien House (Kunsthaus),Hauptplatz, Landhause,Schloss Eggenberg. De asemenea ca tot pomeneam in episodul trecut de capitale europene ale culturii, in 2003, Graz a purtat acest titlu. Ca si remarca special, Graz a fost singurul oras european cu acel statut in 2003. Din Graz am pornit prima excursie spre Maribor.

 

Impresii de vacanta, O mie si unul de capace

3. Maribor – capitala europeana a culturii in 2012

1 Comment

Maribor, Slovenia

Sunt puține orașele pe care doresc să le revăd, la fel și filmele. Am considerat mereu că viaţa e prea scurtă pentru a te reîntoarce des în trecut. Nu am sa scriu de data aceasta despre orașul pe care l-am (re)văzut de cele mai multe ori, cu aceaşi bucurie a începutului, ci despre al doilea oraș al Sloveniei, ce m-a determinat să-l revăd, în același an. În Maribor se poate ajunge în o ora jumate cu trenul din Graz. Acolo, eram la un curs de primăvara de matematici speciale, statistică și probabilități. Dus- intors, cu trenul accelerat, din Graz biletul a costat 14euro. Am plecat dimineața la prima oră și am avut la dispoziție o zi întreagă să-l descopăr. Știam că în Maribor am să găsesc ulei de dovleac de calitate superioară și pot să cumpăr un vin mai deosebit pentru a sărbătorii de Florii. Maribor se poate mândri cu cea mai veche sticla de vin din lume. Am ales un vin rosu demi-sec ca și suvenir, și vă asigur că a fost excelent. Pentru cunoscători, orașul cu siguranța rezervă multe surprize plăcute atât din punct de vedere al vinotecilor cât și al cramelor. Salatele, asezonate cu uleiul de dovleac sunt un adevărat deliciu, cu siguranță mai bune decât cele din Graz ;). A doua oara am ținut sa-l prezint și prietenilor mei, și l-am ales ca și punct intermediar în traseul nostru pentru concediu. Am vrut să explorăm puțin și ținutul dragonilor înainte de a cuceri drumurile alpine. Din Timișoara până acolo am făcut peste 600km, în mare parte pe autostradă, tranzitând Ungaria. Am considerat o distanță suficientă pentru o prima zi de condus în concediu, iar pentru cazare am ales: hotel Piramida.  Anul aceasta, cu toate că fost desemnată capitala europeană a culturii nu a mai fost pe lista mea de călătorii.

Ce puteți vizita în Maribor: muzeul vinului (old wine house), turnul de apa, insula Maribor, castelul, primăria, teatru și opera, bisericile, promenada pe malul râului Drava, unde sunt multe lebede, parcul botanic pe o suprafață de câteva zeci de hectare, și multe altele. Site-ul oficial pentru turism: http://maribor-pohorje.si/recommended.aspx .

O mie si unul de capace

2. Dresden – o adevarata bijuterie de pe Elba

Leave a comment

Dresden

Nu mi-a fost usor sa aleg al doilea capac. Sunt atatea locuri despre care v-as povesti…  Am ales Dresden din simplu fapt ca acest oras emana speranta. Asemanator cu pasarea Phoenix, renascuta din propia cenusa, Dresden si-a redobandit stralucirea dupa cel de-al doilea razboi mondial. As indrazni sa-l aseaman cu o bijuterie armonioasa si atent slefuita.

Pentru mine, Dresden a fost primul oras care l-am vizitat din Germania. Tranzitasem tara in drum spre Eindhoven, cu un mic popas, suficient cat sa remarc in departare Frankfurt, dar nu sa cutreier orasul. Interesul pentru Dresden a venit din doua planuri diferite: primul era admiratia pentru puterea fantastica de regenerare dupa razboi, iar al doilea a venit din insasi frumusetea orasului. Imi amintesc ca vazusem in liceu pe Viva un videoclip filmat acolo, daca nu ma insel al lui ATB, care avea in prim plan podurile de pe Elba. Era de-a dreptul fascinant.

Fiind in apropiere, mai precis in Polonia in regiunea Silesia , la inceputului unui iulie torid, am profitat de ocazia pentru a da o fuga in Germania. Nu am apucat sa conduc, desi mi-as fi dorit sa simt cei 160km/h de pe autobahn, dar am compensat neajunsul cu o bere ‘dunkel’  la halba intr-un ‘biergarten’ pe malul Elbei alaturi de ‘kartoffelsalat mit wurst’ .  Avand doar o zi la dispozitie am ales sa vedem centru orasului: palatul Zwinger, podurile Kronento, Katholische Hofkirche, Frauenkirche,Fürstenzug,Neumarkt, opera, primaria si urcat in turnul bisericii Dreikonkirche . Ce m-a impresionat cel mai mult, pe langa faptul ca au reusit sa refoloseasca bucati de caramida originale, si sa le regaseasca locul lor in constructia cladirilor, a fost Frauenkirche si crucea ce poarta semnele celui de-al doilea razboi modial. Semitopita, in partea dreapta  a altarului, crucea vine sa reinvie iertarea, speranta, dar si credinta in mai bine a celor ce o privesc.

Poza din imagine e din apropierea Fürstenzug. Simbolul orasului dateaza din secolul al 13-lea, si reprezinta leul Meissen.