11. Frankfurt am Main – “Future comes as standard”

În Frankfurt am ajuns pentru ceva mai mult de 24 ore. Am ales un hotel aproape de Westbahnhof, la un preț scăzut și aproape de centru, tocmai în ideea de a încerca să-i surprind ceva din strălucire. Concret, am zburat din Timișoara spre Munchen cu Lufthansa si de acolo cu un Ford Focus, închiriat de la Hertz. În teorie toate bune si frumoase, doar cerul e limita pe  autobahn, dar in practica.. mai exista și stau-uri 😉 asa ca în final am ajuns pe seara aproape de hotel. Partea amuzantă a fost că în încercarea disperată de a găsi un loc de parcare sau o parcare cât mai aproape de hotel, 4 amețiți câți eram, cu mine șef la volan am ajuns în parcarea de Hertz.. la ”return the car”. Evident că nu o mai puteam scoate de acolo, că nu aveam nici un tichet de parcare plătit, nici un loc de a cumpăra bilete. Ne dam seama că exista un fel de videofon şi un buton să sunăm. Ce nu vă precizasem e că totul se întâmpla sâmbăta seara undeva pe la ora 8. Deci, zis și făcut,  apăsăm pe buton, începe un vals să se audă din ce în ce mai tare în parcare, se aprind si becurile pe lângă noi.. şi stam așa.. vreo 2-3 minute, care mie personal mi s-au părut vreo câteva ore. Ne răspunde cineva cum altfel decât în germana,  încercam noi să îi explicam în engleza ce s-a întâmplat, dar nu am reușit să ne înțelegem aproape deloc. Ne vine ideea genială de a merge la ghișeul de  returnat mașinile să vedem ce se poate rezolva. Acolo, nu mai era nimeni, programul se încheiase, iar duminica se deschidea abia de la 10. Ne-am întors la mașină să ne luam bagajele și ne-am dus la hotel.

Acolo alta surpriza: camerele înalte cu uși albe de lemn, exact cum erau în RFG.  Pentru moment am crezut ca sunt in ‘Das Leben der Anderen’. Măcar era cald, și aveam bere, apa, suc și alune, în mini bar, și in plus mai era și inclus în prețul camerei. Am hotărât sa ieșim totuși într-o plimbare, mai ales ca eram aproape de centru, doar jumate din noi. Clasic, cu un donner în mana, am început să  hoinărim pe stradă, prin Altstad. Fiind sâmbăta seara era nebunie mai ales ca pe corso era plin e localuri. Am descoperit că imaginea tipica a neamțului, de data asta însemna ‘ brunet, cu ochii negri și tenul măsliniu..’. Ne-am plimbat până aproape de ora 1, încercând să vedem cât mai multe..

A doua zi după micul dejun copios de la hotel (m-a șocat ca aveau somon, diverse sortimente de brânză, salamuri, oferta de fructe era si ea variata), am mers la Hertz sa vedem de mașină. Pe drum încercam să îmi formulez cât mai bine ideea, sau sa îmi caut frazele în germana în caz că era absolut necesar. Dialogul și explicațiile au durat mai puțin de 1 minut, am primit tichetul de parcare pe gratis, şi am reușit să ajungem la salonul auto, înainte de ora 11. IAA a fost cireașa de pe tort a vizitei respective în Germania. În mod cert o zi nu e suficientă pentru a-l vedea, dar la vremea respectivă, doar atât aveam la dispoziție.