Un alt obiectiv pe care l-am vizitat în excursia noastră prin Veneția este insula Murano. Renumele acestei insule provine din faptul că aici se găsesc cei mai importanți producători de obiecte artizanale pe bază de sticlă. Chiar nu pot să afirm că este un ”must visit”, are un farmec aparte, este interesantă ca şi insulă, dar nu pot să spun că am fost dat pe spate de ceea ce am găsit.
Înainte de a ajunge pe insulă am dat şi eu un ”search” pe Google să văd totuşi ce e de vizitat şi să mai aflu câte ceva chestii elementare despre insulă. Insula, deși are o istorie destul de veche, a devenit celebră doar din anul 1291, când toți sticlarii din Veneția au fost mutați pe această insulă pentru a reduce pericolul de incendiu din Veneția. În acea perioadă marea majoritate a caselor erau construite din lemn şi, implicit, exista o probabilitate foarte mare de a se produce astfel de incendii.
Bun…, si iată-ne ajunși pe insulă, prin stația de vaporetto ”Colonna” din imediata apropiere a pieței ” Piazzale de la Colonna”. Am zis să începem din acest loc deoarece aici se găsește fabrica de sticlă CAM . Din recomandările de pe net am ales această variantă fiindcă fabrica era foarte lăudată.
Ok…, dar când să intrăm să vizităm fabrica, ditamai puhoiul de oameni care mai de care mai agitați… să intre să viziteze, poze , suveniruri … alea. Nu frate, … am zis pas. Chiar nu îmi place să merg cu puhoiul, îmi place să intru să stau relaxat, să admir, să pun una două întrebări… mai o poză… mai o filmare, aşa că am făcut cale întoarsă si nu am mai intrat. Recunosc, intru de obicei cu ”pohoiul” în locurile în care este interzis să fotografiezi şi de obicei aştept să vină un grup de asiatici. Pe aceștia nu-i oprește nimeni din fotografiat. 🙂
Încă de la debarcarea de pe vaporetto am fost întâmpinați de un număr foarte mare de tarabe, care ofereau tot felul de suveniruri sub sigla insulei Murano. Mă gândeam că poate locul acela era, de fapt, o mică piaţă şi nu e chiar așa de comercială insula. Da de unde, e cu mult mai comercială decât credeam.
Puţin bosumflaţi de ceea ce am găsit la intrarea pe insulă, ne-am hotărât totuşi să o luăm la picior şi am pornit pe ”Rio dei Vetrai”, celebru canal din Murano, pe care sunt construite cele mai vechi case din Murano. Frumos, nu pot să zic că nu, case vechi, multe construite prin secolele XIV – XV, foarte interesante, şi mă tot miram cum au rezistat atâta vreme fără să fie afectate de apa din jur. Dar cam la fiecare casă era deschis câte un magazinaș, bineînțeles cu suveniruri. Şi noi ne doream să cumpăram suveniruri, dar din ce să alegi?!. Adică, un candelabru sofisticat de-ţi săreau ochii din cap doar să-i numeri braţele, apoi nu ai unde să-l montezi, numai dacă ai avea un palat acasă sau să-l donezi unei biserici. Da, într-adevăr foarte frumos lucrat, dar nu îi văd rostul. Poate că dacă Gigi dă o tură prin Murano o să fie super încântat şi o să-şi găsească suveniruri, noi nu. Cum, care Gigi? Ala cu palat, cu donaţii la biserică şi cu ceata de colindători la poartă în prag de Crăciun 🙂
Ce să cumpăr? Bomboane făcute din sticlă? Ei, noah … mi se pare un kitsch şi în plus mă trezesc noaptea buimac de somn să beau apă şi dacă mă uit pe noptieră şi văd bomboana pusă la expoziţie poate uit că e din sticlă şi îmi mai sparg toţi dinţi :)) . Chiar nu puteam să cumpăr aşa ceva.
A… şi ce mai erau expuse la vânzare? Zaruri:)) Vedea-m-aş jucând table cu zaruri din Murano.
Ce e mai dureros când vizitezi magazinele de ”suveniruri”? Peste tot este pus anunțul cu litere de-o şchioapă, de te zgârie pe ochi, cu ”No Photo”. Mă gândesc că au pus acest anunţ pentru nu a avea posibilitatea de a anunța alte persoane despre kitsch-urile pe care le găsești la ei în magazin. Alta explicație chiar nu găsesc. 🙂
Într-un final am cedat şi ne-am ales cu un ceas de masă sub forma unei bărci pe care scrie Made in Murano, dar dacă-l întorci, pe spatele ceasului bineînţeles că scrie Made in China. Sper să fie” Made in China” doar pentru ceas :))
După atâta plimbare prin Murano am zis că ar fi bine să ne oprim şi la un restaurant (tratoria) să luam o masă, dar elanul ne-a fost tăiat încă de la intrare. Chiar nu pot să admit faptul că te obligă să plăteşti ”coperto / servizio” între 4 – 5 euro/persoană doar pentru că te aşezi la masă. Mi se pare un jaf la drumul mare. Nu sunt Hagi Tudose, dar chiar nu pot să-mi bat joc de banii pe care-i câştig. Toţi prietenii îmi spuneau faza că doar odată ajung în Murano. Da, într-adevăr o dată ajung, dar şi atunci să fiu furat pe faţă cu ”coperto” a lor. Prefer să aleg varianta de pizza la felie de la colţul străzii 🙂
Totuși dacă doriți să vizitați această insula şi după ce citiți acest articol vă recomand să folosiţi traseul iniţial stabilit de noi care era identic cu cel prezentat pe site-ul primăriei Veneției (http://www.comune.venezia.it), dar care la faţa locului a suferit mari modificări 🙂
Traseu recomandat pentru Murano
In drum spre farul de pe insulă am reușit să intram şi într-un atelier care nu era deschis pentru vizitatori şi am rămas plăcut surprinși de modul lor de lucru. Întru-un final am ajuns la farul de pe insula Murano, de unde am luat vaporetto pentru următoarea insulă… Burano.
Ne găsiți și pe Facebook:
http://www.facebook.com/Bucketlistro
Despre Veneția am mai scris și aici:
http://www.bucketlist.ro/carnavalul-de-la-venetia-prima-impresie/
http://www.bucketlist.ro/carnavalul-de-la-venetia-o-explozie-de-culoare-se-apropie-cu-pasi-repezi/
http://www.bucketlist.ro/carnavalul-de-la-venetia-o-lume-de-basm/
http://www.bucketlist.ro/cele-mai-frumoase-masti-si-costume-carnavalul-de-la-venetia/
http://www.bucketlist.ro/venetia-insula-san-michele/
Îmi era dor de călătorit, si iată-mă cu gândul la bagajul care mă așteaptă să-l pregatesc. E drept că va lua puțin timp, și am să-l pregătesc repede, e doar pentru un weekend prelungit. Şi pot să declar oficial şi în scris: sunt îndrăgostită de carnavalul de la Veneţia . Am să ajung acolo pentru a treia oară la carnaval şi a patra oară în Veneţia şi probabil seria nu se va opri aici.
