6. Satu Mare – fanfara de duminica

Povesteam intr-unul din episoadele trecute de prima dragoste, matematica. Din pacate a avut parte de cliseul clasic: sedusa si abandonata, la terminarea liceului, reaparuta sub forma unei fantome multi ani mai tarziu. Satu Mare, l-am vazut prima data cu ocazia concursului interjudetean Grigore Moisil. Vazut e mult spus, dupa masa de pranz a urmat o plimbare scurta pana pe malul Somesului si la magazinul central. Abia daca apucasem sa imi fac o parere vaga. Am retinut in schimb drumul ce mi se parea interminabil intre Oradea si Satu Mare, printr-o serie de transee si gropi.

Am revenit cativa ani mai tarziu, la nunta unor prieteni de facultate, organizata in Mediesul Aurit. Din nou, una din cele mai vii amintiri e legata de drum: de data aceasta eram cu Dacia, formula completa.  Era intr-o seara de mai, si abia ce trecusem de Marghita. Dadea semne de ploaie, inca de la iesirea din Oradea, dar nu imi imaginam ce va urma. O ploaie torentiala, de abia faceau fata stergatoarele, imediat dupa o tura de grindina. Optiunea de a trage pe dreapta nu era disponibila, drumul fiind marginit din copaci din care se rupeau crengi din cauza furtunii. Am continuat sa conduc cu max 20km/h, in Satu Mare ajungand tarziu in noapte… Din nou nu am apucat sa vad prea mult din oras.  Dar am ramas si cu o amintire placuta: dupa nunta am revenit la apartamentul prietenilor mei.  Putin dupa 9 dimineata, desi as mai fi dormit, m-am trezit din cauza zarvei de afara: trecea fanfara! Era ceva deosebit, doar acasa de 1 decembrie mai auzeam fanfara militara cantand in strada. Am iesit la balcon, si fiindca apartamentul era amplasat intr-o zona mai centrala am ramas sa urmaresc spectacolul.