Nu mi-a fost usor sa aleg al doilea capac. Sunt atatea locuri despre care v-as povesti… Am ales Dresden din simplu fapt ca acest oras emana speranta. Asemanator cu pasarea Phoenix, renascuta din propia cenusa, Dresden si-a redobandit stralucirea dupa cel de-al doilea razboi mondial. As indrazni sa-l aseaman cu o bijuterie armonioasa si atent slefuita.
Pentru mine, Dresden a fost primul oras care l-am vizitat din Germania. Tranzitasem tara in drum spre Eindhoven, cu un mic popas, suficient cat sa remarc in departare Frankfurt, dar nu sa cutreier orasul. Interesul pentru Dresden a venit din doua planuri diferite: primul era admiratia pentru puterea fantastica de regenerare dupa razboi, iar al doilea a venit din insasi frumusetea orasului. Imi amintesc ca vazusem in liceu pe Viva un videoclip filmat acolo, daca nu ma insel al lui ATB, care avea in prim plan podurile de pe Elba. Era de-a dreptul fascinant.
Fiind in apropiere, mai precis in Polonia in regiunea Silesia , la inceputului unui iulie torid, am profitat de ocazia pentru a da o fuga in Germania. Nu am apucat sa conduc, desi mi-as fi dorit sa simt cei 160km/h de pe autobahn, dar am compensat neajunsul cu o bere ‘dunkel’ la halba intr-un ‘biergarten’ pe malul Elbei alaturi de ‘kartoffelsalat mit wurst’ . Avand doar o zi la dispozitie am ales sa vedem centru orasului: palatul Zwinger, podurile Kronento, Katholische Hofkirche, Frauenkirche,Fürstenzug,Neumarkt, opera, primaria si urcat in turnul bisericii Dreikonkirche . Ce m-a impresionat cel mai mult, pe langa faptul ca au reusit sa refoloseasca bucati de caramida originale, si sa le regaseasca locul lor in constructia cladirilor, a fost Frauenkirche si crucea ce poarta semnele celui de-al doilea razboi modial. Semitopita, in partea dreapta a altarului, crucea vine sa reinvie iertarea, speranta, dar si credinta in mai bine a celor ce o privesc.
Poza din imagine e din apropierea Fürstenzug. Simbolul orasului dateaza din secolul al 13-lea, si reprezinta leul Meissen.