Salzburg - Palatul Hellbrunn şi jocurile de apă din grădina palatului

Unul dintre motivele principale pentru care am dorit să vizităm oraşul Salzburg a fost faptul că ne doream să ajungem la Palatul Hellbrunn. Acest palat este renumit pentru grădinile lui şi pentru mecanismele care realizează jocurile de apă.

Palatul a fost construit în perioada anilor 1613 – 1619, sub îndrumarea prinţului şi arhiepiscopului Markus Sittikus Von Hohenems, iar ca arhitect a fost Santino Solari. Inițial, a fost construit ca şi o locuinţă de vară, unde prinţul îşi organiza diferite evenimente şi festivităţi. Prinţul era renumit pentru faptul că dorea întotdeauna să facă glume şi farse pe seama invitaţiilor şi, astfel, cam tot parcul este realizat în acest scop.

Ajunşi în faţa acestui palat, după ce ne-am rezolvat problema cu parcarea care, bineînţeles, era contra cost (2 euro/2 ore, ce depăşeşte cele două ore se plătește cu 0,8 euro/oră), ne-am îndreptat spre casele de bilete.

Preţul de intrare este de :

Adulţi 10,50 euro
Studenți (19 si 26 de ani) 7,00 euro
Copii 5.00 euro
Bilet de familie (2 adulți şi un copil) 25 de euro. Pentru fiecare copil în plus se achită o taxă de 2 euro.

După ce ne-am luat bilete am aşteptat puțin până s-au adunat destule persoane pentru a se forma un grup pentru un “guided tour”. Turul organizat ne-a dat posibilitatea de a primi explicațiile necesare despre fiecare element în parte al parcului, precum şi posibilitatea de a vedea în funcţiune jocurile de apă.

Ne-am întâlnit cu ghida acestui tur care, încă de la început, era pusă pe şotii. Poate aşa avea în fişa postului, trebuia să respecte stilul prinţului Markus Sittikus Von Hohenems, de persoană pusă pe năzbâtii şi care să-şi surprindă invitaţii.

Trecând peste glumele nesărate (în care ea spunea gluma şi doar ea râdea de gluma spusă) cu care a început ghida “guided tour”-ul prin parc, la intrare am fost întâmpinați de niște bazine în care, spre uimirea mea, erau şi câteva exemplare de sturion.

Turul a continuat cu Furstentisch (masa prinţului) – o masă de marmură, special construită pentru ca prinţul să facă o farsă invitaţiilor. Îi aşeza pe invitaţi pe scaune în jurul masei, iar apoi pornea instalaţia prin care era pompată apa şi, bineînţeles că toţi invitaţii erau udaţi, apa ţâşnind din fiecare scaun, doar prinţul rămânea uscat deoarece pe locul lui nu bătea niciun jet de apă. În gândul lui era un joc gen ”hai să râdem de ceilalţi”.

Şi în cazul nostru ghida, după ce ne-a prezentat toate datele referitoare la construcţie, stil, etc., ruga persoanele din public dacă vor să se aşeze la masă, dar nu le spunea că puteau să fie udate 🙂 Astfel au sărit doar doi curioşi şi, odată ce se așezau la masă, a fost pornită instalaţia, iar persoana care nu a stat pe scaunul prinţului a fost udată din cap până în picioare.

Jeturile de apă nu băteau doar înspre masă, ci şi spre lateral astfel încât puteau să-i ude şi pe cei din apropiere.

Așa se face că din public printre primele persoane care au fost udate era şi un italian, destul de zâmbăreţ la început şi care a luat în glumă primele farse. Dorind să facă o poză mesei, se apropie de masă (nu s-a aşezat la masă), iar în momentul în care a pregătit să facă o poză a fost pornită instalaţia şi a fost udat.

Video:

Iată-l şi pe italianul udat:

Pornim mai departe prin acest parc, ajungem la grota lui Orfeu, iar apoi la grota lui Neptun.

Die Orpheusgrotte

Palatul Hellbrunn

Face ce face italianul nostru şi pică iară tot în direcția jetului principal fiind iarăşi udat din cap până în picioare. Ghida turului era numai un zâmbet şi se bucura de faptul că cineva nu a fost atent şi a fost udat. Era cam pe aceeași lungime de undă cu prinţul Markus Sittikus Von Hohenems.

Soția italianului, prinsă şi ea de un jet de apă, la un moment dat, mai în glumă, se ia de ghida turului şi îi spune să ne atenționeze când se pornesc instalațiile de apă. Acestea fiind spuse, când se întorcea, din nou se pornea jetul de apă, iar italianca se întorcea către ghidă şi striga : “ma che fai?!”

Am ajuns la punctul în care eram cu ochii în patru doar să nu fim udaţi. Pentru noi însemna să ne reîntoarcem din nou la camera de hotel pentru a ne schimba hainele, în plus mai aveam cu noi şi aparatura foto etc. Nici mie nu-mi convenea să fiu udat din cap până în picioare aiurea. Puteam să fim avertizaţi de ce urmează, dar bineînţeles că nu era în plan aşa ceva.

Următorul popas a fost marele teatru mecanic din parc. Un teatru acţionat tot pe baza apei, iar în momentul în care stăteam şi admiram acest teatru alte duze erau acţionate şi publicul era stropit cu apă, moment în care italianul nostru a fost prins pe picior greşit şi udat din nou din cap până în picioare. La care italianul nu se mai răbdă şi se ia de ghidă, începând să o apostrofeze în toate limbile, ba în italiană, ba în germană, ba în engleză. Oricum ghida vorbea fluent şi germana şi engleza, dar şi italiana. Aşa că îi răspunde în italiană, cu zâmbetul pe buze, că a fost o glumă (una scherzo ) 🙂 Italianul o repede din nou pe tipă şi îi spune că nu mai vrea să fie udat, a venit să viziteze un parc nu un aqua parc.

Video:

Trece faza, mai ne prezintă una alta şi intrăm în grota în care este prezentată ridicarea şi decăderea coroanei. Un joc de apă în care o coroană regală este ridicată de un jet de apă până în tavan şi apoi este lăsată înapoi din locul de unde a fost ridicată. Se termină demonstraţia respectivă şi în momentul în care ieşim din grotă din nou pornesc alte duze din care ţâşnesc jeturi de apă şi din nou italianul este prins pe pas greşit. Moment în care nu se mai rabdă scoate o sticlă de apă din rucsac şi o toarnă-n în cap ghidei spunându-i cu zâmbetul pe buze ”una scherzo” :).

Video:

Bineînţeles că apoi a ieşit un scandal monstru deoarece ghida a început să urle la italian cum îşi permite să facă aşa ceva. Şi așa au început să se certe ca şi ”ţiganii la ușa cortului”, ceartă care a durat minute bune şi degeaba încercau turiștii să-i împace că nu aveau pe cine :))

Noi am lăsat “circul” în urmă şi ne-am continuat drumul mai departe prin parcul palatului, unde am zăbovit ore bune. Am găsit un peisaj care te îmbia la relaxare, motiv pentru care nu ne mai gândeam la absolut nimic. Am ales să stăm tolăniți la soare, pe iarbă, privindu-i pe cei din jurul nostru şi din când în când să mai zărim câte o veveriţă zburdalnică care mai îşi lua inima în dinţi şi cobora din copaci în căutarea de hrană.