În Timișoara în sfârșit plouă…
O ploaie liniștită, cu bulbuci, fără tunete și fulgere, calma și aproape caldă… de vară. În mod ciudat nu mă deranjează că au mai scăzut temperaturile, în ultima vreme a fost atât de cald încât .. mi-a reamintit de Malaezia, de zilele din Kuala Lumpur.. şi de ploaia din gradina cu orhidee. Cred că atunci a fost ultima dată când mi-am lăsat papucii și am început să țopăi voioasă prin ploaie, într-o mică euforie ce se vroia a fi dans. La vremea respectiva în România erau abia 4-5grade cu plus, dar eu, eu ma bucuram de un ‘real feel’ de 40grade și o umiditate de aproximativ 80% (Câtă vreme am stat acolo nu am reușit să usuc nimic zbarlontat pe sfoară, din ce am pus la spălat). Nu am să intru acum în detalii cum am ajuns în Malaezia, doar ca era în noiembrie, si ar fi trebuit să fie sezon ploios, cu o medie de 18-19 zile ploioase pe lună. Din cele 8 zile petrecute acolo am prins o singură zi ploioasă. A plouat în reprize, prima ne-a prins la monumentul național (Tugu Negara) din Kuala Lumpur. Nu prea aveam unde ne ascunde, doar câteva culoare mici acoperite, între nişte piloni. Am renunţat să ne mai ferim de ploaie, oricum era caldă. Am stat pe marginea fântânii şi am încercat doar să protejez aparatul foto (hehe, Nikky era un nou născut, dotat doar cu filtre, obiectivul de kit şi cel de 35mm, pe care nu ştiam să-l apreciez 😀 la adevărata lui valoare).
Prima repriză a trecut repede, încât am hotărât să mergem mai departe. Bănuiam că va mai fi măcar o replică, era mult prea înnourat. Am ales să vedem gradina de orhidee, la insistenţele mele. Şi pot să spun că s-a meritat. Am pornit pe jos, deși acolo poți lua tren (komuter), monorail sau autobuz, iar preturile nu depășesc un 1ringgit (1MYR ~0,3usd ~ 1RON). Verdeață si florile frapează la fiecare pas.
Pentru a descrie frumusețea din gradina cu orhidee am să las pozele să vorbească în locul meu. O multitudine de culori, şi specii de orhidee. Nu m-am putut abține să nu îmi cumpăr 3 ghivece mici cu pui de orhidee, deși am primit observații : ” ești conștientă că trebuie să le punem în bagajele de cală, şi vor sta acolo cel puțin 20 ore?”. Transportul lor nu a fost o problemă, le-am dosit în pungi, cu șervețele şi nu au pățit nimic, dar tot nu am apucat să le vad înflorite. Au fost mult prea pretențioase, si spre deosebire de celelalte surate cumpărate sau primite din România, care sunt și acum înflorite la mine pe balcon. Acestea au decedat după câteva luni.
Intrarea în gradină e liberă în timpul săptămânii, iar în weekend se aplică o taxă modică de 1MYR, în mod normal nu ar trebui să vă ia mai mult de o oră – două. Gradina se întinde pe o suprafață de un hectar, deţine aproximativ 3000 de specii din familia orhideelor, iar orele de vizitare sunt între 09-18. Noi am petrecut mai bine de 3ore, la început am profitat să fotografiez florile şi să îmi aleg micile ghivece pentru adus acasă, iar apoi am fost forțați de o ploaie torențială să rămânem sub un mic foişor. Nu îmi amintesc să fi prins vreo altă ploaie mai energică, dar în acelaşi timp mai cu bulbuci decât atunci. În mai puţin de 10 minute întregile alei au fost inundate şi apa mi-a ajuns la picioare. Era caldă, îmbietoare, într-o lume de culori, parfumuri şi flori… atât de îmbietoare încât am îndrăznit să las papucii, rucsăcelul şi aparatul sub foişor, şi să ies în ploaie.. să o simt aproape, din ce în ce mai aproape, într-un dans, într-o îmbrăţisare, cum doar în Kuala Lumpur a mai fost.
Pozele, la o calitate mai bună le găsiţi pe Facebook, la următorul link: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.180583455407256.43228.107162309416038&type=1
Pingback: Turnurile Petronas - cu nasul in nori, la asfintit | Bucketlist