Kalemegdan – inceputul povestii celor 1001 capace de canal

Kalemegdan

Fiind întâi ale lunii și încă luna plină (din nou prietenii știu de ce 😉 ), am hotărât ca e momentul oportun să demarez în sfârșit ‘mini proiectul meu’ cu cele 1001 de guri de canal, care vor spune, fiecare în felul său, povestea unui loc. Mi-am propus de mult să ma apuc de asta, dar mi-am găsit de fiecare data o scuză ‘acceptabilă’. Aaa, da, si mai e si complexul începutului. Nu am să promit nimic, decât ca fiecare din ele va avea o poveste, aşa cum încă le mai păstrez în minte, sau cum vor veni.  Poate veți întreba de ce 1001, de ce nu alta cifra? Răspunsul e simplu: povestea trebuie sa meargă mai departe, în fiecare zi,  doar ca într-un alt loc.  Şi, desigur, orice excursie are farmecul unui basm.

Prima poza la o gură de canal a fost, aşa cum era de aștept ‘nepremeditata’. De atunci au devenit un fel de laitmotiv al excursiilor, concediilor. Un altfel de carte postala care să mă ducă înapoi în timp la locul respectiv.

La vremea respectivă mă fascinau literele chirilice,  bineînțeles nu că cunoșteam alfabetul. In Belgrad fiind, întrebam cu inocenta unui copil de grădinița ” Da’ acolo ce scrie? “. Bineînțeles ca după 2-3 întrebări de genul a urmat și un răspuns “Hai mah, mai lasă-mă-n pace.. “. Privind în urma, nu pot decât sa ma amuz. De atunci am învățat scrierea chirilica, începusem chiar sa urmăresc pentru ‘antrenament’ bloguri scrise în chirilica și romana veche..

Era a doua oara când eram in Belgrad, de data asta la 30+ grade, prima data văzându-l la -26 grade. Cumva ma leagă amintiri puternice de orașul asta. Bucuria sfârșitului de sub asprimea iernii, si speranța începutul arzător, ambele in apropierea locului unde Sava se cufunda in Dunare. Poza aceasta e din vara, abia ce terminasem facultatea, proaspăta domnișoara inginer, cu idei de mutat munții din loc si reproiectarea lumii, spațiului si timpului. Se terminase si vacanta de vara, cu trenul desigur, din Muntenegru, de la Ulcinj..  De atunci am adunat o grămada de poze cu guri de canal, fiecare cu o micuța poveste, și o mai mare speranța, de atunci poate a început maturizarea mea, și pasul spre ‘o alta viata’ . Si poate ca mi-a fost mai ușor sa aleg momentul asta sa încep ‘proiectul meu’, mi-am amintit ca azi fix 6 ani era prima mea zi de munca.. Si tot azi ma gândeam la reîntâlnirea cu Ulcinj, după 4 ani. Oare cate s-au mai schimbat, in afara de mine?

Poza e din apropierea fortăreței Kalemegdan. Va recomand cu căldura să petreceți măcar o jumătate de ora atunci când ajungeți in Belgrad, dacă nu pentru priveliștea minunata, atunci pentru expoziția de echipamente militare..

This entry was posted in O mie si unul de capace and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Kalemegdan – inceputul povestii celor 1001 capace de canal

  1. Stefan says:

    Buna, imi poti spune si mie cateva din blogurile in chilirica si romana veche pe care le vizitai? As dori si eu sa le vad

  2. Stefan says:

    Bună, ai avut vreun noroc la găsit acele vechi bloguri?
    Аш фи интересат съ ле въд.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *