14. Milano – “less is more”

Milano Italy

Milano e orașul prin care am trecut de 3 ori și pe care nu am apucat să-l văd așa cum ar trebui. Îmi amintesc de vremurile când mai butonam și eu televizor, si rămâneam câteva minute bune pe fashion TV admirând fete de pe catwalk, mi-am dorit dintotdeauna să pot să fiu şi eu prezentă la una din prezentările de toamnă – iarnă ale designerilor renumiți, de la Milano. L-am vazut întotdeauna ca o capitală a modei şi cumva îmi imaginam un oraș care să respire ‘fashion’, ştiind că acest lucru este obișnuit italienilor. Am rămas în schimb dezamăgită de ce am apucat să văd, cel puțin în materie de street fashion.

Dar să vă povestesc despre vizitele mele în Milano. De fapt doar una pot să o numesc vizită, restul intră la capitolul tranzit, rămânând acolo mai puțin de 2 ore. Am ajuns seara în Milano, revenind din Elvetia. Dezamăgirea a fost maximă, mă așteptam să găsesc hotelul lângă San Siro, și cu ocazia aceasta să văd şi stadionul. Era pe o stradă dosită în zona industrială, un hotel modern și cochet care și-a meritat banii. Pentru mine a fost relativ ușor de ajuns acolo, dar pentru prietenii mei care nu s-au încumetat cu mine în mașină pe drumurile alpine nu a fost deloc plăcut și ușor de găsit. Cu atât mai puțin să te plimbi cu bagajele prin zona industrială, fără trotuar și printre câini. Seara am plecat de la hotel, dar cu mașina sa găsim ceva de mâncare. Din ciclu turism cu GPS-ul, de fapt cu Garminul, am ales sa mâncam o pizza ca la mama ei acasă.

Am avut noroc sa întâlnim acolo o chelneriță din România, care ne-a recomandat cea mai bună pizza care am mâncat-o în Italia. A doua zi am pornit să vizităm orașul. Am ales să lăsăm mașina undeva la periferie, într-o parcare gratuită şi să luam metroul spre domul din Milano. De acolo nu am ramas cu multe amintiri frumoase. Primul mic incident a fost cu prietena mea. Doi bronzati s-au apropiat de ea, şi profitând de un mic moment de neatenție i-au legat o brățară de mână, dupa care i-au cerut insistent bani pentru copiii din Africa. Al doilea incident a fost în timp ce ne faceam cateva poze în faţa Domului, unde e plin de porumbei. Tot un bronzat a venit şi i-a pus grăunțe în mâna unui prieten, să poată să atragă porumbeii. Deși prietenul nostru s-a împotrivit politicos, bronzatul a început să facă un mic scandal și să ceară bani. Doar la castel am putut vizita în voie, dacă ignorăm cele 37 grade de afara şi lipsa umbrei din curte.

This entry was posted in Italia, O mie si unul de capace and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *