În urmă cu câţiva ani, mai precis prin anul 2006, am văzut un film foarte frumos, în care o parte din acțiune se petrecea prin Oia, Santorini. Este vorba de filmul ‘’The Sisterhood of the Traveling Pants’’, film apărut prin anul 2005. Imaginile de pe această insulă ne-au rămas în minte, așa că ne-am hotărât să ne petrecem concediul în Santorini. Oricum, această locație ne-a rămas ”restanţă” de când am făcut turul Greciei, care la momentul respectiv, deși ne era în plan, din lipsă de timp, bani şi ”logistică” (nu aveam făcută nicio rezervare atât la feribot cat şi la cazare), am amânat-o.
Când am început să ne facem planul pentru a vizita această insulă, problema principală era cum să ajungem până aici.
Varianta 1 – Cu mașina:
Poate cea mai obositoare variantă şi cred că, şi cea mai costisitoare. In primul rând, ne aștepta un drum de aproximativ 1500 de km (din Oradea) până în portul Pireu, care costa cel puțin 400 de euro dus – întors (benzina plus taxele de drum), cel puțin așa arată pe viamichelin.com .
Apoi, feribotul din Pireu până în Ormos Athinios (portul din Santorini), biletul care te mai costă aproximativ 70 de euro/ persoană/ dus-întors (varianta economică). Mașina nici nu mai încape în discuție să o duci în Santorini. E cu mult mai rentabil să închiriezi o mașină pe insulă decât să plătești feribotul.
Pentru feribot : http://paleologos.forth-crs.gr/english/npgres.exe?PM=BB
Varianta 2 – Avion low cost.
Spre Santorini cea mai ieftină variantă pe care am găsit-o la momentul respectiv era din Milano, cu EasyJet (http://www.easyjet.com), iar din Romania până în Milano cu wizzair.com. Un bilet dus-întors ajungea la aproape 300 de euro /persoană.
Varianta 3. Excursie organizată.
Varianta pe care am şi ales-o, deși nu sunt adeptul lor. Am considerat că e cea mai bună variantă deoarece includea transportul cu un avion charter, cazare la un hotel, precum şi restul serviciilor (transfer, asistenţă turistică etc.), iar prețul era destul de acceptabil. Singurul inconvenient a fost faptul că, plecarea era din București, iar pentru noi mai apărea drumul Oradea – București.
Stațiunea aleasă a fost Kamari, o stațiune pe care o recomand la toată lumea. Consider că e cea mai bună alegere dacă doriți să vizitați insula Santorini.
Faza cea mai nostimă, cel puțin acum îmi aduc cu plăcere aminte, dar la momentul respectiv nu prea era așa – am ajuns în București seara, iar dimineața următoare la prima oră aveam zborul spre Santorini şi ne-am gândit să dăm o fugă până în Băneasa pentru câteva cumpărături. Cum soţia era prinsă cu cumpărăturile, m-am oprit la o terasă din mall şi am mai aruncat o geană peste Facebook. Când colo ce să vezi, pe pagina de Facebook a unui blog pe care îl urmăresc a apărut un link spre un articol despre Santorini în care se prezenta faptul că în ultima perioadă vulcanul, care a făcut celebră insula, ar prezenta semne că ar vrea să îşi reînceapă activitatea :). Mai dau un search şi pe Google şi ce să vezi, în ziua respectivă vuia internetul cu articole despre activitatea vulcanului din Santorini . Îi arat şi soției articolele respective, la care apare şi întrebarea care ne frământa pe amândoi: Mai mergem?
Pai… cum să lăsam noi așa minunăţie de loc, așa că nu am luat în considerare niciun articol şi am plecat, fără nicio teamă și fără niciun regret…. dacă e să mori, cel puțin să mori în paradis 🙂
Până una alta câteva poze făcute din avion pe când ne pregăteam de aterizare şi în care se poate vedea insula:
Bun, iată-ne că am ajuns pe insulă. În câteva minute dăm şi de ghidul nostru care ne preia şi ne îndrumă spre autocare pentru a se realiza transferul spre hotel. Odată ajunși la hotel, lăsăm rapid bagajele şi dăm o tură prin stațiune, dar mai ales pe plajă.
Stațiunea Kamari, cred că a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o facem pe aceasta insulă. Chiar am luat la purecat cam toate stațiunile de pe insulă, nu de alta, dar insula are doar 73 de km2. În această stațiune găsești tot ce ai nevoie pentru un sejur perfect: foarte multe taverne, magazine, terase, etc., dar şi o superbă plajă. Apropo, plaja din Kamari, celebră pentru pietricele ei negre, este catalogată cu Blue Flag
Un lucru pe care nu îl suport la greci e faptul că sunt foarte ”leneși” cu trezirea. Nu o să găsiţi dimineața la prima oră cam nicio terasă deschisă. Programul lor începe de obicei după ora 10 am. Apoi, ceea ce m-a dezamăgit în Santorini indiferent că am bătut insula în lung şi în lat, nu am găsit un loc unde să pot să savurez o cafea adevărată. Peste tot am fost dezamăgit de gustul cafelei, indiferent ce brand de cafea apărea pe reclamele teraselor. Poate se datorează apei folosite. E bine de știut că pe insula Santorini nu există nicio sursă naturală de apă.
În schimb, dacă ajungeţi pe insulă, vă recomand vinul local. Se şi spune că pe insulă e mai mult vin decât apă, şi pe bună dreptate. Insula Santorini este cunoscută şi pentru viţa de vie Asyrtiko, perfect adaptată pentru arșița de pe insulă. Din această viţă de vie se obține vinul Vinsanto, un vin dulce, care are un procedeu de fabricație foarte interesant . Strugurii, după ce au fost recoltați, se lasă la soare pentru 10 -12 zile, apoi sunt prelucrați, iar vinul obținut se păstrează în butoaie de lemn pentru cel puțin 2 ani.
O altă recomandare pentru această insulă este referitoare la transport. Cea mai bună variantă e să folosiţi transportul local. Pe următorul link puteți să aflați tot ce doriți despre transportul local: tarife, program, traseu etc.
Dacă doriți să vă închiriați o mașină vă recomand: http://www.ancient-thira.gr.
De ce vă recomand această firmă? Pai… faţă de noi au fost foarte serioși si corecți. Cu o seară înainte de a închiria mașina am intrat la ei in firmă să rezervăm o mașină. Am ales o variantă de mașină mică, mai ieftină, ceva la 30 de euro – zi. Eram doar noi doi, şi oricum nu aveam ce să facem cu o mașină mare. Am discutat cu tipul de la birou (Alex) şi i-am spus că trecem dimineața, în jurul orei 9 a.m., să ridicăm mașina. Dimineața următoare ajungem puțin mai târziu, în jurul orei 9,30 în firma lor şi îl găsim tot pe Alex, care ne spune că nu are maşina respectivă (a fost prelungită închirierea), dar tot la prețul la care am discutat ne dă o mașină cu mult mai scumpă (era vreo 60 de euro/zi). Şi culmea, în firmă mai era o persoană (turist) care aştepta aceeași maşină şi care ar fi plătit cei 60 de euro/zi pentru acea mașină.
În articolele care vor urma vă voi prezenta fiecare locație în parte.
Ne găsiți și pe Facebook :
http://www.facebook.com/Bucketlistro
Despre Santorini am mai scris și aici:
http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-11-kamari-santorini/
http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-12-oia-santorini/
http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-13-imerovigli-si-skaros/
http://www.bucketlist.ro/grecia-ep-14-pyrgos-santorini/
