Lacul Bled din Slovenia – guest post Raluca

Anul acesta am avut ocazia să admir nişte poze absolut demențiale pe profilele de Facebook ale prietenilor noștri Raluca şi Mihai. Odată ce s-au întors din concediu i-am rugat să ne povestească puţin despre locurile pe care le-au vizitat anul acesta. Au avut parte de un concediu cu foarte mulți kilometri efectuați. Cum pe Mihai îl urnesc mai greu şi mai are de “plătit” o datorie mai veche (un articol cu lăgărele din Niş ), am rugat-o pe soţia lui, Raluca, să ne povestească despre obiectivele văzute. Lacul Bled din Slovenia este primul loc cu care ne încântă:

” Mamă…, aici e PARADISUL ! ” , ne-a spus fetița noastră în vârstă de 7 ani. Această exclamație venită din sufletul ei de copil, însoțită de luminozitatea de pe chipul ei, nu se poate descrie în cuvinte, dar este cea mai pură descriere a acestui loc . Așa începe o poveste minunată, a unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Am ajuns în Bled într-o seară de iunie, ne-am cazat la hotel și, deși oboseala punea stăpânire pe noi (în acea zi vizitând Predjamski Grad și Ljublijana), nerăbdarea ne-a mânat spre malul Lacului Bled. Soarele încă mângâia culmile Alpilor Iulieni și se reflecta în apa azurie a lacului glaciar provenit din Ghețarul Bohinj. Nu prea știam cum vom petrece seara lângă apă, dar destul de repede, după ce am hrănit cu pâine câteva rațe și lebede am aflat ceea ce vom face .
Câțiva nori răzleți au acoperit deodată cerul, iar vântul stârnit, parcă ne trimitea spre hotel, dar noi, perseverenți, am tot înaintat pe malul lacului, stabilind câte un nou punct de finish și realizând un număr impresionant de fotografii. De pe Google Maps știam că este un tunel prin care se circulă doar cu mașina, dar surpriza noastră a fost că autoritățile locale au amenajat malul lacului și pentru pietoni, astfel că, sfidând natura, am tot înaintat, parcă împinși din spate de o forță supraomenească. Treptat, norii s-au împrăștiat și noi am reușit să înconjurăm lacul, parcurgând cei aproape 6 km., având acces la lac pe toate părțile lui, urmând alei pietruite, podețe din lemn sau zone asfaltate. Drumul este ușor de parcurs, iar peisajul fantastic. Cea mai mare temere a noastră au fost țânțarii, dar din fericire, tipul de țânțari întâlnit nu era agresiv și așa am putut admira și număra lebedele și rațele de pe lac, fără nicio problemă, deși insectele roiau în jurul nostru. Noaptea se lăsase peste Bled, dar parcă nu vroiam să mergem la hotel, ne continuam circuitul încărcându-ne cu farmecul locului.

A doua zi, dis de dimineață, după un mic dejun copios, ne-am grăbit să salutăm lebedele și rațele, care deveniseră prietenele fetiței noastre. Ne-am oprit la centrul de informare, de unde am aflat că putem face turul lacului cu trenulețul care circula la fiecare 15 minute, cu trăsura, puteam închiria biciclete sau puteam survola lacul la bordul unui avion sau al unui balon cu aer cald.
De data aceasta, noi am ales să mergem cu mașina la parcarea de lângă campingul de 4*. Am plătit 10 euro pentru toată ziua. Din dorința de a realiza fotografia perfectă, am hotărât să urcăm pe munte pentru a vedea lacul de sus. De la recepția hotelului și de la Centrul de Informare Turistică aflasem că este un traseu de dificultate redusă ( nu vreau să știu ce înseamnă pentru ei dificultate mare ). Urmând indicatoarele și cu ajutorul unei hărți am început ascensiunea spre piscuri înalte, fără a ști ce ne aștepta. Conform indicațiilor primite, traseul ar fi trebuit parcurs în 40 – 50 de minute, dar prin pădure totul pare mult mai dificil, în special când mâna omului nu intervine și natura își urmează cursul firesc. Trecând peste arbori doborâți de furtună, am ajuns la o răscruce de drumuri și din greșeală am ales drumul spre Vârful Velika Osojnica în loc de cel spre Vârful Mala Osojnica. Traseul fiind tot mai solicitant, urcând pantele abrupte și suflând tot mai greu, am ajuns în vârf, dar dezamăgirea noastră a fost maximă când am văzut că ne îndepărtasem de lac și priveliștea nu era cea pe care o văzuse soțul meu pentru prima dată în anii ’90 într-o vedere și nici cea din imaginile văzute de curând pe net.

Ne-am întors, dar nu am renunțat, cu toate că traseul ne solicitase la maxim. Nu puteam pleca de pe munte fără pozele mult dorite, indicatoarele nu prea ne ajutau, dar cu o ultimă speranță, soțul meu s-a îndreptat spre o zonă nouă. Strigătul victorios ne-a adus lângă el și în acel moment copilul nostru a decretat “AICI E PARADISUL”. Era locul perfect, cu panorama din vederile ce se vindeau la magazinele de suveniruri. Două bănci îndreptate spre lac și un parapet metalic ne trezeau la realitate în acel colț de Rai. Ne aflam la 685 m altitudine, pe Vârful Mala Ostojnica, fapt dovedit de harta amplasată în acel loc. Am rămas pur și simplu fără cuvinte, în aer răsunând numai declanșatoarele aparatelor foto. Eram ca niște paparazzi, vroiam să surprindem totul ca nu cumva să ne trezim și să ne dăm seama că a fost doar un vis. Din locul în care ne aflam se vedeau în linie dreaptă insula în formă de lacrimă din mijlocul lacului – Castelul Bled (cel mai vechi castel din Slovenia, datează din 1011, situat pe o creastă deasupra lacului) – și Biserica Sfântul Martin, o biserică albă, cu un acoperiș deosebit de frumos.

Urcușul ca urcușul a fost anevoios, liniștea din vârful muntelui ne-a dat forțe proaspete, dar a urmat COBORÂREA. Urmând un traseu străjuit de o balustradă din lemn, totul părea ușor, până când am coborât niște trepte metalice, destul de abrupte, apoi drumul a devenit aproape imposibil printre rădăcini, crengi, copaci doborâți și stânci. La un moment dat, am crezut că va trebui să ne întoarcem la traseul pe care urcasem, dar depășind obstacolele, am ajuns, în final, la poalele muntelui plini de pământ și frunze, cu picioarele tremurându-ne. Pe malul lacului buna dispoziție a revenit ca prin farmec odată cu apariția rățuștelor. Una dintre dorințele copilului a fost să se plimbe cu barca pe lac. Am remarcat că nu exista niciun mijloc de transport pe apă motorizat, în acest fel ei păstrează apele atât de curate. Accesul pe insulă se poate face cu: canoe; cu bărcile cu acoperiș (pletna) care pot transporta mai multe persoane, conduse de un vâslaș cu două rame ; sau cu ajutorul unor bărci pentru familii, vâslașul fiind în acest caz capul familiei.

Alegerea noastră a fost o barcă din lemn, în formă de lebădă (10 euro pentru o oră) și am început să alunecăm pe luciul apei. Documentându-ne anterior aflasem că lacul are lungimea de circa 2 km, lățimea 1,5km și adâncimea maximă 30 metri. În jurul bărcii noastre înotau nestingheriți pești de diferite mărimi, părea ireal cât de clară era apa. Am ajuns pe insula monument cultural și istoric. Coborând din barcă ne-am trezit în fața unui șir de 99 de trepte care duceau la Mănăstirea Sfânta Maria din centrul insulei.
Fiind sâmbătă, pe insulă se desfășura ceremonia religioasă a unei nunți. Totul părea de poveste și astfel ne-am amintit de o legendă legată de acest loc, conform căreia mirele trebuie să-și urce mireasa în brațe până la biserică, fără a scoate niciun cuvânt, pentru a avea o căsnicie trainică și fericită. Ne-a impresionat și turnul cu clopotniță al bisericii înalt de 52 metri, din care se poate vedea tot ce este în jur. Inițial, am crezut că vom avea nevoie de mai mult timp pentru a vedea insula, dar acest lucru se face rapid. Am fost surprinşi să descoperim în acel loc o cișmea cu apă potabilă, dar și câteva magazine de suveniruri, un mic bar, dar și o gelaterie de familie. Am mâncat una dintre cele mai bune înghețate de casă ( o recomand din inimă pe cea de ciocolată neagră). Prețul unui glob de înghețată este 1,5 euro.
Am revenit la barcă pentru că ora aproape trecuse și vâslind spre mal ne-am amintit că mai aveam de făcut ceva în acest loc de vis : o baie în lac. Pe malul lacului sunt amenajate 2-3 plaje private, dar și o plajă gratuită, situată în apropierea campingului. Temperatura apei este destul de scăzută, nu cred că depășește 26- 28 grade, dar senzația de frig dispare rapid când începi să înoți alături de minunatele lebede mute și de rațele sălbatice, care vin foarte aproape. Cu greu ne-am despărțit de acest Paradis, nu înainte de a mai face un tur al lacului, de această dată cu mașina, pentru a vedea totul din alte unghiuri și din alte perspective. Bled este locația ideală, în care merită să mergi în orice anotimp; peisajele sunt fantastice, locuri de cazare sunt pentru toate gusturile și buzunarele, iar cine are nevoie de relaxare totală poate apela la tratamentele cu apă termală. Frumusețea, calmul, puritatea locului fac din acest colț de Rai unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Europa, un loc în care vrei să rămâi o veșnicie. În continuare, vă las în compania celor mai reușite fotografii din acest loc.