În căutarea.. răsăritului, pe 2012

Vă povestisem într-un post anterior cum am început eu aventura aceasta cu pozatul răsăritului. În februarie, la început, reușeam, spre mândria mea, să ajung la birou undeva până în 7:30, constant. Era o senzație puternica, de energie, deși nu sunt o persoana foarte creativa și activa dimineața (îmi place mai mult expresia englezeasca “morning person”). Abia după ce am prins cel mai frumos răsărit, sus în vârful muntelui, în mijlocul zăpezilor şi al brazilor, s-a născut și ideea de calendar. Mai prinsesem până atunci răsăritul la mare, în Costinești, dar cel de la munte, e incomparabil.

Regulile au fost simple: cel puțin o poză din fiecare lună, si de fiecare data alta locație. Pe blog veți vedea ca majoritatea lunilor au 2 poze selectate, din cauza ca subsemnata nu a putut să desemneze clar o preferată pentru acea lună. De precizat că toate pozele sunt din România. Unele dintre poze au și cate o poveste mai interesanta în spate.

Februarie: s-a născut ideea de calendar.

Aprilie: Poza e de la sfârșitul lunii aprilie,din weekendul prelungit în Munții Apuseni.

Iunie: Oarecum din superstiție am ales dimineața de Sânziene pentru a poza răsăritul. Locația: Utvin.

Iulie: nu îmi planificasem să mă trezesc în acea dimineață, și cu atât mai puțin nu aveam în minte o locație anume. Putin după ce m-am pus la somn, mai precis pe la 3 noaptea, m-am trezit cu bătăi puternice în ușa apartamentului. Încă amețită de somn, în drumul spre ușă, nu îmi dădeam seama de unde e zgomotul puternic de apă, îmi imaginam că e o furtună puternică afară și vecinii ma cheamă să îmi mut mașina. Se întâmplase în februarie, când a căzut zăpada de pe acoperiș să mă trezească să îmi mut mașina, să nu o găsesc avariată. Abia când am ajuns în hol, unde deja era lagună, mi-am dat seama ce se întâmpla. Inundam vecinii, de la racordurile ce au cedat în bucătărie. După ce am închis apa, a urmat si ‘ștersul urmelor’ până aproape de dimineață. Ca să vă puteți da seama de amploare, la 6 dimineața când am coborât, de la etajul 3, la parter încă băltea apa, iar pereții din casa scărilor…. Atunci mi-a venit ideea că aş putea merge să pozez răsăritul. Locația, pasarela gării de nord, îmi era deja cunoscută din iarnă, când într-o seara am înghețat acolo pentru a poza trenurile.

August: Poza cu macaralele e din Tulcea, făcuta după o noapte albă, cu peripeții la volan. Ne-am propus sa facem turul din Romania, doar ca atunci când am ajuns în Ostrov, nu am găsit cazare. Pornind mai departe la drum în noapte, am ajuns (nu întrebați cum anume 😀 ) în Medgidia. Trecut fiind de ora 2:30 si găsit doar hoteluri pline de gândaci, sau cu o curte plina de câini, am decis să continuam drumul spre Tulcea, unde ar fi trebuit sa luam Pasagerul spre Sulina. În timp ce ne învârteam pseudo-haotic prin oraș, să găsim parcarea am surprins şi această poză. Cea de a doua, e din Sulina, așteptând nava rapidă, la sfârșitul vacantei din Delta Dunării.

Septembrie: Poza e făcuta în drumul spre Lacul Bucura.

Noiembrie: Uzina de apă, din Timișoara. Cu siguranța una din cele mai interesante locații din Timișoara, pentru surprins răsăritul.

Decembrie: Din nou, zăpada, dar mai puțin ‘snow effect’ ;).